Modificarea cuantumului pedepsei prin încheierea de îndreptare eroare materială

Decizie 940 din 12.06.2019


Rezumat: După pronunţarea sentinţei, prima instanţă nu mai are posibilitatea să modifice cuantumul pedepsei, această operaţiune fiind posibilă numai prin soluţionarea unei eventuale căi de atac exercitată împotriva sentinţei.

Prin sentinţa penală nr.82 din 25 martie 2019, pronunţată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr. 5056/207/2018, în baza art. 193 alin 2 CP  cu aplicarea art. 375 Cod de procedură penală, raportat la art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, a fost condamnat inculpatul I. P.  la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art.193 alin 2 CP  cu aplicarea art. 375 Cod de procedură penală, raportat la art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, a fost condamnat acelaşi inculpat  la o pedeapsă de 10 luni închisoare.

În baza art.224 alin 1 CP cu aplicarea art. 375 Cod de procedură penală, raportat la art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

 În baza art.38 alin1 CP-art.39 alin 1 lit. b CP s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea  mai grea de 1 an  închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din celelalte pedepse  componente ( 8 luni +10 luni ): 3 = 6 luni, urmând să execute  în total pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 91 alin. 1 şi art. 92 alin. 1 din Codul Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de  2 ani şi 6 luni  ce constituie termen de încercare.

În baza art. 93 alin.1 din Codul penal, s-a dispus ca inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 din Codul penal, s-a impus ca, pe durata termenului de supraveghere, să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin.3 din Codul penal, s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul UAT comunei F., judeţul Olt, în locurile stabilite în baza Hotărârii Consiliului Local, adoptată în acest sens.

În temeiul art. 91 alin. 4 raportat la art. 96 din Codul penal, a fost atenţionat inculpatul asupra conduitei sale viitoare şi asupra aspectului că în cazul comiterii de noi infracţiuni sau a nerespectării măsurile de supraveghere ori a neexecutării obligaţiilor ce îi revin pe durata termenului de supraveghere se expune revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 19, 20 CPP rap. la art. 1357 Cod civil, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile B. G. şi V. C.

A fost obligat inculpatul inculpatul la plata sumei de câte 500  lei despăgubiri civile către părţile civile.

A fost obligat inculpatul la plata sumelor de 2500 lei daune morale către partea civilă V. C.  şi la plata sumei de 4000 lei daune morale către partea civilă B. G.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către părţile civile.

A fost obligat inculpatul la 600 lei  cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 1825/P/2018  al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal a fost trimis în judecată, inculpatul  I. P. pentru săvârşirea a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 C.p. şi a unei infracţiuni de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p

În fapt, s-a reţinut că în ziua de 05.08.2018, în jurul orelor 17.30, inculpatul a mers la locuinţa persoanei vătămate B. G., situată pe raza localităţii F., jud. Olt şi a pătruns în curtea acestei locuinţe, fără drept şi fără a avea consimţământul persoanei vătămate sau al concubinei sale – V. C., care se afla în această curte.

Odată pătruns în curtea locuinţei numitului B. G., inculpatul a început să-i adreseze jigniri şi ameninţări cu moartea persoanei vătămate V. C. – concubina lui B. G., după care a început să o tragă de păr iar, la un moment dat, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feţei.

Văzând incidentul provocat de către inculpat, numitul B. G. a încercat să întervină pentru a o apăra pe concubina sa însă a fost şi el lovit cu pumnul în zona feţei de către inculpat.

În urma loviturilor, persoana vătămată V. C. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, aşa cum rezultă din certificatul medico-legal cu nr. 663/A2 din 06.08.2018, emis de SJML Olt.

De asemenea, în urma loviturilor, persoana vătămată B. G. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, aşa cum rezultă din certificatul medico-legal cu nr. 664/A2 din 06.08.2018, emis de SJML Olt.

Fiind  audiat în şedinţa publica din data de 04.03.2019, inculpatul I. P.  a recunoscut fapta aşa cum este  descrisă în actul de sesizare,  solicitând să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 374 rap. la art. 396 alin. 10 Cpp, în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3, fiind de acord ca în cazul in care instanţa s-a orientat spre o pedeapsa cu amânarea executării pedepsei, să presteze muncă în folosul comunitaţii.

Prin încheierea din 26 martie 2019, Judecătoria Caracal, în dosarul nr.5056/207/2018 a admis cererea de îndreptare  de eroare materială  invocată de instanţă din oficiu şi a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta  sentinţei penale nr. 82/25.03.2019  în sensul că „În baza art. 193 alin 2 CP  cu aplicarea art. 375 Cod de procedură penală, raportat la art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, a condamnat inculpatul I. P. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe” şi nu 10 luni cum eronat s-a menţionat în dispozitivul sentinţei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, în motivare arătând că încheierea de îndreptare a erorii materiale din 26 martie 2019 este nelegală, întrucât prin aceasta s-a modificat cuantumul unei pedepse. A mai arătat că şi sentinţa este nelegală, deoarece dispozitivul acesteia se întemeiază pe încheierea de îndreptare eroare materială prin care s-a modificat cuantumul unei pedepse.

Prin decizia penală nr. 940 din 12 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.5026/207/2018 a fost admis apelul, au fost desfiinţate sentinţa şi încheierea din data de 26.03.2019 şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Judecătoria Caracal.

În motivarea deciziei s-au arătat următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.278 alin.1 Cod pr.penală „erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de (…) instanţa care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu”.

În speţă, prima instanţă nu a îndreptat o eroare materială evidentă, ci a modificat cuantumul pedepsei aplicată pentru una dintre cele două infracţiuni prevăzute de art.193 alin.2 Cod penal, reducând pedeapsa de la 10 luni închisoare la 8 luni închisoare.

După pronunţarea sentinţei, prima instanţă nu mai are posibilitatea să modifice cuantumul pedepsei, această operaţiune fiind posibilă numai prin soluţionarea unei eventuale căi de atac exercitată împotriva sentinţei.

În acest context, Curtea a constatat că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, respectiv infracţiunea prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal, în condiţiile în care, pe de o parte, ceilalţi participanţi la procesul penal trebuie să cunoască toate motivele care au condus la stabilirea unei anumite pedepse, pentru a putea analiza oportunitatea promovării unei căi de atac, iar pe de altă parte, modificarea cuantumului unei pedepse conduce la modificarea cuantumului pedepsei rezultante, în condiţiile în care infracţiunile ce formează obiectul prezentei cauze se află în concurs.