Pretenţii – răspundere civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de lucruri; nu a fost dovedită împrejurarea că prejudiciul suferit a fost cauzat de lucrul aflat în paza pârâţilor

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 30.05.2018 sub numărul …, reclamanta A a chemat în judecată pe pârâţii B, C şi D, solicitând obligarea acestora la plata în solidar a sumei de 4.306 lei TVA inclus, reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate asupra autoturismului marca VW Passat cu numărul de înmatriculare ..., indexarea sumei cu indicele de inflaţie până la data achitării integrale, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 24 martie 2018, de pe acoperişul imobilului aflat în proprietatea pârâţilor s-a desprins o cantitate însemnată de zăpadă care a provocat pagube materiale autoturismului marca VW Passat cu numărul de înmatriculare ..., parcat regulamentar în dreptul clădirii situate pe str. ... nr. 37, sector 1, Bucureşti, iar pârâţii nu au luat o minimă măsură de atenţionare cu privire la pericolul căderii zăpezii sau gheţii, prin intermediul unor afişe plasate vizibil sau prin împrejmuirea zonei. De asemenea, a învederat faptul că după căderea blocului de zăpadă pe autoturism, fiul său, care în acel moment se afla în interiorul autoturismului, pentru a evita producerea unui posibil alt eveniment similar, a mutat de urgenţă maşina de pe acel loc de parcare, ducându-l în curtea imobilului situat în str. …. nr. 36, sector 1, unde a rămas până în data de 25 martie 2018, când autoturismul a fost dus la service-ul auto S.C. E S.R.L. pentru evaluarea daunelor produse.

Reclamanta a susţinut că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta lucrului, respectiv existenţa unei fapte ilicite având în vedere că prin nerespectarea obligaţiei de înlăturare a zăpezii de pe acoperişul imobilului sau montarea de parazăpezi, au cauzat reclamantei o pagubă constând în avarierea autoturismului, condiţia existenţei prejudiciului produs reclamantei prin distrugerea integrităţii autoturismului proprietate personală, condiţia existenţei unei directe legături dintre fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia pârâţilor întrucât împrejurarea că fiul reclamantei a parcat autoturismul lângă clădirea pârâţilor în condiţiile în care nu exista o atenţionare specială privind posibilitatea desprinderii de zăpadă de pe acoperiş, nu îi poate fi imputată reclamantei sau fiului acesteia, ci este rezultatul vinovăţiei şi neglijenţei pârâţilor, neputând opera cauza de exonerare dat fiind faptul că prejudiciul nu se datorează exclusiv faptei victimei.

În drept, cererea  a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 194, art. 411 (1) alin. 2, art. 453 C.pr.civ., art. 1376 şi urm. C.civ.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor, precum şi proba cu trei martori şi au depus la dosarul cauzei chitanţa privind onorariu avocat, răspuns Administraţia Naţională de Meteorologie, factura şi chitanţa aferentă, notificări către pârâţi, fotografii privind imobilul şi autoturismul avariat, devizul de reparaţii, factura şi chitanţa emise de service-ul auto.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 307 lei potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila 2).

La data de 27.07.2018, pârâţii C şi D au formulat întâmpinare prin care au solicitat instanţei respingerea acţiunii formulate de reclamantă ca fiind neîntemeiată şi nefondată, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În cuprinsul întâmpinării, pârâţii au invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei B având în vedere că aceasta a decedat la data de 25.04.2018, anterior comunicării cererii de chemare în judecată, solicitând respingerea acţiunii în contradictoriu cu pârâta B ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosinţă.

În motivare, pe fondul cauzei, pârâţii au arătat faptul că simpla existenţă a unui autoturism într-un service, la câteva zile de la presupusul incident, nu are vreo relevanţă în lipsa unei constatări a unui organ de poliţie care să indice locul, ora şi alte elemente de natură a dovedi cauza producerii lui şi elementele avariate. De asemenea, pârâţii au învederat că fapta ilicită nu există întrucât pretenţia dedusă judecăţii rezidă în angajarea răspunderii civile delictuale a acestora pentru prejudiciul adus autoturismului reclamantei, prejudiciu cauzat de fapta pârâţilor de a nu respecta normele legale de deszăpezire şi protejare a siguranţei şi nu poate fi imputat acestora neputând să fie cauzat de acţiunile/inacţiunile lor, iar referitor la legătura de cauzalitate între conduita culpabilă şi rezultatul vătămător au susţinut faptul că nu li se poate imputa săvârşirea vreunei fapte culpabile şi cu atât mai puţin vreun prejudiciu, iar condiţia vinovăţiei nu poate fi analizată de vreme ce fapta nu există.

Pârâţii au arătat, prin întâmpinare, faptul că suma pretinsă nu îndeplineşte condiţiile indicate de lege, respectiv nu este certă întrucât nu este recunoscută printr-un document care emană de la ei sau de vreo autoritate competentă, nu este lichidă deoarece cuantumul nu este determinat cu exactitate şi nu este exigibilă, astfel o eventuală plată din partea acestora nefiind posibilă.

În drept, pârâţii au invocat prevederile art. 205, art. 1349 C.civ., art. 411 alin. (2) C.pr.civ.

În probaţiune, pârâţii au solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu un martor, precum şi proba cu interogatoriul reclamantei.

La data de 05.10.2018, F a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantei A, în contradictoriu cu pârâţii C şi D, prin care au solicitat admiterea cererii reclamantei astfel cum a fost formulată şi motivată, precum şi cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de intervenţie accesorie, intervenientul a justificat interesul său, prin calitatea de conducător al autoturismului marca VW Passat cu numărul de înmatriculare ..., proprietatea mamei acestuia reclamanta A, intervenientul aflându-se în interiorul autoturismului la data şi în momentul căderii blocului de zăpadă de pe acoperişul imobilului proprietatea pârâţilor. Acesta a susţinut că a formulat cererea în termenul legal, justificând un interes, iar pe fondul cauzei a reiterat aspectele susţinute de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.

În drept, intervenientul a invocat dispoziţiile art. 63 şi urm. C.proc.civ., 411 (1) alin. (2), art. 453 C.pr.civ., art. 1376 şi urm. C.civ.

În dovedirea cererii, intervenientul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi proba cu doi martori.

Cererea de intervenţie accesorie a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei potrivit art. 27 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La termenul de judecată din 06.11.2018, instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei B, invocată prin întâmpinare, apreciind că este întemeiată faţă de împrejurarea că decesul acestei persoane a intervenit înainte de introducerea cererii de chemare în judecată. Faţă de aceste aspecte, cererea de chemare în judecată urmează a fi respinsă în raport de această persoană, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă.

La acelaşi termen, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de numitul F în sprijinul reclamantei, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

De asemenea, la termenul din 06.11.2018, instanţa a încuviinţat şi administrat pentru părţi proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, pentru pârâţi proba testimonială cu martorul G, iar în baza rolului activ, din oficiu, proba testimonială pentru reclamantă în persoana numitului H şi a respins ca nefiind utilă cauzei proba cu interogatoriul solicitată de ambele părţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în data de 26 martie 2018, autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare ... a fost dus de către intervenientul accesoriu F în unitatea de reparaţii auto S.C. E S.R.L., situat în str. … nr. 2, sector 1, Bucureşti, în vederea reparării avariilor suferite, după cum reiese din declaraţia martorului G.

Din devizul estimativ întocmit de reprezentaţii service-ului auto S.C. E S.R.L. rezultă costul reparaţiilor pentru autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare ..., care a fost în cuantum de 4306 lei, iar potrivit comenzii de reparaţii 7189 din 26.03.2018 privind acest autoturism, facturii seria E nr. 3166 din 28.07.2018 şi chitanţei seria E nr. 1332, reclamanta a achitat suma de 4.303 lei.

În drept, instanţa urmează să analizeze condiţiile răspunderii civile delictuale indirecte în forma răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri potrivit art. 1349 alin. (3) C.civ. raportat la art. 1376 alin. (1) C.civ., acesta fiind temeiul ales şi indicat de reclamantă şi intervenientul accesoriu pentru angajarea răspunderii pârâţilor, însă au analizat condiţiile privind răspunderea pentru fapta proprie a pârâţilor.

Conform art. 1349 alin. (3) C.civ. în cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului, iar potrivit art. 1376 alin. (1) C.civ. oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.

Art. 1377 C.civ. stipulează faptul că are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.

Aşadar, pentru angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, trebuie să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii: reclamanta trebuie să dovedească existenţa prejudiciului şi împrejurarea că acesta a fost cauzat de lucrul aflat în paza pârâţilor, fără ca acesta să fie obligat să facă dovada existenţei vinovăţiei pârâţilor. Pârâţii se pot exonera de răspundere dacă dovedesc una dintre cauzele prevăzute de art. 1380 C.civ., respectiv atunci când prejudiciul este cauzat de fapta victimei înseşi sau a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră.

De asemenea, se impune a fi menţionat faptul că răspunderea revine persoanei care deţine paza juridică, până la proba contrară proprietarul fiind prezumat a fi deţinătorul pazei juridice la data cauzării prejudiciului de către lucru. Aşadar, în prezenta cauză, paza juridică asupra lucrului a fost deţinută de către pârâţii C şi D având în vedere că nu s-a invocat sau dovedit transmiterea în drept sau în fapt a pazei juridice către o altă persoană.

În ceea ce priveşte prejudiciul, instanţa reţine faptul că reclamanta a achitat suma de 4.303 lei, după cum reiese din comanda de reparaţii 7189 din 26.03.2018 privind autoturismul cu numărul de înmatriculare ..., facturii seria E nr. 3166 din 28.07.2018 şi chitanţei seria E nr. 1332, aşadar aceasta a făcut dovada existenţei prejudiciului.

Referitor la împrejurarea că prejudiciul suferit a fost cauzat de lucrul aflat în paza pârâţilor, din probele administrate în cauză nu rezultă că avariile produse autoturismului reclamantei au fost cauzate de căderea unei cantităţi de zăpadă de pe imobilul pârâţilor. Potrivit art. 249 C.pr.civ. cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. Instanţa reţine că reclamanta şi intervenientul accesoriu nu au dovedit că prejudiciul a fost cauzat de zăpada căzută de pe imobilul aflat în paza pârâţilor.

Astfel, din declaraţia martorului G reiese faptul că autoturismul a fost adus în service cu parbrizul spart şi plafonul înfundat, iar avariile ar fi putut fi produse de o cantitate de zăpadă căzută deoarece partea din faţă a maşinii nu era lovită şi se putea observa că lovitura a venit de sus, însă acesta a menţionat că nu i s-a spus unde era parcat autoturismul în momentul în care a fost găsit avariat.

De asemenea, din declaraţia martorului H rezultă că în data de 24 martie 2018 în faţa imobilului de la nr. 37 str. …. era parcat autoturismul marca VW Passat de culoare închisă cu numărul de înmatriculare ..., menţionând că a văzut maşina parcată acolo chiar mai multe zile, iar la un moment dat, în timp ce se afla în biroul său, a auzit un zgomot puternic şi când s-a uitat nu a mai vazut maşina parcată, dar a văzut un maldăr de zăpadă şi şi-a dat seama că s-a întâmplat ceva. Martorul a declarat că atunci când a ieşit să vadă ce se întâmplă s-a întâlnit cu F care i-a spus că se afla în maşină, că s-a spart parbrizul, s-a îndoit capota şi a luat maşina de acolo pentru a evita un nou eveniment. Aşadar, din declaraţia martorului reiese faptul că acesta nu a surprins momentul în care a căzut zăpada de pe imobilul pârâţilor, ci doar a auzit un zgomot puternic.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa reţine că reclamanta şi intervenientul accesoriu nu au dovedit împrejurarea că prejudiciul suferit a fost cauzat de lucrul aflat în paza pârâţilor. Aşadar, în temeiul art. 1349 alin. (3) C.civ. raportat la art. 1376 alin. (1) C.civ., instanţa va respinge acţiunea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâţii C şi D, ca neîntemeiată.

Pentru aceleaşi considerente, instanţa va respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de F, în favoarea reclamantei şi în contradictoriu cu pârâţii C şi D, ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererile reclamantei şi intervenientului accesoriu privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată,în temeiul art. 451 alin. (1), art. 453 alin. (1) şi art. 455 C.pr. civ.,având în vedere culpa procesuală a acestora, instanţa le va respinge ca neîntemeiate.

În temeiul art. 451 alin. (1), art. 453 alin. (1) şi art. 455 C.pr. civ., constatând culpa procesuală a reclamantei şi intervenientului accesoriu, instanţa îi va obliga pe aceştia, în solidar, la plata către pârâţi  a sumei de 1.500 lei,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea în contradictoriu cu pârâta B  cu domiciliul în …., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosinţă.

Respinge în rest acţiunea formulată de reclamanta A cu domiciliul în …. în contradictoriu cu pârâţii C şi  D ambii cu adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură în …. ca neîntemeiată.

Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată în favoarea reclamantei ca neîntemeiată.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea intervenientului accesoriu privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă reclamanta şi intervenientul accesoriu la plata, în solidar, către pârâţi, a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22.01.2019.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare