Obligaţia de plată a contravalorii facturii nu a fost asumată de către pârât în mod pur şi simplu, ci numai sub condiţia clarificării sumelor din decont şi a compensării sumelor plătite. Prin urmare, exigibilitatea creanţei depinde, în primul rând, de fur

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de … sub nr. … pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti reclamanta SC AB SRL în contradictoriu cu pârâtul SP a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 32.155,38 de lei reprezentând contravaloare servicii medicale, a sumei de 72.028,05 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei 27.07.2017-08.03.2018, la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere în continuare până la achitarea integrală a debitului, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul s-a prezentat în cadrul Spitalului AB în calitate de însoţitor al pacientului PG, care a beneficiat de servicii medicale în valoare totală de 134.155,38 de lei, din care suma de 102.000 de lei a fost achitată, rezultând o diferenţă datorată de 32.155,38 de lei, pentru care a fost emisă factura fiscală nr. … .

În continuare, a susţinut că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a plăti contravaloarea serviciilor medicale, iar acordul expres al acestuia pentru efectuarea serviciilor medicale reprezintă o recunoaştere a debitului.

Reclamanta a indicat că, la data de 10.04.2017, pârâtul a garantat achitarea sumei datorate printr-un angajament de plată şi s-a obligat să achite debitul menţionat în factura fiscală nr.  … în termen de 10 zile, în caz contrar urmând să suporte penalităţi de întârziere de 1% pe zi de întârziere.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 194 şi urm. C. proc. civ., art. 1489 alin. (1) C. civ. şi art. 1535 alin. (1) C. civ. 

În dovedire, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei cu interogatoriu.

Acţiunea a fost legal timbrată asupra primului capăt de cerere (fila 28 vol. I).

Prin încheierea din data de 10.05.2018, s-a dispus anularea capătului de cerere referitor la plata penalităţilor de întârziere ca netimbrat (fila 39 vol. I).

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că dreptul de creanţă pretins de reclamantă nu are caracter cert, lichid şi exigibil, iar angajamentul de plată din 10.04.2017 nu valorează recunoaştere a debitului, fiind semnat sub rezerva clarificării sumelor de bani menţionate în decontul primit prin e-mail la aceeaşi dată şi a deducerii sumelor de bani deja achitate.

Pârâtul a susţinut că sub aceeaşi rezervă trebuie privită şi pretinsa obligaţie de plată a penalităţilor de întârziere de 1% pe zi, lipsa voinţei sale asupra acestora coroborată cu valoarea exorbitantă atrăgând sancţiunea nulităţii, motiv pentru reclamantei i s-ar cuveni numai dobânda legală.

A menţionat că penalităţile de întârziere de 1% pe zi sunt vădit excesive faţă de prejudiciul care putea fi prevăzut de părţi la încheierea contractului, fiind incidente dispoziţiile art. 1541 C. civ.

Pârâtul a învederat că, pe perioada tratamentului tatălui său, reclamanta i-a prezentat o listă cu sumele de bani pretins datorate, în cuantum de aprox. 138.000 de lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, fapt pentru care a achitat în patru tranşe suma de 102.445,67 de lei, însă aceste plăţi nu echivalează cu recunoaşterea debitului deoarece a solicitat în repetate rânduri lămuriri cu privire la starea sănătăţii tatălui său şi la necesitatea tratamentului aplicat, precum şi clarificări şi acte justificative cu privire la întinderea debitului pretins.

A evidenţiat că reclamanta nu şi-a executat în mod culpabil obligaţiile, manifestând gravă neglijenţă în raport cu tatăl său, iar solicitările de informare în scris pentru a dezvolta opţiuni, a lua opinii concurente/alternative şi a putea lua decizii legate de tratamente au rămas fără răspuns, cu excepţia unei şedinţe cu managementul medical al spitalului.

Pârâtul a precizat că a plătit reclamantei, la data de 10.04.2017, cea de a patra tranşă şi a semnat sub rezerve angajamentul de plată întrucât acestea au fost condiţii pentru transferul tatălui său la INNBNB.

În drept, pârâtul a invocat dispoziţiile art. 56, art. 1021 şi art. 1017 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. civ. şi art. 1541 alin. (1) C. civ.

În dovedirea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei cu expertiză medico-legală.

Pârâtul şi numita PD au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 50.000 de lei cu titlu de daune-interese materiale, a sumei de 100.000 de lei cu titlu de daune morale, la plata dobânzii legale penalizatoare până la achitarea integrală a debitelor, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivare, au indicat că, în perioada 01.03.2017- 10.04.2017, numitul PG a fost internat şi tratat în cadrul spitalului privat AB pentru insuficienţă cardiacă severă şi alte suferinţe cronice, iar, după o lungă serie de intervenţii chirurgicale, a fost transferat în stare terminală la Institutul Naţional de Neurologie şi Boli Neurovasculare Bucureşti (INNBNB), unde a decedat la data de 16.04.2016.

În continuare, au susţinut că, pe perioada tratamentului, reclamanta le-a prezentat o listă cu sumele de bani pretins datorate, în cuantum de aprox. 138.000 de lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, fapt pentru care au achitat în patru tranşe suma de 102.445,67 de lei, în timp ce solicitările de lămuriri cu privire la starea sănătăţii pacientului şi la necesitatea tratamentului aplicat, precum şi de clarificări şi acte justificative cu privire la întinderea debitului pretins au primit răspunsuri eliptice.

În plus, au precizat că reclamanta nu şi-a executat în mod culpabil obligaţiile, manifestând gravă neglijenţă în raport cu numitul PG, iar cadre medicale le-au comunicat, pornind de la studiul fişei şi a istoricului medical ale pacientului, că o serie de intervenţii, analize şi tratamente medicale au fost inoportune, inutile ori incorecte.

Au motivat că solicitările de informare în scris pentru a dezvolta opţiuni, a lua opinii concurente/alternative şi a putea lua decizii legate de tratamente au rămas fără răspuns, cu excepţia unei şedinţe cu managementul medical al spitalului.

Au arătat că unele intervenţii, analize şi tratamente medicale au fost inoportune, inutile ori incorecte ceea ce înseamnă o executare necorespunzătoare a obligaţiei reclamantei de a presta servicii medicale, iar reclamanta nu şi-a executat în mod culpabil cel puţin obligaţia de a-i asigura pacientului asistenţă medicală pe durata sevrajului etanolic cu manifestări extreme.

Au mai evidenţiat că grava neglijenţă a reclamantei a avut drept urmare apariţia unor prejudicii de ordin material şi moral.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 1531 C. civ.

În dovedire, au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei cu expertiză medico-legală.

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată (fila 81 vol. I).

Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reconvenţionale ca neîntemeiată.

În motivare, a susţinut că pârâtul şi numita PD nu au contestat, pe perioada spitalizării numitului PG în cadrul spitalului Sanador, serviciile medicale, medicamentele administrate sau intervenţiile efectuate, nu s-au opus administrării tratamentului medicamentos ori realizării investigaţiilor necesare, iar, conform listei de evoluţie şi tratament, precum şi rapoartelor medicale întocmite, pacientul s-a prezentat la internare parţial orientat temporo-spaţial, auto şi allo psihic, ulterior prezentând episoade de agitaţie psiho-motorie vesperală, în contextul întreruperii consumului de alcool.

Reclamanta a indicat că, în urma consultaţiilor efectuate, pacientul a fost diagnosticat cu sevraj etanolic şi, din cauza statusului cardiac şi hepatic afectat, nu s-a putut administra tratamentul adecvat pentru asistarea sevrajului, recomandările personalului medical fiind în sensul hidratării adecvate şi al administrării medicamentoase strict la nevoie.

A adăugat că, în ceea ce priveşte necesitatea/oportunitatea realizării tuturor investigaţiilor şi analizelor şi aplicării medicamentaţiei, nu poate cenzura sau impune medicilor colaboratori anumite soluţii sau decizii de natură strict medicală, iar aparţinătorii legali şi-au dat acordul pentru fiecare dintre serviciile prestate şi medicamentele administrate pacientului PG.

Reclamanta a învederat că aparţinătorii legali au primit informări şi şi-au dat acordul asupra costurilor, iar serviciile medicale de specialitate au fost efectuate în termenul şi condiţiile acceptate de părţi.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 205 şi urm. C. proc. civ.

În dovedire, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei cu interogatoriu.

În temeiul art. 258 alin. (1) rap. la art. 255 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, iar pentru reclamantă şi proba cu interogatoriu, socotindu-le admisibile potrivit legii şi concludente. Totodată, instanţa a respins proba cu expertiza medico-legală ca nefiind utilă.

La termenul din data de 25.10.2018, instanţa a admis excepţiile inadmisibilităţii cererilor reconvenţionale formulate de către pârât şi numita PD , invocate din oficiu.

Aşadar, instanţa urmează să respingă cererile reconvenţionale formulate de către pârâtul SP şi numita PD în contradictoriu cu reclamanta SC AB SRL ca inadmisibile.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, reţine următoarele:

În fapt, potrivit înscrisurilor aflate la dosar (filele 19-20 şi 89-205 vol. I), numitul pg a fost internat în unitatea spitalicească a reclamantei, unde a fost supus unor analize, tratamente şi intervenţii chirurgicale.

 Din fişa întocmită de către reclamantă (filele 12-15 vol. I) rezultă că serviciile medicale prestate pentru pacientul PG s-au ridicat la valoarea totală de 134.155,38 de lei. În această ordine de idei, în conformitate cu situaţia clienţilor interni (filele 10-11 vol. I), numitul PG figurează cu un rest de plată în cuantum de 32.155,38 de lei. Pentru acest debit, reclamanta a emis factura nr. … din data de 10.04.2017 pe numele pacientului (filele 5-6 vol. I).

La data de 10.04.2017, pentru factura menţionată, pârâtul a semnat un angajament de plată prin care s-a obligat să achite contravaloarea serviciilor medicale prestate în termen de 10 zile de la data emiterii facturii (fila 7 vol. I). Totodată, în angajamentul de plată s-a prevăzut că neplata la termen a debitului atrage suportarea unor penalităţi de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere. Însă, din cuprinsul înscrisului rezultă că obligaţia de plată a fost asumată „sub rezerva clarificării sumelor din decontul primit via e-mail pe 10.04.2017 şi compensării sumelor plătite”, menţiunea fiind trecută în mod expres în angajamentul de plată.

Din conţinutul extraselor referitoare la tranzacţiile bancare reiese că pârâtul a achitat către reclamantă suma totală de 102.445,67 de lei (filele 55-58 vol. I).

În drept, în temeiul art. 1350 alin. (1) C. civ., „Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat”.

În speţă, obligaţia de plată a contravalorii facturii nr. … nu a fost asumată de către pârât în mod pur şi simplu, ci numai sub condiţia clarificării sumelor din decont şi a compensării sumelor plătite.

Prin urmare, exigibilitatea creanţei depinde, în primul rând, de furnizarea de către reclamantă a informaţiilor referitoare la natura şi cuantumul sumelor cuprinse în factură. Mai exact, reclamanta trebuia să prezinte pârâtului o listă detaliată în care să explice modul de calcul al valorii serviciilor, alături de înscrisuri doveditoare. Or, reclamanta nu a dovedit îndeplinirea acestei obligaţii, respectiv nu a depus mijloace de probă din care să rezulte că i-ar fi prezentat pârâtului informaţiile necesare. În această ordine de idei, nu se poate reţine că lista aflată la filele 12-15 vol. I cuprinde toate lămuririle solicitate de către pârât deoarece în conţinutul acesteia sunt enumerate multiple cheltuieli, fără a fi însoţite de înscrisuri doveditoare sau explicaţii suplimentare. În plus, din respectiva listă nu reiese în mod cert dacă medicamentele şi materialele sanitare menţionate au fost folosite în mod efectiv de către reclamantă pentru tratarea numitului PG. Totodată, din corespondenţa electronică purtată între părţi (filele 59-67 vol. I) rezultă că pârâtul a solicitat informaţii din partea reclamantei cu privire la modalitatea de stabilire a cuantumului serviciilor medicale, însă acestea nu au fost comunicate.

În al doilea rând, rezerva formulată în angajamentul de plată vizează şi compensarea sumelor plătite. După cum s-a arătat, contravaloarea totală a serviciilor medicale a fost de 134.155,38 de lei, în timp ce plăţile efectuate de către pârât au însumat 102.445,67 de lei. Deducând plăţile efectuate din totalul serviciilor, rezultă că restul de plată ar fi în cuantum de 31.709,71 de lei, iar nu de 32.155,38 de lei. Aşadar, factura nr. … a fost emisă în mod eronat de către reclamantă pentru suma de 32.155,38 de lei, situaţie care atrage neîndeplinirea celui de al doilea element al rezervei formulate de către pârât, respectiv compensarea sumelor plătite. Astfel, reclamanta nu a efectuat compensarea sumelor în mod corespunzător.

Într-o atare situaţie, rezerva sub care a fost asumată obligaţia de plată nu a fost înlăturată de către reclamantă, fapt pentru care condiţia de care depinde exigibilitatea creanţei nu a fost îndeplinită. În consecinţă, creanţa pretinsă de către reclamantă, izvorâtă din factura nr. …, nu este exigibilă, pârâtul neputând fi obligat la plata acesteia.

Din aceste considerente, instanţa urmează să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În cazul cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ., instanţa va respinge solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru ca neîntemeiată întrucât aceasta nu este partea care a câştigat procesul.

Totodată, instanţa va lua act că pârâtul a declarat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererile reconvenţionale formulate de către pârâtul SP cu domiciliul ales în Bucureşti, … şi numita PD cu domiciliul ales în Bucureşti, Str. …  în contradictoriu cu reclamanta SC AB SRL cu sediul ales în Bucureşti, … ca inadmisibile.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC AB SRL în contradictoriu cu pârâtul SP ca neîntemeiată.

Respinge solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru ca neîntemeiată.

Ia act că pârâtul a declarat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţarea s-a făcut prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 21.12.2018.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare