Actiune prefect - tutela administrativa

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2019:003.000201

Dosar nr. 2433/102/2018

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA Nr. 201/2019

Şedinţa publică de la 24 Aprilie 2019

Completul compus din:

PREŞEDINTE C.I. F.

Grefier L.H.

Pe rol se află pronunţarea asupra acţiunii formulată în contencios administrativ şi fiscal de reclamantul PREFECTUL JUDEŢULUI MUREŞ, cu sediul în Tg. Mureş, Piaţa Victoriei, nr. 1, jud. Mureş, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG. MUREŞ, cu sediul în Tg. Mureş, Piaţa Victoriei, nr. 3, jud. Mureş, având ca obiect acţiune prefect – tutelă administrativă.

Fără citarea părţilor.

Se constată că mersul şedinţei de judecată este consemnat în cuprinsul Încheierii de şedinţă din data de 27.03.2019, prin care s-a dispus amânarea pronunţării pentru data de 10.04.2019, iar ulterior pentru data de azi, 24.04.2019, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la această instanţă la data de 20.12.2018 la dosar nr. 2433/102/2018, reclamantul PREFECTUL JUDEŢULUI MUREŞ, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG. MUREŞ:

-  admiterea cererii de chemare în judecată;

- constatarea nelegalităţii Hotărârii nr....privind atestarea apartenenţei şi întabularea în domeniul privat al Municipiului Tîrgu Mureş a cotei de 20.13 mp din suprafaţa totală de 788 mp aferentă terenului situat pe ... şi a Hotărârii nr....privind atestarea apartenenţei şi întabularea în domeniul privat al Municipiului Târgu Mureş a suprafeţei de 145 mp. aferentă terenului situat ..., adoptate de Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş, şi pe cale de consecinţă,

- anularea actelor administrative în cauză.

În motivarea cererii sale, reclamantul învederează că la data de 29.06.2018, secretarul Municipiului Tg. Mureş i-a comunicat setul de acte administrative cuprinzând hotărârile adoptate de Consiliul Local al Municipiului Tg. Mureş în şedinţa ordinară din data de 28.06.2018. În urma verificării legalităţii actelor administrative adoptate de pârât, în temeiul art. 19 alin. 1 lit. e din Legea nr. 340/2004, ale art. 6 alin. 1 pct. 2 lit. b din HG nr. 460/2006 şi ale art. 115 alin. 7 din Legea nr. 251/2001, reclamantul a constatat existenţa unor aspecte de nelegalitate cu privire la Hotărârile nr. ...

Precizează reclamantul că aspectele de nelegalitate contestate au fost comunicate Consiliului Local al Municipiului Tg. Mureş cu adresa nr.10146/SVI/12.09.2018, solicitându-se revocarea acestor hotărâri, iar la data de 15.10.2018 autoritatea locală a răspuns reclamantului că hotărârile sunt legale şi nu reveni asupra acestora pentru a le revoca.

În susţinerea nelegalităţii actelor administrative atacate, reclamantul precizează că acestea au fost adoptate cu încălcarea dispoziţiilor legale indicate ca temei juridic, respectiv art. 4 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, ale art. 41 din Legea nr.7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, republicată cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a pct.4.2 din Ordinul nr.668/2014 pentru aprobarea Precizărilor privind întocmirea şi actualizarea inventarului centralizat al bunurilor imobile proprietate privată a statului şi a drepturilor reale supuse inventarierii, emis de Ministerului Finanţelor Publice.

Reclamantul precizează că un alt aspect important ce reiese din Expunerile de motive ale hotărârilor şi care confirmă nelegalitatea hotărârilor, este cel prin care sunt menţionate cererile unor persoane fizice prin care se solicită achiziţionarea terenului a cărui proprietar este Statul Român. Ori, consiliul local prin demersul său nelegal include în proprietatea municipiului bunuri ale statului, bunuri pe care ulterior intenţionează să le vândă solicitanţilor obţinând astfel o îmbogăţire fără justă cauză.

Consideră reclamantul că reţinerea ca temei juridic a reglementărilor legale menţionate nu constituie un temei care să permită sau să justifice introducerea acestor terenuri în domeniul privat al municipiului.

În continuare, reclamantul amintește şi redă dispoziţiile art. 4, art. 6 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 213/1998, opinând că autorităţile locale sunt chemate să aplice legea şi nu să efectueze o nouă preluare abuzivă a bunurilor ce fac obiectul legilor de reparaţie a abuzurilor săvârşite de către stat în perioada regimului comunist, prin introducerea unor astfel de imobile în patrimoniul privat al municipiului (deşi acestea ar putea fi retrocedate sau acordate în compensare persoanelor de la care au fost preluate astfel de bunuri) şi ulterior înstrăinându-le obţinând venituri care nu le aparţin.

De asemenea, ca autorităţi publice deţinătoare a unor astfel de bunuri (cu titlu/fără titlu) care exercită. în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată, ori dreptul de administrare, după caz, cu privire la bunurile ce fac obiectul acestor legi reparatorii, reclamantul precizează că este necesar ca în procesul de soluţionare a cererilor/notificărilor depuse de persoanele îndreptăţite, să fie avute în vedere respectarea mai multor principii dintre care cel mai important este cel al prevalenţei restituirii în natură a imobilelor respective, principiu prevăzut de: art.1 alin. (1) şl art.2 lit. a din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare; art. 1, alin. (1), art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001; CAP. 1, punct 1, lit.a, din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 dar şi a celorlalte acte normative speciale de restituire a bunurilor preluate abuziv în perioada regimului comunist - HG nr.250/2007.

Prin urmare, precizează reclamantul că măsurile reparatorii prevăzute de aceste legi speciale prevalează asupra altor proceduri care tind să înlăture de la restituirea în natură bunurile care fac obiectul, acestora cum se încearcă în cazul de fată, iar indisponibilizările generate de calificarea regimului de proprietate prin actele subsidiare emise în temeiul Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, nu prezintă relevanţă în cursul procedurii administrative de soluţionare a notificărilor.

Reclamantul susţine că, nu numai că aceste bunuri nu pot fi indisponibilizate prin trecerea lor în domeniul privat al UAT, dar există dispoziţii legale care prevăd şi modalitatea de înstrăinare a bunurilor care nu se restituie, înstrăinare care se face în raport cu statul proprietar, neputând avea loc o preluare pur şi simplu în proprietatea unităţii deţinătoare a bunurilor în speţă, respectiv art. 42 din Legea nr. 10/2001, precum şi punctul 42.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

În acest sens, reclamantul opinează că atâta vreme cât statul este proprietar al acestor bunuri preluate abuziv în perioada regimului comunist, este nelegal ca astfel de bunuri să treacă în proprietatea UAT şi apoi să fie înstrăinate de către pârât ca şi cum ar fi proprietarul de drept al acestor bunuri, cum se încearcă în cazul de faţă.

Totodată, reclamantul consideră că în aceste cazuri nu sunt aplicabile nici prevederile art.41 din Legea nr.7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, consemnate ca temei juridic al hotărârii.

În continuare, reclamantul redă prevederile art. 899 alin.1, 2, 3 şi 4 din Codul civil, arătând, în esenţă că dacă şi pentru o înscriere provizorie în cartea funciară este necesar ca UAT să deţină consimţământul celui împotriva căruia s-a efectuat înscrierea provizorie, dat în formă autentică, respectiv al Statului Român, (în speţă acest consimţământ nu există), cu atât mai mult este necesar un acord/un mod de dobândire al terenului de la proprietar, care este tot Statul Român. însă nu există în cauză un astfel de acord, motiv pentru care consideră nelegale hotărârile.

În ceea ce priveşte subpct. 4.2 din Ordinul nr.668/2014 pentru aprobarea Precizărilor privind întocmirea şi actualizarea inventarului centralizat al bunurilor imobile proprietate privată a statului şi a drepturilor reale supuse inventarierii, indicat şi el ca temei juridic al hotărârilor, reclamantul consideră că nici acest act normativ nu este respectat de către consiliul local.

Precizează reclamantul că potrivit acestui ordin autorităţile locale aveau obligaţia de a întocmi un inventar separat al acestor bunuri identificate pe raza teritorial-administrativă a municipiului şi de a le evidenţia distinct în contabilitatea UAT. Ori, contrar acestor obligaţii autorităţile locale introduc bunurile aflate în proprietatea Statului Român, în inventarul privat al Municipiului Târgu Mureş.

De asemenea, precizează reclamantul că, chiar şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 332 din 24 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) şi art. 36 alin. (1) ultima teză din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, indicată în preambulul hotărârii şi expunerea de motive ca justificare a operaţiunii de trecere a trenurilor în domeniul privat al municipiului, nu este decât o confirmare a nelegalităţii hotărârilor atacate, deoarece s-a scos din contextul deciziei doar o mică parte considerată de consiliul local ca fiindu-i favorabilă.

În drept, reclamantul a invocat Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 340/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 215/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr.7/1996, Legea nr. 213/1998, Ordinul nr.668/2014.

În probaţiune, s-au depus următoarele înscrisuri: copii certificate ale hotărârilor atacate şi ale actelor care au stat la baza adoptării acestora, astfel cum acestea au fost comunicate de către autoritatea pârâtă.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tg. Mureş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea HCL nr. ... şi nr. .. 2019 ca fiind conforme cu legea.

În motivarea întâmpinării pârâtul arată că în fapt, în cadrul şedinţei ordinare din data de 28.06.2018, Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş a adoptat proiectele de hotărâre înscrise în punctele 13 şi 14 din ordinea de zi, privind atestarea apartenenţei şi intabularea în domeniul privat al Municipiului a cotei de 20.13 mp din suprafaţa totală de 788 mp aferentă terenului situat pe ... şi a suprafeţei de 145 mp aferente terenului situat pe ...

Precizează pârâtul că actele administrative au fost comunicate reclamantului pentru exercitarea controlului de legalitate, iar în urma acestui control, au fost constatate anumite aspecte din care ar rezulta nelegalitatea hotărârilor, care i-au fost comunicate prin adresa nr.10146/SVI/l2.09.2018. Precizează că prin adresa nr. 52787/12.10.2018 a comunicat un răspuns reclamantului, prin care au fost invocate prevederi legale menite să contracareze aspectele de nelegalitate constatate, prevederi legale care nu au fost luate în considerare de către Instituţia Prefectului.

Referitor la posibilitatea restituirii în natură a terenurilor în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pârâtul invocă art. 22 al acestui act normativ. Precizează pârâtul că acest termen a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 şi O.U.G. 145/2001, însă actualmente nu se mai pot formula solicitări în acest sens. Faptul că nu există cereri de restituire a terenurilor de la persoanele îndreptăţite conform art. 3 din Legea 10/2001 atrage inaplicabilitatea acestei legi în raport cu hotărârile a căror legalitate se contestă. De asemenea, consideră că principiile de soluţionare a notificărilor depuse de persoanele îndreptăţite, invocate de către reclamant prin Cap. 1, pct. 1, lit. a) din cadrul H.G. nr. 250/2007, sunt inaplicabile din aceleaşi considerente.

Precizează pârâtul că includerea articolului 4 al Legii nr. 213/1998 în preambulul hotărârilor, conform căruia ”Domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor şi care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unităţile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată”, certifică faptul că bunurile în speţă nu aparţin domeniului public, aşa cum sunt enumerate în cadrul anexei Legii menţionate anterior. Ca atare, consideră pârâtul că includerea acestui articol în preambulul hotărârii ca temei legal este justificată.

Referitor la dispoziţiile art. 6 din Legea 213/1998, reiterează faptul că pentru imobilele în speţă nu au fost depuse cereri de restituire de la persoanele îndreptăţite.

De asemenea, pârâtul invocă şi citează art. 898 din Legea 287/2009 privind Codul Civil, potrivit cu care, înscrierea provizorie se încadrează în categoria ”alte cazuri prevăzute de lege”, în cazul de faţă Legea nr. 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară. Procedura înscrierii provizorii este detaliată în cadrul art. 41 din Titlul III, Capitolul I - Dispoziţii tranzitorii - al Legii 7/1996 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară, cu preponderenţă alin.(7), indicat de către reclamant.

Menţionează pârâtul că, ulterior Legea 7/1996 a suferit modificări semnificative cu privire la obiectul cauzei, mai precis în cadrul O.U.G. nr. 31 din 18.04.2018, motivată, printre altele, de necesitatea realizării unei evidenţe actualizate a domeniului public şi privat al unităţilor administrativ teritoriale şi eliminarea impedimentelor legislative care tergiversează derularea urgentă a lucrărilor de înregistrare sistematică şi înscrierea domeniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale în evidenţele de cadastru şi carte funciară. În cadrul acestei O.U.G. art. 41, alin. (7) a fost abrogat şi au fost introduse alin. (5 ind.1) şi (5 ind.2), cu următorul conţinut: „(5 ind.1) În cazul imobilelor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ - teritoriale care nu întrunesc condiţiile pentru intabulare prevăzute la alin. (5), se poate dispune înscrierea provizorie a dreptului de proprietate în baza actelor administrative emise la imobil, în condiţiile legii. (5 ind.2) În cazul imobilelor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ - teritoriale, intabularea se realizează în baza actelor de proprietate, iar în lipsa acestora, se poate dispune înscrierea provizorie a dreptului de proprietate în baza actelor administrative emise cu privire la imobil, în condiţiile legii”. Aceste prevederi, în vigoare în momentul de faţă, detaliază cu claritate procedura înscrierii provizorii, arătând intenţia legiuitorului cu privire la urgentarea reglementării situaţiei juridice a imobilelor aflate în situaţii similare cu cele care formează obiectul cauzei şi oferind posibilitatea înscrierii provizorii în baza unui act administrativ.

Referitor la Decizia Curţii Constituţionale nr. 332/2016, pârâtul precizează că aceasta trebuie analizată în contextul Legii fondului funciar nr. 18/1991, care constituie un temei juridic al hotărârilor atacate. Conform art. 36, alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, „Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26”. Arată pârâtul că art. 26, alin. (2) al acestei Legi prevede următoarele: „Schimbarea regimului juridic al terenurilor prevăzute la alin. (1), din proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, este interzisă şi se sancţionează cu nulitatea absolută”. Această aparentă contradicţie între articole a fost interpretată în jurisprudenţă în repetate rânduri.

În drept, pârâtul îşi întemeiază întâmpinare pe dispoziţiile Legii nr. 213/1998, Legii nr. 7/1996, republicată, Legii nr, 18/1991, republicată, Legii nr. 215/2001, republicată, precum şi dispoziţiile normative menţionate în întâmpinare.

În probaţiune, pârâtul depune în copie următoarele: Decizia nr. 332 din 24 mai 2016 emisă de către Curtea Constituţională şi Decizia nr. 22 din 26.09.2016 emisă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului se constată de către instanţă următoarele:

Instanţa reţine că potrivit prevederilor art. 123 alin. 2 – 3, 5 din Constituţia României,  prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.

Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică.

Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

De asemenea, conform prevederilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale; acţiunea se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege. Acţiunea introdusă de prefect este scutită de taxa de timbru.

Atribuţiile principale ale prefectului sunt prevăzute la art. 19 din Legea nr. 340/2004 printre care şi aceea de a asigura, la nivelul judeţului sau, după caz, al municipiului Bucureşti, aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum şi a ordinii publice;

În lumina textelor legale mai sus menţionate, instanţa reţine că reclamantul justifică atât calitatea procesuală, cât şi interesul în promovarea prezentei acţiuni.

Instanţa reţine că activitatea autorităţilor administraţiei publice locale trebuie să se desfăşoare cu respectarea principiului legalităţii.

Prin prezenta acţiune, reclamantul solicită anularea a două hotărâri emise de pârât, hotărâri ce vizează, în esenţă atestarea apartenenţei  şi intabularea în domeniul privat al Municipiului Tg. Mureş  a unor terenuri.

1.Prin HCL nr... (fila 9), pârâtul Consiliul Local Municipal Tg. Mureş a aprobat atestarea apartenenţei şi intabularea cotei de 20.13 mp din totalul de 788 mp aferent terenului identificat în CF .... Tg. Mureş, situat în Tg. Mureş....

La art.2 din acelaşi act se menţionează că terenul identificat la art.1 nu a fost revendicat de către Ministerul Finanţelor Publice, conform OMF 668/2014.

Potrivit extrasului CF  ... Tg. Mureş  (fila 10), în această carte funciară figurează , potrivit părţii I, descrierea imobilului, „ap.cu 2 camere şi dependinţe, având Su = 72,15 mp şi cota de 20,13/788 parte din întreg în folosinţă :CF colectivă nr. ...

Ca şi părţi comune, sunt identificate în cuprinsul acestei cărţi funciare următoarele: „ghena de gunoi, C.T., hidroforul, subsolul tehnic, terasa din faţa blocului, zona de protecţie din spatele blocului, casa scării.”

În expunerea de motive ( fila 12) se arată, în esenţă, următoarele:” cota de teren mai sus menţionată a fost concesionată  potrivit contractului de concesiune nr. 494/2006”,; terenul  este” aflat în proprietatea statului român” şi de asemenea, terenul nu a fost revendicat de Ministerul Finanţelor publice.

Cu referire strict la acest teren, ce face obiectul HCL nr. ..., se constată de către instanţă , în primul rând, că identificarea terenului, prin CF ...este greşită, aceasta carte funciară privind imobilul apartament cu două camere, precum şi cota de 20,13% din părţile comune, astfel cum au fost precizate mai sus.

De altfel, la rubrica „teren” din cartea funciară menţionată, nu este înscrisă nicio suprafaţă de teren, cartea funciară, privind, astfel cum s-a arătat, doar imobilul construcţie.

De altfel, si din contractul de concesiune depus la dosar –fila 101-104-se face vorbire de acest teren ca figurând înscris în ..., nr. top ....

În lipsa unei identificări exacte a terenului în discuţie, cu număr de carte funciară în care acesta ar apărea înscris, pentru a se putea stabili regimul juridic si evoluţia în timp a proprietarilor terenului în cauză, instanţa constată că hotărârea atacată a fost emisă în mod nelegal, pârâta atestând apartenenţa la domeniul privat a unui teren şi dispunând intabularea acestuia într-o carte funciară greşită, care priveşte doar un imobil-apartament.

În consecinţă, pentru acest evident motiv de nelegalitate, HCL nr. ... va fi anulat.

2. Prin HCL nr. ... (fila 15), pârâtul Consiliul Local Municipal Tg. Mureş a aprobat „atestarea apartenenţei şi intabularea suprafeței de 145 m.p. aferentă terenului  identificat în CF  ... , nr. top ..., situat în ..., în domeniul privat  al Municipiului Tg. Mureş.

La art.2 din acelaşi act se menţionează că terenul identificat la art.1 nu a fost revendicat de către Ministerul Finanţelor Publice, conform OMF 668/2014.

Potrivit extrasului CF  ... Tg. Mureş, nr. top ... (fila 80 şi 81), proprietarul acestui teren este statul român, cu o cotă de 1/1, terenul fiind identificat ca „teren pentru construcţii pentru şcoala generală”.

De notat că în cuprinsul cărţii funciare nu apare înscrisă adresa imobilului teren.

Prin Adresa înregistrată la pârâtă sub nr. 46686/29.08.2017, persoana fizică ... a solicitat cumpărarea terenului situat în ...teren în suprafaţă de 145 m.p. înscris in .. ( fila 86).

Potrivit Memoriului tehnic întocmit la solicitarea pârâtei, în vederea intabulării şi înscrierii construcţiilor în cartea funciară, ( fila 90,91), imobilul teren înscris în CF ...sub nr. top ... în suprafaţă de 6230 m.p., a fost propus la dezmembrare în următoarea modalitate: nr. top ... în suprafaţă de 145 m.p., adnotat pe vechiul proprietar (statul român) şi nr. top ... in suprafaţa de 6085 m.p. care va trece în proprietatea Municipiului Tg. Mureş (domeniul public).

Executantul acestei lucrări, care, de altfel, poartă şi viza Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Mureş - viza nr. 31075/02.06.2008-precizează că imobilul teren înscris în CF ... Tg. Mureş este situat în intravilanul loc.Tg. Mureş, ...

Ori, prin HCL nr. ... (fila 15), pârâtul Consiliul Local Municipal Tg. Mureş a aprobat „atestarea apartenenţei şi intabularea suprafeței de 145 m.p. aferentă terenului  identificat în CF  ...Tg. Mureş , nr. top .... situat în Tg. Mureş, ..., în domeniul privat  al Municipiului Tg. Mureş.

Constată instanţa că la emiterea acestei hotărâri, pârâta nu a procedat la efectuarea unei identificări exacte a imobilului - teren, acesta figurând în HCL la o adresă - Tg. Mureş, .. iar în Memoriul tehnic, la o altă adresă - str. ... situaţie în care instanţa constată că hotărârea atacată a fost emisă în mod nelegal, pârâta atestând apartenenţa la domeniul privat a unui teren şi dispunând intabularea acestuia în lipsa identificării exacte a acestuia.

Pentru aceste motive evidente de nelegalitate, hotărârile emise de pârâtă, vor fi anulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul PREFECTUL JUDEŢULUI MUREŞ, cu sediul în Tg. Mureş, Piaţa Victoriei, nr. 1, jud. Mureş, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG. MUREŞ, cu sediul în Tg. Mureş, Piaţa Victoriei, nr. 3, jud. Mureş, ca fiind întemeiată şi în consecinţă:

Anulează Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Tg. Mureş nr. ... şi nr. ...

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Mureş.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, azi, 24.04.2019.

PREŞEDINTE C.I. F.

Grefier L.H.

Redactat: C.I.F.

Listat: 13.05.2019/H.L

4 ex.

Domenii speta

Spete similare