Efectele instituției create prin dispozitiile art 55/1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

Decizie 1201 din 13.09.2019


 Verificarea îndeplinirii dispozițiilor art. 104 Cpp privind revocarea beneficiului liberării condiționate  și executarea restului de pedeapsă , recalcularea perioadei executate efectiv prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate ca măsură compensatorie pentru condițiilor de detenție necorespunzătoare a  avut drept consecință nu doar reducerea restului rămas neexecutat de la 522 zile, la 276  zile,  ci chiar modificarea formei pluralității de infracțiuni.

Prin devansarea datei considerarii ca executate a pedepsei de 5 ani inchisoare - care constituie primul termen al recidivei, corespunzatoare considerarii ca executate efectiv a unui număr suplimentar de zile de 246, in conditiile art 55/1 din legea 254/2013, data săvârșirii noii infracțiuni nu mai este  situata in interiorul intervalului de timp  de la data liberarii conditionate pana la data implinirii  duratei pedepsei - în interiorul termenului de supraveghere (ceea ce ar atrage starea de recidivă postcondamnatorie conform art 43 alin 1 Cp ),  cand  persoana liberata era considerata  tot in executarea pedepsei, ci dimpotriva data savarsirii noii infractiuni este ulterioara  datei  considerării ca executate  a  pedepsei, astfel cum aceasta s-a recalculat in urma  aplicarii dispozițiilor  art 55/1 Cpp.

Se  configurează astfel funcționalitatea instituției  create prin dispozitiile art 55/1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal si anume institutie  cu puternice conotații  juridice de drept penal substanțial, întrucât are  efecte juridice inclusiv asupra formei pluralitatii de infractiuni reglementate prin dispozitiile art 43 Cp( tratate de catre doctrina ca fiind  stari sau cauze de  agravare a pedepsei ),  influentand  retinerea ori schimbarea chiar a formei corecte – recidiva postcondamnatorie sau postexecutorie,  raportat la numarul de zile executate in conditii necorespunzatoare si  durata restului ramas de executat.

 C U R T E A

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa  penală  nr. 1484,  pronunţată  la data de  10 mai 2019 de Judecătoria  Craiova, în dosarul nr…., în baza art. 335 alin. (2) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) Cod procedură penală, a condamnat inculpatul ...., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

În temeiul art. 104 alin. (2) Cod penal, s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 3904 din 18.07.2014 pronunţată de Judecătoria Craiova, definitivă prin neapelare la data de 06.08.2014 şi dispune executarea restului de 522 zile de închisoare.

În temeiul deciziei nr. 7 din data de 26.04.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a constatat ca fiind executat prin acordarea măsurii compensatorii în baza art. 55 ind. 1 din Legea 254/2013 un număr de 246 zile şi s-a redus restul rămas neexecutat din pedeapsa închisorii la 276 zile.

În temeiul art. 104 alin. (2) Cod penal raportat la art. 43 alin. (1)  Cod penal, cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, s-a adăugat pedeapsa de 6 luni închisoare la restul rămas de executat de 276 zile, executând pedeapsa rezultantă de 6 luni şi 276 zile de închisoare.

S-a luat act că prin sentinţa penală nr. 3904 din 18.07.2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la data de 06.08.2014 s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal de la 1968, constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, iar în baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (1) Cod penal, dispune executarea acesteia pe durata executării pedepsei rezultante.

În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 900 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 100 lei este aferentă urmăririi penale.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova cu numărul 4691/P/2017 din data de 04 aprilie 2018 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul .... pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

 În baza art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală republicat, s-a constatat ca fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege cu privire la competenţa organelor judiciare; a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova din data de 20 februarie 2018 dat în dosarul de urmărire penală numărul 9701/P/2018 din data de 04 aprilie 2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, prin care a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul .... pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, la data de 28.05.2017, inculpatul .... a condus autoturismul Vauxhall, model Vectra SRI 140 cu numărul de înmatriculare …,  pe raza comunei …, având permisul de conducere anulat din data de 07.06.2013.

Astfel, la data de 28.05.2017, în jurul orei 00.47, inculpatul .... a fost oprit de un echipaj al poliţie în timp ce conducea autoturismul marca Vauxhall, model Vectra SRI 140 cu numărul de înmatriculare .., pe .., pe raza  com. .., circulând în direcţia Primăriei Comunei .., fiind însoţit pe scaunul din stânga de martorul .., aspecte care reies din depoziţia martorului mai sus-indicat.

Totodată, din înscrisul reprezentând adresa nr. 36055/23.06.2017, emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor Dolj, rezultă faptul că la data de 07.06.2013 inculpatului i-a fost anulat permisul de conducere categoria B, întrucât a fost condamnat definitiv prin decizia penală nr.261/11.02.2013 a Curţii de Apel Craiova, iar la data săvârşirii faptei, respectiv 28.05.2017 nu avea dreptul de a conduce pe drumurile publice.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului din faţa instanţei conform căreia acesta nu avea cunoştinţă de faptul că permisul său era anulat, instanţa a înlăturat-o ca fiind nesinceră întrucât nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză.  Astfel, în declaraţiile date de inculpat în faţa organelor de cercetare penală la data de 10.09.2017, respectiv la data de 07.02.2018, acesta a învederat că i se adusese la cunoştinţă din data de 07.03.2017 despre faptul că permisul său fusese anulat, odată cu audierea sa în cadrul dosarului nr. 633/P/2017.

În drept, fapta inculpatului .... care, în data 28.05.2017, a condus autoturismul pe raza comunei .. având permisul de conducere anulat din data de 07.06.2013, realizează elementele constitutive al infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere,  faptă prevăzută de art. 335 alin. 2  Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

Din analiza fişei de cazier judiciar instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 3904 pronunţată la data de 18.07.2014 de Judecătoria Craiova în dosarul nr. .., definitivă prin neapelare la data de 06.08.2014, în baza art. 33 lit. a, 34 alin.1 lit. b C.p., cu aplicarea art.5 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa penală 1639/16.06.2011 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin d.p. 261/11.02.2013 a Curţii de Apel Craiova, prin sentinţa penală cu numărul 1645/16.05.2013 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin d.p. 2231/15.11.2013 a Curţii de Apel Craiova, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul .... să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

 Din referatul Biroului de Executări Penale reiese faptul că inculpatul .... a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei la data de 17.08.2016, având un rest de executat de 522 de zile.

Instanţa de fond a reţinut că inculpatul a comis infracţiunea dedusă judecăţii în termenul de supraveghere al liberării condiţionate, drept pentru care s-a constatat că infracţiunea a fost săvârşită în condiţiile recidivei postcondamnatorii în raport de infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 3904 pronunţată la data de 18.07.2014 de Judecătoria Craiova în dosarul nr. …, definitivă prin neapelare la data de 06.08.2014.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din actualul Cod penal, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială. Inculpatul .... are domiciliul în  com. .., necăsătorit, iar pe parcursul desfăşurării cercetărilor, acesta a avut o atitudine oscilantă.

Deoarece cunoaşterea caracteristicilor unui infractor prezintă importanţă pentru determinarea gradului concret de pericol social al acestuia şi pentru stabilirea unei pedepse eficiente, instanţa de judecată a verificat situaţia antecedenţei penale a inculpatului ...., iar din fişa de cazier judiciar a rezultat că acesta nu se află la prima încălcare a legii penale.

Având în vedere că inculpatul a fost liberat condiţionat la data 17.08.2016, având un rest de executat de 522 de zile, iar infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă la data de 28.05.2017, adică în termenul de supraveghere al liberării condiţionate, instanţa de fond a constatat că sunt incidente prevederile art. 104 alin. 2 Cod penal pe care le-a aplicat, ca atare.

În acelaşi timp însă, instanţa a constatat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 55 ind. 1 din Legea nr. 254/2013 raportat la condiţiile de detenţie în care inculpatul a executat anterior pedeapsa în a cărei executare s-a aflat, în perioada 24.07.2012-17.08.2016, în baza MEPI nr. 4132/2014.

Din actele dosarului şi de relaţiile comunicate de către Penitenciarul Găeşti, instanţa de fond a reţinut că inculpatul .... ar fi beneficiat de considerarea ca executate a 246 zile închisoare, în baza dispoziţiilor art. 55 ind. 1 din Legea nr. 254/2013, precum şi că raportat la data săvârşirii infracţiunii analizate în prezentul dosar, respectiv 28.05. 2017, după acordarea beneficiului liberării condiţionate cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune care a fost descoperită în termenul de supraveghere, dând eficienţă prevederilor art. 104 alin. 2 Cod penal.

Pe cale de consecinţă, în temeiul deciziei nr.7 din data de 26.04.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa de fond a constatat ca fiind executat prin acordarea măsurii compensatorii în baza art. 55 ind. 1 din Legea 254/2013 un număr de 246 de zile şi s-a redus restul rămas neexecutat din pedeapsa închisorii la 276 zile.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul ...., solicitând:

Un prim aspect vizează, potrivit art. 386 din Cod de Procedura Penala, schimbarea încadrări juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în stare de recidiva postcondamnatorie, infracţiune prevăzuta şi pedepsită de art. 335 alin 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin 1 Cod Penal, în infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în stare de recidivă postexecutorie, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin 1 Cod Penal.

In sedinta publica, instanta de apel a calificat aceasta sustinere cu titlu de motiv de apel care vizeaza corecta aplicare a legii,  iar nu schimbarea incadrarii juridice a faptei, in sensul art 386 CPP.

În fapt, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova din data de 04.04.2018 dispus în dosarul cu numărul 469l/P/2017, inculpatul .... a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în stare de recidivă postcondamnatorie, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin 1 Cod Penal.

Prin rechizitoriu s-a reţinut că în data de 28.05.2017, în jurul orelor 00,47, a condus autoturismul marca Vauxhall Vectra, pe strada …pe raza comunei … deşi permisul sau de conducere era anulat.

Inculpatul a fost condamnat anterior în baza sentinței penale cu nr. 3904/18.07.2014, pronunţată în dosarul cu numărul …, rămasă definitivă prin neapelare la data de 06.08.2014, la pedeapsa rezultantă de 5 ani. În baza acestei sentinţe se emite mandatul de executare a pedepsei nr. 4132/08.08.2014, iar în baza acestui mandat inculpatul este încarcerat pentru perioada 13.02.2013-21.01.2018, cu menţiunea că se scad 22 zile.

Prin Sentinţa Penală cu nr. 1581/11.08.2016 a Judecătoriei Găeşti, inculpatul este liberat condiționat din mandatul de executare a pedepsei identificat mai sus, la data de 17.08.2016, rămânând un rest de neexecutat de 522 zile.

Prin aplicarea în cauză a Deciziei nr. 7 din data de 26.04.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept,  a solicitat să se constate ca fiind executat prin acordarea măsurii compensatorii în baza art. 55 ind. 1 din Legea 254/2013 un număr de 246 zile şi se impune reducerea restul rămas neexecutat din pedeapsa închisorii la 276 zile.

Prin urmare la data de 28.05.2017, data la care inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care este cercetat în prezentul dosar, Sentinţa Penala cu nr. 3904/18.07.2014, pronunţată în dosarul cu numărul 41260/215/2013, rămasă definitivă prin neapelare la data de 06.08.2014, pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei este considerată ca executată, la data de 21.05.2017.

Ca modalitate de executare, a solicitat aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 83 şi urm din Codul Penal referitoare la amânarea aplicării pedepsei în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este mai mică de 7 ani, şi şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. Totodată, dată fiind conduita anterioară săvârşirii infracţiunii, dar şi conduita ulterioară a inculpatului, care s-a prezentat în faţa organelor judiciare, a avut o atitudine sinceră şi a manifestat regret pentru infracţiunea săvârşită, amânarea aplicării pedepsei mai sus determinate, îndeplineşte cerinţele de legalitate si temeinicie..

Verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar şi a dispoziţiilor art.417 alin.2 C.p.p., instanţa de apel constată următoarele:

Prin motivele de apel inculpatul nu a contestat  existenta probelor care conduc la concluzia ca a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 335 alin 2 Cp, constând in conducerea la data de 28.05.2017,  a unui  autoturism pe raza comunei …, având permisul de conducere anulat din data de 07.06.2013. In aceasta data de 28.05.2017, inculpatul .... a fost oprit de un echipaj al politie în timp ce conducea autoturismul, pe raza  com. … fiind însoțit pe scaunul din stânga de martorul …

Din înscrisul reprezentând adresa nr. 36055/23.06.2017, emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Autovehiculelor Dolj, rezultă faptul că la data de 07.06.2013 inculpatului i-a fost anulat permisul de conducere categoria B, întrucât a fost condamnat definitiv prin decizia penală nr.261/11.02.2013 a Curții de Apel Craiova, iar la data săvârșirii faptei, respectiv 28.05.2017 nu avea dreptul de a conduce pe drumurile publice.

În declarațiile date de inculpat în fata organelor de cercetare penală la data de 10.09.2017, respectiv la data de 07.02.2018, într-o alta cauza  penala,  acesta a învederat că i se adusese la cunoștință inca din data de 07.03.2017 despre faptul că permisul său a fost anulat, odată cu audierea sa în cadrul unui alt  dosar penal  nr. 633/P/2017.

În drept, fapta inculpatului .... care, în data 28.05.2017, a condus autoturismul pe raza comunei …, având permisul de conducere anulat din data de 07.06.2013, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere,  faptă prevăzută de art. 335 alin. 2  Cod penal .

Prin decizia 7/2019 pronuntata de ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept,  s-a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare aLegii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare.

S-au retinut urmatoarele:

„În temeiul dispoziţiilor art. 551 alin. (8) din Legea nr. 254/2013, perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.

Ca atare, aplicând dispoziţiile art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, instanţa de judecată trebuie să recalculeze "partea efectiv executată" din durata pedepsei închisorii, considerând executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare începând cu 24 iulie 2012.

Pe baza recalculării, instanţa de judecată determină partea considerată ca executată prin acordarea măsurii compensatorii şi reduce în mod corespunzător durata restului rămas neexecutat din pedeapsa închisorii”.

Prin decizia nr. 15/2018  pronuntata de  ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit ca in interpretarea dispoziţiilor art. 43 alin. (1) şi (5) din Codul penal, prin pedeapsa "executată sau considerată ca executată", ce constituie primul termen al recidivei, se are în vedere pedeapsa recalculată ca urmare a aplicării art. 551 din Legea nr. 254/2013.

S-au retinut urmatoarele:

„Potrivit art. 41 alin. (1) din Codul penal, există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

Recidiva postcondamnatorie există în ipoteza în care noua infracţiune este comisă înainte de executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin hotărârea anterioară.

Recidiva postexecutorie există în ipoteza în care noua infracţiune este săvârşită după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin hotărârea anterioară.

Prin urmare, ceea ce diferenţiază cele două tipuri de recidivă este momentul în care a fost comisă infracţiunea care formează al doilea termen al recidivei, prin raportare la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei ce constituie primul termen al recidivei.

Prin "pedeapsă executată" se înţelege acea parte din durata pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă care a fost executată efectiv, prin privare de libertate, după încarcerarea condamnatului în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii, dar şi perioada în care aceeaşi persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate (reţinere, arestare preventivă şi arest la domiciliu) în cursul procesului penal finalizat prin hotărârea de condamnare.

Prin "pedeapsă considerată ca executată" se înţelege acea parte din durata pedepsei aplicate prin hotărârea rămasă definitivă care, deşi nu a fost executată efectiv, este asimilată acesteia, în baza unor dispoziţii legale.

În această categorie se încadrează perioada în care condamnatul s-a aflat în stare de liberare condiţionată, în ipoteza în care conform art. 106 din Codul penal acesta nu a săvârşit o nouă infracţiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea liberării condiţionate şi nu s-a descoperit o cauză de anulare.

Tot astfel, în aceeaşi categorie se încadrează şi perioada de timp executată în condiţii necorespunzătoare în regim de detenţie, pentru compensarea căreia a fost instituit mecanismul prevăzut de art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare.

Fiind vorba despre zile considerate ca executate, acestea se vor adăuga perioadei executate efectiv de condamnat, cu consecinţa reducerii sau chiar înlăturării restului rămas neexecutat din pedeapsa aplicată.

Cum această măsură compensatorie se calculează, conform art. 551 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada executată în condiţii necorespunzătoare începând cu 24 iulie 2012, rezultă că de aceasta beneficiază nu doar persoanele aflate în executarea efectivă a pedepsei la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal care a prevăzut această compensare, ci şi persoanele liberate condiţionat anterior acestui moment.

Dacă în cazul persoanelor aflate în executarea pedepsei această măsură compensatorie are urmări în ce priveşte liberarea lor condiţionată (prin adăugarea zilelor considerate ca executate la cele executate efectiv, cu consecinţa împlinirii mai rapide a fracţiei cerute de lege pentru ca acestea să aibă vocaţia la liberare), în cazul persoanelor deja liberate condiţionat la momentul intrării în vigoare a legii măsura va avea ca efect reducerea corespunzătoare a duratei restului rămas neexecutat din pedeapsa închisorii cu partea considerată ca executată prin acordarea măsurii compensatorii.

În acest ultim caz, în acord cu Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 2 iulie 2018, în situaţia săvârşirii unei noi infracţiuni în perioada liberării condiţionate, indiferent că aceasta a fost acordată în baza Codului penal din 1969 sau a Codului penal în vigoare, revocarea liberării condiţionate şi executarea restului de pedeapsă presupune recalcularea perioadei executate efectiv prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate ca măsură compensatorie pentru condiţiilor de detenţie necorespunzătoare.

Această operaţiune poate avea drept consecinţă nu doar reducerea restului rămas neexecutat, ci chiar înlăturarea acestuia, în situaţia în care, de pildă, perioada zilelor considerate ca executate este mai mare sau egală cu termenul de supraveghere al liberării condiţionate.

În cea din urmă ipoteză, săvârşirea unei noi infracţiuni pe durata liberării condiţionate ridică problema felului recidivei [presupunând a fi îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 41 alin. (1) din Codul penal], căci, pe de o parte, fapta a fost comisă în interiorul termenului de supraveghere (ceea ce ar atrage starea de recidivă postcondamnatorie), iar, pe de altă parte, ca efect al recalculării pedepsei în urma aplicării art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, aceasta ar fi considerată ca executată (ceea ce ar atrage starea de recidivă postexecutorie).

Aşa cum s-a arătat anterior, ceea ce diferenţiază cele două tipuri de recidivă este momentul în care a fost comisă infracţiunea care formează al doilea termen al recidivei, adică dacă aceasta a fost săvârşită până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei ce constituie primul termen al recidivei sau ulterior.

Cu alte cuvinte, aprecierea asupra pedepsei ce constituie primul termen al recidivei, respectiv dacă aceasta este executată/considerată ca executată ori în curs de executare, se face prin raportare la data la care s-a comis infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei.

Dacă la acea dată pedeapsa anterioară nu era executată sau considerată ca executată, vor fi incidente dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Codul penal privind tratamentul sancţionator al recidivei postcondamnatorii, care presupun cumulul aritmetic între pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune şi pedeapsa anterioară neexecutată ori restul rămas neexecutat din aceasta.

Dacă, dimpotrivă, pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată, vor fi incidente dispoziţiile art. 43 alin. (5) din Codul penal privind tratamentul sancţionator al recidivei postexecutorii, care presupun majorarea cu jumătate a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune.

Având în vedere Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 2 iulie 2018, recalcularea perioadei executate efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată, prin luarea în considerare şi a zilelor calculate ca executate, ca măsură compensatorie, în condiţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, este obligatorie şi poate conduce inclusiv la concluzia că la data comiterii noii infracţiuni pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei era considerată ca executată.

Împrejurarea că în hotărârea prin care s-a dispus anterior liberarea condiționată a fost stabilită o altă dată la care pedeapsa urma a fi considerată ca executată nu are relevanță, căci modificarea acestei date este rezultatul aplicării art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, fiind voinţa legiuitorului ca măsura compensatorie prevăzută în acest text de lege să fie aplicată retroactiv, adică şi persoanelor care nu se mai aflau în detenție la data intrării în vigoare a acestei modificări legislative, cu consecința recalculării perioadei executate efectiv din pedeapsa din a cărei executare fusese dispusă liberarea condiționată.

În ipoteza în care, drept urmare a acestei recalculări, se constată că nu mai există niciun rest rămas neexecutat până la data săvârșirii noii infracțiuni, pedeapsa anterioară fiind considerată executată, nu mai pot fi incidente dispozițiile legale privind tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii, căci de esența acestuia este existenta unui rest din pedeapsa anterioară care se cumulează cu pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune săvârșită”.

 Raportând aceste considerente la prezenta cauza penala, se constata ca prin sentinţa penală nr. 3904/18.07.2014 de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 41360/215/2013, definitivă prin neapelare la data de 06.08.2014, în baza art. 33 lit. a, 34 alin.1 lit. b C.p., cu aplicarea art.5 C.p. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului .... prin sentinţa penală 1639/16.06.2011 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin d.p. 261/11.02.2013 a Curţii de Apel Craiova, prin sentinţa penală cu numărul 1645/16.05.2013 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin d.p. 2231/15.11.2013 a Curţii de Apel Craiova, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul .... să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. 

 Din referatul Biroului de Executări Penale  pe sentinţa penală nr. 3904/2014 a Judecătoriei Craiova reiese faptul că inculpatul .... a fost incarcerat pentru executarea acestei pedepse de 5 ani inchisoare  in perioada 13.02.2013 – 21.01.2018, cu mentiunea  ca se scad 22 zile.

 Ulterior, inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei, la data de 17.08.2016,  prin sentinta penala nr. 1581/11.08.2016, având un rest de executat de 522 de zile.

Din relaţiile comunicate de către Penitenciarul Găeşti,  rezulta ca  inculpatul .... ar fi beneficiat de considerarea ca executate a 246 zile închisoare, în baza dispoziţiilor art. 55 ind. 1 din Legea nr. 254/2013

In aplicarea  deciziilor 7/2018 si respectiv 15/2018 pronuntate de ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept,  aceste 246 zile se vor considera executate, se va dispune reducerea  restului ramas de  executat in urma liberarii conditionate de la 522 zile, la 276 zile.  Luand in considerare ca la data de 17.08.2016 cand  inculpatul a fost liberat conditionat, mai avea un rest de executat de 522 zile, iar in urma aplicarii art 55/1 din legea 254/2013, acest rest se va reduce cu 246 zile, devenind astfel un rest de executat de 276 zile ,  adaugand acest rest la data liberarii conditionate, rezulta ca data  la care  pedeapsa  aplicata inculpatului de 5 ani inchisoare este considerata ca executata  este anterioara datei savarsirii noii infractiuni- 28.05.2017 .

Aplicând dispozițiile art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, precum si deciziile 15/2018 si 7/2018 pronunțate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală,  instanța de judecată a recalculat "partea efectiv executată" din durata pedepsei închisorii, considerând executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare începând cu 24 iulie 2012, respectiv inca 246 zile, conform informațiilor comunicate de locul de detenție.

 Verificarea îndeplinirii dispozițiilor art. 104 Cpp privind revocarea beneficiului liberării condiționate  și executarea restului de pedeapsă , recalcularea perioadei executate efectiv prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate ca măsură compensatorie pentru condițiilor de detenție necorespunzătoare a  avut drept consecință nu doar reducerea restului rămas neexecutat de la 522 zile, la 276  zile,  ci chiar modificarea formei pluralității de infracțiuni.

Prin devansarea datei considerarii ca executate a pedepsei de 5 ani inchisoare - care constituie primul termen al recidivei, corespunzatoare considerarii ca executate efectiv a unui număr suplimentar de zile de 246, in conditiile art 55/1 din legea 254/2013, data săvârșirii noii infracțiuni nu mai este  situata in interiorul intervalului de timp  de la data liberarii conditionate pana la data implinirii  duratei pedepsei - în interiorul termenului de supraveghere (ceea ce ar atrage starea de recidivă postcondamnatorie conform art 43 alin 1 Cp ),  cand  persoana liberata era considerata  tot in executarea pedepsei, ci dimpotriva data savarsirii noii infractiuni este ulterioara  datei  considerării ca executate  a  pedepsei, astfel cum aceasta s-a recalculat in urma  aplicarii dispozițiilor  art 55/1 Cpp.

Ca  efect al recalculării pedepsei în urma aplicării art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare,  pedepasa anterioara din executarea careia inculpatul a fost liberat  ar fi considerată ca executată, ceea ce  atrage starea de recidivă postexecutorie, conform art 43 alin 5 Cpp.

Se  configurează astfel funcționalitatea instituției  create prin dispozitiile art 55/1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal si anume institutie  cu puternice conotații  juridice de drept penal substanțial, întrucât are  efecte juridice inclusiv asupra formei pluralitatii de infractiuni reglementate prin dispozitiile art 43 Cp( tratate de catre doctrina ca fiind  stari sau cauze de  agravare a pedepsei ),  influentand  retinerea ori schimbarea chiar a formei corecte – recidiva postcondamnatorie sau postexecutorie,  raportat la numarul de zile executate in conditii necorespunzatoare si  durata restului ramas de executat.

Raportat la prezenta cauza penala , se constata ca  la data de 28.05.2017 când s-a săvârșit infracțiunea prev. de art. 335 alin 2 Cp de către inculpat, pedeapsa aplicata anterior de 5 ani închisoare  este considerata ca executata  in urma  aplicării dispozițiilor art. 55/1 din legea 254/2013  asupra restului rămas de executat la data liberării condiționate, determinând astfel reducerea acestuia, devansarea datei considerarii ca executate a pedepsei ce constituie primul termen al recidivei, si convertirea acesteia din recidiva postcondamnatorie  prevazuta de art 43 alin 1 Cp in recidiva postexecutorie prevazuta  de art 43 alin 5 Cp. 

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p.  se va admite apelul formulat de apelant inculpat împotriva sentinţei penale nr. 1484/2019 a Judecătoriei Craiova,  se va desfiinţa în parte, sentinţa penală nr. 1484/2019 a Judecătoriei Craiova şi rejudecând:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 luni şi 276 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1484/2019 a Judecătoriei Craiova,  pedeapsa  rezultanta obtinuta in urma  aplicarii tratamentului sanctionator al recidivei postcondamnatorii  şi se or repune în individualitatea lor pedepsele.

În baza art.55 ind. 1 din Legea 254/2013  se va constata ca fiind executat prin acordarea măsurii compensatorii un număr de 246 zile şi  se va reduce restul rămas neexecutat de 522 zile la 276 de zile.

Se  va constata că infracţiunea prev. de art. 335 alin. 2 C.p. a fost săvârşită de inculpat în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 43 alin. 5 C.p., respectiv dupa data  la care pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei  este considerata ca executata  in urma  aplicării efectului de drept penal substantial  ce decurge din  dispozițiile art. 55/1 din legea 254/2013 .  In consecinta , se vor înlătură dispozițiile privind revocarea restului de 522 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 3904 din 18.07.2014 pronunţată de Judecătoria Craiova, definitivă prin neapelare la data de 06.08.2014 ca urmare a liberării conditionate.

 Instanta de apel retinand o alta forma a pluralitatii de infractiuni, va proceda  la o  noua evaluare a raspunderii penale a inculpatului , la o  noua individualizare judiciara a pedepsei, in conditiile art 74 Cp .

Se vor retine dispozitiile art 43 alineat 5 Cod penal, conform  cărora în cazul recidivei postexecutorii, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate. Aplicând prevederile art 43 alineat 5 Cod Penal la prevederile art 335 alin 2 Cod penal care reglementează infracțiunea pentru care inculpatul este tras la răspundere penală, rezultă noi limite speciale ale pedepsei pentru această infracțiune și anume de la pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amendă se ajunge la pedeapsa închisorii de la 9 luni  -la patru ani și 6 luni închisoare.

Instanța de apel fiind sesizată doar cu apelul inculpatului, schimbând forma pluralității de infracțiuni din recidivă postcondamnatorie în recidivă postexecutorie, ca urmare a aplicării dispozițiilor articolului 55 /1 din legea 254 / 2013  va trebui să țină seama de prevederile art. 418 Cod Procedură Penală, care reglementează principiul fundamental al neagravării situației în propria cale de atac.

 Din perspectiva prevederilor art. 418 Cod Procedură Penală, se va  acorda eficienta juridica criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei în conținutul concret în care au fost aplicate de prima instanță de judecată și va orienta pedeapsa inculpatului la nivelul minim special rezultat în urma reținerii formei corecte a pluralitate de infracțiuni și anume pedeapsa de 9 luni închisoare conform art. 335 alineat 2 Cod penal cu aplicarea articolului 43 alin 5 Cod Penal, la acelasi  nivel minim la care s-a orientat si prima instanta de judecata .

După cum s-a arătat in decizia nr. 10/2014 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, in materia căilor de atac exercitate de părți operează principiul procesual prevăzut de art. 418 din Codul de procedură penală, astfel instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel ce a declarat apel.

Rațiunea acestui principiu pornește de la dreptul parților de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicțional fără a i se crea titularului căii de atac o situație mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abținerea părții de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.

Este recunoscut în doctrină faptul că în cazul în care instanța este învestită numai cu soluționarea apelului inculpatului, aceasta nu-i poate agrava situația prin înlăturarea incidenței unor împrejurări favorabile acestuia. În același timp însă neagravarea situației în propria cale de atac nu poate aduce atingere legalității sancțiunii și incriminării. Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta.

Reținerea formei corecte a recidivei  postexecutorii de către instanța de apel în locul recidivei postcondamnatorii reținută de către prima instanță, ca efect al aplicării  corecte a dispozițiilor art. 55/1 din legea 254/2013 nu este în măsură să încalce principiul neagravării situației în propria cale de atac reglementat prin dispozițiile art. 418 Cod Procedură Penală,  daca , in concret,  prin aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea săvârșită ale cărei limite de pedeapsă au fost majorate cu jumătate conform art. 43 alin 5 Cod Penal se ajunge ca inculpatul să execute o pedeapsă mai mică decât pedeapsa rezultantă în urma aplicării regimului sancționator al recidivei postcondamnatorii, conform art. 43 alin 1 CP care presupune cumularea aritmetică a pedepsei aplicate pentru infracțiunea nou săvârșită cu restul rămas de executat la data săvârșirii acestei pedepse.

 In cazul dedus judecatii, prin reținerea formei recidivei postcondamnatorii conform art 43 alin 1 Cod penal  la infracțiunea prev de art 335 alin 2 Cod penal,  inculpatul ar fi executat o pedeapsă de 6 luni și 276 de zile de închisoare ceea ce echivalează cu o pedeapsa de  un an,  trei luni și șase zile de închisoare. Comparativ,  prin reținerea formei de recidivă postexecutorie prev de art 43 alin 5 Cod Penal la infracțiunea prev de art 335 alin 2 cod penal, în lumina dispozițiilor art 418 Cod Penal raportat la art 74 Cod Penal, inculpatul va executa o pedeapsă de 9 luni închisoare .

Motivul de apel invocat de inculpat constând în aplicarea dispozițiilor prevăzute de art 83 Cod Penal privind amânarea aplicării pedepsei nu este întemeiat întrucât inculpatul nu respectă condiția imperativă negativă reglementată de articolul 83 alineat 1 litera b  Cod penal și anume a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 5 ani care în cazul său constituie primul termen al recidivei postexecutorii prevăzută de art 43 alin 5 Cod Penal. Existența unei condamnări definitive la pedeapsa închisorii de 5 ani care atrage starea de recidivă postexecutorie determină imposibilitatea aplicării unui sistem de executare a pedepsei în stare de libertate în condițiile art 83 ori 91 Cod Penal astfel încât singura posibilitate de executare a pedepsei în cazul recidivei postexecutorii este starea de detenție efectivă.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate privind cheltuielile judiciare.

În temeiul art. 275 alin 3 C.p.p. cheltuielilor judiciare din apel rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul formulat de apelant inculpat ...., fiul lui …, născut la data de .., în mun…, domiciliat în  com. …  CNP  … împotriva sentinţei penale nr. 1484/2019 a Judecătoriei Craiova.

Desfiinţează în parte, sentinţa penală nr. 1484/2019 a Judecătoriei Craiova şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 luni şi 276 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1484/2019 a Judecătoriei Craiova şi repune în individualitatea lor pedepsele.

În baza art.55 ind. 1 din Legea 254/2013 constată ca fiind executat prin acordarea măsurii compensatorii un număr de 246 zile şi reduce restul rămas neexecutat de 522 zile la 276 de zile.

Constată că infracţiunea prev. de art. 335 alin. 2 C.p. a fost săvârşită de inculpat în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 43 alin. 5 C.p.

În baza art. 335 alin. (2) C.p. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.p., art. 43 alin. 5 C.p. condamnă pe inculpatul ...., la pedeapsa de 9 luni închisoare, în regim de detenţie.

Înlătură dispoziţiile privind revocarea restului de 522 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 3904 din 18.07.2014 pronunţată de Judecătoria Craiova, definitivă prin neapelare la data de 06.08.2014 ca urmare a liberării conditionate.

Înlătură dispoziţiile art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (1) Cod penal, privind executarea pedepselor accesorii stabilite prin sentinţa penală nr. 3904 din 18.07.2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la data de 06.08.2014 prin care s-a interzis inculpatului, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal de la 1968, constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate privind cheltuielile judiciare.