Distincția între tentativa de omor (art.188 C.pen.), punerea în pericol a vieții victimei (art.194 C.pen.) și lovirea și alte violențe (art.193 C.pen.) Condiţii pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării atenuante prev. de art. 75 al. 1 lit.a

Prin sentinţa penală nr. 22 din data de 30.01.2019 a Tribunalului Suceava, a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată formulată de inculpat din infracţiunea prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 C.pen. în infracţiunea prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.

În temeiul 32 rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art.75 alin.2 lit.b C.pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b N.C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei sau considerarea ca executată.

În temeiul art. 65 alin. 1 N.C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b N.C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 72 alin. 1 C.pen., a fost dedusă din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 21.07.2018 la zi.

În temeiul art. 399 alin. 1 C.p.p., a fost menţinută măsura arestării preventive luată faţă de inculpat prin Încheierea nr. 101/22.07.2018 a Tribunalului Suceava – Secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. 2662/86/2018.

În temeiul art. 7 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare şi a fost obligat inculpatul să se supună procedurii de prelevare de probe biologice.

În temeiul art. 112 alin.1 lit. b C.pen., a fost confiscat de la inculpat toporul folosit la săvârşirea faptelor aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Suceava.

S-a luat act că persoana vătămată B. a renunţat la constituirea de parte civilă.

În temeiul art. 397 alin.1 rap. la art. 25 alin.1 C.p.p., art.1357, art. 1381 C.civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă.

A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 564,51 lei, reprezentând daune materiale constând în cheltuielile de spitalizare efectuate pentru persoana vătămată B..

În temeiul art. 397 alin.1 rap. la art. 25 alin.1 C.p.p., art.1357, art. 1381 C.civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă.

A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1.523 lei, reprezentând daune materiale constând contravaloarea serviciilor prestate.

În temeiul art. 274 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.460 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 3460 aferentă fazei de urmărire penală, iar suma de 2000 lei aferentă fazei de judecată.

În temeiul art. 275 alin.6 C.p.p., suma de 520 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în faza de urmărire penală, av. .., potrivit delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. ../21.07.2018, a rămas în sarcina statului şi a fost avansată din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul ../P/2018 din 09.08.2018, emis de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 C.pen., sub acuzaţia că, la data de 21 iulie 2018, pe raza satului C., pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unui incident spontan, a exercitat acte de violenţă cu un corp contondent tăietor (topor) asupra victimei B., cu intenţia de a-i suprima viaţa, producându-i în zone vitale leziuni vindecabile în 11-13 zile de îngrijiri medicale.

Situaţia de fapt prezentată anterior a fost susţinută în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de sesizare din oficiu (f. 1, 2), proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică aferentă (f. 6-25), proces-verbal de examinare criminalistică a obiectelor ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului (f. 28-31), proces-verbal de examinare criminalistică a obiectelor vestimentare aparţinând persoanei vătămate (f. 71-77), adresa Spitalului judeţean de urgenţă (f. 61-67), raport de constatare medico-legală nr. 197-SV/A1/2018 întocmit de medicul legist din cadrul S.M.L. (f. 56), procese-verbale întocmite de lucrătorii de poliţie judiciară (f.33, 34), declaraţiile persoanei vătămate (f. 36-40), proces-verbal de examinare fizică privind pe victima B. şi planşa fotografică aferentă (f. 43-50), declaraţiile martorilor D. (f. 78), E. (f. 79), F. (f. 80), G. (f. 82-84), H. (f. 94-96), I. (f. 97, 98), J. (f. 99, 100), adresa STS nr. 126711/2018 (f. 87), proces-verbal de redare convorbiri telefonice purtate cu operatorii Dispeceratului 112 (f. 88-92), CD conţinând convorbiri telefonice purtate cu operatorii Dispeceratului 112 (colet A), proces-verbal de examinare fizică privind pe A. şi planşa fotografică aferentă (f. 112-122), raport de constatare medico-legală nr. 198-SV/A1/2018 întocmit de medicul legist din cadrul S.M.L. (f. 139), coroborate cu declaraţiile inculpatului A. (f. 108, 109, 127, 141-143, 153 ds.u.p.).

În cursul urmăririi penale, persoana vătămată B. a declarat că are pretenţii de natură civilă de la autorul infracţiunii, fără a preciza cuantumul acestora (f. 37). De asemenea, s-au constituit părţi civile Spitalului Judeţean de Urgenţe (f. 61) şi Serviciul Judeţean de Ambulanţă (f. 57, 58).

Instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu art. 286 alin. 1 lit. c C.p.p., s-a reţinut faptul că inculpatul este la prima încălcare a legii penale. Pe parcursul cercetărilor a adoptat o poziţie în general sinceră.

Inculpatul a fost cercetat în stare de libertate şi de arest preventiv. În cauză nu au fost luate măsuri asiguratorii.

S-au înaintat instanţei de fond următoarele mijloace materiale de probă, ridicate cu ocazia cercetărilor: fragmente textile cu pete de culoare brun-roşcat (ambalate în colet nr. 1), două şerveţele cu pete de culoare brun-roşcat (ambalate în colet nr. 2), două chituri cu exudat esofagian cu care au fost recoltate probe biologice de pe un prosop (ambalate în colet nr. 3),două chituri cu exudat esofagian cu care au fost recoltate probe biologice de pe un perete (ambalate în colet nr. 4), două chituri cu exudat esofagian cu care au fost recoltate probe biologice de pe faţa unei perne dintr-o baracă (ambalate în colet nr. 5), 2 pari ridicaţi din exteriorul barăcii (ambalaţi în colet nr. 6), fragment material textil cu pete de culoare brun-roşcat identificat în sobă (ambalat în colet nr. 7), topor (ambalat în colet nr. 8), obiecte vestimentare aparţinând victimei, respectiv o pereche pantaloni scurţi şi un maieu (ambalate în colet nr. 9), urmând ca instanţa să dispună cu privire la soarta acestora după finalizarea cercetării judecătoreşti.

S-au stabilit cheltuieli judiciare în cuantum total de 3.980 lei, din care 520 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Fiind sesizată instanţa de fond cu judecarea pricinii, cauza a fost înregistrată pe rol la data de 10.08.2018 sub nr. .../86/2018, conform dispoziţiilor legale în materie aceasta aflându-se în procedura camerei preliminare. În considerarea art. 98 alin. 1 din ROI s-a format dosarul asociat nr. .../86/2018/a1.

Astfel, prin încheierea din data de 28.09.2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la nivelul Tribunalului Suceava, s-au respins cererile şi excepţiile invocate de inculpatul A., prin apărător, ca nefondate.

În temeiul art. 346 alin. 2 C.p.p., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 462/P/2018, emis la data de 09.08.2018, de către Parchetul de pe Tribunalul Suceava, privind pe inculpatul A., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Totodată, s-a dispus începerea judecăţii privind pe inculpatul A., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 C.pen.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia persoanei vătămate/părţi civile B. (f. 45 ds. fond), declaraţia martorilor din lucrări: H. (f. 60 ds. fond), G. (f. 61 dosar fond), I. (f.76 dosar fond), J. (f. 77 ds. fond) şi declaraţia inculpatului A. (f. 91 ds. fond).

La cererea inculpatului A., prin apărător, a fost administrate probele testimoniale vizând audierea martorilor propuşi de inculpat pe latură penală, respectiv K. (f. 78 ds. fond) şi L. (f. 89 ds. fond) şi în circumstanţiere, a martorului M. (f. 88 ds. fond).

La termenul de judecată din data de 09.01.2019, instanţa de fond a constatat imposibilitatea audierii martorului din lucrări F., depoziţia acestuia din cursul urmăririi penale fiind avută în vedere la soluţionarea cauzei pe fond.

În cursul cercetării judecătoreşti, persoana vătămată B. a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, poziţia sa procesuală fiind consemnată prin încheierea de şedinţă din 21.11.2018.

Spitalul Judeţean de Urgenţă s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 564,51 lei, conform înscrisurilor medicale depuse la dosar (f. 7 - 19 ds. fond.)

Serviciul de Ambulanţă s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.523 lei (ds. cameră preliminară – .../86/2018/a1).

Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele din faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că martorul H. este cumnatul persoanei vătămate B. şi deţine pe raza satului C., o stână amplasată pe un teren proprietate personală. Persoana vătămată locuieşte în gospodăria martorului H. de circa 30 ani şi îl ajută pe cumnatul său la diverse activităţi gospodăreşti, precum şi la activităţile pe care le presupune stâna.

Inculpatul A., are domiciliul în satul N., deţine oi şi capre şi colaborează de aproximativ 5 ani cu martorul H., în sensul că îşi ţine animalele la stâna acestuia, se ocupă şi de animalele proprietarului, cea mai mare parte a timpului petrecând-o la stână, unde era ajutat de multe ori de către persoana vătămată.

La data de 21 iulie 2018, ora 16:40, organele de urmărire penală au fost sesizate cu privire la faptul că în ziua de 21 iulie 2018, ora 15:47, prin Dispeceratul 112, lucrătorii Postului de poliție C. au fost informaţi de către martorul G. (fratele proprietarului stânei martorul H.), că la stâna amplasată în satul C. a avut loc o altercație violentă între A. şi B.. Mai precis, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui incident spontan, persoana vătămată B. a fost lovită cu un topor în zona cranio-cerebrală de către inculpatul A. (f.2 ds u.p.).

Din declaraţiile persoanei vătămate a rezultat că la data incidentului a consumat singură vreo două sticle cu bere la magazine mixte din vecinătatea locuinţei sale. În jurul orelor amiezii persoana vătămată a dus mâncare la stână pentru inculpat iar în continuare, la invitaţia acestuia, a consumat din băutura alcoolică pe care o avea inculpatul la stână, rachiu şi trei litri de bere - f. 153 ds.u.p, 91-92 ds fond). Cele două persoane au ajuns în stare avansată de ebrietate, s-au certat aparent fără vreun motiv întemeiat, inculpatul A. s-a enervat, a luat toporul pe care îl utiliza la stână şi a aplicat victimei două lovituri cu acesta - o lovitură a fost aplicată în zona hemitoracelui stâng posterior, iar cea de-a doua, a fost aplicată în zona cranio-cerebrală astfel cum rezultă din declaraţiile martorului G., ale martorului H. şi ale persoanei vătămate date în cursul urmăririi penale care a precizat că în timp ce stătea pe un scaun la stână dintr-o dată a simţit că din spatele său se apropie inculpatul şi l-a lovit cu ceva în creştetul capului.

Fiind audiat pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că din cauza stării de ebrietate în care se afla nu îşi mai aminteşte cum s-au petrecut evenimentele în detaliu precizând însă că este posibil să-l fi lovit pe inculpat cu toporul în cap.

În timpul acestui incident este probabil ca şi persoana vătămată să fi reuşit să-l lovească pe inculpat cu un băţ peste braţul stâng precum şi în zona ochiului stâng, acest fapt rezultând din opinia medicului legist care l-a examinat pe inculpat la data de 22 iulie 2018 (f. 139 ds.u.p.), care a constatat că inculpatul a prezentat contuzii cu echimoze, tumefacţie şi excoriaţii, ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente urmate de cădere iar aceste leziuni pot necesita un număr de 8-10 zile de îngrijiri medicale.

Văzând că i-a produs persoanei vătămate o leziune gravă, inculpatul a pus peste rană un prosop, însă nu a sunat la serviciu de urgenţă şi nici nu a solicitat sprijin de la nici o altă persoană.

Instanţa de fond a reţinut că incidentul s-a petrecut în jurul orei 15:00, în timp ce martorul G. se afla la stână, la mică distanţă de zona unde a avut loc incidentul, martorul a constatat starea gravă în care se afla victima, a aflat de la inculpat câteva detalii despre agresiune şi apoi l-a informat pe fratele său H. după cum rezultă din declaraţiile acestora. La ora 15:47 (f. 87 ds.u.p.) martorul G. a sesizat incidentul la Dispeceratul 112.

Lucrătorii de poliție care s-au deplasat la faţa locului au găsit toporul folosit de agresor însă examinarea criminalistică nu a pus în evidenţă pe acest obiect pete cu aspect de sânge.

După sesizarea incidentului, persoana vătămată a fost transportată cu o ambulanţă la Spitalul județean de urgențe, unde i s-a asigurat asistenţa medicală necesară.

Medicul legist din cadrul S.M.L. a examinat persoana vătămată la data de 21 iulie 2018, concluzionând că aceasta prezintă politraumatism cu plagă contuză parietală dreaptă și hematom epicranian parietal drept și echimoză hemitorace stâng posterior, ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente, posibil topor, la data de 21 iulie 2018. Medicul legist a apreciat că leziunile nu sunt de natură a pune în primejdie viața victimei și pot necesita în vederea vindecării un număr de 11-13 zile de îngrijiri medicale (f. 56 ds.u.p.).

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul A., prin apărător, a solicitat, în temeiul art. 386 C.p.p., schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, din tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 C.pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 188 C.pen., infracţiunea de omor constă în „uciderea unei persoane”, în timp ce potrivit art.193 alin. 2 C.pen. există infracţiunea de loviri sau alte violenţe, atunci când „fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile”.

Gradul de pericol social pe care-l prezintă infracţiunea de omor este deosebit de ridicat, reflectat fiind şi în limitele mari de pedeapsă instituite de legiuitor, o astfel de faptă aducând atingere celui mai important atribut al persoanei – viaţa – suprimarea vieţii persoanei interesând nu numai victima, ci persoana în general şi aceasta deoarece, fără respectarea vieţii persoanei nu poate fi concepută existenţa în condiţii paşnice, de normalitate, a colectivităţii în general, respectiv convieţuirea membrilor acesteia în condiţii de siguranţă.

În cazul infracţiunii de loviri sau alte violenţe făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, pe când în cazul tentativei la omor acesta acţionează cu intenţia de ucidere. Forma şi modalitatea intenţiei a rezultat din materialitatea actului, respectiv din relaţiile personale anterioare existente între părţi, din obiectul vulnerabil folosit, numărul şi intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului (decizia nr.1227 din 02.04.2009, decizia nr.4256 din 14.12.2010, decizia nr.1730 din 2006, decizia nr.361 din 18.01.2005 Î.C.C.J.).

Este adevărat că, esenţial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor ori loviri sau alte violenţe este stabilirea formei şi modalităţile vinovăţiei cu care s-a săvârşit fapta. În cazul infracţiunii de loviri sau alte violenţe infractorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în timp ce în cazul tentativei la infracţiunea de omor, acesta acţionează cu intenţia de ucidere, care poate fi directă sau indirectă după cum autorul prevăzând moartea victimei, a urmărit sau numai a acceptat producerea acestui rezultat. Prin urmare, în cazul tentativei la infracţiunea de omor, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu şi-au produs efectul, trebuie să releve - prin natura lor şi împrejurările în care au fost comise - că infractorul a avut intenţia de a ucide, iar nu intenţia generală de a vătăma.

Astfel, există tentativă de omor, şi nu de loviri sau alte violenţe, ori de câte ori infractorul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional.

Anumite stări ale infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului nu au relevanţă în sine, întrucât intenţia de omor se deduce din modul în care a acţionat, iar nu din elemente exterioare.

În speţa de faţă, activitatea infracţională a inculpatului A., astfel cum a rezultat din probele administrate a constat în aceea că, la data 21 iulie 2018, pe raza satului C., judeţ Suceava, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unui incident spontan, a exercitat acte de violenţă cu un corp contondent tăietor (topor) asupra victimei B., cu intenţia de a-i suprima viaţa, producându-i în zone vitale respectiv leziuni vindecabile în 11-13 zile de îngrijiri medicale.

Instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu concluziile emise de medicul legist din cadrul S.M.L., persoana vătămată a prezentat politraumatism cu plagă contuză parietală dreaptă și hematom epicranian parietal drept și echimoză hemitorace stâng posterior, ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente, posibil topor, la data de 21 iulie 2018. Medicul legist a apreciat că leziunile nu sunt de natură a pune în primejdie viața victimei și pot necesita în vederea vindecării un număr de 11-13 zile de îngrijiri medicale (f. 56 ds.u.p.).

Aşadar, încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul A. împotriva persoanei vătămate B. este de tentativă la infracţiunea de omor şi nu de loviri sau ale violenţe, avându-se în vedere materialitatea actului, obiectul vulnerabil folosit de inculpat (topor), intensitatea loviturilor reliefată şi de planşele foto aflate la dosar şi zona anatomică vizată, respectiv cranio-cerebrală, fiind una vitală. Astfel, modul în care a acţionat inculpatul a relevat faptul că acesta a prevăzut şi urmărit să suprime viaţa persoanei vătămate.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a respins, solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, formulată de inculpat, din infracţiunea prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 C.pen., în infracţiunea prev. de art. 193 alin. 2 C.pen., ca neîntemeiată şi astfel a fost respinsă şi cererea de a se dispune încetarea procesului.

În final, instanţa de fond a apreciat că nici celelalte susţineri, din concluziile pe fond, privind achitarea inculpatului nu pot fi reţinute, întrucât nu sunt conforme cu probele administrate în cauză, care a relevat intenţia inculpatului de a ucide persoana vătămată raportat la zona în care a lovit-o şi obiectul folosit.

Inculpatul, prin apărător, a solicitat a se reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a C.pen., motivat de faptul că acesta a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări, fiind provocat înainte de persoana vătămată, existând în acest sens un certificat medico-legal care atestă leziunile suferite, iar traumele suferite au fost produse în apărare.

Pentru a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării, se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare, care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoţie, încât să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă prin săvârşirea de infracţiuni. Pentru existenţa unei puternice tulburări sau emoţii se presupune de regulă ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificaţie.

Instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpatului scuza legală a provocării prev. de art. 75 lit.a C.pen., întrucât din probatoriul administrat nu a rezultat că acesta a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, iar leziunile prezentate de acesta nu au relevat decât existenţa incidentului dintre părţi şi nicidecum că ar fi fost produse în apărare pentru aceleaşi motive nu a fost reţinut nici excesul neimputabil.

Prin sentinţa penală atacată, instanţa de fond a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A. constând în aceea că, la data de 21 iulie 2018, pe raza satului C., pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unui incident spontan, a exercitat acte de violenţă cu un corp contondent tăietor (topor) asupra victimei B., cu intenţia de a-i suprima viaţa, producându-i în zone vitale leziuni vindecabile în 11-13 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 C.pen., între acţiunea inculpatului şi rezultatul produs existând legătură de cauzalitate directă, stabilită pe baza probatoriului administrat în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a C.pen., acesta prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui, chiar dacă activitatea sa a rămas în forma tentată, aspect care a decurs din intensitatea loviturii aplicate persoanei vătămate, zona vitală vizată, cât şi obiectul vulnerant folosit.

Potrivit art. 396 alin. 2 C.p.p., constatând că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat în calitate de autor, instanţa de fond a pronunţat condamnarea inculpatului pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 C.pen.

Având în vedere considerentele prezentate mai sus, instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă, la individualizarea acesteia urmând a fi avute în vedere dispoziţiile art. 53 C.pen., precum şi criteriile de individualizare prevăzute de art.74 C.pen., respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În continuare, instanţa de fond a ţinut seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de prev. de art. 188 alin.1 C.pen, respectiv închisoarea de la 10 la 20 de ani (limite reduse la jumătate, potrivit art. 33 alin. 2 C.pen., fiind vorba în speţă de o tentativă).

De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere natura şi gravitatea faptei, modalitatea şi circumstanţele în care a fost săvârşită fapta, precum şi persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale.

Instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului A., circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b C.pen., respectiv împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului, avându-se în vedere faptul că la data incidentului ambele părţi se aflau în stare avansată de ebrietate acesta fiind în opinia instanţei de fond factorul declanşator al incidentului, conştientizarea de către inculpat a gravităţii faptei rezultată din necontinuarea actelor de agresiune şi ajutorul dat persoanei vătămate prin încercarea de a opri hemoragia produsă precum şi faptul că urmarea efectiv produsă este materializată în 11-13 zile de îngrijiri medicale pentru persoana vătămată.

Individualizarea sancţiunilor trebuie să respecte principiul proporţionalităţii pedepselor cu natura şi gradul de pericol al faptelor săvârşite, avându-se în vedere drepturile şi libertăţile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracţiunilor.

În consecinţă, faţă de considerentele dezvoltate mai sus, instanţa de fond, în temeiul art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art.75 alin.2 lit. b C.pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

Având în vedere implicaţiile socio-morale ale faptei săvârşite, gravitatea acesteia, aspecte din care decurge nedemnitatea inculpatului, instanţa de fond, în temeiul art. 67 alin.1 C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei sau considerarea ca executată.

De asemenea, pentru aceleaşi raţiuni, instanţa de fond, în temeiul art. 65 alin. 1 N.C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b N.C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 72 alin. 1 C.pen., instanţa de fond a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 21.07.2018 la zi.

În temeiul art. 7 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa de fond a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare şi a obligat pe inculpat să se supună procedurii de prelevare de probe biologice.

În acest sens, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 7 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare: (1) Prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) (în speţă, persoane condamnate definitiv pentru săvârşirea infracţiunilor cuprinse în anexa 1 a legii la pedeapsa închisorii) este dispusă de instanţa de judecată, prin hotărârea de condamnare ori prin hotărârea de amânare a aplicării pedepsei sau de renunţare la aplicarea pedepsei. (2) Prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J., se realizează la introducerea în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi în prezenţa unui poliţist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.

Relativ la acest aspect, instanţa de fond a reţinut că prelevarea de probe biologice nu este o operaţiune automată care se impune a se realiza ori de câte ori se pronunţă o hotărâre de condamnare pentru una dintre infracţiunile prevăzute în anexa legii. În acest sens, legea dispune că infracţiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, instituind posibilitatea şi nu obligaţia unei astfel de operaţiuni.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că art. 1 din actul normativ menţionat, prezintă scopurile urmărite prin această lege, respectiv constituirea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.), pentru prevenirea şi combaterea unor categorii de infracţiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, precum şi pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracţiunilor de omor sau a actelor de terorism, iar art. 4 expune explicit aceste scopuri, respectiv: excluderea persoanelor din cercul de suspecţi şi identificării autorilor infracţiunilor cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta lege; stabilirii identităţii persoanelor - victime ale catastrofelor naturale, ale accidentelor în masă şi ale actelor de terorism; realizării schimbului de informaţii cu celelalte state şi combaterii criminalităţii transfrontaliere; identificării participanţilor la comiterea infracţiunilor cuprinse în anexă.

Ţinând seama de aceste scopuri, instanţa de fond a apreciat că se impune recoltarea de probe biologice de la inculpatul A..

Astfel, măsura s-a justificat având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite de inculpat, activitate care a creat suficiente temeri privitoare la posibila implicare ulterioară a acestuia în săvârşirea unor infracţiuni dintre cele la care face referire art. 1 din Legea nr. 76/2008, fiind astfel necesar ca organul judiciar să ia măsuri concrete pentru realizarea unei prevenţii şi combateri reale faţă de săvârşirea unor infracţiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică a persoanei.

Având în vedere că, aşa cum s-a reţinut în prezentarea amănunţită a situaţiei de fapt, inculpatul A. a folosit pentru aplicarea de lovituri persoanei vătămate un topor, în temeiul art. 112 alin.1 lit. b C.pen., instanța de fond a confiscat de la inculpat toporul folosit la săvârşirea faptei, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Suceava.

În cursul cercetării judecătoreşti, persoana vătămată B. a arătat că nu are pretenţii civile de la inculpat, poziţia sa procesuală fiind consemnată prin încheierea de şedinţă din data de 21.11.2018.

Având în vedere poziţia procesuală a persoanei vătămate sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a luat act că persoana vătămată B. a renunţat la constituirea de parte civilă.

În cursul cercetării judecătoreşti, Spitalul Judeţean de Urgenţă s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 564,51 lei, conform înscrisurilor medicale depuse la dosar .

Astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit dispoziţiilor Legii nr.95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.”

Aşadar, unitatea medicală este îndreptăţită să recupereze sumele de bani cheltuite pentru asistenţa medicală constând în cheltuieli de spitalizare, hrană, medicamente, materiale sanitare, analize de laborator şi alte investigaţii, acordată, în perioada în care a fost spitalizată persoana vătămată.

Ţinând seama că instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului A. în cauzarea vătămărilor corporale ale persoanei vătămate B., instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite şi condiţiile răspunderii civile delictuale a inculpatului, potrivit art. 1381 C.civ.

Prin urmare, în temeiul art. 397 alin.1 rap. la art. 25 alin.1 C.p.p., art.1357, art. 1381 C.civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 564,51 lei, reprezentând daune materiale constând în cheltuielile de spitalizare efectuate pentru persoana vătămată B..

În cursul cercetării judecătoreşti, Serviciul de Ambulanţă s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.523 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de serviciile acordate de echipajul de asistenţă medicală de urgenţă prespitalicească persoanei vătămate B., conform fişei de solicitare nr. A017098 (ds. cameră preliminară – 2900/86/2018/a1 – fila 12-13).

În acest sens, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, „Persoanle care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.”

Aşadar, unitatea medicală este îndreptăţită să recupereze sumele de bani cheltuite acordarea asistenţei medicale prespitaliceşti şi transportului medical pentru persoana vătămată B.. Aceste cheltuieli au fost provocate de activitatea ilicită a inculpaţilor cheltuieli cuantificate, potrivit înscrisurilor existente la dosar, în sumă de 1.523 lei.

Ţinând seama că instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului A. în cauzarea vătămărilor persoanei vătămate B., instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite şi condiţiile răspunderii civile delictuale a inculpatului, potrivit art. 1381Cod civil.

Prin urmare, instanţa de fond, în temeiul art. 397 alin.1 rap. la art. 25 alin.1 C.p.p., art.1357, art. 1381 C.civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1.523 lei, reprezentând daune materiale constând contravaloarea serviciilor prestate.

În temeiul art. 274 alin.1 C.p.p., instanţa de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 5.460 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 3460 aferentă fazei de urmărire penală, iar suma de 2000 lei aferentă fazei de judecată.

În temeiul art. 275 alin.6 C.p.p., suma de 520 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în faza de urmărire penală, av. .., potrivit delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 1592/21.07.2018, a rămas în sarcina statului şi a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen legal, inculpatul A., pentru motivele susţinute oral de apărătorul său ales şi consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, solicitând admiterea apelului formulat şi desfiinţarea sentinţei penale atacată, vizând, în esenţă, schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina sa şi reindividualizarea judiciară a pedepsei.

Prim concluziile scrise depuse la dosar, inculpatul, prin apărător, a învederat că i s-a încălcat dreptul la apărare întrucât nu i s-a comunicat sentinţa apelată şi a avut la dispoziţie doar 1,5 ore pentru a-şi pregăti apărarea şi motivarea apelului.

Procedând la soluţionarea apelului declarat în cauză, prin prisma criticilor formulate de inculpat, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept şi în conformitate cu disp. art. 417 alin.1 şi 2 şi art. 420 C.p.p., Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judiciară a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond, ajungând în final la concluzia că inculpatul A. se face vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, respectiv infracţiunea de tentativă de omor infracţiunea prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 C.pen.

Fără a relua argumentaţia stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care Curtea şi-o însuşeşte în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle împotriva Finlandei), se vor sublinia punctual aspectele criticate de inculpat redate mai sus.

Rezultă din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, la care a făcut referire detaliată prima instanţă, şi care fiind însuşit şi necontestat de către cel în cauză nu va mai fi reluat, că inculpatul A., la data de 21 iulie 2018, pe raza satului C., pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unui incident spontan dintre părţi, a exercitat acte de violenţă cu un corp contondent tăietor (topor) asupra victimei B., cu intenţia de a-i suprima viaţa, producându-i în zone vitale leziuni vindecabile în 11-13 zile de îngrijiri medicale.

Raportat la starea de fapt reţinută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracţiunii comise de inculpat, ce se circumscrie în drept conţinutului constitutiv al infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 C.pen. rap. la art. 188 C.pen., iar pedeapsa a fost corect individualizată, în raport de prevederile art. 74 C.pen. - în care sunt enumerate criteriile după care se stabileşte şi întinderea acesteia, respectiv în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului care se evaluează după criteriile menţionate la lit. a-g ale aceluiaşi text de lege, anume împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite (fiind în stare de ebrietate, inculpatul a lovit persoana vătămată cu un topor în zone vitale ale corpului); starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (prin fapta săvârşită, inculpatul apus în pericol viaţa persoanei vătămate); natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunilor (în urma loviturii aplicate cu toporul persoanei vătămate B., acesteia i-au fost cauzate un politraumatism cu plagă contuză parietală dreaptă și hematom epicranian parietal drept și echimoză hemitorace stâng posterior, ce au necesitat în vederea vindecării un număr de 11-13 zile de îngrijiri medicale); motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale); conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal (inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei); nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială (în vârstă de 58 ani la data săvârşirii faptei, căsătorit, studii gimnaziale, fără ocupaţie), fiind în măsură să asigure realizarea concretă a scopurilor pedepsei.

Prin prisma celor mai sus expuse, Curtea constată că stabilirea unei pedepse cu închisoarea, în cuantum de 3 ani şi 4 luni închisoare, este necesară, dar totodată şi suficientă pentru a asigura pe viitor adecvarea comportamentului inculpatului la normele de conduită acceptate de societate şi prevenirea comiterii unor noi fapte circumscrise ilicitului penal.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului, formulată prin apărătorul său ales atât în faţa instanţei de fond cât şi a celei de control judiciar, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă de omor în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, nefiind întrunite cumulativ cerinţele stipulate de lege în acest sens.

În acest context şi analizând textul de lege prev. de art. 188 C.pen., rezultă că omorul se caracterizează sub aspectul laturii subiective prin intenție directă sau indirectă, aceasta din urmă implicând prevederea rezultatului care deși nu este urmărit, este acceptată eventualitatea producerii lui.

Pentru a delimita infracţiunea de lovire sau alte violenţe de infracţiunea de tentativă de omor, instanţa de control judiciar are în vedere criteriile stabilite de-a lungul timpului în mod constant de jurisprudenţă, respectiv obiectul vulnerant folosit, intensitatea loviturii, zona corpului vizată, efectele loviturilor şi urmările produse, precum şi poziţia psihică a făptuitorului.

În cauză din probele administrate rezultă că inculpatul, pe fondul stării de ebrietate, având asupra sa un obiect contondent tăietor-despicător, apt de a produce moartea (topor) a exercitat cu intenţie acte de violenţe grave şi de mare intensitate asupra persoanei vătămate B., aplicându-i două lovituri, una la nivelul capului şi una la nivelul corpului, cauzându-i leziuni, care au necesitat pentru vindecare un număr de 11-13 zile îngrijiri medicale.

Consecinţele faptei au constat, aşa cum rezultă din concluziilor medicului legist din cadrul Serviciului de Medicină Legală (f.56 ds. u.p.), în cauzarea părţii B. politraumatism cu plagă contuză parietală dreaptă și hematom epicranian parietal drept și echimoză hemitorace stâng posterior, ce au necesitat în vederea vindecării un număr de 11-13 zile de îngrijiri medicale, ceea ce constituie o acțiune care ar fi fost susceptibilă prin ea însăși să producă moartea victimei.

Așadar, din moment ce loviturile au fost aplicate cu un obiect apt să producă leziuni cu caracter tanatogenerator asupra unei părţi vitale ale corpului părții vătămate, înseamnă că inculpatul a intenționat să ucidă victima și nu să-i producă doar vătămări corporale, sau cel puțin dacă nu a urmărit rezultatul letal l-a prevăzut și a acceptat posibilitatea producerii acestuia în condiţiile în care A. a folosit un topor pentru a lovi în cap victima.

Împrejurarea că decesul părții vătămate nu s-a produs datorită unei cauze independente de voința inculpatului nu înlătură calificarea faptei ca infracțiune de omor, ci doar o circumscrie formei de tentativă a acesteia.

Ceea ce deosebește infracțiunea de lovire sau alte violente de tentativa la infracțiunea de omor este poziția subiectivă a autorului fata de acțiunile care constituie latura obiectiva a infracțiunii.

În timp ce in cazul infracțiunii prevăzute în art. 193 C.pen. autorul acționează cu praeterintenţie - în sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporala, se produce o consecința mai gravă, si anume punerea în primejdie a vieții acesteia, consecința care depășește intenția autorului şi în raport cu care el se afla în culpă - în cazul tentativei la infracțiunea de omor, acesta acționează numai cu intenție.

Pentru stabilirea poziției subiective a autorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisa, de obiectele folosite, de regiunea corpului vizată si de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, iar dacă nu se poate stabili culpa autorului în ceea ce privește consecința mai gravă produsă, atunci acesta va răspunde pentru tentativa la infracțiunea de omor.

Este adevărat ca, din conținutul certificatului medico-legal, nu rezultă că leziunile suferite de partea vătămata au pus în primejdie viața acesteia şi au necesitat 11-13 zile de îngrijiri medicale, ceea ce ar putea conduce la ideea unei alte încadrări juridice decât cea dată faptei de prima instanţă prin sentinţa apelată. Important, însă, nu este rezultatul concret al acțiunii agresorului, ci intenția lui, directă sau indirectă, în raport cu viața victimei.

Activitatea infracțională prin însăși materialitatea sa dovedește că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă prevăzând moartea victimei ca rezultat posibil al acțiunilor sale.  chiar dacă nu l-au urmărit l-au acceptat. Mijlocul folosit la agresiune, zonele vitale vizate, intensitatea deosebită a loviturilor constituie elemente suficiente pentru a se reține intenția de a ucide.

Intenția de a suprima viața victimei este explicată prin însăși modul în care inculpatul a acționat, iar lipsa rezultatului letal nu s-a datorat inculpatului care, văzând că i-a produs victimei o leziune gravă, nu a sunat la serviciul de urgenţă şi nici nu a solicitat ajutor din partea unei persoane, ci a peste rană un prosop, ci a faptului că o altă persoană care, constatând starea gravă în care se afla persoana vătămată, a apelant la serviciul de Urgenţă 112. În acest context, lipsa menţiunii din certificatul medico-legal cu privire la punerea în pericol a vieţii victimei nu are influență asupra calificării juridice, decisivă fiind poziția subiectivă cu care s-a acționat.

În esență, infracțiunea săvârșită de inculpat reprezintă un caz tipic al acelei modalități a tentativei denumită în doctrină „tentativă terminată, completă sau perfectă” și căreia îi este specific faptul că deși actele execuționale au fost comise integral, efectul nu a avut loc, fiind indiferente cauzele care au determinat neproducerea acestuia.

În privința distincției între tentativa de omor (art.188 C.pen.), punerea în pericol a vieții victimei (art.194 C.pen.) și lovirea și alte violențe (art.193 C.pen.), doctrina și practica sunt unanime în a considera că pentru a efectua o încadrare juridică corectă trebuie să se descopere intenția cu care agresorul a acționat. Pentru aceasta, numărul de zile medicale ale victimei nu este decât un indiciu secundar, elementele determinante fiind obiectul de care agresorul s-a folosit, partea corpului vizată și intensitatea loviturilor aplicate.

În practica judiciară s-a reiterat în mod constant că agresiunile care demonstrează intenția de a ucide victima constituie tentative de omor, chiar dacă rănile provocate nu au necesitat decât un număr redus de zile de îngrijire și că nu au pus în pericol viața victimelor.

În consecință, acordând semnificația juridică cuvenita activitatea infracțională a inculpatului apelant vizând lovirea persoanei vătămate B., cu un topor în zona hemitoracelui stâng posterior şi în zona cranio-cerebrală, prin care a cauzat acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare 11-13 de zile de îngrijiri medicale, în mod corect instanţa de fond a reţinut că fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prev. de art. 32 rap. la art. 188 C.pen.

De asemenea, s-a dovedit că fapta a fost săvârșită de către inculpat pe fondul unei stări de ebrietate la se adaugă atitudinea inculpatului imediat după săvârşirea faptei care a declarat că nu îşi mai aminteşte în detaliu cum s-au petrecut evenimentele, dar reţinând faptul că este posibil să-l fi lovit pe B. cu toporul în cap.

Totodată, Curtea nu împărtăşeşte nici punctul de vedere al inculpatului apelant A. în sensul că se impune reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a C.pen., motivând faptul că din materialul probator rezultă că persoana vătămată este deosebit de violentă care l-a provocat pe inculpat, cauzându-i acestuia leziuni de apărare.

Curtea reţine că, pentru existenţa provocării este necesară îndeplinirea a trei condiţii: infracţiunea să fi fost comisă sub influenţa unei puternice tulburări sau emoţii; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei; provocarea să se fi produs prin violenţă ori, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau, printr-o altă acţiune ilicită gravă.

Aşadar, provocarea trebuie să fie determinată prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Săvârşirea unui act de provocare, chiar dacă este de o anumită gravitate, nu este suficientă pentru existenţa provocării, ci mai trebuie ca acesta să fi determinat o puternică tulburare sau emoţie făptuitorului. Activitatea de provocare trebuie să influenţeze factorii subiectivi (volitiv şi intelectiv) în sensul scurtării procesului psihic ce precede în mod obişnuit comiterea unei fapte şi al pierderii parţiale a controlului activităţii.

Starea de surescitare nervoasă nu se prezumă, ci ea trebuie probată de cel care o invocă. Pentru a reţine circumstanţa atenuantă a provocării în condiţiile art. 75 alin.1 lit. a C.pen. se cere ca inculpatul să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată ca fiind gravă din partea agenţilor de poliţie, de natură să-i cauzeze o puternică tulburare sau emoţie, încât să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă prin săvârşirea de infracţiuni.

 Or, din materialul probator în cauză, nu rezultă că inculpatul a fost provocat de persoana vătămată, leziunile prezentate de acesta fiind rezultatul incidentului dintre părţi şi nicidecum că ar fi fost produse în apărare.

Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 75 alin. 1 lit. a C.pen. întrucât provocarea presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acţioneze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, iar pe de altă parte, aşa cum s-a menţionat anterior, provocarea trebuie să fie produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, cerinţe ce nu sunt întrunite în speţă.

Curtea reţine că nu orice conduită care în accepţiunea publică poate a avea conotaţii provocatoare poate să conducă la reţinerea circumstanţei atenuante a provocării. În viziunea legiuitorului se poate reţine circumstanţa atenuantă a provocării doar când infracţiunea este săvârşită de autor ca urmare a faptei persoanei vătămate care este violentă, aduce o atingere gravă demnităţii umane sau are o conduită ilicită gravă. Or, conflictul spontan ivit între două persoane aflate în stare de ebrietate nu poate avea conotaţia pe care încearcă apărarea să o dea în sensul de a putea fi apreciat ca întrunind cerinţele unei veritabile provocări în sensul legii.

În aceste condiţii, Curtea constată că nu se impune reţinerea la încadrarea juridică dată de prima instanţă faptelor incidenţa circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a C.pen.

Aşadar, faţă de cele expuse anterior, suplimentar faţă de cele reţinute de prima instanţă, Curtea apreciază că nu se impune achitarea inculpatului în condiţiile în care în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.16 lit.b şi c C.p.p.

Curtea reţine că faţă de modul de operare, obiectul vulnerant folosit şi zona din corp vizată de inculpat fapta lui A. este prevăzută de legea penală (fiind reglementată de legiuitor prin dispoziţiile art.188 C.pen.) şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, aşa cum în mod corect a constatat şi prima instanţă, nefiind astfel incidente cazurile de achitare prevăzute de art.16 lit.b C.p.p.

Totodată, Curtea apreciază că în condiţiile în care însăşi inculpatul A. a recunoscut că a folosit un topor pentru a lovi persoana vătămată nu se poate reţine că fapta nu a fost săvârşită de inculpatul cercetat în prezenta cauză şi, în aceste condiţii, este exclusă şi incidenţa dispoziţiilor art.16 lit.c C.p.p.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului, prin apărător, în sensul că i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât nu i s-a comunicat sentinţa penală apelată de către instanţa de fond şi că a avut la dispoziţie doar o oră jumătate să o studieze şi pentru a-şi pregăti apărarea, Curtea le apreciază ca neîntemeiate din următoarele considerente:

Contrar susţinerilor inculpatului, acestuia i s-a comunicat la Penitenciarul Botoşani sentinţa nr.22/2019 a Tribunalului Suceava la data de 05.03.2019 şi a semnat personal de primire pe înştiinţarea care a fost mai apoi trimisă la Biroul de Executări penale de la instanţa de fond.

În ceea ce priveşte timpul prea scurt de pregătire a apărării, Curtea constată că în această etapă procesuală, inculpatul A. a fost asistat de către d-nul avocat .... Domnul avocat ... l-a asistat pe inculpatul A. pe tot parcursul procedurii desfăşurate în faţa primei instanţe, încă din etapa camerei preliminare, din data de 13.08.2018 (f.7 ds.2900/86/2018/a1.1), fiind persoana care a declarat apel în prezenta cauză la data de 04.02.2019 (f.4 ds. apel).

Regula enunţată de articolul 6 alineatul 3 litera b) al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului impune ca inculpatul să aibă posibilitatea de a dispune de un anumit termen pentru pregătirea apărării sale, dar, în aceeaşi măsură, şi de mijloace materiale şi juridice pentru a contesta acuzaţiile. Ea vizează reabilitarea dezechilibrului dintre inculpat şi participanţii care exercită funcţia de acuzare, dispunând de mijloace de investigaţie şi coerciţie considerabile.

Faţă de principiile CEDO menţionate anterior rezultă că dreptul la apărare al unei persoane, inclusiv a inculpatului, nu este un drept absolut şi poate fi supus unor limitări, fiind atributul instanţelor interne să vegheze ca acest drept să nu fie exercitat în mod abuziv de un subiect procesual.

În condiţiile în care apărătorul ales al inculpatului l-a reprezentat pe toată perioada procedurilor în faţa primei instanţe, fiind şi persoana care a promovat calea de atac în cauză, iar inculpatul a primit sentinţa încă din data de 05.03.2019, Curtea apreciază că dreptul la apărare al inculpatului a fost pe deplin respectat, fiind reprezentat de un apărător care cunoştea toate actele şi lucrările dosarului, care, de la data formulării căii de atac, respectiv 04.02.2019, avea posibilitatea să îşi pregătească o apărare eficientă şi efectivă.

În consecință, faţă de considerentele expuse anterior, Curtea, neidentificând niciun motiv de nulitate absolută a sentinţei apelate, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr.22 din 30.01.2019 a Tribunalului Suceava.

Conform art.422 C.p.p. rap. la art.72 alin.1 C.pen., Curtea va deduce, în continuare, din pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului apelant A., durata arestului preventiv a acestuia de la 30.01.2019 la zi.

Constatând culpa procesuală a inculpatului, în baza art.275 alin.2 C.p.p. va obliga inculpatul apelant A. la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Domenii speta

Spete similare