Evacuare

Decizie 3 din 18.01.2018


ROMÂNIA TRIBUNALUL B. SECŢIA I CIVILĂ

Dosar nr. ...

DECIZIA CIVILĂ Nt....

Şedinţa publică de la 18 Ianuarie 2018 Completul compus din: PREŞEDINTE Judecător Grefier

Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelanţii P.M.C., P.G. şi F.Ş. în contradictoriu cu intimaţii, DIICOT O., DIICOT B., F.C. şi P.O. împotriva sentinţei civile nr. 1---- din 19.12.2016 pronunţată de Judecătoria O., având ca obiect evacuare art. 1033 CPC ş.u.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura completă prin necitarea părţilor.

Instanţa constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 9 ianuarie 2018, când părţile prezente au pus concluzii pe fond, concluzii ce s-au consemnat în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi prin care s-a amânat pronunţarea pentru data de 16 ianuarie 2018 şi apoi pentru astăzi, după care:

TRIBUNALUL DELIBERÂND:

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 1----/19.12.2016 pronunţată de Judecătoria O. în dosar nr. 2----/271/2005, instanţa fondului a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii F.Ş. şi P.G., în contradictoriu cu pârâta P.M.C., a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Public - DIICOT - Serviciul Teritorial O. şi a admis în parte cererea reconvenţională formulată de P.M.C.

A constatat caracterul simulat al contractului de vânzare - cumpărare autentificat de B.N.P. B.T. din O., jud. B., sub nr. 947 din 10 mai 2004, şi al contractul de vânzare - cumpărare autentificat de B.N.P. B.T. din O., jud. B., sub nr. 948 din 10 mai 2004, contractele reale încheiate între părţi fiind contracte de împrumut cu garanţie imobiliară (ipotecă), prin care pârâta - reclamanta reconvenţională P.M.C. a împrumutat de la reclamanţii - pârâţii reconvenţionali F.Ş. şi P.G. sumele menţionate în contracte cu titlu de preţ al imobilelor, garantând restituirea acestor sume împrumutate, prin ipotecarea imobilelor menţionate în contractele sus arătate ca făcând obiect al vânzării.

Totodată, a dispus efectuarea cuvenitelor rectificări în colile de CF ale celor două imobile menţionate prin cele două contracte mai sus arătate, prin radierea dreptului de proprietate al reclamanţilor şi a înscrierii ipotecilor de rangul I asupra imobilelor mai sus arătate, în favoarea reclamanţilor - pârâţi reconvenţionali F.Ş. şi P.G., căsătoriţi, în sensul mai sus arătat.

De asemenea, a respins ca neîntemeiate, celelalte cereri formulate către pârâta - reclamanta reconvenţională P.M.C, prin cererea reconvenţională.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa fondului a reţinut următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei O. la data de 27.09.2005, sub dosar nr. 2----/271/2005*, reclamanţii F.Ş. şi P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta P.M.C, ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, instanţa să dispună evacuarea necondiţionată a pârâtei din imobilul situat în loc. O., înscris în CF colectiv nr. 9---- O., CF individual nr. 3---- O., nr. top. 4----/1/10; cu cheltuieli de judecată.

în motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în loc. O., str. cu titlu de cumpărare, în baza contractului autentic din data de 10 mai 2004. S-a arătat că reclamanţii s-au înţeles cu pârâta să rămână în continuare în folosinţa locuinţei termen de un an, dar nu mai târziu de 1 septembrie 2005, până când îşi rezolvă problema locativă. S-a învederat că, după data de 01.09.2005, reclamanţii au cerut pârâtei să elibereze locuinţa, însă aceasta nu s-a conformat.

în drept, au fost invocate prevederile art. 480 din Cod civil din 1864, art. 25 din Legea nr. 114/1995.

Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa: să respingă acţiunea principală având ca obiect evacuarea pârâtei -reclamante reconvenţionale din imobilul situat în O., str. jud. B.; să constate nulitatea contractelor de vânzare - cumpărare autentificate de B.N.P. B.T. sub nr. 947--/10 mai 2004 şi 948--/10 mai 2004, având ca obiect apartamentele 9 şi 10 situate în O. str. înscrise în C.F. nr. 3---- O. - ap. 9 - şi sub B6 în CF nr. 5---- O. - ap. 10. în acest sens s-a solicitat citarea, pentru opozabilitate, a soţiilor pârâţilor reconvenţionali, precum şi a Ministerului Public - DIICOT - Serviciul Teritorial O.,

în drept, s-au invocat prevederile art. 966 din Codul Civil din 1864.

în subsidiar, s-a solicitat instanţei să constate că cele două contracte sunt simulate, voinţa reală a părţilor fiind aceea de a garanta împrumuturi contractate de reclamanta reconvenţională, şi să dea eficienţă acestei voinţe, dispunând efectuarea cuvenitelor rectificări în CF, respectiv a înscrierii ipotecii la foaia de sarcini ale celor două coli funciare. în drept, pentru susţinerea cererii subsidiare, s-au invocat prevederile art. 1175 din Codul Civil din 1864.

în motivarea cererii reconvenţionale, reclamanta reconvenţională a învederat că este administrator al S.C. „G.C." S.R.L. O., calitate în care a angajat anumite împrumuturi pentru-derularea unor contracte comerciale, iar cei doi reclamanţi - pârâţi reconvenţionali s-au oferit să o ajute, sens în care a încheiat un contract de împrumut garantat cu imobile aparţinând societăţii comerciale. S-a arătat că, deoarece sumele erau mari, iar activitatea curentă impunea derularea unor astfel de convenţii permanent, părţile au încheiat ceea ce în termeni bancari s-ar numi o linie de creditare, în sensul că reclamanta reconvenţională, de câte ori avea nevoie de sume de bani, apela la pârâţi. S-a arătat că, pentru acest motiv, au fost încheiate cele două contracte de vânzare - cumpărare având ca obiect apartamente aparţinând reclamantei reconvenţionale, scopul actelor fiind de garanţie. Reclamanta reconvenţională declară că a restituit sumele împrumutate şi a arătat că Serviciul Teritorial O. DIICOT îi cercetează pe cei doi reclamanţi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, sens în care apartamentele au fost oricum indisponibilizate, ele fiind în prezent proprietatea tabulară a celor doi. S-a arătat că acesta este motivul pentru care reclamanta reconvenţională a solicitat introducerea în cauză a acestui Serviciu, reclamanta reconvenţională neurmărind în niciun caz să înlăture efectele cercetării penale, ci doar să îşi apere drepturile. S-a învederat că o dovadă clară a faptului că aceste contracte nu au reprezentat o vânzare - cumpărare este instituirea unei interdicţii de grevare şi înstrăinare în favoarea vânzătoarei - clauză neobişnuită în astfel de contracte, ea nefiind limitată nici temporal, practic prin această clauză cumpărătorii limitându-şi în întregime dreptul de dispoziţie asupra bunurilor cumpărate, precum şi acordul acestora, din aceeaşi zi, în sensul că vânzătoarea va putea folosi, cu titlu gratuit, în continuare cele două apartamente, din nou fără nici o limitare temporală. S-a apreciat că, întrucât atât în conţinutul celor două contracte cât şi cu ocazia înscrierii drepturilor cumpărătorilor în cartea funciară, s-a făcut menţiunea că aceştia sunt căsătoriţi, se impune introducerea în cauză a soţiilor pârâţilor reconvenţionali, cu atât mai mult cu cât acestea trebuiau să deţină şi calitatea de reclamante, alături de soţii lor.

Pârâtul Ministerul Public - DIICOT - Serviciul Teritorial O. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Serviciului Teritorial O. (Ministerul Public) în acţiunea civilă care are ca obiect evacuarea pârâtei P.M.C..

A solicitat în temeiul prevăzut de art. 244 pct. 2 din Vechiul Cod de procedură civilă, suspendarea soluţionării prezentei cauze până la finalizarea cauza penale din dosar nr. 6----/P/2006 privind pe inculpaţii P.G., F.Ş. şi alţii, cercetaţi pentru comiterea infracţiunilor de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat în vederea comiterii infracţiunii de contrabandă cu ţigări, faţă de cei doi dispunându-se începerea urmăririi penale. A arătat şi că există indicii şi probe că sumele cu care învinuiţii au împrumutat-o pe P.M.C. şi S.C. G.C. S.R.L. O. provin din comiterea infracţiunii de contrabandă cu ţigări.

în ceea ce priveşte cererea de suspendare a judecării cauzei, formulată de către pârâtul sus arătat, instanţa a dat curs acestei cereri, judecarea prezentului dosar fiind suspendată până la finalizarea cauzei penale ce a făcut obiectul dosarului nr. 7----/111/2012, prin decizia penală nr. 8----/A/206----in 29.04.2015, definitivă, pronunţată de Curtea de Apel O..

La termenul de judecată din 30.05.2016, reclamanta reconvenţională a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâte reconvenţionale, a numitelor F.C. şi P.O..

Pârâtele reconvenţionale, legal citate, nu au depus întâmpinare la dosar şi nici nu şi-au precizat în vreun fel poziţia în cauză.

în ce priveşte starea de fapt, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea nr. 947 din 10.05.2004 emisă de către B.N.P. B.T. G. din O., jud. B. (fila 6 din volumul I al prezentului dosar), s-a menţionat că pârâta P.M.C., necăsătorită, vinde în cote părţi egale întregul drept de proprietate pe care aceasta îl are asupra imobilului situat în O., str. înscris în CF col. 9---- O., CF ind. 5---- O., cu nr. topo. 4----/1/10, în natură reprezentând apartamentul 10, compus din 3 camere şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 46,95 mp., împreună cu 11 mp. teren aferent acestuia, de sub B6, reclamanţilor F.Ş., căsătorit, şi P.G., căsătorit, pentru preţul total de 620.000.000 lei vechi, menţionându-se că pârâta a primit în întregime acest preţ de la cumpărători. Prin contractul sus arătat s-a menţionat că părţile contractante au stabilit, de comun acord, ca, prin acest contract, să instituie interdicţia de înstrăinare şi grevare a acestui imobil în favoarea pârâtei P.M.C.

Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea nr. 948 din 10.05.2004 emisă de către B.N.P. B.T. G. din O., jud. B. (fila 7 din volumul I al prezentului dosar), s-a menţionat că pârâta P.M.C, necăsătorită, vinde în cote părţi egale întregul drept de proprietate pe care aceasta îl are asupra imobilului situat în O., str.înscris în CF col. 9---- O., CF ind. 3---- O., cu nr. topo. 4----/1/9, în natură reprezentând apartamentul 9, compus din 2 camere şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 34,12 mp., împreună cu 11 mp. teren aferent acestuia, de sub B6, reclamanţilor F.Ş., căsătorit, şi P.G., căsătorit, pentru preţul total de 520.000.000 lei vechi, menţionându-se că pârâta a primit în întregime acest preţ de la cumpărători. Prin contractul sus arătat s-a menţionat că părţile contractante au stabilit, de comun acord, ca, prin acest contract, să instituie interdicţia de înstrăinare şi grevare a acestui imobil în favoarea pârâtei P.M.C.

Prin contractul de împrumut autentificat prin încheierea nr. 949 din 10.05.2004 emisă de către B.N.P. B.T. G. din O., jud. B. (fila 25 din volumul I al prezentului dosar) s-a menţionat că reclamantul F.Ş. a dat cu titlu de împrumut societăţii comerciale G.C S.R.L., reprezentată prin numitul P.M.C. şi prin pârâta P.M.C, suma de 60.000 euro, echivalentul a 2.420.040.000 lei vechi, calculat la cursul valutar B.N.R. de 40,334 lei/euro, valabil la data autentificării contractului de împrumut, societatea comercială împrumutată obligându-se să-i restituie reclamantului integral împrumutul până cel târziu la data de 09.05.2005. Prin acelaşi contract de împrumut, societatea comercială împrumutată şi-a exprimat acordul ca, în vederea garantării împrumutului sus arătat, să constituie în favoarea reclamantului F.Ş. o ipotecă de rangul I, până la concurenţa sumei de 60.000 euro, asupra imobilului situat în G.C, jud. B., înscris în CF NDF 18 G.C, cu nr. cad. 32, în natură reprezentând construcţii şi teren în suprafaţă de 168.235 mp., dobândit de S.C G.C. S.R.L. cu titlu de cumpărare, intabulat fiind pe numele acesteia sub B5, în CF mai sus indicat, societatea comercială sus indicată exprimându-şi acordul cu înscrierea ipotecii în CF, pe numele reclamantului F.Ş.. Ulterior, prin înscrisul intitulat „cesiune de creanţă", nedatat, reclamantul F.Ş., în calitate de creditor cedent, i-a cesionat cu titlu oneros numitului F.G., în calitate de cesionar, întregul drept de creanţă, cu toate accesoriile şi garanţiile lui, pe care reclamantul F.Ş. îl are de încasat de la S.C. G.C. S.R.L., în baza contractului de împrumut mai sus arătat, autentificat sub nr. 949--/10.05.2004 de către B.N.P. B.T. G., pentru suma de 50.000 euro, sumă pe care reclamantul F.Ş. a primit-o anterior încheierii cesiunii de creanţă.

In ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Public -DIICOT - Serviciul Teritorial O., instanţa de fond a respins-o ca neîntemeiată, apreciind că este necesară prezenţa acestei instituţii în litigiu pentru opozabilitate.

Pe fondul litigiului, instanţa a considerat că, înainte de a se pronunţa asupra cererii de evacuare a pârâtei din imobilul indicat prin petitul cererii de chemare în judecată, se impune soluţionarea cererii reconvenţionale formulate de pârâta - reclamanta reconvenţională.

In ceea ce priveşte cererea reconvenţională principală, prin care s-a solicitat constatarea nulităţii contractelor de vânzare - cumpărare sus arătate, privind apartamentele nr. 9 şi 10 situate în O., str. instanţa a apreciat că toate motivele invocate de către reclamanta reconvenţională în susţinerea acestei cereri privesc caracterul simulat al celor două contracte de vânzare-cumpărare, respectiv faptul că natura juridică reală a celor două contracte de vânzare-cumpărare sus arătate este aceea de contracte de garanţie reală imobiliară pentru garantarea împrumuturilor pe care societatea comercială G.C. S.R.L. le contracta de la cei doi pârâţi reconvenţionali din prezenta cauză.

In acest context instanţa fondului a apreciat că cererea formulată de către reclamanta reconvenţională P.M.C. de a se constata nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare-cumpărare este neîntemeiată. Dacă s-ar admite cererea reconvenţională principală formulată de reclamanta reconvenţională şi s-ar constata nulitatea absolută a acestor contracte, s-ar ajunge ca natura juridică reală a acestor contracte, recunoscute de reclamantă ca fiind contracte de garanţie imobiliară, să nu mai producă niciun efect juridic, ceea ce ar fi incorect în raport cu creditorii împrumuturilor invocate de către reclamanta reconvenţională.

în plus, simulaţia prin ea însăşi este valabilă, iar sancţiunea ei nu este nulitatea, ci inopozabilitatea faţă de terţi a actului secret. Astfel, actul secret va fi menţinut şi va produce efectele sale în toate acele situaţii când a fost încheiat valabil. Este adevărat că acţiunea în simulaţie poate fi dublată şi de acţiunea în nulitate, atunci când simulaţia s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii sau este contrară ordinii publice şi bunelor moravuri. In cauza de faţă, simulaţia nu s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii şi nici nu este contrară ordinii publice şi bunelor moravuri, atât încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare imobiliară, cât şi încheierea unor contracte de garanţie imobiliară în scopul garantării restituirii unor împrumuturi, fiind permise de lege, astfel de acte nefiind contrare ordinii publice şi bunelor moravuri.

în ceea ce priveşte cererea reconvenţională subsidiară, de a se constata că cele două contracte sunt simulate, instanţa fondului a considerat întemeiată această cerere.

în susţinerea soluţiei sale, prima instanţă a reţinut că în amândouă contractele de vânzare-cumpărare mai sus arătate, s-a inserat clauza privind interdicţia de înstrăinare şi grevare, iar aceasta a rămas în imobil, dându-şi expres acordul în acest sens - a se vedea înscrisul intitulat „Acord" din 10.05.2004, întocmit de F.Ş. (fila 23 voi I). A rezultat astfel prezumţia că cele două contracte de vânzare-cumpărare mai sus arătate reprezintă, în realitate, contracte de garanţii imobiliare privind garantarea unor împrumuturi în cuantumurile menţionate în cuprinsul acestor contracte, deghizate în contractele de vânzare-cumpărare sus arătate, tocmai pentru a da creditorilor o siguranţă mai mare în ceea ce priveşte restituirea împrumuturilor, pentru că aveau posibilitatea de a solicita în mod direct evacuarea pârâtei din imobilele trecute în aceste contracte.

Prima instanţă a reţinut că garanţiile nu priveau contractul de împrumut autentificat sub nr. 949--/2004 încheiat cu societatea pârâtei, care era deja garantat cu o ipotecă de rang I şi ale cărui garanţii ar fi putut fi suplimentate, inclusiv cu cele două apartamente. Or, prin menţionarea acestor apartamente în contractele distincte, cu nr. 947--/2004 şi cu nr. 948--/2004, mai sus arătate, instanţa prezumă că acestea au fost oferite ca şi garanţii distincte pentru împrumuturi distincte în valorile trecute ca reprezentând preţ prin contractele de vânzare-cumpărare sus arătate.

în aceste condiţii, în baza prevederilor art. 1.175 Cod Civil 1864, în vigoare la momentul formării prezentului dosar, instanţa fondului a constatat caracterul simulat al cele două contracte, contractele reale încheiate între părţi fiind contracte de împrumut cu garanţie imobiliară (ipotecă), prin care pârâta -reclamanta reconvenţională P.M.C. a împrumutat de la reclamanţii - pârâţii reconvenţionali F.Ş. şi P.G. sumele menţionate în contracte cu titlu de preţ al imobilelor, garantând restituirea acestor sume împrumutate, prin ipotecarea imobilelor menţionate în contractele sus arătate ca făcând obiect al vânzării. Pe cale de consecinţă, în baza prevederilor art. 36 pct. 3 din Legea nr. 7/1996, a dispus efectuarea cuvenitelor rectificări de CF, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea reclamanţilor - pârâţi reconvenţionali şi a înscrierii ipotecilor de rangul I asupra imobilelor mai sus arătate, în favoarea reclamanţilor - pârâţi reconvenţionali, până la concurenţa sumei de 62.000 lei noi (620.000.000 lei vechi) pentru primul imobil sus arătat, respectiv până la concurenţa sumei de 52.000 lei noi (520.000.000 lei vechi), pentru cel de al doilea imobil sus arătat, cu notarea interdicţiei de înstrăinare şi grevare ale celor două imobile în favoarea reclamanţilor - pârâţi reconvenţionali F.Ş. şi P.G., căsătoriţi, până la restituirea integrală a sumelor împrumutate mai sus arătate, sume care vor fi actualizate cu dobânda legală aferentă, calculată conform prevederilor art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000, în vigoare la data încheierii contractelor între părţi.

Faţă de soluţia dată cererii reconvenţionale, instanţa fondului a respins, ca neîntemeiată, cererea de evacuare a pârâtei.

împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii F.Ş. şi P.G. care au solicitat constatarea faptului că apelul este declarat în termen şi admiterea sa, respectiv modificarea hotărârii de fond în sensul admiterii cererii principale şi respingerii în tot a cererii reconvenţionale.

Cu privire la termenul de declarare a apelului, cei doi au arătat că prin concluziile scrise depuse la fond, şi-au ales domiciliul la sediul avocatului care îi reprezintă, dar instanţa a comunicat hotărârea la domiciliile lor, fără respectarea prevederilor art. 90 alin. 1 CPC, astfel că termenul de apel nu a început să curgă faţă de ei.

în subsidiar, au solicitat repunerea în termenul de apel, de la momentul primirii declaraţiei de apel formulate de P.M.C. la 10.04.2017, în condiţiile art. 103 CPC, cu motivarea că n-au putut cunoaşte conţinutul hotărârii cât timp nu le-a fost comunicată, de motivare aflând doar la comunicarea celuilalt apel.

Pe fondul apelului, au criticat soluţia instanţei de fond de constatare a simulaţiei arătând că nu sun îndeplinite condiţiile pentru a opera această instituţie de drept, nefiind dovedită existenţa unui act secret scris şi a conţinutului acestuia. Instanţa fondului a operat numai pe bază de prezumţii, or ea trebuia să ţină cont de

probele administrate. Mai mult, atât timp cât se reţine că natura actului secret a fost de contract de garanţie, acesta trebuia ad validitatem să îmbrace forma autentică, în caz contrar fiind nul absolut.

Or, atât timp cât simulaţia nu poate fi constatată, se impunea admiterea cererii principale şi evacuarea pârâtei din cele două imobile.

în drept, a invocat prevederile art. 282, CPC, 1175, 1191,11198,1208 şi 1775 Cod Civil 1864.

De asemenea, a declarat apel şi P.M.C., care a solicitat admiterea apelului şi modificarea în parte a sentinţei atacate prin constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare pentru lipsă cauză, respectiv cauză ilicită şi imorală, iar în subsidiar prin modificarea naturii actelor secrete reţinute de instanţa fondului, ea nedatorând nimic celor doi reclamanţi, contrar susţinerilor instanţei de fond.

în susţinerea acestei poziţii, a arătat că ea nu a contractat niciun împrumut personal, cele două înţelegeri ascunse privind garantarea împrumutului asumat de G.C. SRL, societatea pe care o administra, că cele două înţelegeri vizau o dobândă cămătărească de 10% pe lună, că pârâtul P.G. a declarat în faţa organelor de urmărire penală, că nu a dat niciodată vreun împrumut apelantei, că nu a cumpărat niciun apartament şi că doar a semnat două contracte pentru unul din fiii săi. A arătat apelanta că preţurile de vânzare nu deghizau de fapt împrumuturile ci erau preţurile minimale din grila notarială, ca atare nu se pune problema unor împrumuturi în valoare de 620.000.000 ROL şi respectiv 520.000.000 ROL care să fi fost garantate prin aceste acte. A mai arătat apelanta că societatea pe care o administra şi-a achitat datoriile faţă de F.Ş., achitând chiar mult mai mult cu titlu de dobândă iar P.M.C. nu datorează nicio sumă de bani celor doi reclamanţi.

în drept, a invocat art. 282 şi urm. CPC.

Prin întâmpinarea formulată faţă de apelul lui P.M.C, F.Ş. şi P.G. au solicitat respingerea acestuia, întrucât în mod corect instanţa fondului a respins ca neîntemeiată solicitarea de constatare a nulităţii absolute a celor două acte. Sugerarea caracterului simulat al acestora, faţă de cuantumul dobânzii învederat şi faţă de beneficiarul real al împrumuturilor nu conduce la o altă concluzie.

Au arătat că apelanta nu poate invoca şi lipsa cauzei şi cauza ilicită, iar scoaterea din context a declaraţiilor din dosarul penal nu este de natură să dovedească lipsa de valabilitate a celor două contracte de vânzare-cumpărare. Au mai învederat că toate calculele prezentate de apelantă nu au nici un suport probator astfel că se impune respingerea apelului, în ce priveşte apărările principale. Intimaţii apelanţi au reiterat opinia lor cu privire la neîndeplinirea condiţiilor simulaţiei, învederând că se impune respingerea apelului sub toate aspectele.

în drept, au invocat prevederile art. 205 NCPC

Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata apelantă P.M.C, aceasta a invocat excepţia tardivităţii formulării apelului declarat de F.Ş. şi P.G., invocând în acest sens prevederile art. 93 CPC, în sensul că prin cererea de alegere domiciliu de la fond, aceştia trebuiau să indice şi persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, sub sancţiunea neluării în seamă. A solicitat şi respingerea cererii de repunerea în termenul de formulare a apelului, pentru că apelanţii nu au arătat în ce a constat împiedicarea lor să formuleze apelul, insistând pe ipoteza deja prezentată că hotărârea nu le-a fost legal comunicată.

Pe fondul apelului, a arătat că-şi menţine toate apărările deja formulate.

La termenul din 09.01.2018, apelanţii F.Ş. şi P.G. au invocat excepţia inadmisibilităţii apelului lui P.M.C, arătând că s-au invocat motive noi în apel.

La acest termen de judecată, tribunalul a unit cu fondul excepţia tardivităţii formulării apelului lui F.Ş. şi P.G. şi cererea acestora de repunere în termenul de apel, precum şi excepţia inadmisibilităţii apelului lui P.M.C, încuviinţând proba cu înscrisuri.

Examinând apelul formulat de F.Ş. şi P.G. prin prisma excepţiei tardivităţii invocate de intimată, ce urmează a fi analizată cu prioritate în condiţiile art. 249 NCPC raportat la art. 482 NCPC, tribunalul o va respinge ca neîntemeiată, după cum urmează:

Potrivit art. 98 teza I CPC, schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar.

La data de 09.12.2016, între ultimul termen de judecată din 05.12.2016 şi momentul pronunţării hotărârii instanţei de fond, reclamanţii apelanţi F.Ş. şi P.G., au formulat concluzii scrise.

Datorită caracterului deficitar prin care şi-au arătat domiciliul ales, fără a solicita în mod efectiv comunicarea hotărârii la adresa mai sus indicată, instanţa fondului nu a observat această schimbare de domiciliu procesual şi a comunicat hotărârea la domiciliul real al celor doi reclamanţi.

5

Nu se poate totuşi trece cu vederea faptul că o petiţie în sensul art. 98 CPC a fost formulată, iar hotărârea instanţei de fond se impunea a fi comunicată la noul domiciliu procesual ales al celor doi reclamanţi.

Or, atât timp cât sentinţa civilă nr. 1----/19.12.2016 nu a fost comunicată la domiciliul procesual a celor două părţi până la data de 25.04.2017, data formulării apelului de către cei doi, Tribunalul apreciază că termenul de apel nu începuse încă să curgă la data de 25.04.2017, astfel că prezentul apel este formulat în termen iar excepţia tardivităţii se impune a fi respinsă, urmând a se analiza fondul apărărilor celor doi apelanţi.

Drept urmare a soluţiei date excepţiei tardivităţii formulării apelului declarat de F.Ş. şi P.G., tribunalul constată că solicitarea de repunere în termenul de formulare a apelului a rămas fără obiect şi urmează a fi respinsă ca atare.

Examinând apelul formulat de P.M.C. prin prisma excepţiei admisibilităţii invocate de cei doi intimaţi, ce urmează a fi analizată cu prioritate în condiţiile art. 249 NCPC raportat la art. 482 NCPC, tribunalul o va respinge ca neîntemeiată, după cum urmează

Apelanta a formulat în faţa instanţei fondului pentru prima dată solicitarea de constatare a nulităţii absolute a contractelor de vânzare - cumpărare autentificate de B.N.P. B.T. sub nr. 947--/10 mai 2004 şi 948--/10 mai 2004, pe calea cererii reconvenţionale, invocând ca temei de drept, prevederile art. 966 Cod Civil 1864.

Deşi formulată lacunar, această cerere reconvenţională permite identificarea încă din acest moment a motivelor de nulitate absolută ca fiind lipsa cauzei, respectiv eventualul său caracter ilicit şi imoral.

Tribunalul apreciază că instanţa fondului nu a manifestat suficient rol activ, în condiţiile art. 129 alin. 5 CPC, pentru a solicita lămuriri reclamantei reconvenţionale privind obiectul cererii reconvenţionale, sub aspectul motivelor juridice de nulitate absolută a celor două contracte şi pentru a clarifica dincolo de orice îndoială acest aspect.

Faptul că litigiul se avea o vechime de 11 ani la momentul soluţionării sale şi că judecătorul care 1-a soluţionat a intrat doar la ultimele trei termene de judecată, îi conferă acestuia circumstanţe atenuante însă tribunalul apreciază că se impunea în faza fondului lămurirea motivelor de nulitate absolută a contractelor de vânzare-cumpărare invocate de reclamanta reconvenţională.

Lipsa de claritate a reclamantei reconvenţionale şi lipsa de diligentă a judecătorilor fondului au determinat invocarea inadmisibilităţii motivelor de apel depuse de P.M.C. din partea intimaţilor F.Ş. şi P.G., în sensul că motivele de nulitate absolută invocate prin memoriul de apel reprezentau cereri noi în faza de judecată a apelului.

Tribunalul constată însă, aşa cum menţionam mai sus că temeiul de drept a petitului principal din cererea reconvenţională a fost indicat încă din 2005 ca fiind art. 966 Cod Civil 1864, referitor la cauza actelor juridice şi viciile acesteia, ca atare, prin detalierea celor două motive de nulitate în memoriul de apel nu se poate vorbi de o lărgire a cadrului procesual sub aspectul obiectului în apel, fără respectarea prevederilor art. 294 alin. 1 CPC.

Pentru aceste motive, tribunalul va respinge ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii apelului lui P.M.C, în ce priveşte invocarea de motive noi de nulitate în apel şi astfel, extinderea obiectului cererii în această fază procesuală şi va proceda la analiza pe fond a motivelor de apel formulate de această parte.

Pe fondul celor două apeluri, analizate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că apelul formulat de P.M.C. este fondat, în timp ce apelul declarat de F.Ş. şi P.G. este nefondat, după cum urmează:

Starea de fapt reţinută de instanţa fondului este în parte corectă, însă raţionamentul urmat de aceasta este eronat, prezumţiile utilizate în admiterea petitului subsidiar al cererii reconvenţionale neavând suport nici în afirmaţiile părţilor nici în probaţiunea administrată în dosar, cum corect au remarcat apelanţii F.Ş. şi P.G. în memoriul de apel.

Astfel, este neîndoielnic că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat de BNP B.T. G. sub nr. 947--/10.05.2004 pârâta P.M.C, a înstrăinat întregul drept de proprietate asupra imobilului situat în O., str.înscris în CF col. 9---- O., CF ind. 5---- O., cu nr. topo. 4----/1/10, reclamanţilor F.Ş., căsătorit, şi P.G., căsătorit, pentru preţul total de 620.000.000 lei vechi, menţionându-se că pârâta a primit în întregime acest preţ de la cumpărători. Prin contractul sus arătat s-a menţionat că părţile contractante au stabilit, de comun acord, ca, prin acest contract, să instituie interdicţia de înstrăinare şi grevare a acestui imobil în favoarea pârâtei P.M.C.

6

De asemenea, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat de BNP B.T. G. sub nr. 948--/10.05.2004, pârâta P.M.C., a înstrăinat în cote părţi egale întregul drept de proprietate asupra imobilului situat în O., str. înscris în CF col. 9---- O., CF ind. 3---- O., cu nr. topo. 4----/1/9, reclamanţilor F.Ş., căsătorit, şi P.G., căsătorit, pentru preţul total de 520.000.000 lei vechi, menţionându-se că pârâta a primit în întregime acest preţ de la cumpărători. Prin contractul sus arătat s-a menţionat că părţile contractante au stabilit, de comun acord, ca, prin acest contract, să instituie interdicţia de înstrăinare şi grevare a acestui imobil în favoarea pârâtei P.M.C.

La acest moment era în derulare contractul de împrumut autentificat la BNP B.T. G. sub nr. 949--/10.05.2004 prin care reclamantul F.Ş. a dat cu titlu de împrumut societăţii comerciale G.C. S.R.L., reprezentată prin numitul P.M.C. şi prin pârâta P.M.C., suma de 60.000 euro, echivalentul a 2.420.040.000 lei vechi, cu termen de restituire până cel târziu la data de 09.05.2005. Prin acelaşi contract de împrumut, s-a instituit în favoarea reclamantului F.Ş. o ipotecă de rangul I, până la concurenţa sumei de 60.000 euro, asupra imobilului situat în G.C, jud. B., înscris în CF NDF 18 G.C, cu nr. cad. 32, în natură reprezentând construcţii şi teren în suprafaţă de 168.235 mp, proprietatea S.C G.C. S.R.L. Ulterior, reclamantul F.Ş., i-a cesionat cu titlu oneros numitului F.G., întregul drept de creanţă, cu toate accesoriile şi garanţiile lui, în baza contractului de împrumut mai sus arătat, autentificat sub nr. 949--/10.05.2004 de către B.N.P. B.T. G., pentru suma de 50.000 euro, sumă pe care reclamantul F.Ş. a primit-o anterior încheierii cesiunii de creanţă.

De asemenea, la acel moment era în derulare şi contractul de împrumut autentificat sub nr. 432--/26.02.2004, prin care F.Ş. o împrumutase pe P.M. personal cu suma de 10.000 Euro, respectiv contractul de împrumut autentificat sub nr. 671--/22.03.2004, prin care F.Ş. o împrumutase pe P.M. personal cu suma de 15.000 Euro

Toate operaţiunile de împrumut şi vânzare mai sus detaliate au făcut obiectul cercetărilor penale din dosar nr. 7----/111/2012 al Tribunalului B., cercetări în cadrul cărora toate cele trei persoane implicate au dat declaraţii exhaustive cu privire la intenţia reală a părţilor.

Astfel, în declaraţia dată în cadrul urmării penale de către F.Ş., acesta a declarat că recunoaşte contractul de împrumut de 10.000 Euro autentificat sub nr. 432--/26.02.2004, pentru care P.C „a garantat cu apartamentul nr. 9 situat în O., str.şi pentru care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 948--/10.05.2004 în care figurează ca şi cumpărător şi P.G., despre care a afirmat că figura în contract pentru că F.Ş. în datora familiei acestuia bani. Tot astfel, F.Ş. a recunoscut şi celelalte două contracte de împrumut încheiate cu G.C. şi cu P.C, învederând că P.C. „a garantat cu apartamentul nr. 10 situat în O., str. ... contractul de împrumut de 15.000 Euro, şi pentru care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 949--/10.05.2004 în care figurează ca şi cumpărător şi P.G., tot pentru că Feke îi datora bani. în aceeaşi declaraţie F.Ş. afirmă că P.C. îi datora 210.000 Euro în noiembrie 2004 şi că stabilise cu aceasta o dobândă de 10% de fiecare dată(fila 88 voi II dosar fond).

La rândul său, fiind audiat de organele de cercetare penală, după încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, P.G. a declarat că apartamentele 9 şi 10 din str. ... nu sunt proprietatea sa, dar ele reprezintă o garanţie pentru sumele împrumutate. A mai arătat că pe P.C. a cunoscut-o doar la notar în 10.05.2004 când a semnat cele două contracte de vânzare-cumpărare, că el personal nu a cumpărat acele două apartamente, că nu a împrumutat-o pe aceasta cu nicio sumă de bani şi că este parte în contracte pentru că aşa i-a spus fiul său., P.R.G.. A mai arătat că şi pe F.Ş. 1-a cunoscut doar la notar la 10.05.2004, că nu are nicio relaţie personală cu el şi că nu cunoaşte cine a împrumutat-o pe P.C. şi nici cu ce sume. (fila 89 voi II dosar fond).

Operaţiunile reale dintre cele trei părţi au fost detaliate de P.C în cadrul declaraţiei date în faţa organelor de urmărire penală în luna decembrie 2004, recunoscând că în perioada februarie 2004 -noiembrie 2004 a primit de la F.Ş. suma de 385.000 Euro, iniţial cu o dobândă de 8% pe lună, iar ulterior cu 10% pe lună. Din această sumă, până în 22.11.2004 a restituit suma de 323550 Euro, rămânând o diferenţă neachitată de 61750 Euro (filele 104-105 voi II dosar fond).

Raportat la această stare de fapt dovedită prin înscrisuri şi relatată de părţi în faţa unor organe ale autorităţii, tribunalul reţine că, potrivit art. 966 Cod Civil 1864, obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect.

Prin cauza actului civil se înţelege obiectivul urmărit la încheierea acestuia, respectiv scopul, motivul determinant al încheierii acelui act, respectiv prefigurarea mentală de către fiecare parte a contraprestaţiei celuilalt, în contractele sinalagmatice.

Spre exemplu, în cazul contractelor de vânzare-cumpărare, scopul imediat, ca şi parte din cauza contractului, constă în prefigurarea mentală a dobândirii de către cumpărător a dreptului de proprietate asupra lucrului ce formează obiectul contractului şi de către vânzător a plăţii preţului.

Aplicând aceste principii la speţa de faţă, din declaraţiile mai sus relatate, date de părţi la mai puţin de 1 an de la data încheierii actelor, rezultă cu forţa evidenţei că niciuna dintre părţi nu a avut ca şi scop încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare. Mai mult P.G. a afirmat în mod repetat că el nu a dobândit dreptul de proprietate asupra celor două apartamente şi că i-a întâlnit pe F.Ş. şi pe P.C. la notar la încheierea actelor fără un prealabil acord de voinţă în acest sens. Părţile au relatat şi că nu s-a plătit un preţ pentru cele două apartamente şi nici nu a existat intenţia de a plăti un preţ, vânzarea reprezentând doar un pas într-o întreagă operaţiune de împrumuturi multiple şi garanţii oferite de P.C. în nume propriu şi pentru societatea pe care o gestiona, G.C. SRL, către F.Ş. şi către P.R.G., asociatul acestuia din urmă.

Este neîndoielnic că părţile nu au avut prefigurarea mentală a încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare ci a unor contracte de garanţie, în acest sens fiind inserată şi clauza privind instituirea interdicţiei de înstrăinare şi grevare a acestui imobil în favoarea pârâtei P.M.C..

Din probele administrate şi declaraţiile contradictorii ale părţilor nu se poate însă stabili, contrar concluziilor instanţei de fond, care a fost înţelegerea reală a părţilor cu privire ce anume s-a garantat cu cele două apartamente, tocmai dată amploarea operaţiunilor dintre P.C. şi F.Ş., P.G. fiind doar un terţ fără interes în speţă, cum el însuşi a recunoscut.

Simulaţia este operaţiunea juridică în cadrul căreia printr-un act juridic public, dar aparent, denumit şi simulat, se creează o altă situaţie juridică decât cea stabilită printr-un act juridic ascuns, secret, dar adevărat. Dintre formele simulaţiei, reclamanţii invocă simularea prin deghizare, respectiv faptul că s-a încheiat, în fapt un alt contract, care este ţinut secret, natura juridică a acestui din urmă contract fiind aceea de împrumut.

Pentru a se putea reţine existenţa simulaţiei este necesară existenţa actului secret, existenţa actului public şi existenţa acordului simulatoriu. Pentru existenţa actului secret este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii. în primul rând, actul real trebuie să fie secret, adică să fie încheiat astfel încât existenţa şi cuprinsul său să fie necunoscute terţilor. în al doilea rând, actul real trebuie să existe în sens de negotium, de operaţiune juridică. în al treilea rând, actul secret trebuie să existe sub forma înţelegerii dintre părţi, la data încheierii actului public. în al patrulea rând, actul secret trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate.

Or, în prezenta speţă, aşa cum menţionam mai sus, nu rezultă dincolo de orice îndoială natura juridică a acestui act secret, respectiv a înţelegerii dintre părţi, mai ales că părţile au prezentat versiuni diferite ale aceste înţelegeri sau au negat-o total în faţa instanţei civile.

Probele administrate în dosar nu indică decât faptul că natura înţelegerii dintre părţi a fost una mai complexă decât cea arătată de pârâtă, motiv pentru care tribunalul va reţine că, deşi se conturează elementele unei simulaţii, în sensul că a existat şi o altă înţelegere decât cea consemnată în cele două contracte de vânzare-cumpărare atacate, nu se poate înlocui actul public, care are toate elementele clar determinate, cu un act secret ale cărui elemente nu au putut fi clar determinat în sensul solicitat de către pârâta apelantă.

în opinia tribunalului, în concordanţă cu apărările apelanţilor F.Ş. şi P.G., este imperativ necesar ca din probele dosarului să reiasă în mod indubitabil toate elementele de valabilitate ale actului secret, pentru că, în eventualitatea admiterii cererii apelantei, între părţi urma să fie executat acest act. Or, atât timp cât nu s-a dovedit obiectul actului secret şi toate elementele înţelegerii părţilor, tribunalul nu are cu ce se înlocuiască actul public.

în nici un caz nu se pot înlocui cele două acte publice cu actele secrete prezumate de instanţa fondului, care, printr-o ingenioasă construcţie juridică a creat două contracte de garanţie de care niciuna dintre părţi nu făcuse vorbire.

Din toate cele mai sus prezentate se relevă însă cu forţa evidenţei lipsa cauzei celor două contracte de vânzare-cumpărare din 10.05.2004, în sensul că niciuna dintre părţi nu a urmărit înstrăinarea, respectiv dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor 9 şi 10 din O., str. jud. B., contra unui preţ, care oricum nu a fost niciodată achitat, întreaga operaţiune fiind una fictivă, de natură a asigura garantarea unor împrumuturi luate de P.C. şi G.C. SRL de la F.Ş., respectiv a unor împrumuturi luate de F.Ş. de la P.R.G., fiul lui P.G..

Or sancţiunea juridică aplicabilă pentru încheierea unor acte juridice lipsite de cauză o reprezintă nulitatea absolută a acestora, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, respectiv a revenirii celor două apartamente în patrimoniul apelantei P.M.C.. în mod vădit nu se mai impune evacuarea apelantei din cele două imobile, dat fiind că s-a dispus revenirea lor în patrimoniul acesteia.

8

De reţinut că tribunalul şi-a bazat soluţia de faţă pe declaraţiile părţilor date în faţa organelor de urmărire penală, apreciind că acestea corespund adevărului, pentru că au fost date în faţa unor reprezentanţi ai autorităţii, în cadrul unui dosar penal, la mai puţin de 1 an de la efectuarea operaţiunilor supuse analizei din prezentul dosar. în mod cert, probabilitatea ca părţile să spună adevărul a fost mult mai mare în cadrul dosarului penal la acel moment decât în faţa instanţei civile, la mai bine de 12 ani de la evenimente, timp în care s-au adunat foarte multe resentimente între părţi şi datorită faptul că apelanta a avut calitate de martor al acuzării în acel dosar, iar apelanţii au executat o parte din pedeapsa primită în penitenciar, fiind eliberaţi doar la începutul anului 2017.

Tribunalul apreciază că, faţă de soluţia adoptată, nu se mai impune analiza apărărilor apelantei referitoare la dobânda cămătărească pretins impusă de F.Ş. în cadrul împrumuturilor reale ce au existat între părţi, mai ales în contextul în care acele împrumuturi nu au fost supuse ele însele controlului instanţei.

în concluzie, pentru cele ce preced, tribunalul va respinge ca neîntemeiată excepţia tardivităţii formulării apelului apelanţilor F.Ş. şi P.G., şi ca rămasă fără obiect cererea apelanţilor de repunere în termenul de declarare a apelului, respectiv ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii apelului declarat de apelanta P.M.C..

De asemenea, va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelanţii F.Ş. şi P.G. împotriva sentinţei civile nr. 1----/2016 pronunţată de Judecătoria O. şi va admite apelul formulat de apelanta P.M.C. împotriva sentinţei civile nr. 1----/2016 pronunţată de Judecătoria O., pe care o modifică în parte.

Drept consecinţă, tribunalul va admite petitul principal din cererea reconvenţională formulată de pârâta - reclamanta reconvenţională P.M.C. şi va constată nulitatea absolută a contractului de vânzare -cumpărare autentificat de B.N.P. B.T. din O., jud. B., sub nr. 947--/10 mai 2004 şi a contractului de vânzare -cumpărare autentificat de B.N.P. B.T. din O., jud. B. sub nr. 948--/10 mai 2004, pentru lipsă cauză, urmând a respinge ca neîntemeiată cererea în constatarea simulaţiei formulată de pârâta - reclamanta reconvenţională P.M.C, prin cererea reconvenţională şi a menţine dispoziţiile instanţei de fond în ce priveşte soluţia de respingere a cererii principale.

De asemenea, va dispune efectuarea cuvenitelor rectificări în CF col. 9---- O., CF ind. 1--------a-C1-U41 O., cu nr. topo. 4----/1/10, respectiv în CF col. 9---- O., CF ind. 3---- O., cu nr. topo. 4----/1/9, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea reclamanţilor - pârâţi reconvenţionali F.Ş. şi P.G., şi a soţiilor acestora, F.C şi P.O. şi a reînscrierii dreptului de proprietate al pârâtei reclamante reconvenţionale P.M.C.

în temeiul art. 453 NCPC, tribunalul va obliga intimaţii apelanţi F.Ş. şi P.G. la plata către apelanta intimată P.M.C. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele cicluri procesuale, constând în taxă timbru şi onorariu avocaţial, proporţional cu cuantumul pretenţiilor admise, fiind admis doar petitul principal nu şi cel subsidiar din cererea reconvenţională.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia tardivităţii formulării apelului apelanţilor F.T. şi P.G., invocată de apelanta P.M.C.

Respinge ca rămasă fără obiect cererea apelanţilor F.Ş. şi P.G. de repunere în termenul de declarare a apelului.

Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de apelanţii F.Ş. şi P.G., împotriva sentinţei civile nr. 1----/2016 pronunţată de Judecătoria O..

Respinge ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii apelului declarata de apelanta P.M.C, excepţie invocată de apelanţii F.Ş. şi P.G..

Admite apelul formulat de apelanta P.M.C. împotriva sentinţei civile nr. 1----/2016 pronunţată de Judecătoria O., pe care o modifică în parte după cum urmează:

Admite petitul principal din cererea reconvenţională formulată de pârâta - reclamanta reconvenţională P.M.C. în contradictoriu cu reclamanţii - pârâţii reconvenţionali F.Ş. şi P.G., respectiv în contradictoriu cu pârâţii reconvenţionali F.C, P.O., O., Ministerul Public - DIICOT, şi Ministerul Public -DIICOT - Serviciul Teritorial O.. „

Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat de B.N.P. B.T. din O., jud. B., sub nr. 947--/10 mai 2004, având ca obiect înstrăinarea apartamentului nr. 10, situat în O., str.

9

înscris în CF col. 9---- O., CF ind. 1--------a-C1-U41 O., cu nr. topo. 4----/1/10, compus din 3 camere şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 46,95 mp., împreună cu 11 mp. teren aferent acestuia, la preţul de 620.000.000 ROL, pentru lipsă cauză.

Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat de B.N.P. B.T. din O., jud. B. sub nr. 948--/10 mai 2004, înstrăinarea apartamentului nr. 9, situat în O., str. înscris în CF col. 9863 O., CF ind. 1--------a-C1-U40 O., cu nr. topo. 4----/1/9, compus din"2 camere şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 34,12 mp, împreună cu 11 mp teren aferent acestuia, la preţul de 520.000.000 ROL, pentru lipsă cauză.

Dispune efectuarea cuvenitelor rectificări în CF col. 9---- O., CF ind. 1--------a-C1-U41--- O., cu nr. topo. 4----/1/10, respectiv în CF col. 9---- O., CF ind. 3---- O., cu nr. topo. 4----/1/9, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea reclamanţilor - pârâţi reconvenţionali F.Ş. şi P.G., şi a soţiilor acestora, F.C. şi P.O. şi a reînscrierii dreptului de proprietate al pârâtei reclamante reconvenţionale P.M.C..

Respinge ca neîntemeiată cererea în constatarea simulaţiei formulată pârâta - reclamanta reconvenţională P.M.C., prin cererea reconvenţională.

Menţine dispoziţiile instanţei de fond în ce priveşte soluţia de respingere a cererii principale.

Obligă intimaţii apelanţi F.Ş. şi P.G. la plata către apelanta intimată P.M.C. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele cicluri procesuale, constând în taxă timbru şi onorariu avocaţial.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 18.01.2018.

Preşedinte Judecător Grefier