Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. a Cod procedură penală este nefondată atunci când revizuentul nu urmăreşte să dovedească cu împrejurarea necunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei, netemeinicia hotărârii de condamnare a

Deliberând asupra apelului penal de faţă:

Constată că prin sentinţa penală nr. 2/CC/18.03.2013 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr. 755/119/2013  a fost respinsă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 27 din 06.04.2005 a Tribunalului Covasna, definitivă prin decizia penală nr. 29/Ap/02.09.2005 a Curţii de Apel Braşov, formulată de condamnatul R.K..

În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală a fost  obligat  condamnatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin cererea de revizuire, formulată de condamnatul R.K., deţinut în Penitenciarul Oradea, înaintată Tribunalului Covasna la data de 18.02.2013 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna s-a  solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 27/06.04.2005 a Tribunalului Covasna, definitivă prin decizia penală 29/AP/02.09.2005 a Curţii de Apel Braşov.

În motivarea cererii revizuientul a arătat că partea vătămată a fost văzută într-o discotecă, de un martor pe care l-a propus spre audiere, la 4 zile după săvârşirea faptei pentru care a fost condamnat, de unde rezultă că loviturile aplicare părţii vătămate nu au fost atât de grave aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu.

S-a mai arătat în motivarea cererii de revizuire că martorul S.M., care a fost audiat în cauză a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă întrucât în momentul săvârşirii faptei acesta se afla la o distanţă mai mare de locul săvârşirii faptei decât a declarat, prin urmare nu avea posibilitatea să vadă cum s-a petrecut fapta.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, prin referatul înregistrat sub nr. 635/III/6/2012 din 14.02.2013, a solicitat respingerea cererii de revizuire, reţinând că în cauză motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 Cod procedură penală, din verificările efectuate în evidenţele Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe precum şi ale Judecătoriei Sf. Gheorghe nu reiese că martorul S.M. a fost cercetat şi condamnat pentru mărturie mincinoasă.

Potrivit dispoziţiilor procedurale, soluţionarea cererii de revizuire presupune o etapă premergătoare, aceea a examinării admisibilităţii în principiu.

Astfel, pentru pronunţare asupra admisibilităţii în principiu, instanţa reţine că prin  rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna nr. 405/P/2004, revizuientul R.K. a fost trimis în judecată,  pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 Cod procedură penală raportat la art.174 Cod penal.

În fapt, s-a reţinut prin actul de inculpare că inculpatul R.K. în data de 10.08.2004, i-a aplicat părţii vătămate minore S.C., numeroase lovituri cu pumnii şi picioarele în stomac, cauzându-i leziuni grave interne, ce au necesitat internare şi intervenţie chirurgicală de urgenţă şi care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate.

După efectuarea cercetării judecătoreşti, în cadrul căreia revizuientul R.K. a recunoscut că i-a aplicat părţii vătămate patru lovituri cu pumnul în stomac, martorul S.M. a susţinut versiunea părţii vătămate în sensul că inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele şi s-a plâns către baciul de la stână – T.L., a doua zi după incident, că-l doare stomacul, această ultimă împrejurare fiind confirmată şi de martorul T.L., având în vedere şi concluziile raportului medico-legal, prin sentinţa penală nr. 27/06.04.2005, Tribunalul Covasna l-a condamnat pe revizuentul R.K. la pedeapsa de 6 ani  închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a şi b Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 Cod procedură penală raportat la art.174 Cod penal.

Prin decizia penală nr. 29/Ap/MF/02.09.2005, Curtea de Apel Braşov a respins apelul declarat de către inculpat împotriva acestei sentinţe.

Potrivit art. 394 Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;

b) un martor, expert sau interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e)  când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti nu se pot concilia.

Sub aspectul condiţiilor de formă, se constată că cererea întruneşte elementele prevăzute de lege.

Analizând, admisibilitatea în principiu a cererii, prin prisma motivelor de revizuire invocate, Tribunalul a constatat că, motivele de care revizuientul se prevalează nu se circumscriu cazurilor prevăzute în cuprinsul art. 394 Cod procedură penală, având în vedere următoarele considerente:

Revizuirea este o cale procedurală extraordinară ce are drept finalitate înlăturarea erorilor de fapt, deduse din împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de către instanţa care a judecat fondul cauzei.

Referitor la primul motiv de revizuire, chiar dacă motivul invocat – prezenţa părţii vătămare într-o discotecă la 4 zile după incident – ar fi adevărat, în condiţiile în care nu există probe din care să rezulte că partea vătămată ar fi fost implicată într-un alt incident până la momentul constatării leziunilor, în opinia instanţei acest motiv nu se circumscrie dispoziţiilor art. 394 al. 1 lit. a Cod procedură penală.

În ceea ce priveşte cel de-l doilea motiv de revizuire invocat - martorul S.M., care a fost audiat în cauză a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă – se constată că această presupusă mărturie mincinoasă nu este dovedită prin hotărâre judecătorească sau ordonanţa procurorului potrivit art. 395 Cod procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel condamnatul revizuient R.K. criticând-o pentru netemeinicie şi solicitând desfiinţarea ei iar în cadrul rejudecării pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se admită cererea de revizuire formulată.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că în speţă se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar în subsidiar admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna în vederea refacerii urmăririi penale, respectiv completarea  materialului de urmărire penală prin administrarea probelor solicitate. 

S-a susţinut că a invocat în revizuire o împrejurare nouă pe care nici revizuientul şi nici instanţa nu a cunoscut-o la data judecării cauzei, respectiv aceea că în seara zilei de 14.08.2004 partea vătămată a fost văzută de martorul N.G. consumând bere şi intrând într-o altercaţie cu alte persoane, iar a doua zi a fost transportat la spital unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale de extirpare a splinei. Or, raportat la această împrejurare leziunile suferite de partea vătămată nu se datorează  incidentului şi loviturilor care i-au fost aplicate de inculpat la data de 11.08.2004 ci incidentului şi loviturilor care i-au fost aplicate de alte persoane în data de  14.08.2004, deci după 4 zile.

S-a mai arătat în dezvoltarea motivelor de apel că prima instanţă nu a verificat în nici un fel verosimilitatea celor afirmate de revizuient în memoriul scris ci s-a axat pe motivul subsidiar de revizuire  acela al mărturiei mincinoase pe care a depus-o martorul S.M., omiţând să audieze martorul propus  N.G. şi eventual să realizeze o reaudiere a părţii vătămate şi o confruntare cu martorul propus.

Or, dacă ar fi administrate aceste probe probabil că împrejurarea nouă adusă la cunoştinţa instanţei la acest moment ar conduce la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor în cea de vătămare corporală sau chiar în infracţiunea de lovire sau alte violenţe.

Verificând în aplicarea art. 378 Cod procedură penală, hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, pe baza lucrărilor  şi a materialului probator din dosarul cauzei Curtea constată că apelul promovat de condamnatul  revizuient R.K. este nefondat pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a făcut o analiză completă a cazurilor pe care se poate  întemeia conform art. 394 Cod procedură penală o cerere de revizuire şi a apreciat corect, analizând conţinutul cererii formulate de revizuient că nici unul dintre motivele invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 lit. a-e  Cod procedură penală.

Deşi aparent împrejurarea nouă invocată în cererea de revizuire s-ar încadra în dispoziţiile art. 394 lit. a Cod procedură penală, Curtea reţine în primul rând că teza probatorie conform căreia partea vătămată ar mai fi fost lovită şi de altcineva după incidentul avut cu inculpatul la data de 11.08.2004 nu este una nouă. Încă din faza de urmărire penală revizuientul a invocat această situaţie şi chiar a încercat să convingă partea vătămată să declare astfel, promiţându-i în schimb suma de 25 de milioane (fila 75 dosar 1680/2004 - primă instanţă Tribunalul Covasna).

Tot inculpatul, actualmente revizuient, a invocat în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti în mod constant că deşi a lovit partea vătămată, loviturile aplicate de el nu au fost în măsură să producă leziunile constatate de medicul legist şi urmările  descrise în Raportul de constatare medico-legală nr. 263/E/24.08.2004, partea vătămată fiind în culpă că nu s-a preocupat de starea sa de sănătate până la data de 15.08.2004, continuând să muncească.

 În aceste condiţii teza probatorie pentru care s-a propus audierea martorului N.G. nu este una nouă ci reprezintă o altă  variantă găsită de  revizuient de a susţine acelaşi lucru, respectiv faptul că loviturile pe care le-a aplicat părţii vătămate – şi pe care le-a recunoscut de altfel tot timpul în cursul procesului şi chiar şi în această cale extraordinară – nu  au fost de natură să producă urmările stabilite în actele medico-legale şi prin urmare nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal ci de o altă infracţiune: vătămare corporală sau chiar lovire şi alte violenţe.

Trecând peste faptul este puţin probabil şi neobişnuit ca martorul propus să fi cunoscut aspectele pe care le afirmă revizuientul, să nu le fi relevat  şi să-şi amintească după aproximativ 10 ani că a văzut partea vătămată într-o discotecă la 4 zile după ce revizuientul a lovit-o, împrejurarea nouă pe care doreşte să o releve revizuientul, chiar dacă ar fi afirmată de martor pare, în contextul materialului probator administrat deja de către instanţa de fond, să nu se coroboreze cu celelalte probe administrate în cauză; mai ales prin raportare la depoziţia martorului ocular S.M., dar şi a celorlalţi martori  audiaţi în cauză (T.L. şi  C.I.)  care au văzut-o pe partea vătămată imediat după incidentul cu revizuientul simţindu-se rău şi acuzând dureri în zona în care a fost lovită şi unde ulterior s-a constatat că erau poziţionate leziunile care i-au pus viaţa în primejdie, depoziţia martorului propus de revizuient nu ar putea schimba situaţia de fapt reţinută. De altfel însăşi audierea martorului ar reprezenta o problemă întrucât deşi revizuientul a indicat adresa la care martorul are domiciliu a arătat că acesta este plecat temporar în Germania, fără a şti exact unde se găseşte în prezent.

Pe altă parte  din memoriul formulat şi concluziile formulate atât de avocatul ales cât şi de revizuient cu această „împrejurare nouă” revizuientul nu urmăreşte să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare a sa, deci obţinerea prin această cerere de revizuire a unei soluţii diametral opuse celei de condamnare ci relevarea unei împrejurări de natură a crea un dubiu cu privire la faptul că urmările constatate de medicul legist s-ar datora loviturilor aplicate de el, situaţie în care, conform susţinerilor sale s-ar impune o schimbare a încadrării juridice şi o condamnare a sa pentru infracţiunea de vătămare corporală şi nu de tentativă la omor.

Or, Curtea constată că potrivit art. 394 alin. 2 Cod procedură penală cazul de la litera a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor  sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, altfel spus împrejurările noi invocate în susţinerea cererii de revizuire trebuie să fie în măsură să conducă la o soluţie diametral opusă celei a cărei revizuire se cere, nu să se tindă la o prelungire a probatoriului în vederea schimbării încadrării juridice şi atenuarea răspunderii penale.

Faţă de această situaţie, Curtea apreciază că prima instanţă a considerat corect că în speţă nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală întrucât prin împrejurările noi invocate, chiar dacă ar fi susţinute de martorul propus nu s-ar putea ajunge la o  hotărâre de achitare a inculpatului.

Nici temeiul  prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. b Cod procedură penală nu este incident în cauză  întrucât aşa cum a reţinut şi prima instanţă deşi se invocă faptul că  martorul S.M., care a fost audiat în cauză a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă această împrejurare nu este dovedită prin hotărâre judecătorească sau ordonanţa procurorului astfel cum o impune dispoziţiile  art. 395 Cod procedură penală.

Faţă de considerentele expuse Curtea constată că toate criticile aduse de condamnatul revizuient hotărârii apelate sunt nefondate  situaţie în raport de care în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul formulat împotriva sentinţei penale nr. 2/CC/18.03.2013 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr. 755/119/2013, pe care o va menţine.

În raport de împrejurarea că apelul formulat de revizuient va fi respins, în baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală va fi obligat condamnatul revizuient R.K. să plătească statului suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezintă contravaloarea onorariului parţial al avocatului desemnat din oficiu pentru revizuient în apel.

Domenii speta

Spete similare