Revizuire. Declararea neconstituţionalităţii unor texte de lege. Legislaţie relevantă: art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală

În reglementarea cazului de revizuire examinat, reglementat de art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Curții este circumscrisă sferei persoanelor care au declanșat acest control, anterior momentului publicării deciziei, în condițiile prevăzute de lege.

Constată că prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Braşov la data de 11.03.2016, condamnatul A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 49/F/18.04.2012 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. xx2/64/2008 al acesteia.

În motivarea cererii de revizuire condamnatul a invocat că potrivit deciziei Curţii Constituţionale a României, probele constând în interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de S.R.I. ar fi nelegale şi că în dosarul nr. xx2/64/2008 al Curţii de Apel Braşov probele administrate împotriva lui ar consta doar în două interceptări telefonice efectuate de U.M. xxxx B., astfel cum rezultă din Raportul de expertiză criminalistică nr. 19/6.02.2012 şi din adresa nr. 1913174/2.02.2012 a U.M. xxxx B., aflate în dosarul nr. xx2/64/2008. Revizuentul mai arată că dacă acest unic mijloc de probă este nelegal, atunci decizia nr. 49/F/2012 a Curţii de Apel Braşov poate fi revizuită.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul A., curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele motive:

Prin Decizia pronunțată în ședința din 3 martie 2016, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională. Curtea a reținut că în ceea ce privește cauzele soluționate până la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin care s-a constatat neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege sau o ordonanță a Guvernului și în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate având același obiect, acestea reprezintă facta praeterita, de vreme ce cauzele au fost definitiv și irevocabil soluționate. Curtea a mai reținut că din momentul introducerii cererii în instanță și până la soluționarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de prezumția de constituționalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunțării hotărârii prin care s-a tranșat în mod definitiv litigiul și care a dobândit autoritate de lucru judecat. Prin urmare, Curtea a constatat că incidența deciziei de admitere pronunțată de instanța de contencios constituțional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea unor efecte ex tunc actului jurisdicțional al Curții, cu încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, și ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este atașată hotărârilor judecătorești definitive. Curtea a constatat însă că, în reglementarea cazului de revizuire examinat, reglementat de art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, deși intenția legiuitorului a fost de a da eficiență controlului de constituționalitate, posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Curții este necesar a fi circumscrisă sferei persoanelor care au declanșat acest control, anterior momentului publicării deciziei, în condițiile prevăzute de lege. În speță, Curtea a constatat că motivul substanțial și imperios care justifică derogarea de la principiul autorității de lucru judecat îl constituie decizia de admitere a excepției de neconstituționalitate, pronunțată de instanța de contencios constituțional.

Curtea constată că petentul condamnat A. nu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 911 şi art. 912 din vechiul Cod de procedură penală, referitoare la interceptarea convorbirilor telefonice, în cauza cu nr. xx2/64/2008 a Curţii de Apel Braşov. Acesta şi-a întemeiat prezenta cerere de revizuire pe faptul că în această cauză, în care el a fost condamnat definitiv, un alt coinculpat a invocat o excepţie de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale. Invocând acest aspect, condamnatul susţine că după adoptarea deciziei nr. 51/16.02.2016 a Curţii Constituţionale a României, care a declarat neconstituţional un text din noul Cod de procedură penală, referitor la efectuarea interceptărilor, ar avea şi el dreptul la formularea unei cereri de revizuire.

Susţinerile revizuentului A. sunt neîntemeiate, în primul rând pentru motivul că potrivit deciziei Curţii Constituţionale a României din data de 3 martie 2016, posibilitatea de a beneficia de calea de atac a revizuirii, întemeiată pe declararea neconstituţionalităţii unor prevederi legale care au stat la baza hotărârii de condamnare, trebuie să fie „circumscrisă sferei persoanelor care au declanșat acest control”. Aşadar, potrivit acestei decizii a Curţii Constituţionale a României, au deschisă calea de atac a revizuirii doar persoanele care au invocat anterior o excepţie de neconstituţionalitate, iar nu orice parte sau subiect procesual principal din cauza în care s-a invocat o astfel de excepţie.

În al doilea rând trebuie analizat dacă în excepţia de neconstituţionalitate invocată s-au criticat aceleaşi prevederi ca cele declarate ulterior neconstituţionale. Or, nici această condiţie nu este îndeplinită în cauză, având în vedere că în cauza nr. xx2/64/2008 a Curţii de Apel Braşov s-a invocat neconstituţionalitatea unor alte dispoziţii legale decât cele declarate neconstituţionale prin decizia nr. 51/2016 şi pentru alte motive decât cele pentru care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 459 alin. 5 Cod procedură penală  curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei penale  nr. 49/F/18.04.2012 a Curţii de Apel Braşov, dată în dosarul nr. xx2/64/2008 al acesteia, definitivă prin decizia penală  nr. 1705/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În temeiul art. 272 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 260 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga revizuentul la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare