Înscrierea în cazierul fiscal a faptelor de evaziune fiscală pentru care s-a dispus clasarea ca urmare a reparării prejudiciului. Condiţii.

Legislaţie relevantă: Legea nr.241/2004; O.G. nr. 39/2015.

Potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2004 – forma în vigoare la data săvârşirii faptei (2009-2011) – aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii pentru săvârşirea faptei în cazul reparării prejudiciului se înregistrează în cazierul judiciar, de unde rezultă că fapta sancţionată prin aplicarea amenzii administrative în temeiul art. 10 alin.(1) din Legea nr. 241/2004 rămâne în continuare faptă penală.

Totodată, potrivit art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 39/2015 „În cazierul fiscal al persoanelor fizice, juridice şi al entităţilor fără personalitate juridică se înscriu informaţii privind faptele sancţionate contravenţional sau penal de legile fiscale, contabile, vamale, precum şi cele care privesc disciplina financiară”, iar potrivit art. 5 alin. (1) lit. d) din aceeaşi ordonanţă, înscrierea datelor prevăzute la art. 4 se face inclusiv în baza actelor procurorului competent să constate acele fapte şi să aplice sancţiuni, astfel că, în mod legal şi temeinic, în temeiul ordonanţei de clasare, a fost înscrisă în cazierul fiscal al reclamantului menţiunea privind săvârşirea faptei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr.241/2005 (evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive), pentru săvârşirea căreia i-a fost aplicată acestuia sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii.

În ce priveşte posibilitatea înscrierii din oficiu a menţiunilor în cazierul fiscal de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice, Curtea reţine că potrivit art.1 alin. (21) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr.2594/2015,  administraţiile judeţene ale finanţelor publice sunt organe competente în gestionarea cazierului fiscal şi pentru contribuabilii care îşi au domiciliul fiscal în raza lor teritorială şi care nu sunt înregistraţi în evidenţele organelor fiscale, iar potrivit art.5 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.39/2015 înscrierea în cazierul fiscal se face pe baza actelor comunicate de către organul competent, inclusiv ordonanţe emise de procuror, cum a fost cazul în speţă, nefiind necesar ca procurorul să dispună expres prin ordonanţă înscrierea în cazierul fiscal.

Asupra recursului dedus judecăţii, constată:

Prin sentinţa civilă nr.1371/CA/07.11.2018, Tribunalul Braşov – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal: a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu AJFP B. şi, în consecinţă, a obligat pârâta să radieze din cazierul fiscal în întregime menţiunile privitoare la reclamant înscrise la data de 08.06.2017 privind aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în cuantum de 1.000 de lei şi a respins cererea de aplicare a amenzii administrative.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice B., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi menţinerea ca legale a informaţiilor înscrise în cazierul fiscal.

În motivarea recursului, recurenta critică sentinţa recurată, susţinând  că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în lipsa menţiunii privind înscrierea vreunei măsuri în cazierul fiscal, în Ordonanţa Prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. din data de 20.04.2017, AJFP B. nu ar fi fost îndrituită să procedeze la înscrierea din oficiu. În acest sens, recurenta-pârâtă arată că întrucât intimatul reclamant a fost cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, care nu este sancţionată de Codul penal pentru a putea fi înscrisă în cazierul judiciar, sancţiunea administrativă aplicată intimatului reclamant A. se înscrie în cazierul fiscal, astfel cum prevede O.G. nr. 39/2015. Totodată, recurenta susţine că la pronunţarea hotărârii trebuie avute în vedere şi prevederile Legii nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, potrivit cărora în cazierul judiciar se ţine evidenţa persoanelor fizice şi a persoanelor juridice condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal sau administrativ conform Codului penal, în timp ce potrivit art.1 din O.G. nr. 39/2015 cazierul fiscal reprezintă un mijloc de evidenţă şi urmărire a respectării disciplinei fiscale, contabile şi financiare de către contribuabili, în care se ţine evidenţa persoanelor fizice, juridice şi a entităţilor fără personalitate juridică care au săvârşit fapte sancţionate de legile fiscale, contabile şi vamal, precum şi cele care privesc disciplina financiară.

În ce priveşte aprecierea instanţei de fond în sensul că  AJFP nu este îndrituită să procedeze la înscrierea din oficiu a menţiunilor în cazierul fiscal, recurenta arată că trebuie avute în vedere dispoziţiile Ordinului ANAF nr.2594/2015, potrivit cărora administraţiile judeţene ale finanţelor publice sunt organe competente în gestionarea cazierului fiscal şi pentru contribuabilii care îşi au domiciliul fiscal în raza lor teritorială şi care nu sunt înregistraţi în evidenţele organelor fiscale.

Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 30 din O.U.G.  nr. 80/2013.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare (f.12-13), prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică. În acest sens, intimatul arată că operaţiunea de înscriere în cazierul fiscal, efectuată de recurenta-pârâtă, este nelegală, întrucât din dispoziţiile art. 5 şi art. 6 din O.G. nr. 39/2015 rezultă fără putinţă de tăgadă că în lipsa unei menţiuni de înscriere în cazierul fiscal, dispus de procuror prin ordonanţă, AJFP B. nu era îndreptăţită să procedeze la înscrierea din oficiu în cazierul fiscal, chiar dacă ordonanţa i-a fost comunicată.

Analizând, în conformitate cu dispoziţiile art.499 din Codul de procedură civilă, susţinerile recurentei, ale intimatului şi ansamblul materialului probator existent la dosar, în limitele legale, Curtea reţine următoarele:

Prin recursul dedus judecăţii, recurenta critică sentinţa instanţei de fond sub aspectul  greşitei aplicări a normelor de drept material referitoare la înscrierea în cazierul fiscal, critici care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.

Curtea reţine că, în fapt, prin Ordonanţa emisă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul B. la data de 29.03.2017 (f.15-16 dosar fond), astfel cum a fost infirmată şi completată prin ordonanţa din data de 20.04.2017 a prim-procurorului adjunct al aceleiaşi unităţi de parchet, s-a dispus clasarea cauzei faţă de suspectul A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, ca urmare a faptului că acesta a achitat în întregime prejudiciul penal, s-a aplicat aceluiaşi suspect sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 de lei şi s-a dispus menţionarea acestei sancţiuni în cazierul judiciar.

Aşadar, în cuprinsul celor două ordonanţe nu s-a reţinut lipsa vinovăţiei reclamantului A. în săvârşirea infracţiunii pentru care au fost efectuate cercetările, ci s-a reţinut săvârşirea acestei infracţiuni de către A., care de altfel a şi recunoscut şi regretat aceasta (f.16 recto, dosar fond), clasarea cauzei penale fiind determinată de existenţa unei cauze de nepedepsire.

De altfel, astfel cum s-a arătat mai sus, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2004 – forma în vigoare la data săvârşirii faptei (2009-2011) – aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii pentru săvârşirea faptei în cazul reparării prejudiciului se înregistrează în cazierul judiciar, de unde rezultă că fapta sancţionată prin aplicarea amenzii administrative în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2004 rămâne în continuare faptă penală.

Totodată, potrivit art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 39/2015 „În cazierul fiscal al persoanelor fizice, juridice şi al entităţilor fără personalitate juridică se înscriu informaţii privind faptele sancţionate contravenţional sau penal de legile fiscale, contabile, vamale, precum şi cele care privesc disciplina financiară”, iar potrivit art. 5 alin. (1) lit. d) din aceeaşi ordonanţă, înscrierea datelor prevăzute la art. 4 se face inclusiv în baza actelor procurorului competent să constate acele fapte şi să aplice sancţiuni, astfel că, în mod legal şi temeinic, în temeiul celor două ordonanţe menţionate, a fost înscrisă în cazierul fiscal al reclamantului A. menţiunea privind săvârşirea faptei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive), pentru săvârşirea căreia i-a fost aplicată acestuia sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii.

În ce priveşte posibilitatea înscrierii din oficiu a menţiunilor în cazierul fiscal de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice, Curtea reţine că potrivit art.1 alin. (21) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2594/2015,  administraţiile judeţene ale finanţelor publice sunt organe competente în gestionarea cazierului fiscal şi pentru contribuabilii care îşi au domiciliul fiscal în raza lor teritorială şi care nu sunt înregistraţi în evidenţele organelor fiscale, iar potrivit art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015 înscrierea în cazierul fiscal se face pe baza actelor comunicate de către organul competent, inclusiv ordonanţe emise de procuror, cum a fost cazul în speţă, nefiind necesar ca procurorul să dispună expres prin ordonanţă înscrierea în cazierul fiscal.

În consecinţă, în mod legal şi temeinic a fost emisă decizia de respingere a cererii de rectificare a informaţiilor înscrise în cazierul fiscal, soluţia instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii reclamantului şi anulării acestei decizii fiind dată, prin urmare, cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Faţă de cele reţinute mai sus Curtea, în temeiul art. 496 comb. cu art.488 alin.(1) pct.8 din Codul de procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond pe care, în consecinţă, o va casa în tot. În rejudecare, pentru motivele mai sus arătate, întrucât acţiunea reclamantului nu este fondată, iar actul contestat de acesta este legal şi temeinic, Curtea va respinge acţiunea dedusă judecăţii.

Domenii speta

Spete similare