Litigii de munca - despagubire

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. 2417/102/2014

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

SENTINŢA  Nr. 25/2015

Şedinţa publică de la 19 Ianuarie 2015

Completul constituit din:

Preşedinte  V. S.

Asistent Judiciar C.A.

Asistent Judiciar C. E.

Grefier C. S.

Pe rol judecarea litigiului de muncă intervenit între reclamanta SC....”SRl, cu sediul în .., str. .., nr. ... ..  şi pârâtul S.E.,cu domiciliul în ... nr. ...., jud. Mureş,  având ca obiect despăgubire.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se  constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal  îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterlor şi susţinerile în fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 18 decembrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când s-a dispus amânarea pronunţării sentinţei pentru data de  22 decembrie 2014,  5 ianuarie 2015, respectiv 19 ianuarie 2015.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe rolul acestei instanţe la data de 30.06.2014, reclamanta SC ... SRL a chemat în judecată pârâtul S.E.,solicitând, obligarea pârâtului la achitarea sumei de 5 000 euro, adică 21 938 lei la data introducerii acţiunii, reprezentând despăgubiri pentru încălcarea clauzei de neconcurenţă stipulată în contractul individual de muncă nr. 60/9/19/2012 obligareapârâtului la restituirea indemnizaţiilor consemnate în valoare de 1407 lei reprezentând indemnizaţiile pe lunile martie, aprilie, mai 2014, obligarea pârâtului la restituirea indemnizaţiilor consemnate şi în continuare, după data introducerii acţiunii precum şi obligarea pârâtului la restituirea sumei de 5437,07 RON reprezentând contravaloarea cursurilor de specializare ... şi ..., cheltuieli suportate de reclamantă, cu obligarea pârâtului la achitarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că are ca obiect de activitate

comerţul cu amănuntul al articolelor medicale şi ortopedice, în magazine specializate.De asemenea comercializează aparate şi softwere medicale de ultimă generaţie utilizate în diagnosticare şi reabilitare. Pe lângă dotarea spitalelor şi cabinetelor cu echipamente medicale, societatea pârâtă oferă în acelaşi timp şi servicii de mentenanţă şi service, precum şi educare şi formare profesională.

Prin contractul individual de muncă încheiat la data de 19.09.2012 între părţi, pârâtul a fost angajat în funcţia de agent vânzări, principala atribuţie stabilită prin contract fiind vânzarea şi promovarea de produse medicale, celelalte atribuţii fiind prevăzute în fişa postului, anexată la contract.Prin contractul individual de muncă părţile au convenit asupra includerii unei clauze de neconcurenţă, prin care, potrivit lit. N din contract, angajatul s-a obligat la următoarele:

”După încetarea prezentului contract individual de muncă să nu desfăşoare pe teritoriul României activităţi concurenţiale cu cele desfăşurate la SC ... SRL timp de 2 ani, ca: comerţ concurent la o societate concurentă, comerţ concurent pe cont propriu prin înfiinţarea unei societăţi comerciale cu aceiaşi obiect de activitate, contractarea furnizorilor-benefciarilor şi a clienţilor SC ... SRL în nume propriu în vederea desfăşurării unei activităţi concurenţiale cu cea a SC ..SRl, contractarea altor salariaţi Sc Pro ... Srl în scopul desfăşurării împreună cu acestea a unei activităţi concurenţiale cu Sc ... Srl. încălcarea prezentei clauze atrage obligarea lui S.E.,la plata de despăgubiri în valoare de 5000 Euro.”

Reclamanta a mai arătat că în vederea dezvoltării şi adaptării profesionale, şi pentru a răspunde cerinţelor postului ocupat, pârâtul S.E.,a participat la un curs de specializare în domeniul explorărilor funcţionale electrocardiografie .... în perioada 27.05.2013- şi 31.05.2013, şi respectiv la un Curs de specializare în domeniul defibrilatoarelor - ..., cu ocazia expoziţiei internaţionale de aparatură medicală în ... perioada 21.11.2013-22.11.2013, toate cheltuielile cursurilor fiind suportate de reclamantă.

La sfârşitul lunii februarie 2014, pârâtul a iniţiat desfacerea contractului individual de  muncă, raporturile de muncă încetând la data de 13.03.2014, cu acordul părţilor.

S-a arătat de asemenea că, începând cu luna aprilie 2014 reclamanta a achitat pentru fiecare lună indemnizaţia de neconcurenţă, însă pârâtul nu a acceptat indemnizaţiile, astfel a fost nevoită să consemneze aceste sume la dispoziţia pârâtului.

Deşi prevederile clauzei de neconcurenţă sunt clare, în prezent pârâtul desfăşoară activitate în calitate de reprezentant vânzări în cadrul S.C. ...S.A., companie având ca domenii principale de activitate importul, distribuţia şi servicii de post-vânzare pentru echipamente medicale, deci activitate identică, concurentă cu cea desfăşurată de reclamantă, încălcându-se astfel în mod grav clauza de neconcurenţă, pârâtul fiind angajat chiar într-o funcţie identică cu cea avută anterior.

Reclamanta a mai arătat că pârâtul a fost văzut de angajaţi ai săi la Conferinţa Naţională a Grupurilor de Lucru ale Societăţii Române de Cardiologie Sibiu, 8 – 9 mai 2014, precum şi la al XIX – lea Congres Mondial de Ecocardiografie şi alte metode imagistice, 10 – 11 mai 2014, ca fiind reprezentant al SC ... SA, care a şi fost sponsor al ultimului eveniment. A depus totodată o carte de vizită cu care pârâtul se recomandă a fi agent de vânzări în cadrul SC ...SA.

Reclamanta a susţinut că atitudinea pârâtului faţă de această societate este confirmată şi de faptul că refuză primirea sumelor trimise cu titlu de indemnizaţie pentru clauză de neconcurenţă, reclamanta fiind nevoită să consemneze aceste sume la dispoziţia pârâtului.

S-a arătat că obligaţia asumată prin clauza de neconcurenţă face parte din conţinutul obligaţiei generale de fidelitate a salariatului, prevăzută de art. 39 alin. 2 lit. d Cod muncii, considerând că, prin faptul că pârâtul este angajat şi deţine o funcţie identică cu cea deţinută în cadrul reclamantei, la o societate cu activitate identică, de comercializare a echipamentelor medicale pe teritoriul României, s-a încălcat clauza de neconcurenţă stabilită prin contractul individual de muncă, cauzându-se prejudiciile reclamate prin cererea de chemare în judecată.

La data de 04.08.2014 pârâtul a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională ( filele 28 – 32 dosar).

Prin întâmpinare a invocat excepţiile necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş- complet specializat litigii de muncă în raport de art. 7 din Legea nr. 11/1991, precum şi excepţia de netimbrare a cererii, iar pe fond  a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin cererea reconvenţională s-a solicitat constatarea nulităţii clauzei de neconcurenţă cuprinsă la litera N din contractul individual de muncă nr. 60/9/19/2012, invocând în acest sens prevederile art. 21 alin. 2 Cod muncii, potrivit cărora :

„Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul”.

În ceea ce priveşte activităţile concrete care i-au fost interzise prin clauza de neconcurenţă, pârâtul reclamant reconvenţional a rugat să se observe că acestea au fost definite ca fiind „comerţ concurent la o societate concurentă”, iar această definiţie nu face posibilă identificarea concretă a activităţilor pe care acesta nu le-ar putea desfăşura, lăsând la latitudinea pârâtei reconvenţionale încadrarea activităţilor desfăşurate ca fiind concurenţiale sau nu, descrierea nedând satisfacţie cerinţelor imperative ale art. 21 alin. 1 Cod muncii, care cer o descriere concretă a activităţilor interzise.

În ceea ce priveşte terţii în favoarea cărora se interzice desfăşurarea de activităţi, aceştia au fost definiţi ca fiind „societate concurentă”, o astfel de interdicţie nedeterminată în concret putând fi de natură a conduce la o limitare absolută a exercitării profesiei salariatului, aspect expres sancţionat de dispoziţiile art. 23 alin. 1 Cod muncii.

Pârâtul reclamant reconvenţional a mai susţinut că, în ceea ce priveşte aria geografică în care i se interzice desfăşurarea de activităţi concurenţiale, aceasta este extinsă la întreg teritoriul României.

Acesta a mai arătat că, clauza de neconcurenţă îşi produce efectele în situaţia în care ambele părţi îşi respectă obligaţiile contractuale, în situaţia de faţă, pârâta reconvenţională ar fi avut îndatorirea de a-i achita cu regularitate lunară indemnizaţia cuvenită, reprezentând 50% din salariul brut. De la data încetării raporturilor de muncă, din 13.04.2014, reclamantul susţine că nu i s-a achitat indemnizaţia timp de aproape 3 luni, până în 26.05.2014, iar în aceste condiţii, având în vedere că art. 21 Cod muncii face referire expresă la o indemnizaţie lunară, efectele clauzei de neconcurenţă au încetat, reclamantul argumentând şi prin doctrina care a subliniat că neplata indemnizaţiei are semnificaţia renunţării, în funcţie de interesele salariatului, la clauza de neconcurenţă din partea angajatorului, fapt care îl eliberează pe salariat.

Au mai fost indicate şi prevederile art. 23 alin. 1 Cod muncii, potrivit cărora „clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine”.

La data de 14.08.2014, SC ... SRL a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a răspuns excepţiilor invocate şi a reiterat pe fond motivele expuse prin cererea de chemare în judecată, de asemenea a formulat şi întâmpinare la cererea reconvenţională, prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

La data de 29.08.2014 pârâtul reclamant reconvenţional S.E.,.a formulat răspuns la întâmpinare prin care s-a opus argumentelor expuse de reclamanta pârâtă reconvenţională în cuprinsul întâmpinării dar şi cu privire la excepţii.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând excepţiile formulate prin întâmpinare, la termenul din 23.10.2014 instanţa a respins excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Mureş, cu motivarea că nerespectarea  unor clauze din raporturile de muncă ale părţilor şi de asemenea natura acestor relaţii dintre părţi şi a despăgubirilor solicitate atrage jurisdicţia muncii, prin urmare şi excepţia netimbrării a fost respinsă în raport de prevederile OUG nr. 80/2013 în raport de care aceste litigii sunt scutite de la plata taxelor judiciare.

La data de 11.09.2014, 31.10.2014, respectiv 05.11.2014 SC ... SRL a sesizat instanţa cu trei cereri de ofertă de plată, întemeiate pe dispoziţiile procedurale speciale cuprinse de art. 1010 alin. 1 Cod procedură civilă, cu privire la indemnizaţia de neconcurenţă de 469 lei pe luna iulie 2014, la indemnizaţia de neconcurenţă de 469 lei pe luna august 2014, precum şi cu privire la indemnizaţia de neconcurenţă de 469 lei pe luna august 2014, depunând mandatele poştale în copie prin care a făcut dovada că pârâtul a refuzat primirea acestor sume.

În ceea ce priveşte cele trei indemnizaţii faţă de care s-a solicitat oferta de plată, instanţa a constatat că potrivit prevederilor art. 1010 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă,

„(1) Oferta de plată poate fi făcută şi în timpul procesului, în faţa oricărei instanţe, în orice stadiu al judecăţii. În acest caz, prin încheiere, creditorul este pus în întârziere să primească suma sau, după caz, bunul. Dacă creditorul este prezent şi primeşte prestaţia datorată, liberarea debitorului se va constata prin încheiere.

(2) În cazul în care creditorul lipseşte sau refuză primirea prestaţiei, debitorul va proceda la consemnare conform dispoziţiilor art. 1.008 alin. (2), iar recipisa de consemnare va fi pusă la dispoziţia instanţei, care, prin încheiere, va constata liberarea debitorului.”

Prin urmare, în absenţa creditorului S. E.,  la termenul din 06.11.2014, instanţa a dispus punerea acestuia în întârziere cu privire la cele trei indemnizaţii de câte 469 lei pe lunile iulie, august şi septembrie 2014, dispunând în conformitate cu alin. 2 al art. 1010 Cod procedură civilă, consemnarea sumelor potrivit art. 1008 alin. 2 Cod procedură civilă, iar recipisa de consemnare să fie pusă la dispoziţia instanţei.

Urmare a prezentării chitanţei nr. 5405318/1 şi a recipisei de consemnare la CEC Bank nr. 717209/1 din 07.11.2014, cu privire la suma totală de 1 407 lei ( filele 154, 155 dosar) pe numele creditorului S.E.,  instanţa a procedat la termenul de judecată din 04.12.2014 în sensul constatării liberării de datorie a debitorului acestor sume.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele :

Potrivit contractului individual de muncă nr. 60/9/19/2012, pârâtul reclamant reconvenţional S. E.,  a fost angajat de SC ...SRL pe funcţia de agent vânzări, cu principala atribuţie de vânzare şi promovare de produse medicale. Din susţinerile necontestate ale părţilor reiese că în contract a fost inclusă clauza de neconcurenţă prevăzută la pct. N cu următorul conţinut :

”După încetarea prezentului contract individual de muncă să nu desfăşoare pe teritoriul României activităţi concurenţiale cu cele desfăşurate la SC ... timp de 2 ani, ca: comerţ concurent la o societate concurentă, comerţ concurent pe cont propriu prin înfiinţarea unei societăţi comerciale cu aceiaşi obiect de activitate, contractarea furnizorilor-benefciarilor şi a clienţilor SC ... în nume propriu în vederea desfăşurării unei activităţi concurenţiale cu cea a SC ..... contractarea altor salariaţi Sc ... Srl în scopul desfăşurării împreună cu acestea a unei activităţi concurenţiale cu Sc ... Srl. încălcarea prezentei clauze atrage obligarea lui S.E. la plata de despăgubiri în valoare de 5000 Euro.”

Potrivit dispoziţiei nr. 6 din 13.03.2014 emisă de pârâtă ( fila 7 dosar), s-a dispus încetarea prin acord a contractului individual de muncă al pârâtului reclamant reconvenţional, în baza art. 55 lit. b Cod muncii, din data de 13.03.2014.

Dispoziţia de încetare a raporturilor de muncă a fost emisă ca urmare a formulării cererii pârâtului reclamant reconvenţional de încetarea a acestor raporturi prin acordul părţilor. ( fila 6).

Urmare a încetării raporturilor de muncă, SC ... SRL a pus la dispoziţia fostului angajat indemnizaţia de neconcurenţă netă lunară în cuantum de 938 lei, pentru lunile martie – aprilie 2014, prin Încheierea din 10.06.2014 a BEJ ... ( filele 12 – 16) , precum şi indemnizaţia de neconcurenţă netă lunară în cuantum de 938 lei, pentru lunile mai – iunie 2014, prin Încheierea din 02.09.2014 a BEJ ... ( filele 101 – 103), iar ulterior, aşa cum s-a arătat prin procedura ofertei de plată în instanţă urmată de consemnare, pentru indemnizaţiile pe lunile iulie, august şi septembrie 2014.

În ceea ce priveşte respectarea de către pârâtul reclamant reconvenţional a clauzei de neconcurenţă inclusă în contractul său de muncă, instanţa este obligată a cerceta întâi nulitatea acestei clauze invocată prin cererea reconvenţională.

Astfel, clauza de neconcurenţă este reglementată prin Codul muncii care stabileşte următoarele :

„ART. 21

(1) La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.

(2) Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.

(3) Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

(4) Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii.

ART. 22

(1) Clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă.

(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care încetarea contractului individual de muncă s-a produs de drept, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. c), e), f), g) şi i), ori a intervenit din iniţiativa angajatorului pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

ART. 23

(1) Clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.

(2) La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de muncă instanţa competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă.

ART. 24

În cazul nerespectării, cu vinovăţie, a clauzei de neconcurenţă salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizaţiei şi, după caz, la daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.”

Din clauza de neconcurenţă inclusă de părţi în contractul individual de muncă rezultă că reclamantului i-a fost interzisă să desfăşoare pe teritoriul României activităţi concurenţiale cu cele desfăşurate la reclamanta pârâtă reconvenţională timp de 2 ani. Din expresia folosită de angajator nu rezultă în mod concret activităţile considerate ca fiind concurenţiale şi care-i sunt interzise fostului angajat. Apărările referitoare la indicarea activităţilor de comerţ concurent la o societate concurentă, comerţ concurent pe cont propriu prin înfiinţarea unei societăţi comerciale cu aceiaşi obiect de activitate, contractarea furnizorilor-beneficiarilor şi a clienţilor SC ... SRL în nume propriu în vederea desfăşurării unei activităţi concurenţiale cu cea a SC ...SRl, contractarea altor salariaţi SC ... SRL în scopul desfăşurării împreună cu acestea a unei activităţi concurenţiale cu SC ... SRL nu pot fi luate în considerare, întrucât  aceste exprimări nu fac posibilă identificarea concretă a activităţilor pe care reclamantul reconvenţional nu le putea desfăşura, iar  din această perspectivă clauza a cărei nulitate se invocă nu respectă cerinţa stabilită prin art. 21 alin. 2 Cod muncii, potrivit cărora „clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului”

Instanţa mai observă şi că reclamantului reconvenţional i s-a interzis în mod generic să desfăşoare activităţi concurenţiale în favoarea unei societăţi concurente, o astfel de interdicţie fiind de natură a atrage limitarea absolută a exercitării profesiei acestuia, aspect care contravine prevederilor art. 23 alin. 1 Cod muncii anterior enunţate.

De asemenea, instanţa constată că şi extinderea ariei geografice în care i se interzice reclamantului reconvenţional desfăşurarea unor activităţi concurenţiale la întreg teritoriul României este de natură să atragă o limitare absolută a exercitării profesiei de către reclamantul reconvenţional, acest aspect încălcând aceleaşi prevederi ale art. 23 alin. 1 Cod muncii.

Faţă de cele ce preced instanţa constată că clauza de neconcurenţă cuprinsă la lit. N a contractului individual de muncă încheiat de părţi cu nr. 60/9/19/2012 este nulă, motiv pentru care va admite cererea reconvenţională şi o va anula, cu consecinţa respingerii capătului de cerere din acţiunea principală având ca obiect obligarea pârâtului la achitarea sumei de 5 000 euro, adică 21 938 lei la data introducerii acţiunii, reprezentând despăgubiri pentru încălcarea clauzei de neconcurenţă stipulată în contractul individual de muncă nr. 60/9/19/2012.

Având în vedere modul de soluţionare a acestor două cereri, instanţa constată că liberarea SC ... SRL de datorie,  constatată de instanţă la data de 04.12.2014, pentru cele trei indemnizaţii a câte 469 lei, pe lunile iulie, august şi septembrie 2014, atrage obligarea pârâtului S.E. la restituirea acestor sume, precum şi a cheltuielilor poştale aferente, în cuantum total de 1434 lei. Restul indemnizaţiilor solicitate a fi restituite în continuare, prin capătul 3 al cererii principale, urmează să fie respinse tot ca efect al constatării nulităţii clauzei de neconcurenţă.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtului S.E. la plata contravalorii cursurilor de specializare ... şi ..., în cuantum de 5437,07 lei, instanţa constată că pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate. Astfel, din înscrisurile depuse în probaţiune rezultă că raportul juridic de muncă dintre părţi a încetat la data de 13.03.2014 prin acord, potrivit art. 55 lit. b Cod muncii, ceea ce conduce la inaplicabilitatea art. 5 din actul adiţional nr. 60A/09.19.2012 la contractul individual de muncă ( fila 78 dosar), potrivit căruia nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la art. 4 determină obligarea acestuia la suportarea cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională. Observă instanţa că dispoziţia cuprinsă la art. 4 stabileşte că salariatul nu poate avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pe o perioadă de 2 ani de la data absolvirii cursurilor de formare profesională, respectiv nu poate cere desfacerea contractului prin demisie sau acordul părţilor. Or, în condiţiile în care reclamanta a fost de acord cu încetarea contractului individual de muncă prin acordul părţilor, potrivit art. 55 lit. b Cod muncii, nu poate pretinde aplicarea normelor anterior enunţate şi care excludeau ipoteza formulării unei cereri de încetare prin acord a raporturilor de muncă de către salariat, această atitudine părând a nu fi guvernată de principiile bunei credinţe.

Prin urmare şi capătul de cerere având ca obiect restituirea cheltuielilor cu formarea profesională urmează să fie respins ca nefondat.

Având în vedere că pârâtul reclamant reconvenţional nu a dovedit culpă procesuală, în condiţiile art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa va respinge cererea reclamantei SC Pro Cardia SRL, de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite  în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C. ...S.R.L. (cu sediul  în .. str. ..., nr. .., jud. .., înmatriculată la  ORC sub .. CUI RO ..., în contradictoriu cu pârâtul S.E. (cu C.N.P. ...i cu domiciliul în .. nr. .., jud. ...).

Obligă pârâtul la restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 1434 de lei.

Respinge restul pretenţiilor reclamantei, ca nefondate.

Admite acţiunea reconvenţională formulată de pârâtul – reclamant reconvenţional S.E. (cu C.N.P. ... domiciliul ..., nr. ... jud. ... în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvenţională S.C...S.R.L. (cu sediul  în ..... str. ..nr..., jud. ..., înmatriculată la  ..sub nr... CUI ...).

Constată nulitatea clauzei cuprinse la litera N din contractul individual de muncă nr. 60/19.09.2012, încheiat între pârâtul – reclamant reconvenţional şi reclamanta – pârâtă reconvenţională.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 10  zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Tribunalul Mureş.

Pronunţată în şedinţa publică de la 19 Ianuarie 2015

Preşedinte  V. S.

Asistent Judiciar C.A.

Fiind în concediu semnează  preşedinte  V. S.

Asistent Judiciar C. E.

Grefier C. S.

Listat C.S./27.03.2015

Domenii speta

Spete similare