Pârâta a procedat la încheierea contractului de vânzare pentru imobilul din str. dg, fără a notifica reclamanta, deşi imobilul figura în contractul încheiat de către părţi, iar pârâta trebuia să încheie tranzacţia imobiliară exclusiv prin intermediul recl

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.11.2018 sub nr. …/299/2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti reclamanta LCE SRL în contradictoriu cu pârâta BB a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.670 de euro (echivalent în lei 7.769,84 de lei) reprezentând preţul contractului – comision pentru serviciile prestate conform obligaţiilor contractuale, la plata sumei de 1.670 de euro (echivalent în lei 7.769,84 de lei) reprezentând daune-interese, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a susţinut că între părţi a fost încheiat contractul de vizionare pentru intermedierea vânzării unui imobil nr. …/07.11.2017, fiind incluse în oferta de prezentare imobilele situate pe str. E. şi pe str. DG, însă pârâta, fără a apela la serviciile sale, conform obligaţiilor contractuale, a încheiat convenţia din data de 02.02.2018 cu proprietarul imobilului din str. DG prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului.

În continuare, a arătat că, în temeiul art. 3.3 din contractul de intermediere, pârâta avea obligaţia de a notifica încheierea unei tranzacţii privind imobilul, însă nu a îndeplinit această obligaţie, motiv pentru care sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale, iar pârâta are obligaţia de a proceda la repararea prejudiciului.

Reclamanta a precizat că părţile au stabilit, în art. 6.1 din contract, o clauză penală, care devine aplicabilă în cazul în care nu sunt respectate prevederile art. 3.2 şi art. 3.3 din convenţie referitoare la notificarea intermediarului, astfel încât, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâtei pentru plata clauzei penale.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1270, art. 1350, art. 1530, art. 1538, art. 1548 C. civ. şi art. 194 C. proc. civ. 

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale.

Cererea a fost legal timbrată (filele 5 şi 16).

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a indicat că preţul final şi real de cumpărare al apartamentului a fost de 328.300 de lei, echivalent a 70.000 de euro, iar nu cel de 83.500 de euro, la care au fost calculate pretenţiile reclamantei.

A precizat că prevederile contractuale invocate de către reclamantă privesc preţul real de cumpărare al apartamentului, motiv pentru care acţiunea poate fi admisă numai în parte.

Pârâta a menţionat că, dacă reclamanta îşi precizează pretenţia în sensul diminuării acesteia potrivit preţului real de cumpărare al apartamentului, achiesează la pretenţiile din cererea de chemare în judecată.

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 205 şi 454 C. proc. civ.

În dovedire, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În temeiul art. 258 alin. (1) rap. la art. 255 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, socotind-o admisibilă potrivit legii şi concludentă. Totodată, instanţa a luat act de renunţarea reclamantei la proba testimonială.

La termenul din data de 18.04.2019, reclamanta a precizat că îşi diminuează pretenţiile în sensul că solicită sumele de 6.566 de lei cu titlu de comision (primul capăt de cerere) şi 6.566 de lei cu titlu de daune-interese (al doilea capăt de cerere).

Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, reţine următoarele:

În fapt, între reclamantă, în calitate de prestator şi pârâtă, în calitate de beneficiar a fost încheiat contractul de vizionare pentru intermedierea vânzării unui imobil nr. … din data de 07.11.2017 având ca obiect, în temeiul art. 2.1, prestarea de servicii de intermediere în vedere cumpărării de către beneficiar, prin intermediul prestatorului, a unui imobil (fila 6). Potrivit art. 3.3, beneficiarul avea obligaţia de a încheia tranzacţia imobiliară exclusiv prin intermediul prestatorului şi cu participarea acestuia în faţa notarului public la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Din tabelul nr. 1, inserat în contract, rezultă că serviciile de intermediere au avut ca obiect două imobile, situate în str. E, sector 1 şi str. DG nr.  …, sector 1.

Totodată, prin art. 4.2, părţile au stabilit că, în cazul în care beneficiarul încheie contractul de vânzare cu proprietarul fără a înştiinţa prestatorul, serviciile se vor considera prestate, iar preţul perceput va fi un comision în cuantum de 2% din valoarea imobilului. În plus, părţile au precizat, în cuprinsul art. 6.1, că, în cazul în care beneficiarul încheie contractul de vânzare-cumpărare cu încălcarea dispoziţiilor art. 3.2 şi art. 3.3, acesta are obligaţia de a plăti prestatorului, pe lângă comisionul cuvenit, daune-interese în valoare egală cu comisionul.

La data de 02.02.2018, a fost încheiat contractul de vânzare, autentificat sub nr. … de SPN „Motrescu-Gachi Mălina Nicola şi Ţintă Alina-Mihaela”, prin care pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în Bucureşti, str.  DG nr.  … sector 1 în schimbul unui preţ în cuantum de 328.300 de lei, echivalentul sumei de 70.000 de euro (filele 22-25).

În drept, în temeiul art. 1270 alin. (1) C. civ., „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”, fiind aşadar obligatoriu între acestea. În plus, art. 1350 alin. (1) C. civ. dispune că „Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat”.

Raportând situaţia de fapt reţinută la dispoziţiile legale precizate, rezultă că pârâta este titulara drepturilor şi obligaţiilor izvorâte din contractul de vizionare nr. … . Prin urmare, în sarcina acesteia s-a născut obligaţia de a înştiinţa reclamanta în situaţia în care doreşte achiziţionarea unuia dintre cele două imobile precizate în tabel.

În speţă, din cuprinsul întâmpinării rezultă că pârâta a procedat la încheierea contractului de vânzare pentru imobilul din str. DG, fără a notifica reclamanta, deşi imobilul figura în contractul încheiat de către părţi, iar pârâta trebuia să încheie tranzacţia imobiliară exclusiv prin intermediul reclamantei. Aşadar, pârâta nu a respectat obligaţia prevăzută de art. 3.3 din convenţie, iar, în temeiul art. 1548 C. civ., culpa este prezumată prin simplul fapt al neexecutării. În această ordine de idei, pârâta nu a probat existenţa unei cauze justificative pentru neîndeplinirea obligaţiei.

În consecinţă, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale în persoana pârâtei, motiv pentru care devin aplicabile prevederile art. 4.2 din contract, în temeiul cărora pârâta are obligaţia de a achita un comision în valoare de 2% din preţul imobilului, dar şi cele ale art. 6.1 din convenţie, potrivit cărora pârâta trebuie să achite daune-interese în valoare egală cu comisionul.

Astfel, în prezenta cauză, pârâta are obligaţia de a achita către reclamantă sumele de 6.566 de lei cu titlu de comision (2% din preţul imobilului – 328.300 de lei) şi de 6.566 de lei cu titlu de daune-interese (egale cu comisionul), obligaţie recunoscută de către pârâtă prin întâmpinare.

Din aceste considerente, instanţa urmează să admită cererea, astfel cum a fost precizată, şi să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 6.566 de lei cu titlu de comision şi de 6.566 de lei cu titlu de daune-interese.

Referitor la cheltuielile de judecată, art. 454 C. proc. civ. dispune că „Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepţia cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispoziţiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile”.

În prezenta cauză, pârâta a recunoscut debitele prin întâmpinare, iar reclamanta a procedat la micşorarea cuantumului pretenţiilor, în funcţie de precizările pârâtei. În plus, reclamanta nu a probat faptul că ar fi procedat la punerea în întârziere a pârâtei în prealabil pornirii litigiului. Prin urmare, devin aplicabile dispoziţiile art. 454 C. proc. civ., astfel încât pârâta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În consecinţă, instanţa urmează să respingă solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta LCE SRL, cu sediul ales în Bucureşti, STR.  … sector 1, în contradictoriu cu pârâta BB, cu domiciliul în Bucureşti, STR. …, sector 1.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 6.566 de lei cu titlu de comision şi de 6.566 de lei cu titlu de daune-interese.

Respinge solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţarea s-a făcut prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 03.05.2019.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare