Obligare plată servicii în cazul în care a vândut imobilul şi nu a reziliat contractul prestări servicii

Prin  acţiunea civilă înregistrată la instanţă sub nr.3650/329/2018 din 20 decembrie 2018 reclamanta SC C. V. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC D. COM SRL, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să oblige pe pârâtă la plata sumei de 813,74 lei debit restant reprezentând contravaloare energie electrică neachitată, suma de 10 lei reprezentând penalităţi energie, suma de 274,64 reprezentând taxă de debranşare şi dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a prezentei şi până la achitarea integrală a debitului . Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că între reclamantă în calitate de furnizor şi pârâtă în calitate de consumator, s-au desfăşurat relaţii comerciale ce au constat în furnizarea de către reclamanta SC C. V. SA, de energie electrică către pârâtă.

Contravaloarea energiei electrice furnizate către pârâtă a  fost facturată cu mai multe facturi fiscale.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.1025-1032 din N Cod procedură civilă.

A anexat acţiunii (în copii certificate): anexa la formular cerere, interogatoriu, act adiţional la contractul pentru vânzare-cumpărare de energie electrică la clienţii eligibili non casnici nr.90093878 din 01.10.2013, act adiţional la contractul de închiriere nr.001/16.03.2016, contract de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali şi similari la tarife reglementate nr.560053/23.02.2006, anexele 1,2,3, contract cadru de furnizare a energiei electrice la clienţii casnici ai furnizorilor de ultimă instanţă, cerere pentru încheiere contract, fişă cont, facturi fiscale(f. 44-63) şi dovadă achitare taxă judiciară de timbru.

La data de 23 ianuarie 2019 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că la data de 13.12.2017 pârâta a înstrăinat apartamentul din T. M., strada T., unde pârâta şi-a desfăşurat activitatea până la data vânzării.

Pentru efectuarea vânzării, administratorul pârâtei s-a adresat printr-o cerere reclamantei pentru a-i elibera o factură (document)  spre a-i servi la notariat (judecătorie) în vederea încheierii actului de vânzare-cumpărare. Reclamanta la data de 12.12.2017, a eliberat un document cu nr.60025783026 prin care arată că la data eliberării soldul era de zero lei.

Începând cu data de 13.12.2017 proprietarul apartamentului nr. a devenit A. S. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.2644/13.12.2017, care avea obligaţia legală de a înregistra contractul la Primăria locală şi celelalte instituţii.

Pe cale de consecinţă a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei întrucât pârâta nemaifiind proprietara ap., nu mai are nicio obligaţie contractuală cu reclamanta.

În drept a invocat disp.art.205 Cod procedură civilă.

În susţinere a depus la dosar în copie certificată: adresa nr.60025783026 eliberată de reclamantă la data de 12.12.2017 şi contractul de vânzare autentificat sub nr.2644/13.12.2017 eliberat de Biroul Individual Notarial R. M..

Prin sentința civilă nr. 262/25.02.2019 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei și respinsă acțiunea, iar prin decizia civilă nr. 566/20.06.2019 T. T. a fost admis apelul formulat împotriva acestei sentință, anulată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între părţi  s-au desfăşurat relaţii comerciale ce au constat în furnizarea de către reclamanta de energie electrică către pârâta, energie electrică ce a fost facturată cu mai multe facturi fiscale, fiind încheiat contractul de furnizare a energiei electrice nr. 90093837/1.10.2013 ( filele 15-23).

În drept,  instanţa  are în vedere că,  potrivit art. 1270 alin 1  Cod Civil “Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.”,  constatând că sunt  îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale, existând o neexecutare a unei obligaţii contractuale a pârâtului, această neexecutare neavând o justificare, şi care a pricinuit reclamantei un prejudiciu de natură materială ce se impune a fi reparat integral.

Cu privire la susținerea pârâtei referitoare la faptul că a înstrăinat imobilul locului de consum ( contract vanzare filele 74-77), instanța reține că , potrivit considerentelor deciziei civilă nr. 566/20.06.2019 T. T., pârâta nu a solicitat rezilierea contractului de furnizare energie electrică și are calitate procesuală pasivă în cauză.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa, pe baza  mijloacelor de probă depuse la dosarul cauzei, reţine că de asemenea, reclamanta a făcut dovada,- sarcină ce îi incumba în condiţiile art.249 din Codul de procedură civilă -, a relației  contractuale cu pârâta , a îndeplinirii de către reclamantă a obligaţiilor asumate şi a neîndeplinirii de către pârâtă  a propriilor obligaţii asumate, încât  cererea formulată se priveşte ca întemeiată. 

Suma pretinsă de reclamantă şi reprezentând o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, este de 813,74  lei şi constă în obligaţia de plată a pârâtei a sumelor  facturate de către reclamantă, pârâta având posibilitatea să conteste valoarea facturii şi să comunice acest fapt furnizorului, precum şi să facă achitării acestei sume de bani. De asemenea pârâta datorează penalităţi calculate la cuantumul de 10  lei.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata taxei de debranşare, instanţa constată că pârâta nu era obligată la plata taxei de debranşare, urmarea întreruperii furnizării energiei electrice, neexistând o asemenea clauză inserată în contractul încheiat între părți.

Astfel  acest capăt de cerere se privește a fi neîntemeiat în condiţiile în care nu a fost făcută în nici un fel de către reclamantă dovada debranşării şi rebranşării potrivit art. 249 C.pr.civ, iar facturile emise pe numele pârâtei nu au nici o forţă probantă în ceea ce priveşte dovedirea debranşării şi rebranşării, acestea fiind nişte simple înscrisuri emise în mod unilateral de reclamantă şi nu au fost semnate sau însuşite în vreun fel de pârât.

Astfel, instanța apreciază că  pârâta  este obligată să plătească contravaloarea facturii emise de către furnizor,  cererea fiind întemeiată în parte, astfel încât  instanța urmează să respingă ca nefondat capătul de cerere privind obligarea acestuia la plata taxei de debranșare.

Având în vedere că pârâta se află în culpă procesuală, în temeiul art. 453 C.pr.civ., o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 90 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 50 lei taxă judiciară de timbru și 40 lei onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare