Contestație la executare – tardivitatea contestației la executare în raport de faptul că moștenitorului debitorului decedat pe parcursul executării silite nu poate invoca motive de contestație la executarea silită însăși pe care autorul său a omis să le i

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 02.05.2019, sub nr. …/299/2019, contestatoarea A a formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimata B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anulara executării silite înseşi ce face obiectul dosarului nr. 4274/2015 al BEJ C, precum şi a tuturor actelor de executare silită emise, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că tatăl său, D, a încheiat cu creditoarea E contractul de credit nr. RF03443067209/23.02.2007 pentru acordarea unui credit de nevoi personale în cuantum de 10.000 lei. Ulterior, la data de 17.03.2011, creditoarea E S.A. a cesionat creanţa deţinută împotriva tatălui său către F, care, la rândul său, a cesionat creanţa către intimata din prezenta cauză, la data de 27.10.2011. Astfel, la data de 18.11.2015, creditoarea cesionară, B, a formulat cerere de executare silită a tatălui său pentru suma de 21.733,73 lei reprezentând debit principal şi accesorii calculate până la data cesiunii de creanţă.

Contestatoarea a precizat că tatăl său a decedat la data de 21.09.2017, iar, potrivit certificatului de moştenitor nr. 117/13.10.2017 emis de SPN G, ea este unica moştenitoare a defunctului D. A mai arătat că, la data de 11.04.2019, i-a fost comunicată personal înştiinţarea emisă de BEJ C în dosarul de executare nr. 4274/2015, potrivit căreia „executarea silită este suspendată de drept şi nu va fi reluată împotriva dumneavoastră decât după 10 zile de la primirea sau lăsarea acestei înştiinţări la domiciliul dumneavoastră.”

Cu privire la nelegalitatea executării silite, contestatoarea a înţeles să invoce excepţia lipsei calităţii de reprezentant a B în ceea ce priveşte dosarul de executare silită nr. 4274/2015, ce face obiectul prezentei contestaţii. În acest sens, a arătat că cererea de executarea silită şi cererea de învestire cu formulă executorie a contractului de credit nr. RF03443067209/23.02.2007 au fost formulate de intimata B reprezentată prin H Astfel, contestatoarea a invocat dispoziţiile Deciziei nr. 9/2016 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În continuare, contestatoarea a solicitat anularea executării silite, întrucât la data la care aceasta a fost iniţiată era deja prescris dreptul creditoarei de a cere executarea silită în considerarea dispoziţiilor art. 6 din Decretul nr. 167/1958. Chiar în situaţia în care creditoarea iniţială, E S.A., ar fi declarat scadent anticipat întregul debit aferent contractului de credit nr. RF03443067209/23.02.2007, cel mai târziu la data cesiunii acestuia către F, 17.03.2011, dreptul de a cere executarea silită era prescris la data formulării cererii de executare silită, respectiv 18.11.2015. În situaţia în care creditoarea iniţială a declarat scadent anticipat întregul debit anterior datei cesiunii, urmează a se calcula termenul de prescripţie raportat la o dată anterioară.

De asemenea, contestatoarea a susţinut că executarea silită a început în baza unui titlu care nu are putere executorie. În acest sens, a invocat prevederile art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, menţionând că nu se poate extrapola caracterul de titlu executoriu în privinţa contractului de cesiune de creanţă. Prin urmare, este greşit a se interpreta că transferul creanţei implică şi transmiterea valorii sale de titlu executoriu, întrucât caracterul de titlu executoriu al creanţei nu este un accesoriu al dreptului cedat, ci un atribut pe care legiuitorul l-a prevăzut expres sau nu pentru acest contract. Or, în cazul cesiunii de creanţă, nu a fost prevăzut în mod expres acest caracter.

În drept, au fost invocate prevederile art. 711 şi următoarele C.pr.civ.

În susţinerea cererii, contestatoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: înştiinţare (fila 8), certificat de deces nr. 186249 (fila 9), certificat de calitate de moştenitor nr. 117/13.10.2017 (fila 10), cerere de executare silită (fila 11), contract de credit nr. RF03443067209/23.02.2007 (filele 12-15), contract de cesiune creanţe din 27.10.2011 (filele 16-22), procură (filele 23-26), carte de identitate (fila 27).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (fila 7).

La data de 05.06.2019, prin serviciul registratură, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la prescripţia extinctivă şi excepţia nulităţii. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În  motivarea excepţiei tardivităţii, intimata a invocat prevederile art. 715 C.pr.civ., arătând că BEJ C şi-a adus la îndeplinire obligaţiile prevăzute de lege  şi a comunicat debitorului în anul 2015 primul act de executare – somaţia şi documentele aferente. Cu toate acestea, contestatorul a înţeles să formuleze contestaţia la executare în data de 02.05.2019, la peste 3 ani de la data luării la cunoştinţă despre formele de executare silită.

Intimata a arătat că ulterior expirării termenului de 15 zile prevăzut de art. 715 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ., indiferent de motivul de nulitate invocat, legalitatea executării silite înseşi nu mai poate fi analizată în cadrul contestaţiei la executare. Astfel, motivele invocate de contestator privind anularea executării silite în întregime pot fi analizate doar în cadrul unei contestaţii la executare îndreptate împotriva primului act de executare, neputând fi opuse într-un stadiu ulterior al executării silite, pe calea unei contestaţii împotriva unor acte subsecvente.

Mai mult decât atât, de la data începerii executării silite şi până în prezent, debitorului contestator i-au fost reţinute lunar sume din salariu, astfel încât avea cunoştinţă despre executarea silită începută împotriva sa, neavând nici un motiv justificat pentru a introduce contestaţia la executare cu depăşirea termenului legal.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la prescripţia extinctivă, intimata a arătat că prescripţia poate fi opusă doar pe cale de excepţie, de apărare, formulată de cel în folosul căruia curge prescripţia, în condiţiile art. 2513 C.pr.civ., neputând fi invocată prin intermediul unei contestaţii la executare, care are natura juridică a unei veritabile cereri de chemare în judecată

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii cererii, intimata a invocat prevederile art. 194 coroborate cu art. 196 C.pr.civ., susţinând că cererea de chemare în judecată nu este semnată.

Pe fondul cauzei, intimata a arătat că, potrivit dispoziţiile contractuale, contestatorul avea obligaţia să notifice instituţiei financiar bancare în scris toate schimbările survenite cu privire la domiciliul sau datele sale de identitate. Or, contestatorul nu a depus dovezi în acest sens, fiind de rea-credinţă.

Intimata a menţionat că executarea silită însăşi şi toate actele de executare au fost întocmite de către executorul judecătoresc cu respectarea tuturor regulilor de fond şi de formă impuse de dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Referitor la solicitarea de anulare a executării silite, intimata a precizat că această sancţiune este condiţionată de dovedirea de către contestator a încălcării dispoziţiilor legale aplicabile în materia executării silite, condiţie ce nu este îndeplinită în prezenta cauză. Astfel, simpla invocare a unor motive lipsite de suport real nu este de natură a proba existenţa unor vicii de procedură care să-l fi prejudiciat pe contestator. Prin urmare, contestatorul doreşte doar să se sustragă de la plata datoriei, procedura de executare silită fiind demarată tocmai ca urmare a faptului că acesta nu a dorit în nici un fel să-şi achite obligaţiile asumate prin semnarea contractului.

Cu privire la prescripţia dreptului de a solicita executarea silită, intimata a arătat că, la data de 17.03.2011, a avut loc cesiunea de creanţă dintre E S.A. şi F, iar, ulterior, la data de 27.10.2011, între F, în calitate de cedent, şi societatea sa, în calitate de cesionar, a fost încheiat un nou contract de cesiune. Ca urmare a intervenirii acestei cesiuni, contestatorul a fost notificat, încercându-se în nenumărate rânduri soluţionarea pe cale amiabilă a diferendului creat. Astfel, toate aceste notificări au întrerupt cursul prescripţiei extinctive.

De asemenea, cesiunea de creanţă a fost înregistrată în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliară, fapt care întrerupe prescripţia extinctivă. A mai arătat că cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă în anul 2015 în conformitate cu prevederile legale în vigoare la momentul formulării cererii de executare silită, fapt care a întrerupt prescripţia extinctivă.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 709 alin. 1 C.pr.civ. coroborate cu art. 2537 C.civ., cursul prescripţiei a fost întrerupt de nenumărate ori pe parcursul perioadei anterioare formulării cererii de executare silită, atât prin plată voluntară, cât şi prin actele prin care debitorul a fost pus în întârziere. Termenul de prescripţie ar fi început să curgă de la data declarării scadenţei anticipate a contractului, numai dacă de la acel moment nu ar fi intervenit diverse situaţii prevăzute în mod explicit de legea în vigoare, care să întrerupă această prescripţie.

Cu privire la susţinerile referitoare la lipsa unui titlu executoriu, intimata a menţionat că poziţia pe care se află cesionarul este aceea a unui veritabil succesor cu titlu particula, care preia toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa, motiv pentru care modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu. De asemenea, de vreme ce art. 645 alin. 2 C.pr.civ. permite transmiterea calităţii de creditor în procedura de executare silită, nu există nicio justificare pentru diferenţa de tratament juridic în funcţie de momentul la care se realizează cesiunea – înainte sau după încuviinţarea cererii de executare silită.

În ceea ce priveşte lipsa calităţii de reprezentant convenţional al H, la momentul formulării cererii de executare silită din 2015, intimata a arătat că, în raport de prevederile art. 521 alin. 3 C.pr.civ., Decizia nr. 9/2016 a ÎCCJ este obligatorie doar de la data publicării sale şi produce efecte doar pentru viitor.

Pe de altă parte, intimata a învederat că, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei, în măsura în care o persoană juridică împuterniceşte în mod expres o altă societate să-i administreze în integralitate sau parţial patrimoniul său, mandatarul are dreptul de a sta în judecată prin propriul avocat/consilier juridic. Prin urmare, din procura ataşată rezultă că Kruk România este expres împuternicită cu privire la administrarea creanţelor cumpărate e creditor şi pentru a fi reprezentantul convenţional al acesteia în faţa autorităţilor publice din România, inclusiv instanţele de judecată.

Intimata a susţinut că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 810 C.civ., cu privire la existenţa unui astfel de raport juridic ce dă dreptul administratorului să reprezinte mandantul în faţa instanţei de judecată prin avocatul sau consilierul său juridic, sens în care au fost invocate şi prevederile art. 792 alin. 1, art. 795, art. 976 şi art. 797 C.civ.

Concluzionând, intimata a apreciat că, în cauză, nu este incidentă Decizia nr. 9/2016, din moment ce aceasta exclude de la aplicarea sa obligatorie instituția administrării bunurilor unei alte persoane, caz în care devine aplicabil art. 810 C.civ.

Prin urmare, în condiţiile existenţei între părţi a unui acord de administrare a bunurilor altuia, instituţia reprezentării nu mai este guvernată de prevederile art. 84 alin. 1 C.pr.civ., care constituie norma generală în materia reprezentării convenţionale în faţa instanţelor de judecată a persoanelor juridice, ci de dispoziţiile art. 810 C.civ., care instituie un caz de reprezentare legală, conferind administratorului dreptul de a sta în justiţie pentru orice cerere sau acţiune referitoare la administrarea bunului altuia, textul nefăcând vreo distincţie între administratorul persoană fizica sau administratorul persoană juridică, după cum nici textul art. 792 alin. 1 C.civ. nu face vreo distincţie.

Cu privire la capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, intimata a invocat prevederile art. 451 C.pr.civ., menţionând că instanţa poate diminua cheltuielile de judecată constând în onorarii avocaţiale, în mod justificat, atunci când onorariile respective sunt vădit disproporţionate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. De asemenea, se arată în mod expres faptul că măsura luată de instanţă nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205, art. 715, art. 645 alin. 2, art. 709 alin. 1, art. 84 alin. 1, art. 451 C.pr.civ., art. 792 alin. 1, art. 795, art. 976, art. 797, art. 810 C.civ.

La data de 25.06.2019 şi 27.06.2019, prin serviciul registratură, E S.A. a depus precizările solicitate de instanţă.

La data de 04.07.2019, prin serviciul registratură, intimata a depus, în copie: contractul de cesionare creanţe din 27.10.2011 (filele 78-84, 88-93), procură (filele 85-87).

La aceeaşi dată, prin serviciul registratură, BEJ C a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 4274/2015 (filele 96-239).

La termenul din data de astăzi, instanţa a respins excepţia nulităţii cererii şi a calificat excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare, drept apărare de fond, pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, faţă de fondul cauzei, instanţa constată următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa reţine că, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de executare silită (fila 97) şi al încheierii emise la data de 18.11.2018 (fila 147), executarea silită ce face obiectul dosarului nr. 4274/2015 al BEJ C a fost demarată şi încuviinţată împotriva debitorului D, persoană care a încheiat contractul de credit nr. RF03443067209/23.02.2007 (filele 98-101).

Ulterior, ca urmare a decesului debitorului D la data de 21.09.2017 (certificat de deces – fila 234), în conformitate cu prevederile art. 689 coroborate cu art. 688 C.pr.civ., executorul judecătoresc a emis înştiinţarea din 10.04.2019 (fila 237) către contestatoarea A, în calitate de moştenitoare a defunctului (certificat de moştenitor nr. 117/13.10.2017 – fila 233).

Potrivit art. 715 alin. 1 C.pr.civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: 1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă; 2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit; 3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Instanţa constată că, în susţinerea cererii, contestatoarea a invocat, ca motive de contestaţie la executare, lipsa calităţii de reprezentant al mandatarului H, prescripţia dreptului de a obţine executarea silită şi lipsa unui titlu executoriu. Astfel, instanţa constată că, în cauză, a fost formulată o contestaţie la executarea silită însăşi.

Potrivit art. 667 alin. 1 C.pr.civ., dacă cererea de executare a fost încuviinţată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea de încuviinţare, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu şi, dacă legea nu prevede altfel, o somaţie. Aşa cum prevede art. 672 C.pr.civ., comunicarea actelor de procedură în cadrul executării silite se poate face de către executorul judecătoresc fie personal, fie prin intermediul agentului său procedural, iar, dacă aceasta nu este posibilă, potrivit dispoziţiilor legale privind citarea şi comunicarea actelor de procedură, care se aplică în mod corespunzătoare.

Instanţa reţine că, prin înştiinţarea privind măsura popririi emisă în dosarul de executare nr. 4274/2015 al BEJ C (fila 154), debitorului D i-a fost adus la cunoştinţă faptul că s-a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor/veniturile pe care le realizează, până la concurenţa sumei de 20.871,98 lei reprezentând debit în cuantum de 17.859,41 lei şi cheltuieli de executare silită în cuantum de 3.012,57 lei (încheiere din 23.11.2015 – fila 151).

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa constată că, la data de 25.11.2015, la domiciliul debitorului D (referat nr. 591/03.07.2019 – fila 59), au fost comunicate următoarele acte de executare silită: încheiere de încuviinţare din data de 18.11.2015, încheiere stabilire cheltuieli din data de 23.11.2015, înştiinţare declanşare urmărire din data de 23.11.2015, înştiinţare privind măsura popririi din data de 23.11.2015, adresă înfiinţare poprire din data de 23.11.2015, titlu executoriu în copie certificată pentru conformitate, încheiere învestire cu formulă executorie.

Prin urmare, în condiţiile în care contestatoarea a contestat executarea însăşi, prin invocarea lipsei calităţii de reprezentant al mandatarului H, a prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită şi a lipsei unui titlu executoriu, contestaţia la executare trebuia să fie formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 715 alin. 3 C.pr.civ., respectiv în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei şi a încheierii de încuviinţare a executării silite, şi anume 25.11.2015.

Aşa cum prevede art. 181 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., termenul pe zile se calculează fără a lua în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte, fiind calculat pe zile libere, iar, potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.

Având în vedere data la care au fost comunicate actele (25.11.2015) şi data la care contestatoarea a depus contestaţia la serviciul de curierat (30.04.2019 – fila 28), instanţa constată că cererea a fost formulată cu încălcarea termenului de decădere prevăzut de art. 715 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ., ultima zi în care se putea formula contestaţie pentru aceste motive fiind 11.12.2015.

Conform art. 645 alin. 2 C.pr.civ., „Calitatea de creditor sau de debitor se poate transmite oricând în cursul executării silite, potrivit legii. În acest caz, actele de executare îndeplinite până la data transmiterii calităţii procesuale produc efecte, în condiţiile legii, faţă de succesorii în drepturi ai creditorului sau ai debitorului, după caz.”

Astfel, având în vedere că, în cauză, transmisiunea calităţii de debitor a avut loc prin acte pentru cauză de moarte ulterior efectuării actelor de executare silită anterior menţionate, instanţa reţine că, în raport de prevederile art. 645 alin. 2 C.pr.civ., acestea produc efecte şi faţă de contestatoarea A, moştenitoarea debitorului D şi, prin urmare, nu mai pot fi contestate, întrucât a expirat termenul de 15 zile prevăzut de art. 715 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ.

Aşadar, în condiţiile în care debitorul iniţial nu a înţeles să formuleze contestaţie la executarea silită însăşi în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării silite, aceasta nu mai poate fi formulată de către contestatoarea din prezenta cauză, chiar dacă înştiinţarea din 10.04.2019 i-a fost comunicată cu mai puţin de 15 zile înaintea formulării cererii. În acest sens, instanţa apreciază că moştenitorul debitorului nu se poate prevala de atitudinea pasivă a acestuia din urmă care, implicit, a renunţat la dreptul de a contesta executarea silită însăşi, neputând opera o repunere în termenul de formulare a contestaţiei în lipsa unor prevederi legale exprese în acest sens.

Pe cale de consecinţă, pentru toate aceste considerente, instanţa va admite excepţia tardivităţii, invocată prin întâmpinare, şi va respinge cererea, ca tardiv formulată.

Instanţa va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Conform art. 717 alin. 2 C.pr.civ., instanţa sesizată cu contestaţie la executare va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. Astfel, având în vedere aceste dispoziţii legale, instanţa va obliga contestatorul la plata către BEJ C a sumei de 190,17 lei, reprezentând cheltuieli aferente copierii dosarului de executare.

În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, BEJ C, după rămânerea definitivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia tardivităţii, invocată prin întâmpinare.

Respinge cererea formulată de contestatoarea A, cu domiciliul în ….., în contradictoriu cu intimata B, cu sediul în ….., ca tardiv formulată.

Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 717 alin. 2 C.pr.civ., obligă contestatoarea la plata către BEJ C a sumei de 190,17 lei, reprezentând cheltuieli aferente copierii dosarului de executare.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 08.07.2019.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare