Insolvenţă. Art. 72 din Legea nr. 85/2014. Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolvenţei formulată împotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezumă potrivit art. 1034-1056 Cod civil.

Insolvenţă. Art. 72 din Legea nr. 85/2014.  Respingerea cererii de deschiderea procedurii insolvenţei formulată împotriva garantului ipotecar. Solidaritatea nu se prezumă potrivit  art. 1034-1056 Cod civil.  Există o distincție între fidejusiune în care fidejusorul se obligă la aceeași obligație ca și garantatul și contractul de ipotecă în care obligaţiile  garantatului și ale garantului nu sunt identice.

Prin cererea formulată creditoarea A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L. deschiderea procedurii generale de insolvenţă, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. 6 din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 1407/09.11.2016 Tribunalul Braşov a respins cererea formulată de creditoarea A. S.A., […], împotriva debitoarei S.C. C. S.R.L., […], având ca obiect deschiderea procedurii de insolvenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele  considerente:

Contractul de credit nr. 1336/25.11.2002 este încheiat între A S.A. prin GRUP B. şi S.C. D. S.A. şi are ca obiect acordarea către împrumutatul S.C. D. S.A. a unei linii de credit de 3.500.000.000 lei pe o perioadă de 12 luni, până la 25.11.2003.

Prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. xxx2/27.11.2002 de BNP E., S.C. C. S.R.L. a consimţit să constituie o ipotecă de rang I şi interdicţie de înstrăinare şi grevare în favoarea creditorului S.C. D. S.A., garantând astfel obligaţia de restituire a creditului în valoarea de 3.500.000.000 lei şi dobânda aferentă de 36% pe an, indexabilă conform contractului de credit xxx6/25.11.2002.

Debitoarea nu şi-a asumat în solidar cu beneficiara împrumutului S.C. D. S.A. obligaţia de plată a sumei de 3.500.000.000 lei, aşa cum în mod netemeinic susţine creditoarea, ci, prin contractul de garanţie menţionat acesta şi-a asumat obligaţia de restituire a creditului şi a dobânzii prin constituirea unei ipoteci, ceea ce îi conferă creditorului ipotecar doar dreptul de a urmări bunul în mâna oricărui s-ar găsi şi de a cere executarea silită a garanţiei.

În temeiul art. 1034-1056 Cod civil solidaritatea între debitorii unei obligaţii de plată nu se prezumă, ci ea trebuie să fie prevăzută de lege sau să rezulte din convenţia părţilor.

Or, în cazul dat nici dispoziţiile legale, nici convenţia părţilor nu instituie solidaritatea dintre beneficiarul împrumutului şi garantul ipotecar pentru restituirea împrumutului, ci aşa cum s-a arătat contractul de garanţie imobiliară de care se prevalează creditoarea îi conferă acestuia doar dreptul de a urmări bunul şi de a cere executarea silită a acestuia.

Faptul că debitoarea S.C. C. S.R.L., în calitate de garant ipotecar ar putea să achite creditul restant pentru a evita executarea silită a garanţiei nu conduce la o altă concluzie referitoare la natura obligaţiei sale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea A. S.A. prin care a solicitat schimbarea acesteia în  sensul admiterii cererii, pentru următoarele motive:

Din analiza documentelor depuse rezultă că debitoarea s-a obligat în solidar cu S.C. D. S.R.L. la restituirea împrumutului, fiind încheiat în acest sens contractul de ipotecă.

Debitoarea este codebitor în raportul obligaţional, aspect menţionat de altfel expres în curpinsul contractului de ipotecă, unde se arată că ea se obligă la restituirea creditelor acordate.

În contract s-a stipulat expres faptul că instituirea garanţiei reale imobiliare e efectuată pentru  garantarea rambursării integrale a creditelor alături de dobânzi şi comisioane, iar valorificarea imobilelor urmează a fi făcută pentru orice sumă ar satisface creditorul, în vederea acoperirii integrale a creanţei sale faţă de debitoare.

În consecinţă rezultă că obligaţia debitoarei nu e limitată la simpla remitere în materialitate sa a unui imobil ipotecat, ci această garanţie a fost conferită în vederea asigurării restituirii unui împrumut, ambii codebitori urmând a răspunde în acelaşi mod pentru neexecutarea obligaţiei de rambursare şi până la acoperirea integrală a creanţei creditoarei.

Deci obligația  debitoarei  nu e numai de remitere a unui bun, ci de a restitui creditul raportat la faptul că debitoarea şi-a asumat obligaţia principală ce face obiectul contractului de credit, respectiv restituirea ratelor, astfel aceasta e ţinută întocmai ca şi împrumutatul în ipoteza nerambursării creditului.

Aprecierea instanţei că nu există raport de solidaritate pasivă şi că debitoarea nu deţine decât o obligaţie de predare e nefondată, cât timp aceasta rezultă expres din convenţia părţilor manifestată în contractul de ipotecă .

Prin decizia civilă nr.  473/16.03.2017 Curtea a respins apelul creditoarei A. S.A.  ca nefondat  pentru următoarele considerente:

Prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. xxx2/27.11.2002 de BNP E., S.C. C. SRL a consimţit să constituie o ipotecă de rang I şi interdicţie de înstrăinare şi grevare în favoarea creditorului S.C. D. S.A., garantând astfel obligaţia de restituire a creditului în valoarea de 3.500.000.000 lei şi dobânda aferentă de 36% pe an, indexabilă conform contractului de credit xxx6/25.11.2002.

Conform contractului de ipotecă garantul și garantatul sunt  de acord ca în situația nerespectării obligațiilor din contractul de credit să trească la executarea silită a garanției, valorificarea imobilului urmând a se face pentru orice sumă ar satisface creditorul în vederea acoperirii integrale a creanței.

Solidaritatea nu se prezumă potrivit  art. 1034-1056 Cod civil și nu rezultă expres din contractul de ipotecă sau din lege, dreptul de ipotecă conferind doar dreptul de a urmări bunul şi de a cere executarea silită a acestuia, în baza art. 2360 Cod civil.

Faptul că în contract s-a stipulat că instituirea garanţiei reale imobiliare e efectuată pentru  garantarea rambursării integrale a creditelor  alături  de dobânzi şi comisioane, iar valorificarea imobilelor urmează a fi făcută pentru orice sumă ar satisface creditorul, în vederea acoperirii integrale a creanţei sale faţă de debitoare  nu înseamnă obligație solidară.

Garanția este ipotecară și nu fidejusiune.

În cazul ipotecii obligația este de predare a bunului, pe când obligația împrumutatului este de restituire a creditului.

Există o distincție între fidejusiune în care fidejusorul se obligă la aceași obligație ca și garantatul și contractul de ipotecă în care obligaţiile  garantatului și ale garantului nu sunt identice.

În concluzie nu există solidaritate pasivă între garant și garantat.

Domenii speta

Spete similare