Delimitare între contestaţia la executarea silită însăşi şi contestaţia împotriva unor acte de executare silită însăşi.

Rezumatul problemei de drept:

În cazul în care se contestă executarea silită însăși, atunci partea poate invoca acele motive de nulitate sau acele încălcări ale legii care au drept consecinţă nelegalitatea tuturor actelor de executare (a întregii executări), în tot sau în parte, nu doar a unor acte de executare privite în mod individual. Dacă totuşi se formulează şi astfel de critici, atunci se va reține că cererea va cuprinde atât o contestație împotriva executării silite însăşi, cât şi o contestație formulată împotriva unor acte de executare privite în mod individual. Interesul examinării acestei ultime forme de contestație devine actual doar dacă se constată netemeinicia criticilor specifice contestației la executarea silită însăşi. 

Prin dec. civ. nr. 299/25.04.2019 pronunţată în dosarul nr. 16759/231/2017 s-a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 7738/28.11.2018 pronunţată de Judecătoria Kk în dosarul nr. 16759/231/2017.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost în mod corect reţinută de instanță, respectiv împrejurarea că la data de 12.10.2006 contestatoarea a contractat de la Credit Europe Bank SA un credit în valoare de 4.738,83 Eur cu plata în rate, pe o perioadă de 120 de luni sens în care a fost încheiat contractul nr. 2NPFG05434724453/12.10.2006 (filele 206 – 2011 vol. II din dosarul de fond), că ulterior, în baza contractului de cesiune de creanţe nr. 14/28.06.2012, creditoarea Credit Europe Bank SA a cedat mai multe creanţe (printre care şi pe aceea pe care o avea împotriva debitoarei contestatoare) către Credit Plus Gulf LTD, că prin încheierea din Cameră de Consiliu din data de 25.11.2013 (fila 52 vol. I din dosarul de fond), astfel cum a fost aceasta îndreptată prin încheierea din Cameră de Consiliu din data de 21.03.2016 (fila 53 din vol. I din dosarul de fond) – Judecătoria Brăila a încuviinţat cererea formulată de BEJ Bb Ll Yy ca urmare a cererii creditorului Credit Plus Gulf LTD prin mandatar SC Colectare Recuperare Creanțe CRC SRL de executare silită a debitoarei contestatoare, în baza titlului executoriu menţyyat, prin toate modalităţile prevăzute de lege şi că astfel pe rolul Bej Bb s-a format dosarul de executare silită nr. 3495/2013 

De asemiia, faţă de obiectul prezentei contestații la executare şi implicit obiectul apelului formulat, se impune a se mai menţyya, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, că din actele dosarului de executare rezultă că la data de 06.01.2014 contestatoarei i-au fost comunicate: somaţia din data de 23.12.2013 privind obligaţia debitoarei de plată a sumei totale de 24.202,38 lei (reprezentând: 21.168,31 lei – creanţă şi 3.034,07 lei – cheltuieli de executare),  copia titlului executoriu, copia încheierii de încuviinţare a executării silite, încheierea de stabilire a onorariului şi a cheltuielilor de executare şi copia adresei de înfiinţare a popririi din data de 23.12.2013 (filele 222 – 225 din Vol. II din dosarul de fond).

În acest context, se impune a se mai reţine şi faptul că pe rolul Judecătoriei Kk a existat înregistrat dosarul nr. 14913/231/2016 având ca obiect contestație la executare formulată de aceeaşi contestatoare prin care aceasta a solicitat desfiinţarea ordonanței de poprire înfiinţate în dosarul de executare silită nr. 3495 – 1/2013 al Bej Bb, dosar în care, prin sent. civ. nr. 4445/15.05.2017 (filele 55 şi 56 vol. I din dosarul de fond) s-a admis contestația şi s-au anulat formele de executare emise în dosarul de executare silită nr. 3495/2013 al Bej Bb, dar ulterior, prin dec. civ. nr. 665/12.10.2017 Tribunalul Vrancea a admis apelul declarat de intimatul Credit Plus (Gulf) LTD, a anulat sentința şi în rejudecare a admis excepţia tardivităţii şi a respins ca tardiv formulată contestaţia la executare (filele 448 şi 449 vol. II din dosarul de fond).

Avându-se în vedere această situaţie de fapt, precum şi obiectul prezentei contestații la executare şi motivele de contestație la executare invocate prin cererea introductivă şi reiterate prin cererea de apel formulată, instanţa apreciază că se impun o serie de precizări în legătură cu natura juridică a contestației la executare, respectiv delimitarea contestației la executarea silită însăși (prin care se urmăreşte de către contestator anularea executării silite însăşi sau anularea tuturor actelor de executare) de contestaţia la executare formulată împotriva unui act de executare privit în mod individual, distincţie important a fi făcută, având în vedere că pentru fiecare fel de contestație prin art. 715 gg. 1 C.pr.civ. se  prevăd termii specifice de introducere, respectiv pentru contestaţia împotriva executării silite însăşi – 15 zile de la data la care debitorul a primit încheierea de încuviinţare a executării silite sau somaţia ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazul în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie şi, pentru contestaţia împotriva unui act de executare privind în mod individual – în 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă.

În raport de obiectul fiecărui tip de contestație se determină şi limitele analizei pe care instanța o poate realiza în cadrul acestora, dar şi efectele produse de admiterea contestaţiei. Astfel, dacă se atacă un act de executare privit în mod individual, atunci partea poate formula critici numai cu privire la conţinutul acestuia (indicând motivele de nelegalitate), iar nu şi critici care vizează alte acte de executare sau executarea silită însăşi. Dacă totuşi sunt formulate şi astfel de critici, fie se califică cererea ca reprezentând şi o contestație la executarea silită însăşi, cu toate consecinţele de rigoare, inclusiv în privinţa necesităţii verificării respectării termenului de introducere (în funcţie şi de voinţa manifestată de reclamant în această privinţă), fie instanţa nu va analiza aceste critici, reţinând că nu fac parte din condiţiile de valabilitate ale actului contestat. 

În cazul în care se contestă executarea silită însăși, atunci partea poate invoca acele motive de nulitate sau acele încălcări ale legii care au drept consecinţă nelegalitatea tuturor actelor de executare (a întregii executări), în tot sau în parte, nu doar a unor acte de executare privite în mod individual. Dacă totuşi se formulează şi astfel de critici, atunci se va reține că cererea va cuprinde atât o contestație împotriva executării silite însăşi, cât şi o contestație formulată împotriva unor acte de executare privite în mod individual. Interesul examinării acestei ultime forme de contestație devine actual doar dacă se constată netemeinicia criticilor specifice contestației la executarea silită însăşi. 

Fac parte din categoria motivelor pentru care poate fi introdusă o contestație la executarea silită însăşi: inexistenţa unui titlu executoriu, prescripţia executării silite, stingerea anterioară a obligaţiei (după emiterea titlului executoriu), lipsa calității de debitor sau creditor a părţilor, nulitatea totală sau parţială a titlului executoriu, caracterul abuziv al unor clauze cuprinse în titlul executoriu în temeiul căruia s-au calculat sume ce se executări silită, îndeplinirea caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, faptul că suma datorată este mai misă decât cea pentru care s-a început executarea silită, compensaţia, necompetenţa executorului judecătoresc, etc.

Prin prisma acestor consideraţii teoretice, instanța constată, aşa cum s-a arătat, că prin cererea introductivă contestatoarea a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu reprezentat de încheierea din dosarul nr. 3495/2013 din data de 03.11.2017, contestație prin care a solicitat desființarea titlului executoriu nr. 3495-1/2013 emis de BEJ Bb Ll Yy, întoarcerea executării silite, recuperarea sumei totale de 13.381 lei conform centralizatorului cu reţinerile salariale a terțului poprit Primăria Municipiului Kk, actualizată la zi cu dobânda BNR şi obligarea executorului judecătoresc la plata de despăgubiri pentru pagubele cauzate, conform art. 709 gg.7, pagube care pot fi pricinuite nu numai prin refuzul de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, dar şi prin îndeplinirea unor acte sau măsuri de executare nelegale.

În motivarea contestației la executare astfel formulate contestatoarea debitoare a arătat, în esență, că apreciază că titlul executoriu încheiere din dosar nr. 3495/2013 din data de 03.11.2017 este instituit cu încălcarea legii, că titlul executoriu ce face obiectul contestației este lovit de nulitate absolută, este perimat, că dreptul de a solicita executarea silită este şi prescris, că s-au achitat datoriile faţă de bancă, că toate pretențiile băncii creditoarea, precum şi reținerile solicitate de BEJ Bb Ll Yy au fost nelegale, inducând în eroare şi terțul poprit, că titlul executoriu nu îndeplinește condițiile legale pentru a forma obiectul unei executări silite deoarece conține informații neclare şi conține clauze abuzive încălcându-se multe acte normative în materie, că nu a împrumutat nicio sumă de bani de la creditorul Credit Plus Gulf LTD,  că nu mai este permis statutul de mandatar pentru efectuarea unei executări silite, că nu se poate determina existenţa unei creanțe certe, lichide şi exigibile, așa cum bine au reținut toate instanțele vrâncii, în cele 6 dosare cu a căror soluțyyare au fost investite, că executarea silită a început cu încălcarea legi, fiind lovită de nulitate absolută şi că creanța nu este certă, lichidă şi exigibilă, deoarece doar simpla prezentare a unui contract de credit din anul 2006 nu este relevant şi nu prezintă elementele care să permită stabilirea vreunei sume datorate. Prin precizările depuse la prima instanță la data de 11.09.2018 contestatoarea a mai arătat că executarea silită însăși şi toate actele de executare silită şi formele de executare silită respectiv poprirea, îndeplinite de BEJ Bb Ll Yy sunt nule întrucât în speță se aplică Decizia ICCJ nr. 19/19.03.2018 potrivit căreia, în interpretarea si aplicarea art. 664 gg.2 CPC reprezentarea convențyyală a persoanelor juridice nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilier juridic sau avocatul acesteia din urmă, potrivit art. 84 gg.1 CPC, astfel cum acesta a fost interpretat prin Decizia nr. 9/2016 pronunțată de ICCJ, decizii obligatorii potrivit art. 521 gg.3 CPC, astfel încât executarea silită este nulă ca şi încheierea de încuviințare a executării silite.

Se constată astfel că prin cererea formulată contestatoarea a precizat în mod clar că formulează contestație la executare împotriva titlului executoriu reprezentat de încheierea din dosarul nr. 3495/2013 din data de 03.11.2017, fiind deci vorba despre contestație la executare formulată împotriva unui act de executare silită. Este adevărat că o mare parte din motivele contestației împotriva acestui act de executare vizează executarea silită însăşi.

În acest context prima instanţă, optând nu pentru recalificarea cererii ca fiind în realitate o contestaţie împotriva unui act de executare silită şi o contestație la executarea silită însăşi, ci analizând cererea formulată prin prisma  obiectului său menţyyat ca atare de însăşi contestatoare, în mod corect a reţinut că nu fac parte din condiţiile de valabilitate ale actului contestat (încheierii emise de Bej Bb la data de 03.11.2017) prescripţia dreptului de a cere executare silită, achitarea/stingerea obligaţiei de plata anterior începerii executării silite, lipsa calităţii de creditor, neîndeplinirea caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, faptul că suma pentru care a început executarea silită nu este datorată, lipsa comunicării cesiunii de creanţă, caracterul abuziv al unor clauze cuprinse în titlul executoriu, astfel încât aceste motive în mod corect nu au fost analizate de prima instanţă, aceasta din urmă reţinând, în acord cu prevederile art. 715 gg. 1 C.pr.civ., că debitoarea contestatoare nici nu se mai afla în termen pentru formularea unei contestații la executarea silită însăşi.

Această soluţie a primei instanţei este în deplină concordanţă şi cu modul în care a soluţyyat excepția tardivităţii formulării contestației la executare invocată de intimatul Credit Plus (Gulf) LTD, respectiv respingerea acestei excepții ca neîntemeiate faţă de împrejurarea că actul de executare care face obiectul prezentei contestații la executare, încheierea din data de 03.11.2017 emisă în dosarul de executare nr. 3495/2013, i-a fost comunicată contestatoarei debitoare la data de 08.11.2018, iar contestația la executare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Kk la data de 13.11.2017, deci în termenul legal de 15 zile de la data comunicării actului, potrivit prevederilor art. 715 gg. 1 C.pr.civ.

În aceste condiţii, cu referitore strict la motivele de apel invocate de contestatoarea debitoare, instanţa reţine următoarele:

Deşi prin cererea de apel formulată apelanta contestatoare a solicitat inclusiv desfiinţarea executării silite însăşi şi a tuturor actelor de executare silită (cerere de executare silită formulată de Credit Plus Gulf LTD, încheierea de admitere executare silită din  15.11.2013, încheierea din 25.11.2013, dosarul nr. 18159/196/2013 de încuviinţare executare silită a creditoarei Secapital SaRL Kruk pentru debitul de 211.168 lei îndreptată material prin încheierea din 21.03.2016, încheierea de încuviinţare executare silită din 03.11.2017, încheiere cheltuieli din 04.11.2017, somaţie pentru suma de 16.389 lei, precum şi a formelor de executare silită – poprire pentru suma de 16.389,71 lei), faţă de calificarea, corectă (pentru motivele precizate) dată de prima instanţă contestației la executare formulate, având în vedere şi limitele efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a supus judecăţii în primă instanţă, aşa cum sunt acestea reglementate prin art. 478 gg. 3 C.pr.civ. (potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nu se pot formula pretenţii noi) - astfel că prin cererea de apel apelanta contestatoare nu îşi poate preciza cererea introductivă în sensul că a înţeles să formuleze şi contestație la executarea silită însăşi, nu numai contestaţie împotriva actului de executare iniţial indicat – instanţa se constată legal învestită numai cu acele motive de apel care au legătură cu contestația la executare formulată împotriva titlului executoriu reprezentat de încheierea din dosarul nr. 3495/2013 din data de 03.11.2017 şi care au fost analizate ca atare de prima instanţă.

Astfel, în contextul precizat, instanţa constată că nu a fost legal învestită cu analizarea susţinerilor apelantei contestatoarei referitoare la nulitatea şi netemeinicia actelor şi formelor de executare silită pe motiv că titlul executoriu reprezentat de contractul de credit de nevoi personale nu are alte garanţii decât mobiliare, la lipsa caracterului de titlu executoriu în ceea ce priveşte contractele de cesiune de creanţe, la dovezile referitoare la întinderea cesiunii de creanţă şi la lipsa caracterului cert al creanţei determinat de lipsa notificării scrise, a  comunicării cesiunii de creanţă şi a întinderii creanţei, faţă de împrejurarea că acestea sunt motive de contestație la executarea silită însăşi, astfel încât, pentru motivele arătate, aceste susţineri nu se impune a fi analizate.

În legătură cu motivul de apel vizând incidenţa în cauză a deciziilor nr. 19/19.03.2018 şi nr. 9/2016 pronunţate de ÎCCJ, respectiv faptul că reprezentarea creditorului nu se poate realiza prin mandatar persoană juridică, nici prin consilier sau avocatul acestuia, instanţa se consideră legal învestită prin prisma faptului că dec. civ. nr. 19/2018 a ÎCCJ a fost pronunțată pe parcursul soluţyyării prezentei cauze în faţa primei instanţe, deci nu i se poate imputa contestatoarei că nu a invocat-o în termenul de 15 zile de la data comunicării primelor acte de executare silită.

În acest context, instanţa reţine că prin dec. civ. nr. 19/19.03.2018 pronunţată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ÎCCJ s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea art. 664 gg. (2) din Codul de procedură civilă, reprezentarea convenţyyală a persoanei juridice nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, potrivit art. 84 gg. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost interpretat prin Decizia nr. 9/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Este adevărat faptul că din probele administrate în cauză a rezultat că cererea de executare silită a fost formulată de creditorul Credit Plus (Gulf) LTD prin mandatar SC Colectare Recuperare Creanţe SRL, deci aparent această  situaţie ar fi sub incidenţa Dec. nr. 19/2018 precizate, deci contrară interpretării ÎCCJ.

Pe de altă parte însă, în considerentele Dec. civ. nr. 19/2018 ÎCCJ a reţinut (prin paragraful 57) că din Decizia nr. 9/2016 (cu referire şi la Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile unite în soluţyyarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, prin care s-a stabilit că „cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile“ - paragraful 26) s-a dat o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, statuându-se că „limitarea prevăzută de art. 84 gg. (1) din Codul de procedură civilă intervine numai în situaţia în care persoana juridică optează pentru reprezentarea convenţyyală în faţa instanţei, caz în care îşi poate alege reprezentantul doar dintre categoriile prevăzute de textul menţyyat“ (paragraful 32), precum şi că „contractul de mandat încheiat între două persoane juridice produce efecte doar în planul dreptului material, nu şi în planul dreptului procesual, guvernat, în material reprezentării, de norme imperative“ (paragraful 33). De asemiia, a mai reţinut (paragraful 58), că în condiţiile în care se pune problema puterii unui mandat în planul dreptului procesual (cu rezerva infirmării cazului de reprezentare legală), al redactării unei cereri pentru creditorul din titlul executoriu, supuse confirmării din punctul de vedere al legalităţii şi temeiniciei de către instanţa de judecată (instanţa de executare), reprezentarea convenţyyală a persoanei juridice nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, potrivit art. 84 gg. (1) din Codul de procedură civilă, astfel cum acesta a fost interpretat prin Decizia nr. 9/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Se constată astfel că instanţa supremă, prin decizia menţyyată, face în mod expres trimitere la reprezentarea convenţyyală a persoanelor juridice în proces, reglementată de art. 84 C.pr.civ., fiind deci incidente şi dispoziţiile giirale ale reprezentării părţilor în judecată, cu referire la prevederile art. 82 gg. 1 C.pr.civ., potrivit cărora când instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţyyat în numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor şi dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

În acest context, se constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că în speţă a intervenit ratificarea tacită a mandatului şi acoperirea acestei neregularităţi de către creditorul Credit Plus (Gulf) LTD în condiţiile în care încă în cadrul primului dosar având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea debitoare – dosarul nr. 14913/231/2016 al Judecătoriei Kk – creditorul Credit Plus (Gulf) LTD şi-a însușit cererea formulată în numele lui de către mandatara SC Colectare Recuperare Creanţe SRL, declarând apel împotriva sentinţei nr. 4445/2017 prin care s-a admis contestaţia la executare, iar în prezentul dosar, prin avocat, a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea debitoare.

Se apreciază, astfel, că acest motiv de apel nu este fondat.

În legătură cu motivul de apel potrivit căruia noua cerere de executare silită din 13.11.2017 şi încheierea pronunţată de Bej pentru suma de 16.387,71 lei, ca şi încheierea din 04.12.2017 pentru stabilire cheltuieli, sunt nule întrucât cererea formulată de Credit Plus Gulf LTD prin mandatar nu îndeplineşte condiţiile legale, astfel încât calitatea de creditor să-i fie transferată prin simpla deţinere a contractului de credit bancar, se constată că prin încheierea din dosarul de executare silită nr. 3495/20113 din data de 03.11.2017 (fila 49 vol. I din dosarul de fond) s-a stabilit cuantumul total al cheltuielilor de executare la suma de 2.911,72 lei (compusă din: 2.519,02 lei – cheltuieli de executare şi 392,70 lei – TVA), prin actul de executare silită denumit „revenire somaţie” emis de Bej Bb la data de 03.11.2017 (fila 48 vol. I din dosarul de fond) contestatoarei debitoare i s-a pus în vedere să achite creditorului debitul în sumă totală de 16.244,47 lei reprezentând: 13.332,75 lei – creanţă datorată creditorului şi 2.911,72 lei – cheltuieli de executare, iar prin încheierea din data de 04.12.2017 (fila 463 vol. II din dosarul de fond) s-a stabilit aceeaşi sumă totală de 2911,72 lei ca reprezentând cheltuieli de executare aferente dosarului de executare nr. 3495/2013.

În acest context, se apreciază că aspectul legat de lipsa calităţii de creditor al Credit Plus (Gulf) LTD nu constituie un motiv de nelegalitate a celor trei acte de executare silită menţyyate, ci reprezintă un veritabil motiv de contestație la executarea silită însăşi, motiv care exista încă de la primele acte de executare silită efectuate de către Bej Bb în dosarul de executare nr. 3495/2013 şi pe care contestatoarea debitoare nu a înțeles să îl valorifice în condiţiile legii, în primul rând cu respectarea termenului legal de contestare, context în care prezenta instanţă nu este legal învestită cu analizarea acestui motiv de nulitate.

Instanţa reţine, legat de acest aspect, că sub pretextul atacării unor anumite acte de executare silită nu pot fi supuse analizei instanţei aspect legate de executarea silită însăşi, referitor la care contestatorul nu se mai află în termenul legal de a formula contestație la executare.

Verificând legalitatea şi temeinicia actelor de executare silită contestate, instanţa apreciază că nu există nici un motiv care să le afecteze validitatea şi nici temeinicia, sub acest din urmă aspect instanţa constatând că suma pentru care s-a continuat executarea silită a debitoarei contestatoare, prin actele de executare silită contestate emise la data de 03.11.2017 şi respectiv 04.12.207, în cuantum total de 16.244,47 lei (reprezentând: 13.332,75 lei – creanţă datorată creditorului şi 2.911,72 lei – cheltuieli de executare) este mai mică decât cea pentru care s-a pornit iniţial executarea silită a debitoarei, respectiv 24.202.38 lei (reprezentând: 21.168,31 lei – creanţă datorată creditorului şi 3.024,07 lei – cheltuieli de executare), aşa cum este această sumă menţyyată în somaţia emisă la data de 23.12.2013 (fila 222 vol. II din dosarul de fond).

În legătură strânsă cu acest motiv al apelului, instanţa constată că prin cererea astfel formulată apelanta contestatoare a invocat şi faptul că în dosarul execuţyyal în mai multe faze ale efectuării atribuţiilor în cadrul executării silite Bej Bb a efectuat reţineri prin popriri succesive pe salariu, în baza aceluiaşi contract de împrumut bancar, iniţial de 21.168,71 lei şi ulterior de aproximativ 16.244,41 lei, fără a depune la instanţă un tablou transparent de calcul al creanţei pretins datorate, precum şi al sumelor încasate şi nici un tablou al sumelor distribuite, astfel încât există posibilitatea ca oricând să pornească o nouă executare silită împotriva ei. 

În acest context instanţa apreciază că nu există nici o obligaţie a executorului judecătoresc, în sensul menţyyat de apelantă, simpla susţinere a acesteia că există pericolul de a se porni o nouă executare împotriva ei neprezentând un interes actual, dat fiind faptul că ea nu a susţinut – şi cu atât mai puţin nu a dovedit – că de la momentul începerii executării silite împotriva ei şi până în prezent ar fi achitat în totalitate debitul pentru care este executată silit. Mai mult, la dosar există depuse adresa nr. 18257/14.03.2017 emisă de Primăria Kk (filele 24 şi 25 vol. I din dosarul de fond) şi adresa nr. 12424/03.05.2018 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Vrancea (fila 149 vol. I din dosarul de fond) din care reies reţinerile din salariile şi respectiv din pensiile contestatoarei făcute de cele două instituţii, în calitate de terţi popriţi, în perioada 06.02.2014 – 06.03.2017 (în cuantum total de 13381 lei) şi respectiv februarie 2018 – mai 2018 (în cuantum total de 400 lei), deci într-o sumă mult inferioară valorii inițiale a debitului, de 24.202.38 lei.

Tot legat de acest aspect, se reţine că apelanta contestatoare este persoana direct interesată să țină evidența şi dovada sumelor care îi sunt poprite, în vederea recuperării creanţei pentru care s-a pornit executarea sa silită în cadrul dosarului de executare nr. 3495/2013 aflat pe rolul Bej Bb şi în situaţia în care debitul se stinge ca urmare a acestor plăţi, sau în altă modalitate prevăzută de lege, să aducă la cunoştinţă acest fapt executorului judecătoresc, iar în măsura în care acesta din urmă nu procedează ulterior la închiderea dosarului de executare silită debitoarea are posibilitatea introducerii unei noi contestații la executare motivat strict de acest fapt. 

Pentru toate aceste considerente se apreciază că şi acest motiv de apel este nefondat.

Referitor la solicitarea apelantei contestatoare de restituire integrală a taxei judiciare de timbru, în condiţiile în care din probele administrate în cauză, astfel cum au fost acestea analizate, a reieşit că soluţia primei instanţe de respingere a contestației la executare formulată de contestatoare ca neîntemeiată este corectă, instanţa constată că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile 45 gg. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013 referitoare la restituirea taxei judiciare de timbru, acestea vizând ipoteza în care, prin hotărâre definitivă, contestaţia la executare a fost admisă (nu respinsă, cum este cazul în prezentul dosar).

Privitor la solicitarea apelantei contestatoare de admitere a cererii de întoarcere executare faţă de Credit Plus Gulf LTD, dată fiind strânsa legătură a capătului de cerere având ca obiect întoarcere executare silită de capătul principal de cerere reprezentat de contestaţia la executare, faţă de soluţyyarea acestuia din urmă, se constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 723 gg. 1 C.pr.civ. referitoare la situaţiile în care se poate dispune întoarcerea executării silite, astfel încât se apreciază nefundat şi acest motiv de apel. 

În legătură cu apelul declarat referitor la respingerea excepției lipsei calităţii procesuale pasive a Bej Bb în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect contestaţie la executare şi întoarcere executare şi despăgubiri se constată, prioritar, că prin hotărârea apelată a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale a Bej Bb doar în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect contestaţie la executare şi în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect întoarcere executare silită, fiind respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Bej Bb în ceea ce priveşte obligarea acestuia la plata de despăgubiri. Privitor la admiterea acestei excepții pentru primele două capete de cerere menţyyate, se constată că în mod corect s-a reţinut de către prima instanţă că biroul executorului judecătoresc nu este parte a executării silite şi nu realizează acte de executare silită în interesul vreunui drept procesual, ci acţyyează ca o instituţie specială abilitată în conformitate cu prevederile legii nr. 188/2008 a executorilor judecătoreşti. 

Referitor la solicitarea apelantei contestatoare de înlăturare a  obligaţiei de plată a sumei de 609,28 lei reprezentând c/v dosar de executare, plată pretinsă nelegal de Bej, se constată că această obligaţie a fost stabilită de instanţă în sarcina contestatoarei debitoare în baza prevederilor art. 717 gg. 2 teza finală C.pr.civ., potrivit cărora instanţa sesizată (cu soluţyyarea contestaţiei la executare) va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispoziţiile art. 28& (referitoare la regimul copiilor) fiind aplicabile în mod corespunzător, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazyyate de acestea. Faţă de aceste prevederi legale, de numărul paginilor dosarului de executare înaintat şi de adresa nr. 2146/23.10.2013 a Uniunii Naţyyale a Executorilor Judecătoreşti din România (care nu a fost desfiinţată sau contestată) în baza căreia a fost stabilit un tarif de 1 leu/pagină la care se adaugă TVA, instanţa apreciază că nici acest motiv de apel nu este fondat.

Domenii speta

Spete similare