Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă. Cazul în care instanța „nu s-a pronunţat asupra lucrului cerut”, consecinţă a nesocotirii principiului disponibilităţii

Rezumat:

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă poate fi invocat atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut şi reprezintă o consecinţă a nesocotirii principiului disponibilităţii, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabileşte limitele judecăţii, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenţia concret formulată.

Revizuentul a arătat prin cererea de revizuire formulată că instanţa de apel „nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut”, adică nu s-a pronunţat în legătură cu două înscrisuri aflate în dosarul cauzei.

Prin sintagma „lucru cerut” trebuie să se înţeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecăţii.

Ceea ce caracterizează aceste cereri şi le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părţile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunţarea asupra lor, instanţa pune capăt litigiului, ceea ce nu este cazul în speţă.

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data de 29.01.2018 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., să se constate că în perioada 01.10.1983-11.09.1998 şi-a desfăşurat activitatea la S.C. C. S.A. ca merceolog şi contabil şef Secţie III în grupa a II-a de muncă conform prevederilor pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990, Anexa 2, pct. 11 şi 5, anume în perioada 01.10.1983-14.03.1992, fiind merceolog, a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 75% conform pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990, Anexa II, pct. 11, iar în perioada 15.03.1992-11.09.1998, fiind contabil şef secţie III, a lucrat în grupa a II-a în procent de 100% conform pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990, Anexa II pct. 5.

Prin sentinţa civilă nr. 544 din 29 mai 2018, Tribunalul Botoşani a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A.

Prin decizia nr. 1222 din 22 noiembrie 2018 Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. şi a obligat apelantul să achite în contul Curţii de Apel Suceava suma de 1 leu reprezentând cheltuieli judiciare.

La data de 11 ianuarie 2019 A. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 1222 din 22 .11. 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în motivarea căreia a arătat următoarele:

Solicită a se avea în vedere faptul că instanţa de apel „nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut”, adică nu s-a pronunţat în legătură cu cele două înscrisuri pe care le-a descoperit în dosarul cauzei, aşa după cum a arătat în răspunsul la întâmpinare datat 24.09.2018, şi aşa cum a arătat şi în susţinerea cauzei în faţa instanţei de judecată în şedinţa de judecată din data de 22.11.2018 (a se vedea pag. 1 din decizia atacată). În decizia menţionată mai sus, se observă că în motivarea acesteia nu se relatează absolut nimic în legătura cu existenţa celor două tabele la care s-a referit mai sus, a căror existenţă o invocă în susţinerea cauzei. Aceste tabele se găsesc în dosarul de apel şi reprezintă anexe la întâmpinarea pârâtei, fiind numerotate de către pârâtă sub numerele 14, respectiv 18-20. Instanţa nu s-a pronunţat în legătură cu cele două înscrisuri (tabele), pe care le-a invocat în susţinerea cauzei. În faţa acestor probe instanţa nu ar fi putut motiva respingerea apelului, deoarece locurile de muncă în care a lucrat se găsesc în cele două tabele făcute de angajator în baza prevederilor Ordinului nr. 50/1990; în mod direct pentru funcţia de contabil şef secţie III şi în mod indirect pentru funcţia de merceolog.

Mai este de reţinut şi faptul că, în contextul celor arătate mai sus, adică a existenţei în dosarul cauzei a celor două înscrisuri, care justifică cererea sa de constatare a faptului că este îndreptăţit în demersul făcut, invocarea, în judecarea cauzei şi motivarea hotărârii atacate, de către instanţa de apel a prevederilor Deciziei nr. 9/2016 a ICCJ este nelegală/nefondată, deoarece prevederile acesteia nu au aplicabilitate în această cauză, aşa după cum va demonstra în continuare. Analizând cele 4 probleme soluţionate prin Decizia nr. 9/2016 a ÎCCJ, se observă că prezenta cauză nu se încadrează în niciuna din aceste 4 situaţii; dacă se ţine cont de existenţa în dosarul cauzei a probei cu înscrisuri la care s-a referit mai sus. Primele trei probleme menţionate la punctele 1.1, 1.2 şi 1.3 se referă la un litigiu cu fostul angajator, „care nu a procedat la încadrarea activităţii reclamantului în grupa de muncă indicată de acesta”, iar cea de-a patra problemă (pct. 1.4) se referă la o situaţie în care un reclamant invocă dreptul său de încadrare în grupa a I-a sau a - II a motivat de faptul că a lucrat în „condiţii de muncă similare în cadrul altor angajatori”, care evident că au beneficiat de prevederile Ordinului nr. 50/1990. Prin urmare, se poate observa foarte uşor că, în condiţia în care instanţa s-ar fi aplecat şi asupra celor două înscrisuri pe care le-a invocat în susţinerea cauzei sale, atunci evident că nu avea niciun fel de motiv de a-i respinge apelul în baza Deciziei nr. 9/1016 a ICCJ. Altfel spus, Decizia nr. 9/2016 a ICCJ şi-ar fi avut aplicabilitate în cazul său, dacă fostul angajator nu ar fi procedat la întocmirea celor două tabele la care s-a referit mai sus, sau în condiţia în care el ar fi lucrat la o fabrică de încălţăminte şi ar fi solicitat constatarea muncii în grupa a II a pe motivul că a lucrat în aceleaşi condiţii cu cei care au lucrat într-o fabrică nominalizată prin anexele de la Ordinul nr. 50/1990.

Având în vedere că pârâta a optat pentru păstrarea sentinţei nr. 544/29.05.2018, nerealizând probabil că funcţiile sale se regăsesc în tabelele făcute de angajator, şi ţinând cont de faptul că n-a ajuns la pârâtă răspunsul la întâmpinare datat 24.09.2018, referitor la cele două tabele, va anexa la prezenta şi câte o copie de pe acest răspuns, dând astfel posibilitatea pârâtei să-şi fundamenteze un punct de vedere în deplină cunoştinţă de cauză. Aşadar, pârâta ar putea să-şi păstreze punctul de vedere depus la instanţa de apel numai în condiţia în care ar face dovada faptului că la data de 01.02.1997 numărul personalului Secţiei porţelan era mai mare de 1081 persoane (a se vedea tabelul de la fila 14, la care s-a referit mai sus) şi dacă ar putea demonstra că funcţia de contabil şef secţie III nu se încadrează la codul 23915-TESA ceramica (a se vedea filele 18-20), pe de o parte, iar pe de altă parte dacă ar putea demonstra că cei cu care a lucrat el ca merceolog nu sunt cei pe care i-a precizat că figurează la codul 13311-gestionari magazie finite sticlă (a se vedea filele 18-20 ce constituie anexe la întâmpinarea pârâtei).

Pe fond, având în vedere probele cu înscrisuri pe care le-a adus în susţinerea prezentei cereri şi ţinând cont de faptul că cei doi martori au confirmat că a lucrat ca merceolog şi contabil şef de secţie III în locuri de muncă ce figurează în tabelele făcute de fostul angajator în baza Ordinului nr. 50/1990, luând în considerare că şi din înscrisurile din carnetul de muncă rezultă că a beneficiat de spor pentru lucru în grupa a - II a cât a lucrat în funcţia de contabil şef secţie III, solicită admiterea cererii în sensul de a se anula decizia atacată ca fiind nefondată şi a se constata că în perioadele 01.10.1983-14.03.1992 şi 15.03.1992-11.09.1998 a lucrat în locuri de muncă care s-au încadrat în grupa a - II a de muncă.

Intimata a depus la dosar întâmpinare.

Curtea analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1222 din 22 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, Secţia I civilă, din perspectiva criticilor formulate, reține următoarele:

Art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod proc. civilă stabileşte că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale fiind de strictă interpretare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost supuse dezbaterii de către instanţă.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod proc. civilă poate fi invocat atunci când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut şi reprezintă o consecinţă a nesocotirii principiului disponibilităţii, în virtutea căruia reclamantul este acela care stabileşte limitele judecăţii, prin obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv pretenţia concret formulată.

Revizuentul reclamant a arătat prin cererea de revizuire formulată că instanţa de apel „nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut”, adică nu s-a pronunţat în legătură cu două înscrisuri aflate în dosarul cauzei.

Prin sintagma „lucru cerut” trebuie să se înţeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecăţii.

Ceea ce caracterizează aceste cereri şi le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părţile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunţarea asupra lor, instanţa pune capăt litigiului, ceea ce nu este cazul în speţă.

Deci,  astfel de situaţie nu se întâlneşte în cazul de faţă, în condiţiile în care instanţa de apel a respins, prin decizia civilă nr. 1222 din 22 noiembrie 2018, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 544 din 29 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Botoşani, ca nefondat, fără a schimba soluţia pe cererea care a fixat cadrul litigiului.

Astfel, Curtea constată ca obiectul cererii de revizuire este reprezentat de decizia civilă nr. 1222 din 22 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, Secţia a I civilă. Prin aceasta decizie, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 544 din 29 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Botoşani, pe care a menținut-o în întregime. Cu alte cuvinte, instanța de apel nu a schimbat, integral sau în parte, hotărârea instanței de fond, ci a procedat doar la respingerea apelului reclamantului. Sentința Tribunalului Botoșani a fost menținută în întregime, fără alterări sau modificări de către Curtea de Apel Suceava, care prin decizia pronunțată nu a schimbat nimic în configurația cererii respinse de instanța de fond. Or, în acest condiții, pentru a fi aplicabil motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, în sensul de minus petita, ar fi trebuit ca instanța de apel, în urma admiterii apelului, să procedeze la o rejudecare a fondului cauzei, cu principalul efect, acela de schimbare a modului de soluționare a cererii formulate de reclamant, însă o astfel de rejudecare nu a avut loc în instanța de apel și prin urmare, aceasta nu putea pronunța un minus petita, câtă vreme s-a păstrat intactă sentința instanței de fond.

Nemulțumirea revizuentului, în sensul că nu au fost analizate actele depuse la dosar și nu au fost interpretate probele în maniera solicitată de el, nu poate face obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod proc. civilă, care are în vedere pronunțarea ultra, extra sau minus petita în raport de pretențiile deduse judecății și nu în raport de maniera de reținere și interpretare a probatoriului în cauză.

Se observă că cererea de revizuire vizează aspecte de fond ale pricinii, ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, revizuentul exprimându-şi nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de apel pe fond.

Constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1222 din 22 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă (dosar nr. .../40/2018).

Domenii speta

Spete similare