Contestaţie la executare. Prescripţia dreptului intimatei-creditoare de a cere executarea silită.

Analizând probele administrate în vederea soluţionării contestaţiei la executare, instanţa constată următoarele:

Între G:  N.V. Sucursala România şi contestatorul EM, în calitate de posesor de card, s-a încheiat Contractul de card de credit nr. 0285127 (filele 107-110 din Dosarul nr. 41031/300/2015), având ca obiect emiterea de către bancă a unui instrument electronic de plată, deschiderea unui cont curent de card şi a unui cont de credit pe numele posesorului de card.

Conform clauzelor cuprinse la art. 7.4 şi la art. 9.3.2 din Contract, posesorul de card trebuia să ramburseze în fiecare lună, la data scadenţei, cel puţin suma minimă de plată şi celelalte sume datorate băncii în conformitate cu extrasul, în caz contrar această sumă fiind considerată credit restant şi aplicându-se dobânda penalizatoare conform tarifului de comisioane şi dobânzi al băncii, banca putând suspenda creditul, fără notificare prealabilă, sau putând declara creditul total aprobat scadent anticipat şi rambursabil imediat.

Din Anexa la Contractul de credit (fila 113 din Dosarul nr. 41031/300/2015) reiese că valoarea creditului acordat a fost de 5.500 lei, dobânda de credit fiind de 27,6%, suma minimă de plată urmând a fi menţionată în extrasul lunar, iar dobânda penalizatoare fiind de 30%.

Din înscrisul intitulat „Calcul sumă executare silită: ME ” emis de G. S.A. (fila 112 din Dosarul nr. 41031/300/2015) reiese că debitorul datora băncii credit principal în cuantum de 5.499,81 lei, dobândă restantă în cuantum de 607,07 lei, penalităţi în cuantum de 2.293,49 lei şi alte taxe în cuantum de 258,84 lei, data ultimei plăţi în valoare de 250 lei fiind 1.09.2010.

Prin Contractul de cesiune de creanţe nr. 79 din 29.03.2012 (filele 114-123 din Dosarul nr. 41031/300/2015), G.  S.A. a vândut intimatei EKR S.R.L. mai multe creanţe, cesiunea creanţei deţinute împotriva debitorului ME fiind înscrisă în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare sub nr. 2012-00023783632479-WJM din 2.04.2012, conform extrasului aflat la filele 124-125 din Dosarul nr. 657/299/2016).Totodată, cedentul şi cesionarul au transmis debitorului notificarea din data de 4.04.2012 (fila 103 din Dosarul nr. 41031/300/2015), scrisoarea trimisă recomandat la adresa de domiciliu menţionată în contract fiind restituită (filele 104-105 din Dosarul nr. 41031/300/2015).

Contractul de credit nr. 0285127/30.03.2009 a fost învestit cu formulă executorie prin Încheierea nr. 17.04.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. 24258/300/2015 (fila 98 din Dosarul nr. 41031/300/2015).

La data de 13.05.2015, creditoarea-intimată EKR  S.R.L. a formulat împotriva contestatorului cerere de executare a Contractului de credit nr. 0285127/30.03.2009 (fila 99 Dosarul nr. 41031/300/2015), pentru realizarea creanţei în cuantum de 9.745,67 lei, ce se va actualiza până la realizarea integrală.

În baza Încheierii din 13.05.2015 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc P.  a fost deschis dosarul de executare nr. 165/2015, executarea silită fiind încuviinţată prin Încheierea din 13.05.2015 pronunţată de acelaşi executor judecătoresc (filele 96-97 Dosarul nr. 41031/300/2015).

Prin Încheierea nr. 165 din 13.05.2015 (fila 95 din Dosarul nr. 41031/300/2015), executorul judecătoresc a stabilit suma de 1.649,06 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită în dosarul de executare nr. 165/2015.

Prin somaţia din data de 13.05.2015 (fila 94 din Dosarul nr. 41031/300/2015), executorul judecătoresc i-a pus în vedere contestatorului să achite suma totală de 11.394,73 lei, în termen de o zi de la comunicarea somaţiei, aceasta fiind depusă la cutia poştală de la domiciliul contestatorului, conform procesului-verbal de înmânare din data de 14.05.2015 (fila 93 din Dosarul nr. 41031/300/2015), în care nu se menţionează faptul că administratorul clădirii sau paznicul nu au fost găsiţi. Totodată, instanţa reţine că debitorului nu i s-au comunicat copii certificate de pe titlul executoriu şi de pe încheierea de încuviinţare a executării silite.

Prin adresa emisă la data de 13.05.2015 (fila 88 din Dosarul nr. 41031/300/2015), executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor debitorului deschise la mai multe unităţi bancare până la încasarea sumei de 11.394,73 lei, fiind emisă şi înştiinţare privind măsura popririi către contestator(fila 85 din Dosarul nr. 41031/300/2015), fără ca aceasta să fie comunicată.

Din extrasul de cont din data de 11.12.2015 emis de Banca C. S.A. (filele 8-10), reiese că din contul contestatorului au fost virate către executorul judecătoresc următoarele sume: suma de 260,67 lei, la data de 12.06.2015, suma de 260,67 lei, la data de 13.07.2015, suma de 260,67 lei, la data de 13.08.2015, suma de 260,67 lei, la data de 11.09.2015, suma de 260,67 lei, la data de 13.10.2015, suma de 260,67 lei, la data de 12.11.2015, şi suma de 174 lei, la data de 11.12.2015.

Aceasta fiind situaţia de fapt, instanţa reţine că, potrivit art. 712 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. Contestaţia la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obţine anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale.

În speţă, instanţa reţine formularea cererii de executare silită după expirarea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, astfel cum a fost reglementat de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 şi de art. 405 Cod procedură civilă din 1865. Astfel, în ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a cere executarea silită, în conformitate cu art. 201 din Legea nr. 71/2011, instanţa stabileşte că aceasta rămâne supusă, în totalitate, dispoziţiilor legale care au instituit-o, respectiv Decretului nr. 167/1958.

În conformitate cu art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acestuia. Totodată, potrivit art. 6 din Legea nr. 76/2012, termenele procedurale prevăzute de legi speciale, aflate în curs la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă din 2010, rămân supuse legii în vigoare la data la care au început să curgă.

În ceea ce priveşte Contractul de card de credit nr. 0285127, termenul de prescripţie a început să curgă de la data ultimei plăţi efectuate de către debitor, respectiv de la data de 1.09.2010, având în vedere că modalitatea de eşalonare a ratelor de credit nu reiese din niciun înscris din dosarul de executare silită, precum şi că intimata-creditoare nu a indicat termenele suspensive de plată a ratelor de credit. Astfel, la acest moment a intervenit întreruperea termenului de prescripţie, conform art. 405¬2 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă din 1865, după întrerupere începând să curgă un nou termen de prescripţie, conform art. 405¬2 alin. 2 Cod procedură civilă din 1865.

Apărările intimatei în sensul că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită ar fi început să curgă de la momentul formulării cererii de executare silită, întrucât la acel moment ar fi declarat scadenţa anticipată, sunt neîntemeiate, în condiţiile în care nu a dovedit nici măcar existenţa termenului suspensiv de plată de la împlinirea căruia ar fi început să curgă termenul de prescripţie pentru dreptul de a cere executarea silită a fiecărei rate restante. Mai mult, aceste susţineri sunt contrare înscrisurilor depuse la dosarul de executare silită, având în vedere că G.  S.A. a declarat scadenţa anticipată a întregii obligaţii principale în cuantum pretins de 5.499,81 lei, cel mai târziu la data încheierii Contractului de cesiune nr. 79/29.03.2012, în calculul emis de această bancă fiind inclus întregul debit restant.

În consecinţă, termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a întregii creanţe cesionate a început să curgă cel mai târziu la data de 29.03.2012, nefiind supus Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar caracterul executoriu al Contractului de credit nr. 0285127 fiind stabilit conform art. 376 alin. 1 Cod procedură civilă din 1865 raportat la art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006.

Astfel, conform textelor legale menţionate, contractul de credit încheiat cu instituţia financiară bancară putea fi pus în executare silită pentru fiecare rată de credit neachitată de la data la care a devenit scadentă, precum şi pentru întregul credit acordat, începând cu declararea scadenţei anticipate.

În conformitate cu art. 405 Cod procedură civilă din 1865, termenul de prescripţie al dreptului intimatei de a cere executarea silită a Contractului de card de credit nr. 0285127 este de 3 ani şi a început să curgă cel mai târziu la data de 29.03.2012, împlinindu-se la data de 29.03.2015.

Cererea de executare silită a fost înregistrată la executorul judecătoresc în data de 13.05.2015, conform ştampilei aplicate pe înscrisul de la fila 99 din Dosarul nr. 41031/300/2015, după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a Contractului de card de credit nr. 0285127, la data de 29.03.2015.

În consecinţă, având în vedere că executarea silită a fost începută după mai mult de 3 ani de la data la care contractul de credit a devenit executoriu, precum şi că nu a fost invocat de către creditoare şi nu a intervenit niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripţie, instanţa va admite contestaţia la executare, constatând prescripţia dreptului intimatei-creditoare de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Contractul de card de credit nr. 0285127 din 30.03.2009 încheiat între G.I Sucursala România şi debitorul EM.

De asemenea este întemeiat şi motivul de nulitate a executării silite pentru încălcarea prevederilor art. 662 Cod procedură civilă, creanţa în cuantum de 9.745,67 lei pentru care s-a început executarea silită neavând caracter cert, lichid şi exigibil, întrucât nu poate fi stabilită pe baza titlului executoriu reprezentat de contractul de emitere a cardului de credit, având în vedere că intimata-creditoare nu a depus la dosarul de executare extrasul de cont din care să rezulte creditul utilizat de către debitor şi plăţile efectuate de acesta, iar modalitatea de calcul al penalităţilor, dobânzilor şi celorlalte taxe nu este indicată, nefiind precizate procentul aplicat pentru penalităţi şi dobânzi şi perioada pentru care acestea au calculate, respectiv ce prezintă „alte taxe” şi temeiul contractual în baza căruia au fost percepute.

Motivele din contestaţia la executare referitoare la inexistenţa raporturilor obligaţionale dintre debitor şi creditoare sunt neîntemeiate, având în vedere că intimata a dobândit dreptul de creanţă împotriva contestatorului prin Contractul de cesiune de creanţe nr. 79 din 29.03.2012 încheiat cu G.  S.A. Valabilitatea cesiunii de creanţă nu este condiţionată de acordul debitorului, această operaţiune devenind opozabilă terţilor şi debitorului cedat prin înscrierea în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare sub nr. 2012-00023783632479-WJM din 2.04.2012 şi prin notificarea din data de 4.04.2012, conform art. 1578 şi art. 1579 Cod civil.

De asemenea, sunt neîntemeiate susţinerile contestatorului în sensul că poprirea ar fi fost înfiinţată cu încălcarea limitelor instituite de art. 729 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că terţul poprit a realizat virarea sumelor de bani intrate în contul debitorului cu titlu de pensie cu respectarea limitei instituite de art. 729 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă. Faptul că debitorul are obligaţia de plată a pensiei de întreţinere către copilul său minor este irelevant, având în vedere că această obligaţie nu este executată silit prin poprirea aceloraşi venituri, nefiind cunoscută de către terţul poprit sau de către executorul judecătoresc, pentru a fi incidente prevederile art. 729 alin. 2 Cod procedură civilă.

Pentru aceste considerente, având în vedere că executarea silită contestată se realizează în baza unui titlu executoriu care şi-a pierdut puterea executorie, conform art. 405 alin. 3 Cod procedură civilă din 1865, fiind încălcate flagrant prevederile art. 632 alin. 1 şi art. 641 Cod procedură civilă din 2010 (astfel cum se aflau în vigoare la data începerii executării silite), instanţa va anula Încheierea din camera de consiliu din data de 17.04.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. 24258/300/2015 şi procedura de executare silită efectuată în dosarul de executare nr. 165/2015 deschis la Biroul Executorului Judecătoresc P..

Având în vedere că se va desfiinţa întreaga executare silită în cadrul căreia a fost executată silit suma de 1.421,63 lei, consemnată la dispoziţia executorului judecătoresc în perioada iunie-noiembrie 2015, astfel cum reiese din recipisele de consemnare aflate în dosarul de executare silită nr. 165/2015, şi că întoarcerea executării silite a fost solicitată de către contestator, fiind îndeplinite condiţiile art. 723 alin. 1 şi art. 724 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va dispune întoarcerea integrală a executării silite prin obligarea intimatei-creditoare la restituirea către contestator a sumei de 1.421,63 lei, consemnată la dispoziţia executorului judecătoresc în perioada iunie-noiembrie 2015, precum şi a tuturor sumelor realizate până la data ridicării popririlor înfiinţate.

Intimata este obligată să restituie sumele executate în temeiul actelor de executare silită anulate, chiar dacă o parte din acestea ar fi eliberate cu titlu de cheltuieli de executare către executorul judecătoresc, întrucât plăţile către executorul judecătoresc se fac în numele creditorului, pentru achitarea datoriilor sale din faza de executare silită. Raporturile juridice dintre creditor şi cei care au perceput cheltuieli în faza de executare nu sunt opozabile contestatorului, care este terţ faţă de acestea, debitorul fiind îndreptăţit să îşi recupereze plăţile nedatorate, de la cel care a iniţiat executarea silită nelegală.

În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că contestaţia la executare va fi admisă, precum şi că, la ultimul termen de judecată, reprezentantul părţii a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru, instanţa va dispune restituirea către contestatorul Eremia Marin, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 488 lei, achitată conform chitanţei seria BCIT nr. 1349465 (190) din 9.11.2015 eliberată de DGIT Locale Sector 1 Bucureşti (fila 56 din Dosarul nr. 41031/300/2015).

Fiind în culpă procesuală ca urmare a pornirii unei executări silite nelegale, după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, în temeiul art. 717 alin. 2 raportat la art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, intimata urmează a fi obligată la plata către Biroul Executorului Judecătoresc P. a sumei de 138 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de comunicarea unei copii de pe dosarul de executare.

În conformitate cu art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere declaraţia apărătorului contestatorului de la ultimul termen de judecată, instanţa va constata că acesta va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica, din oficiu, către Biroul Executorului Judecătoresc P., după rămânerea definitivă, conform art. 720 alin. 4 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare