Drept civil. Litigii cu profesioniști. Răspundere civilă contractuală. Condiții.

Drept civil. Litigii cu profesioniști. Răspundere civilă contractuală. Condiții.

- art. 969, art. 970 C.civ. 1864 (în prezent art. 1270, art. 1272 C.civ. 2009)

Dispoziţiile art. 969 - art. 970 C.civ. 1864 reglementează efectele contractelor și nu pot fi ignorate deoarece reprezintă chiar fundamentul principiului forţei obligatorii a actului juridic, care este reprezentat, pe de o parte, de necesitatea asigurării stabilităţii şi siguranţei raporturilor juridice generate de contractele încheiate iar, pe de altă parte, de imperativul moral al respectării cuvântului dat.

(Secţia a V-a civilă, decizia civilă nr. 132 din 22 ianuarie 2019)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă la data de 09.04.2015 sub nr....., reclamanta S.P.E.E.H. H. S.A. prin administrator judiciar E. I. SPRL si administrator special D.G. in contradictoriu cu pârâta S.C. E. – P. S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata către H. a sumei de 3.233.956 lei, reprezentând pierderea suferita prin vânzarea energiei electrice la un preţ mediu per MWh sub costul de producţie pentru 1 MWh., obligarea paratei la plata beneficiului nerealizat de H. prin vânzarea cantităţii totale de 451.134 MWh (profitul net), calculat conform reglementarilor ANRE, la plata dobânzii legale de la data pronunţării hotărârii si pana la plata efectiva, cu cheltuieli de judecată. (f. 2 şi urm. vol. I dosar TB)

La data de 26.06.2015 în temeiul art. 204 alin. (1) C.pr.civ. reclamanta S.P.E.E.H. H. S.A. a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecata în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâtă a societăţii M. P. SA Galaţi motivat de faptul că potrivit sentinţei civile nr.... pronunţata de Tribunalul Galaţi in dosar nr.... a fuzionat prin absorbţie cu E. P. SA potrivit Proiectului de fuziune al societăţilor M. P. SA G. si E. P. SA G. .(f. 84 vol. I dosar TB)

Urmare Proiectului de fuziune al societăţilor M. P. SA G. si E. P. SA G., publicate în Monitorul Oficial al României - partea a IV-a, nr.... s-a realizat fuziunea prin absorbţie intre cele doua societăţii, predarea activului si pasivului al societăţii absorbite E. P. SA fiind făcuta ulterior in baza unui proces-verbal de predare-primire.

M. PEC SA G. este societatea absorbanta, iar E. P. SA Galaţi este societatea absorbita, care a fost dizolvata fără a fi supusa lichidării, si a fost radiata de la Oficiul Registrului Comerţului, la închiderea procesului de fuziune.

Din certificatul constatator nr.... emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului reiese faptul ca E. P. SA a fost radiata la data de 02.07.2014, urmare fuziunii prin absorbţie cu M. P. SA Galaţi.

A arătat că valoarea totală a veniturilor nerealizate în perioada 01.01.2011-31.05.2012 a fost de 11.777.063,44 lei (7.771.616,72+4.005.446,72)

La data de 03.08.2015 pârâta  S.C. M.-P.E.C. S.A. a depus întâmpinare prin  care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Reclamanta a formulat cerere precizatoare a cuantumului pretenţiilor în sensul că dacă cererea iniţială se întemeia exclusiv pe raportul de control al Curţii de Conturi nr.133829/17.12.2014 şi pe decizia nr. 4 /19.01.2015 a Curţii de Conturi din care rezultă că în legătură cu contractul nr. (..) încheiat de E.P. SA cu H. prejudiciul este de 3.233.956 lei în perioada 01.01.2011-31.05.2012, ulterior, urmare controlului intern efectuat de echipa Departamentului Control Intern s-a constatat că în luna iunie 2012 prejudiciul a fost de 1.454.991,17 lei, astfel că venitul nerealizat a fost de 277.795,41 lei, totalul prejudiciului şi a veniturilor nerealizate pentru luna iunie 2012 fiind de 1.732.786,58 lei.

Conchizând, a arătat că suma solicitată pentru perioada 01.01.2011-31.05.2012 este de 11.777.063,44 lei (7.771.616,72+4.005.446,72) la care se adaugă suma de 1.732.786,58 lei pentru luna iunie 2012.

A făcut precizări cu privire la prescripţia dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 01.01.2011-27.06.2012. (f. 3-4 vol. III dosar TB)

La termenul de judecată din data de 27.11.2015 Tribunalul a respins excepţia de necompetenţă teritorială şi a unit cu fondul excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. (f.19 vol. III dosar TB)

Prin încheierea din data de 25.01.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr...., instanţa a suspendat cauza privind pe reclamanta S.P.E.E.H. H. SA, prin administrator judiciar E. I. SPRL, în contradictoriu cu pârâta SC E.-P. SA, conf. art. 242 NCPC, pentru nedepunerea contractului şi a tranzacţiei.

Prin sentinţa civilă nr.495/14.02.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. 13271/3/2015, instanţa a admis excepţia perimării şi a constatat perimarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.P.E.E.H. H. SA, în contradictoriu cu  pârâta SC M. P. SA (fosta SC E. – P. SA).

Prin decizia civilă nr. .. au fost admise recursurile formulate de recurenta-reclamantă împotriva încheierii din data de 25.01.2016 şi a sentinţei civile nr..., pronunţate de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr... şi s-au casat în tot încheierea din data de 25.01.2016 şi sentinţa civilă nr... şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Prin sentinţa civilă nr. .. Tribunalul a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta  ca prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta S.P.E. E. H. H. S.A. şi a solicitat, în principal, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei civile nr. . pronunţata de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Civila la data de . in dosarul nr. . al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Civila, in sensul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost modificata si precizata si obligarea intimatei parate la plata către H. a sumei de 3.233.956 lei, reprezentând pierderea suferita prin vânzarea energiei electrice la un preţ mediu per MWh sub costul de producţie pentru 1 MWh in perioada 01.01.2011-31.05.2012; obligarea intimatei parate la plata către H. a beneficiul nerealizat in cuantum de 11.777.063,44 lei pentru perioada 01.01.2011-31.05.2012, la care s-a adăugat şi suma de 1.732.786,58 lei (suma ce a fost calculata urmare a Raportului intern al H. pentru luna Iunie 2012); obligarea intimatei pârâte la plata către H. a dobânzii legale de la data pronunţării hotărârii şi până la plata efectivă; obligarea intimatei pârâte la plata către H. a cheltuielilor de judecată.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului si anularea sentinţei civile nr.., pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă la data de 23.01.2018 în dosarul nr. .. al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Civila, şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, după ce a expus situaţia de fapt, a arătat, în cuprinsul primei critici, că în mod greşit instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

În cuprinsul celei de a doua critici a susţinut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază deoarece instanţa nu a procedat la o analiza riguroasă a cauzei, limitându-se la a copia ad literam în partea destinată considerentelor, susţinerile M., fosta E.-P., prezentate în întâmpinare.

Referitor la fondul cauzei a expus pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, cererea de chemare în judecată este întemeiată arătând, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii contractuale.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 466 şi urm. C.pr.civ. şi celelalte prevederi legale invocate în cuprinsul prezentului apel.

Intimata pârâtă S.C. M.-P.E.C. 5.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat ca neîntemeiat apreciind, în esenţă, că susţinerile apelantei cu privire la data la care a început să curgă termenul de prescripţie sunt nefondate.

Intimata pârâtă a formulat şi apel incident împotriva încheierii de şedinţă din data de 27.11.2015 şi a arătat că reiterează excepţiile /apărările pe care le-a susţinut prin întâmpinarea depusă în dosarul primei instanţe.

Apelanta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de M. - P.E.C. S.A. şi întâmpinare la apelul incident şi a arătat că, contrar celor susţinute de M. – PEC, apelul său este întemeiat spre deosebire de apelul formulat de pârâtă pe care l-a apreciat ca fiind neîntemeiat.

În ceea ce priveşte probaţiunea, la termenul de judecată din data de 16.10.2018, părţile au arătat că nu probe de administrat.

Prin decizia civilă nr. ... instanţa de apel a respins apelul formulat de pârâta SC M. – P. SA împotriva  încheierii de şedinţă din data de 27.11.2015 pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. .. ca neîntemeiat şi a admis apelul formulat de reclamanta S.P.E.E.H. H., a anulat sentinţa atacată în sensul că a admis excepţia prescripţiei doar pentru pretenţiile aferente perioadei 01.01.2011 - 8.04.2012. a stabilit termen pentru evocarea fondului cu privire la pretenţiile aferente perioadei 9.04.2012 - 27.06.2012, la data de 11.12.2018, pentru când s-a dispus citarea părţilor. S-a stabilit în sarcina apelantei reclamante să depună la dosar modul de calcul detaliat pentru pretenţiile aferente perioadei 9.04.2012-27.06.2012 (pierdere suferită şi beneficiu nerealizat) până în data de 20.11.2018, să îl comunice apelantei pârâte şi să depună la dosar confirmarea de primire.

Reclamanta a depus precizările solicitate la data de 22.11.2018 şi a arătat că valoarea prejudiciului raportat la cost de producţie pentru perioada aprilie-mai 2012 este în cuantum de 2.099.995, 93 lei (aprilie 2012-701.802,84 lei; mai 2012-727.664 lei; iunie 2012-670.529,10 lei) iar valoarea veniturilor nerealizate raportat la preţul PZU pentru perioada aprilie-mai 202 este în cuantum de 1.781.273,84 lei (aprilie 2012-879.849,26 lei; mai 2012 - 438.990,72 lei; iunie 2012 - 462433,86 lei).

Conchizând, a arătat că prejudiciul total raportat la cost de producţie şi venituri nerealizate este în cuantum total de 3.881.269,77 lei.(f. 182-183 dosar apel)

Pârâta a formulat note scrise şi a susţinut că se impune timbrajul acestor pretenţii iar în ceea ce priveşte despăgubirile a arătat pe de o parte, că lipseşte calculul detaliat al sumelor solicitate iar pe de altă parte, a arătat că nu datorează prejudiciul pretins de reclamantă deoarece acesta ar fi putut fi evitat de creditoarea cu minime diligenţe. (f.204-207 dosar apel)

La termenul de judecată din data de 22.01.2019, reclamanta a depus la dosarul cauzei un înscris în care a refăcut calcul pretenţiilor arătate anterior, suma totală solicitată fiind de 3.533.557,746 lei.(f. 230-240 dosar apel)

La acelaşi termen de judecată, Curtea a respins solicitarea pârâtei de stabilire în sarcina reclamantei a obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru în raport de cuantumul pretenţiilor, pentru considerentele reţinute în practicaua prezentei decizii.

Analizând, cererea de chemare în judecată referitoare la pretenţiile reclamantei pretinse de la pârâtă pentru perioada 09.04.2012 - 27.06.2012, în condiţiile art. 480 alin. (3) C.pr.civ. (având în vedere că a fost admis apelul, urmând a se judeca, în fond, o parte a pretenţiilor reclamantei) se reţin următoarele:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, se reţine că reclamanta SPEEH H. SA, în calitate de furnizor, şi S.C. E. – P. S.A. (radiată ca urmare a fuzionării cu pârâta SC M. – P. SA), în calitate de cumpărător, au încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. (..) având ca obiect furnizarea de energie electrică pentru consumatorii cu care cumpărătorul avea contracte de furnizare. (f. 45 vol. I dosar TB)

Contractul a fost completat şi modificat prin 12 acte adiţionale în perioada 01.04.2004-01.01.2011, acestea constând în modificări/înlocuiri ale procedurii de derulare a contractului (actele adiţionale 1,4,8), ale preţului contractului (actele adiţionale 2, 3, 5, 8, 10, 11, 12), completări ale termenilor definiţi în contract (actele adiţionale 3,6, 8), ale cantităţilor de energie livrate (actele adiţionale 4, 10, 11, 12), eliminări ale unor articole din contract (actele adiţionale 7,9), modificări ale contractului în sensul introducerii unor noi dispoziţii şi reformulări ale unor dispoziţii contractuale existente (actul adiţional 9); introducerea unor noi anexe (actul adiţional 5) . (f.52-69 vol. I dosar TB)

 Se constată că prin precizarea de la fila 73 dosar TB vol. III, reclamanta a arătat expres că tranzacţia nr. 54475/06.08.2012 nu este relevantă în cauză.

Reclamanta a solicitat antrenarea răspunderii contractuale a pârâtei şi, pe cale de consecinţă, obligarea acesteia la plata sumei de 3.533.557,746 lei, reprezentând prejudiciul total raportat la cost de producţie şi venituri nerealizate ca urmare a vânzării energiei la un preţ mai mic decât cel de producţie în perioada aprilie-mai 2012. (f. 238 dosar apel)

În justificarea îndeplinirii condiţiilor răspunderii contractuale, în privinţa faptei ilicite, reclamanta a susţinut că fapta ilicită nu vizează numai încălcarea unei anume prevederi legale din contract, respectiv a art. 8 care instituia obligaţia părţilor de a negocia cu bună credinţă modificarea contractului, ci şi abuzul de drept, executarea Contractului de către aceasta depăşind limitele bunei credinţe şi fiind dispusă cu încălcarea legii şi obiceiului.

Dezvoltând, reclamanta a arătat că raportul contractual încheiat cu pârâta a devenit prejudiciabil pentru societate, renegocierea preţului de livrare a energiei fiind inferioară preţului mediu anual al pieţei zilei următoare şi deşi, prevedea posibilitatea modificării preţului contractual a fost prevăzută la apariţia unor circumstanţe care aveau ca efect creşterea pentru vânzător a costurilor cauzate de dreptul de proprietate, de exploatare sau întreţinere a instalaţiilor sale (…) în realitate aceste prevederi contractuale nu au fost luate în considerare cu ocazia renegocierilor anuale de preţ, fiind lipsite de orice eficienţă juridică. A mai arătat că inexistenţa pactului comisoriu de gradul IV care să aibă eficienţă juridică a fost de natură să o plaseze într-o poziţie contractuală defavorabilă şi să genereze dezechilibre majore între beneficiile obţinute de ea şi cele ale partenerilor săi contractuali.

În raportul de control din 17.12.2014 elaborat de Curtea de Conturi a României având ca temă „controlul situaţiei evoluţiei şi modului de administrare a patrimoniului public şi privat al statului la societatea H. SA”, indicat drept temei al cererii de către reclamantă, s-a imputat acesteia din urmă că a încheiat contractele de vânzare cumpărare a energiei electrice sau de furnizare a energiei electrice în condiţii dezavantajoase, respectiv la un preţ de vânzare inferior preţului de cost rezultând o nerealizare de venituri din vânzarea energiei electrice. (f. 16 şi urm. dosar TB vol. I)

Referitor la primul aspect, încălcarea art. 8 din contract care instituia obligaţia părţilor de a negocia cu bună credinţă modificarea contractului, se reţine că preţul, ca element al contractului de vânzare cumpărare încheiat de părţi, a fost stabilit prin intermediul contractului încheiat de părţi, semnat prin organele de conducere ale acestora de la data încheierii contractului. Astfel, în anexa 3 a contactului s-a menţionat preţul pentru cantităţile de energie tranzacţionate, împrejurarea că acesta nu include costurile de distribuţie şi nici TVA, că include taxa de dezvoltare precum şi preţul iar pentru rezerva de putere. (f.50 vol. I dosar TB)

Potrivit art. 8 din contract, „(1) în sensul prezentului contract, prin „modificare de circumstanţe” se înţelege intrarea în vigoare a unor acte normative/reglementări publicate precum şi modificarea/abrogarea celor existente, ulterior încheierii prezentului contract.

(2) Dacă, ulterior încheierii contractului, apare o modificare de circumstanţe care are sau poate avea ca efect:

a) creşterea pentru vânzător a costurilor operaţionale cauzate de dreptul de proprietate, de exploatarea sau întreţinerea instalaţiilor sale;

h) obligarea vânzătorului de a efectua noi cheltuieli de capital, al căror efect asupra costurilor anuale se evaluează plecând de la premisa că sunt amortizate egal pe o perioadă reprezentând durata de viaţă contabilă a activelor respective, iar valoarea cumulată a acestor efecte în anul de contract este mai mare de 5% din valoarea contractului pe anul respectiv, părţile vor modifica preţul de contract, prin încheierea de acte adiţionale, astfel încât să se permită recuperarea integrală de către Furnizor a costurilor suplimentare.

(3) Modificarea preţurilor de contract se va negocia între părţi, la solicitarea scrisă şi motivată a uneia dintre ele”.(f.47 verso vol. I dosar TB)

Conform art. 17 din actul adiţional nr. 9, referitor la art. 8 părţile au stabilit că art. 8 se reformulează după cum urmează: „Art. 8.(1) în sensul prezentului contract, prin „modificarea de circumstanţe” se înţelege legiferarea, intrarea în vigoare, modificarea textului sau a interpretării privind orice cerinţă legală şi/sau reglementare internă (inclusiv încetarea valabilităţii, retragerea sau reînnoirea acesteia) sau aplicare a unei noi cerinţe legale şi/sau reglementare internă care nu era în vigoare la data semnării acestui contract şi/sau act adiţional. Aceasta include introducerea unui nou impozit sau taxe, o schimbare a modului de aplicare sau a bazei de calcul a unui impozit sau taxe, ori o schimbare a cuantumului oricăruia din impozitele sau taxele existente

(2) Dacă la un moment dat după data intrării în vigoare apare o modificare de circumstanţe care sau poate avea ca efect:

a) creşterea pentru vânzător a costurilor referitoare la proprietatea, exploatarea sau întreţinerea oricărei capacităţi din portofoliul de capacităţi de producere ale vânzătorului; b efectuarea de noi cheltuieli de capital al căror efect asupra costurilor anuale se evaluează plecând do ia premisa că sunt amortizate conform politicii contabile a vânzătorului; c creşterea cheltuielilor de refinanţare legate de evoluţia pieţei financiare şi a inflaţiei; d i creşterea pentru vânzător a costurilor cauzate de achiziţia de energie electrică din piaţa angro de energie electrică,în condiţiile în care valoarea cumulată a efectelor menţionate la alin. (2) lit. a), b). c) şi d) în anul de contract depăşeşte 3% din valoarea contractului, stabilită prin negociere ia începutul anului contractual, se vor aplica prevederile art. 8 alin. (3), proporţional cu cantitatea contractată.

Dacă apare o modificare de circumstanţe, părţile acceptă modificarea preţurilor de contract pe bază de acte adiţionale la prezentul contract, astfel încât să permită recuperarea integrală de către vânzător a costurilor suplimentare menţionate în art. 8 alin. (2), proporţional cu cantitatea contractată anual.

Modificarea preţurilor de contract se va negocia între părţi la solicitarea scrisă şi motivată a uneia dintre ele.”

Curtea constată că modificări ale preţului contractului au fost agreate de părţi în mod constant pe întreaga perioada contractuală, menţiuni în acest sens regăsindu-se în cuprinsul actelor adiţionale nr. (..) în vigoare începând cu data de .., nr. (..) în vigoare începând cu data de .., nr. (..) în vigoare începând cu data de .., nr. (..) în vigoare începând cu data de .., nr. (..) în vigoare începând cu data de .., nr. (..) în vigoare începând cu data de.., nr. (..) în vigoare începând cu data de .., nr. (..) în vigoare începând cu data de ...

Se mai observă că prin actul adiţional nr. (..) care a intrat în vigoare începând cu data de .. şi prin actul adiţional nr.(..) care a intrat în vigoare începând cu data de .., părţile au agreat modificări ale cantităţilor de energie contractate pentru anii .., părţile stabilind şi înlocuirea anexei 3 la contract care stabilea preţul vânzării cu anexa 3 (în forma agreată prin cele două acte adiţionale). (f. 67, 69 vol. I dosar TB)

 Semnalând faptul că, la nivel formal, în cuprinsul mai multor acte adiţionale (printre care şi cele două amintite punctual) se regăseşte menţiunea că acestea au fost încheiate în urma negocierilor dintre părţi iar începând cu actul adiţional nr. 8 părţile au stabilit introducerea în contract a anexei 5 la actul adiţional ce reprezintă procesul verbal de negociere, Curtea constată că aceste acte adiţionale au fost semnate de organele de conducere ale părţilor, reclamanta fiind reprezentată de directorul general, directorul Diviziei economice şi directorul Direcţiei de furnizare.

Deşi reclamanta a susţinut existenţa unor refuzuri constante ale pârâtei de a renegocia preţul energiei electrice, iar potrivit art. 8 atât în forma iniţială cât şi în forma acestuia agreată de părţi prin actul adiţional nr. 9, în ipoteza apariţiei unor modificări de circumstanţe, modificarea preţurilor de contract se va negocia între părţi la solicitarea scrisă şi motivată a uneia dintre ele, la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri care să confirme această susţinere şi care

De altfel, cererea a fost întemeiată pe considerentele Curţii de Conturi a României din cuprinsul raportului din data de 17.12.2014, conform cărora reclamanta a încheiat contractele de vânzare cumpărare a energiei electrice sau de furnizare a energiei electrice în condiţii dezavantajoase, respectiv la un preţ de vânzare inferior preţului de cost rezultând o nerealizare de venituri din vânzarea energiei electrice.

În acest context, având în vedere că reclamanta nu a susţinut niciun moment nevalabilitatea contractului de vânzare cumpărare sau a actelor adiţionale prin prisma vreunui viciu de consimţământ, este apreciată ca neîntemeiată susţinerea reclamantei din cererea de chemare în judecată potrivit căreia pârâta a refuzat începând cu anul 2010 să fie de acord cu o modificare a preţului energiei ca urmare a creşterii costului de producţie, consecinţa fiind aceea că a fost obligată să execute contractul la preţuri corespunzătoare pieţei şi costurilor din anii 2005-2006.

În condiţiile în care nu s-a făcut dovada că la data încheierii actelor adiţionale deşi, i s-a adus la cunoştinţă faptul că au apărut modificări de circumstanţe generatoare de efectele prevăzute art. 8, pârâta ar fi refuzat să plătească un preţ ridicat al bunului vândut, instanţa apreciază că nu se poate reţine în sarcina pârâtei, fapta ilicită pretinsă de reclamantă.

În sprijinul acestei concluzii se mai apreciază că în mod obiectiv, pârâta ar fi putut să cunoască date privitoare la costul de producţie al bunului vândut doar dacă reclamanta, în calitate de producător, ar fi adus la cunoştinţa sa acest aspect la data încheierii actelor adiţionale.

Cum din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că aceste date s-au aflat la dispoziţia pârâtei, însoţind solicitări ale reclamantei adresat pârâtei în temeiul art. 8 din contract, susţinerea reclamantei în sensul că pârâta ar fi trebuit negocieze preţului contractului astfel încât să asigure cel puţin acoperirea costurilor de producţie ale reclamantei ori alinierea acestui preţ contractual la preţurile medii pe piaţa contractelor bilaterale, este apreciată ca neîntemeiată.

Că aceste date nu s-au aflat la dispoziţia pârâtei rezultă şi din faptul că, odată cu analizarea apelului promovat de reclamantă cu privire la prescripţia dreptului material la acţiune, s-a reţinut că ceea ce a invocat partea a fost că nu a cunoscut pretinsul prejudiciu înainte ca terţi de raportul juridic să facă constatări în acest sens dar această împrejurare nu poate fi reţinută deoarece nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze în faţa justiţiei de propria sa culpă pentru a valorifica un drept. În acelaşi sens, referitor la persoana responsabilă de producerea prejudiciului, s-a apreciat că aceasta nu putea fi decât cocontractantul, astfel că şi acesta trebuia să fie cunoscut de reclamată la data emiterii facturilor iar în condiţiile în care, în mod cert, reclamanta cunoştea atât costul de producţie al energiei vândute cât şi preţul pe care îl încasa în temeiul contractului nu se poate accepta ideea că era nevoie de intervenţia unor instituiţii din afara raportului contractual pentru a se stabili că există o diferenţă în defavoarea sa.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei referitoare la abuzul de drept decurgând din executarea Contractului de către pârâtă cu depăşirea limitelor bunei credinţe, cu încălcarea legii şi obiceiului, se reţin următoarele:

Conform art. art. 969 „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante” iar potrivit art. 970 C.civ. „Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa.”

Aceste dispoziţii reglementează efectele contractelor, neputând fi ignorate deoarece reprezintă chiar fundamentul principiului forţei obligatorii a actului juridic care este reprezentat pe de o parte de necesitatea asigurării stabilităţii şi siguranţei raporturilor juridice generate de contractele care au generat litigiul iar, pe de altă parte, de imperativul moral al respectării cuvântului dat.

Exercitarea unui drept este abuzivă atunci când titularul unui drept contractual îl exercită cu rea credinţă pentru a-l vătăma pe cocontractantul său, contrar bunei credinţe.

În condiţiile în care s-a apreciat că în sarcina pârâtei nu se poate reţine nicio culpă în derularea contractului, Curtea apreciază că nu se poate reţine în cauză nici depăşirea de către pârâtă a limitelor bunei credinţe în executarea contractului.

A dispune în sensul afirmat de reclamantă şi a obliga pârâta să plătească sumele de bani reprezentând diferenţa de preţ între costul de producţie al bunului vândut şi preţul stabilit cu pârâta ar însemna în fapt modificarea unui element esenţial al contractului şi ignorarea principiului libertăţii de voinţă care guvernează contractul. Ar însemna ca în fapt să se intervină în contractul încheiat de părţi fără ca intervenţia instanţei de judecată să fie justificată de o constatare anterioară a vreunei cauze de nevalabilitate a acestuia.

A da curs solicitării reclamantei înseamnă de asemenea, ignorarea dispoziţiilor art. 970 C.civ. potrivit cărora „convenţiile trebuie executate cu bună credinţă” şi dispoziţiilor art. 1073 C.civ. care reglementează efectul oricărei obligaţii-dreptul pe care aceasta îl conferă creditorului de a pretinde şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care acesta din urmă s-a obligat.

Faţă de cele reţinute, Curtea constată că în cauză nu se poate reţine în sarcina pârâtei săvârşirea unei fapte ilicite constând în refuzul de negociere a contractului sau în abuzul de drept săvârşit în executarea contractului încheiat cu reclamanta.

Având în vedere că răspunderea civilă contractuală poate fi angajată numai în cazul îndeplinirii cumulative a tuturor condițiilor (existenţa unei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumită obligaţie, aducându-se, prin aceasta, o atingere unui drept subiectiv, existenţa unui prejudiciu patrimonial, un raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, săvârşirea cu vinovăţie a faptei), iar în speță condiția existenței faptei ilicite nu a fost dovedită, Curtea nu va mai analiza și celelalte susțineri ale reclamantei referitoare la existenţa prejudiciului, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu şi vinovăţia.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că cererea privind pretenţiile reclamantei pentru perioada 09.04.2012 - 27.06.2012 este  neîntemeiată, astfel că, va fi respinsă ca atare.

Domenii speta

Spete similare