Cerere având ca obiect anulare act administrativ. Suspendare act administrativ. Condiţii. Drept de concesiune. Calitatea de moştenitor

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Teleorman secţia XXXXX sub nr. XXXXX din XXXXX reclamantul XXXXX în contradictoriu cu pârâtul XXXXX, tatăl reclamantului, a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării actului de concesiune până la soluţionarea în fond a prezentei cauze şi anularea actului de concesiune nr. XXXXX emis de Parohia XXXXX, pentru încălcarea art.16 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe şi Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor parohiale şi mânăstireşti din cuprinsul eparhiilor Biserici Ortodoxe Române, recunoscut prin HG nr.53/2008.

 A solicitat obligarea Parohiei XXXXX să emită un alt act de concesiune pentru locul de veci situat în Cimitirul Parohial al comunei XXXXX, în zona/parcela nr. XXXXX, rândul XXXXX cu următoarele vecinătăţi, la N- XXXXX, la E- cale de acces morminte, La S- XXXXX şi la V- cale de acces morminte, în indiviziune forţată şi perpetue şi în cotă de 3/4 pentru reclamant şi în cotă de 1/4 pentru tatăl său, XXXXX.

Reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare arată că prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. XXXXX al Judecătoriei XXXXX a solicitat, în contradictoriu cu tatăl său, cu Parohia XXXXX şi cu alţii să se constate că a dobândit, în cotă de 3/4 reclamantul şi în cotă de 1/4 tatăl său, dreptul de proprietate prin uzucapiune şi joncţiunea posesiilor asupra locului de veci din Cimitirul parohial XXXXX în care au fost înmormântaţi bunicii săi, XXXXX şi mama sa, XXXXX.

Printr-un al doilea capăt de cerere a solicitat obligarea Parohiei XXXXX să emită act de concesiune asupra locului de veci din Cimitirul parohial XXXXX în care au fost înmormântaţi bunicii reclamantului, XXXXX şi mama sa XXXXX, în cotă de 3/4 pentru reclamant şi în cotă de 1/4 pentru tatăl său, XXXXX, cu păstrarea regimului juridic de indiviziune forţată.

După înregistrarea cererii de chemare în judecată şi efectuarea unor acte de procedură, cum ar fi depunerea de întâmpinări, la recomandarea Episcopiei XXXXX şi XXXXX a depus o cerere la Parohia XXXXX prin care a solicitat emiterea actului de concesiune asupra locului de veci situat în Cimitirul XXXXX, în cotă de 3/4 reclamantul şi în cotă de 1/4 pentru tatăl său, XXXXX.

A solicitat respectivele cote pentru că locul de veci a aparţinut bunicilor reclamantului din partea mamei, loc de veci asupra căruia nu numai că s-a exercitat o posesie îndelungată de peste 30 de ani ci s-a exercitat un veritabil drept de folosinţă.

Deşi iniţial parohul XXXXX din Parohia XXXXX a promis emiterea actului de concesiune pe numele reclamantului şi al tatălui său, în cotele pe care le-a prezentat, din circumstanţe obscure şi necunoscute, parohul XXXXX a emis actul de concesiune nr. XXXXX numai pe numele tatălui reclamantului, recomandând-i să se adreseze unui notar public pentru a-şi obţine cotele de moştenire.

Reclamantul arată că actul de concesiune nr. XXXXX emis de Parohia XXXXX numai pe numele tatălui reclamantului, XXXXX, în vârstă de 93 de ani, este nelegal pentru următoarele motive:

Locul de veci în care sunt înmormântaţi bunicii reclamantului şi mama sa a fost în folosinţa de fapt a acestora o perioadă de peste 30 de ani.

Pe locul de veci mama reclamantului, cu ajutorul financiar al reclamantului şi al tatălui său, a construit un cavou în care au fost re-înhumaţi bunicii reclamantului şi a fost înmormântată şi mama reclamantului.

Conform HG nr.53/2008 privind recunoaşterea Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe şi a Regulamentului pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor parohiale şi mânăstireşti din cuprinsul eparhiilor Biserici Ortodoxe Române, în caz de succesiune actul de concesiune se eliberează pe numele moştenitorilor .

În speţă, pe rolul Curţii de apel XXXXX se află dosarul nr. XXXXX în care se dezbate succesiunea defunctei mame a reclamantului, XXXXX. În acest dosar instanţele de judecată au stabilit că sunt moştenitori ai acesteia, reclamantul în calitate de fiu cu o cotă de 3/4 din moştenire şi tatăl reclamantului, XXXXX, cu o cotă de 1/4 din moştenire.

În acest dosar de dezbatere de succesiune a pretins în permanenţă introducerea la masa succesorală a dreptului de concesiune a locului de veci din cimitirul parohial al Parohiei XXXXX, precum şi valoarea cavoului, care conform aceluiaşi Regulament, art.29-32 este proprietate privată.

Prin emiterea actului de concesiune numai pe numele tatălui reclamantului au fost încălcate dispoziţiile art.16 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe şi Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor parohiale şi mănăstireşti din cuprinsul eparhiilor Biserici Ortodoxe Române, recunoscut prin HG nr.53/2008, motiv pentru care actul de concesiune este nelegal.

Precizează că după primirea actului de concesiune, în temeiul art.7 din Legea nr.554/2004 s-a adresat Parohiei XXXXX pentru revocarea actului. Până în prezent Parohia XXXXX nu a procedat la revocarea actului de concesiune, motiv pentru care a procedat la formularea prezentei acţiuni.

În ce priveşte suspendarea executării actului de concesiune nr. XXXXX, solicită a constata că procesul de dezbatere a succesiunii de pe urma mamei sale se află în stadiul de recurs la Curtea de Apel XXXXX, situaţie în care prin folosirea acestui act emis numai pe numele tatălui său va fi vătămat în dreptul său cu privire la locul de veci şi la cavoul ridicat pe acesta.

În drept art.l, art.7, art.14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004

Anexează cererii în copie, cerere de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. XXXXX al Judecătoriei XXXXX, Extras de pe Portalul instanţelor de judecată privind existenţa dosarului nr. XXXXX pe rolul Judecătoriei XXXXX, cerere adresată parohului Parohiei XXXXX pentru eliberarea actului de concesiune, Act de concesiune nr. XXXXX, Recomandarea parohului Parohiei XXXXX de a se adresa unui notar public pentru obţinerea drepturilor sale succesorale, Cerere adresată parohului Parohiei XXXXX de revocare a actului de concesiune nr. XXXXX.

La XXXXX este primită la dosar întâmpinare formulată de pârât XXXXX prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de către reclamant: - anularea actului de concesiune nr. XXXXX emis de către Parohia XXXXX; - suspendarea executării respectivului act de concesiune până la soluţionarea în fond a cauzei şi respectiv obligarea pârâtei Parohia XXXXX să emită un alt act de concesiune pentru un loc de veci  în Cimitirul Parohial în indiviziune forţată şi perpetuă în cotele de 3/4 respectiv l/4 .

Prin sentinţa civilă nr. XXXXX pronunţată de către Judecătoria XXXXX în dosarul nr. XXXXX s-a soluţionat în mod definitiv cauza care a avut ca obiect succesiune şi ieşire din indiviziune asupra bunurilor  aflate în masa succesorală a defunctei XXXXX.

În ceea ce priveşte locul de veci care face obiectul litigiului care se află situat în cimitirul Parohial al comunei XXXXX Judeţul XXXXX arată că pentru acest loc de veci nu au existat acte doveditoare care să ateste modalitatea de deţinere, fiind folosit în comun cu alte persoane, timp de mai multe generaţii doar ca situaţie de fapt. Neexistând niciun act care să ateste un drept de concesiune nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu a putut include în masa succesorală acest loc de veci .

Defuncta soţie a pârâtului, XXXXX, care este si mama reclamantului a fost înmormântată în acel  loc de veci  în care şi-au găsit liniştea încă cinci generaţii anterioare fiind îngropaţi autori comuni care aparţin şi unei nepoate de soră, XXXXX care locuieşte în satul respectiv. Astfel, în acelaşi loc se află mama nepoatei, părinţii ambelor defuncte - soţii XXXXX, bunicii străbunicii şi tot aşa.

Întrucât nepoata XXXXX a fost crescută de către pârât şi soţia sa, ea a considerat că este o obligaţie morală  să o îngroape pe soţia pârâtului în acelaşi loc în care se afla, aşa cum a arătat, părinţii şi bunicii comuni fiindu-i mai uşor să îndeplinească şi toate datinile creştineşti .

Astfel, cu o săptămână înainte de decesul soţiei, în martie XXXXX, această nepoată a procedat pe cheltuiala ei la edificarea unui cavou în care a fost depusă defuncta şi s-au reîngropat şi osemintele celorlalte rude iar de toate pomenile şi de îngrijirea  mormântului s-a  ocupat în exclusivitate doar ea, reclamantul nu a venit nici măcar la pomeni dar să mai pună vreo sumă de bani.

Atât pârâtul, defuncta cât şi reclamantul,  au locuit efectiv timp de peste 60 de ani doar în XXXXX şi niciodată NU a avut vreo legătură cu acel loc de veci nefiind exercitat niciun drept de folosinţă de către pârât, de administrarea lui ocupându-se doar acea nepoată care locuieşte în comună .

Afirmaţia reclamantului că: pe locul de veci mama sa cu ajutorul său financiar şi al tatălui său a construit un cavou  ... fila 2 alin.4 din cererea de chemare în judecată este nereală întrucât aşa cum a arătat, cavoul s-a construit chiar cu câteva zile înainte de deces când starea de sănătate a defunctei era una critică, de comă, ceea ce nu-i permitea practic să ia decizii,  iar reclamantul a văzut cavoul doar atunci când s-a făcut înmormântarea. Toate materialele necesare edificării construcţiei au fost cumpărate de către nepoata care s-a ocupat şi de angajarea şi plata muncitorilor .

Pe reclamant nu îl interesează decât averea şi deşi a primit în cadrul succesiunii peste 80.000 euro (conf. hotărârii anexate ) acesta promovează tot felul  de cereri prin instanţe pentru a include în masa succesorală şi alte bunuri care i-ar putea permite să promoveze diferite căi de atac acest lucru făcându-se din motive lesne de înţeles întrucât pârâtul are vârsta de 95 de ani.

Pe reclamant l-a înfiat de la vârsta de 2 luni când l-a găsit abandonat pe câmp: l-a crescut şi ţinut în şcoli, i-a crescut şi copilul i-a dat bani să îşi cumpere casă întrucât nu a dorit să locuiască cu pârâtul şi soţia sa. După decesul soţiei nu l-a interesat deloc de soarta sa, el vrea avere şi îl umileşte în mod continuu promovând nenumărate cereri: de interdicţie, de curatelă şi pe care instanţele de judecată i le-au respins toate.

Pe rolul Judecătoriei XXXXX a promovat inclusiv o acţiune prin care solicită dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani  asupra locului de veci şi obligarea instituţiilor bisericeşti  să îi emită lui act de concesiune pentru locul de veci dedus judecaţii.

Regimul juridic în materia concesiunii unui loc de veci este stabilit în mod clar prin lege. Dreptul de concesiune poate fi transmis prin donaţie şi prin succesiune. Neincluderea în masa partajabilă a bunului nu s-a putut face din lipsa dovezii unui titlu în baza căruia a fost deţinut bunul.

Pentru a pune capăt numeroaselor dosare promovate de către reclamant pârâtul  a solicitat Parohiei  XXXXX să îi fie eliberat un act de concesiune pentru respectivul loc de veci şi la data de XXXXX s-a emis Actul de concesiune nr. XXXXX.

Argumentele pentru care a solicitat şi i-a fost emis actul de concesiune au constat in aspectul că: pârâtul a fost cel care a plătit taxele bisericeşti pentru înmormântare şi a fost singurul care a plătit în timp din pensia sa nepoatei banii achitaţi de aceasta pentru contravaloarea materialelor şi a manoperei pentru construcţiile din cimitir.

Reclamantul încearcă, cu rea credinţă  să  inducă în eroare instanţele de judecată prin aspecte legate de faptul că lui i se cuvine o cotă parte din acel loc de veci aspect care echivalează cu o nouă dezbatere a succesiunii ceea ce nu este posibil întrucât absolut toate bunurile succesorale care au existat în patrimoniul defunctei la data decesului au fost soluţionate în mod definitiv prin hotărârea pronunţată de către Judecătoria XXXXX, soluţie menţinută şi de Tribunal în apel.

Nu a fost încălcată de către emitentul actului de concesiune nicio dispoziţie legală, în speţă reclamantul nu poate să facă dovada vătămării drepturilor sale prin emiterea actului administrativ pe numele pârâtului .

Era posibilă anularea actului doar dacă: exista act sau o simplă cerere de concesiune pe numele defunctei pentru acel loc de veci atunci evident  că reclamantul ar fi devenit beneficiar al concesiunii în calitatea lui de moştenitor; ar fi putut să facă dovada că defuncta a acceptat succesiunea de pe urma părinţilor ei definind măcar cu titlu particular locul de veci din litigiu ceea ce conducea la obligativitatea transmiterii către el a pretinsei calităţi de moştenitor pe cavou însă reclamantul cunoaşte foarte bine că defuncta a renunţat la toată moştenirea părinţilor ei în favoarea acelei nepoate XXXXX deci pe universalitate de bunuri (absolut toate bunurile inclusiv  cele dobândite în baza Legii  18/1991).

Actul de concesiune obţinut de către pârât asupra locului de înhumare este un act emis în mod legal şi cu respectarea dispoziţiilor legale în materie administratorul cimitirului asigurând corectitudinea deplină a concesionarii efectuate către persoana îndreptăţită .

Actul de concesiune naşte un drept real de folosinţă opozabil erga omnes şi se transmite prin donaţie sau prin moştenire deci practic tot lui o sa îi revină de drept şi mai mult, arată că pârâtul este de acord  să îl doneze dacă îl doreşte sau are trebuinţă numai să se termine  procesele  legate de acest loc de veci .

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind suspendarea executării actului de concesiune pe motiv că actul va fi folosit la Curtea de Apel XXXXX pentru dezbaterea succesiunii arată că reclamantul a formulat şi recurs, cauza a fost suspendată până la dezlegarea unor chestiuni de drept şi conform Deciziei ICCJ din 14 ianuarie 2019 acesta este inadmisibil. (conform hotărârii anexate) ceea ce pe cale de consecinţa conduce la respingerea solicitării.

Concluzionând, arată ca niciodată vreo instanţă din România nu va putea pronunţa o hotărâre prin care să se constate dobândirea unui drept de proprietate pentru un loc de veci prin uzucapiune şi nici nu este posibil să se solicite unei Instanţe de Contencios Administrativ să dispună obligarea la emiterea unui act de concesiune în indiviziune forţată şi perpetuă şi în cotele pretinse de reclamant de 3/4 şi respectiv 1/4 întrucât acest lucru echivalează cu o dezbatere a succesiunii ceea ce nu este posibil .

Cel mult, dacă reclamantul era persoană îndreptăţită se putea obţine act de concesiune pentru locul de veci în nume propriu şi doar cu efecte pentru viitor şi nu ca fiind provenit dintr-o succesiune nedeschisă a defunctei şi pe care aceasta nici măcar nu a acceptat-o.

În dovedirea cererii: înscrisuri.

În drept: art. 205 şi urm. Cod de procedură civilă.

Anexează în original: împuternicirea avocaţială pentru a face dovada calităţii de reprezentant si chitanţa privind onorariul de avocat şi o copie după întimpinarea formulată şi depusă de către reclamant în faza de judecată a apelului prin care chiar el arată că defuncta a renunţat la succesiunea părinţilor în favoarea acelei nepoate: deci cum poţi să soliciţi acum o moştenire pe care autorul tău nu a acceptat-o ?

Prin răspuns la întâmpinare primit la dosar la XXXXX reclamantul XXXXX a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de pârât. Reclamantul susţine încălcarea art. 16 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a cimitirelor parohiale şi mănăstireşti din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române potrivit căruia „Actul de concesiune a locurilor de înmormântare se eliberează pe numele titularului sau în cazul dobândirii prin donaţie sau succesiune pe numele dobânditorilor la cererea lor sau a reprezentantului autorizat."

Reclamantul arată că este moştenitor al mamei mele împreună cu tatăl meu şi că a formulat cerere pentru emiterea actului de concesiune atât pe numele său cât şi pe numele tatălui său.

În întemeiază răspunsul la întâmpinare pe art.201 alin. 2 Cod de procedură civilă.

Instanţa.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi dispoziţiile legale aplicabile în cauza de faţă, constată şi reţine:

La data de XXXXX pârâta Parohia comunei XXXXX emite act de concesiune nr. XXXXX prin care concesionează pârâtului din această cauză, XXXXX un loc de folosinţă pentru mormânt cu dimensiunile de 1,50/3,00 m în Cimitirul Parohial al Primăriei comunei XXXXX judeţul XXXXX în zona/parcela nr. XXXXX rândul XXXXX cu vecinii: Nord- XXXXX, Est-Cale de acces morminte, Sud- XXXXX, Vest-Cale de acces morminte. Concesionarul primeşte concesiunea cu obligaţii: de bună-stare, îngrijire, curăţare a construcţiilor funerare, împrejmuirilor şi mormintelor, interdicţia efectuării de lucrări fără prealabilă aprobare scrisă, achitare la timp a taxelor dacă vor fi stabilite, interzicerea vânzării locului, donaţia locului de înmormântare se poate face numai între soţi sau între rudele până la gradul al IV lea inclusiv. Pentru ceilalţi dobânditori există obligaţia achitării tarifelor unei noi concesionări. În caz de deces al celui căruia i s-a concesionat locul membri familiei sau moştenitorii acestuia sunt obligaţi să se prezinte la Parohie pentru a li se face transcrierea/transmiterea concesiunii pe numele lor în baza certificatului de moştenitor obţinut de la notariat.

Reclamantul a solicitat suspendarea executării actului de concesiune nr. XXXXX, până la soluţionarea pe fond a prezentei cauze.

Actul de concesiune emis de Parohia comunei XXXXX poate fi asimilat unui act administrativ emis de Primăria comunei XXXXX în exercitarea atribuţiilor publice conferite de HG nr. 53/2008, act normativ care reglementează statutul privind organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe; este un act administrativ unilateral cu caracter individual conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004 reglementează condiţiile de admisibilitate a cererii de suspendare  a executării  actului administrativ, respectiv: cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube  iminente, condiţii care trebuie îndeplinite  cumulativ, suspendarea executării actului administrativ  reprezentând o măsură de excepţie de la principiul executării din oficiu a actelor administrative.

Art.2 lit. t şi ş definesc: ,,cazuri bine justificate ca împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ” şi ”paguba iminentă ca prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.

Reţine instanţa că executarea actelor administrative este un  principiu  procedural important pentru asigurarea protecţiei persoanelor private în relaţiile acestora cu  autorităţile  administrative, iar în cadrul activităţii de organizare  şi de executare  în concret  a legii, aceste autorităţi emit acte juridice cu scopul de a modifica ordinea juridică existentă folosind prerogative de putere publică. Actele administrative se adresează persoanelor fizice sau juridice care au obligaţia punerii lor în executare.

Cert este  că trebuie asigurat un  anumit echilibru  în procesul  executării  din oficiu a actelor  administrative precum şi anumite garanţii de echitate pentru particulari întrucât acţiunile autorităţilor  publice nu pot  fi discreţionare în ceea ce  priveşte  alegerea formelor de executare

Pe cale de consecinţă, administraţia este legată  în mod  necesar de drept, iar procedura  administrativă  care  vizează executarea  din oficiu a actelor administrative  nu poate  fi lăsată în afara dreptului .

Instanţa nu identifică în actul emis de pârâtă elemente care să justifice reţinerea cazului bine justificat pentru suspendarea executării acestuia.

Sentinţa civilă nr. XXXXX pronunţată de Judecătoria XXXXX în dosarul nr. XXXXX (filele 39-45 dosar), la data emiterii actului de concesiune, XXXXX, nu era definitivă. Această sentinţă civilă, în apel, a fost soluţionată definitiv prin Decizia XXXXX, cauza de faţă fiind înregistrată la Tribunalul XXXXX la XXXXX, după data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. XXXXX a Judecătoriei XXXXX. Paguba iminentă, de asemenea, în circumstanţele cauzei, nu este dovedită.

Prin urmare, cererea de suspendare executare act de concesiune nr. XXXXX, până la soluționarea pe fond a prezentei este nefondată.

Încheierea de admitere în principiu, pronunţată în dosarul nr. XXXXX al Judecătoriei XXXXX, a statuat definitiv calitatea de moştenitori a reclamantului şi pârâtului faţă de autoarea părţilor, respectiv mama reclamantului şi soţia pârâtului, în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei fiind inclusă cota de ½ dreptul de concesiune a locului de veci situat în Cimitirul XXXXX, XXXXX (fila 43 dosar). Prin sentinţa civilă nr. XXXXX este atribuit pârâtului din această cauză cota de ½ din dreptul de concesiune a locului de veci situat în Cimitirul XXXXX, XXXXX, pentru egalizarea întregului lot cuvenit din masa succesorală, reclamantul fiind obligat la sultă.

La data de XXXXX Parohia comunei XXXXX, la cererea pârâtului din această cauză, eliberează pe numele pârâtului act de concesiune nr. XXXXX pentru acest loc de veci.

Reclamantul din această cauză formulează către Parohia comunei XXXXX, la data de XXXXX cerere prin care solicită revocarea actului de concesiune nr. XXXXX şi emiterea unui nou act de concesiune pe numele reclamantului şi al pârâtului cu cotele succesorale.

Prin adresa nr. XXXXX pârâta Parohia XXXXX comunică reclamantului refuzul revocării actului de concesiune, care a fost emis pe numele tatălui reclamantului, pentru cotele de moştenire, reclamantul urmând să se adreseze Notariatului Public, parohia neavând competenţe în acest sens.

Ca urmare a refuzului Parohiei XXXXX exprimat prin adresa nr. XXXXX (fila 13 dosar) reclamantul formulează prezenta acţiune.

Instanţa reţine că în raportul juridic de drept administrativ, vătămarea susţinută de reclamant rezultă din emiterea actului de concesiune pe numele unui singur moştenitor. Pentru că, la data emiterii actului de concesiune, XXXXX, era pronunţată sentinţa civilă nr. XXXXX care a reţinut calitatea oficială de moştenitori a părţilor din acest proces şi concesiunea (1/2)  în masa succesorală a defunctei. Astfel, autoritatea provizorie de lucru judecat recunoscută unei sentinţe civile pronunţată în primă instanţă (art. 430 alin. 4 Cod de procedură civilă) constituia un impediment legal în emiterea actului de concesiune pe numele unui singur moştenitor.

Instanţa apreciază că pe un teren loc de veci poate fi reţinută numai calitatea de moştenitori, nu  şi cotele de moştenire  întrucât ieşirea din indiviziune pe un teren loc de veci nu poate fi admisibilă. În cauza de faţă, calitatea de moştenitori este statuată atât faţă de reclamant, fiu cât şi faţă de pârât, tată. Excluderea unui moştenitor de pe un asemenea act de concesiune poate avea ca efect vătămarea rezultată din nerespectarea obligaţiilor concesionarului: de donaţie locului de înmormântare care se poate face numai între soţi sau între rudele până la gradul al IV lea inclusiv. Instanţa reţine că prin omisiunea menţionării moştenitorilor în actul de concesiune, în cauza de faţă, reclamantul şi pârâtul (faţă de care, există hotărârea judecătorească care reţine calitatea oficială de moştenitori a acestora) subzistă o vătămare pentru cel care nu a fost înscris în actul de concesiune, respectiv riscul nerespectării priorităţii gradelor de rudenie.

Mai mult, în caz de deces al titularului contractului de concesiune pentru moştenitorul care este înscris pe acelaşi  act de concesiune, (reclamantul fiind omis de pe acest act) nu mai subzistă obligaţia să se prezinte la Parohie pentru a i se face transcrierea/transmiterea concesiunii pe numele său în baza actului emis de notariat.

Art. 187 din HG nr. 53/2008 prevede: (1) Cimitirul se administrează de către Consiliul parohial, Consiliul mânăstiresc sau protopopiat, sub controlul periodic al Centrului eparhial. (2) La parohie, cimitirul stă sub supravegherea preotului paroh, a epitropului şi a Consiliul parohial, iar la mânăstire, a stareţului (stareţei), care sunt datori a se îngriji de împrejmuirea şi întreţinerea lui. (3) Locul de veci concesionat rămâne proprietatea parohiei sau a mânăstirii, iar dreptul de concesiune nu poate fi vândut de titular, transmiterea acestuia putând fi făcută doar prin succesiune către soţ sau rude până la gradul al IV-lea...”

Reţinând considerentele de fapt şi de drept ce preced, acţiunea formulată de reclamant se reţine a fi parţial întemeiată.

 În temeiul art. 1, art. 14 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 instanţa va anula Actul de concesiune nr. XXXXX emis de pârâta Parohia XXXXX judeţul XXXXX, pârâta Parohia XXXXX comuna XXXXX judeţul XXXXX urmând a fi obligată să emită actul de concesiune pentru un loc de folosinţă, mormânt pe numele moştenitorului reclamant, calitate ce rezultă  sentinţa civilă nr. XXXXX pronunţată de Judecătoria XXXXX în dosarul nr. XXXXX, definitivă)  şi pe numele pârâtului  XXXXX,  ca drept propriu care nu a format masa succesorală şi ca moştenitor în indiviziune cu reclamantul, pe un teren situat în Cimitirul Parohial al comunei XXXXX zona/parcela XXXXX rând XXXXX cu vecinii: Nord- XXXXX, Est - Cale de acces morminte, Sud - XXXXX, Vest - Cale de acces morminte, cererile de suspendare executare act de concesiune şi de stabilire a cotelor indivize, urmând a fi respinse ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare