Contestație la executare.

Hotărâre 6006 din 07.04.2016


Analizând înscrisurile administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin titlul executoriu reprezentat de Sentinţa penală nr. 423 din 20.03.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 24632/3/2006, CN a fost obligată la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părţi civile, la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflaţiei începând cu data de 25 mai 2000 până la achitarea lor, conform numărului de unităţi de fond investite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original şi după anularea acestuia.

Prin cererea de executare silită din 17.01.2011, creditorul-intimat a solicitat executarea silită a creanţei, cererea sa fiind înregistrată în Dosarul de executare nr. 167/2011 constituit la SCPEJA C..

Prin încheierea din 14.03.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. 3134/301/2011 s-a respins cererea de încuviinţare a executării silite, reţinându-se că prin încheierea din 15-02-2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 11335/3/2011 s-a dispus suspendarea provizorie a executării debitoarei CN până la soluţionarea cererii de suspendare formulat în dosarul 11333/3/2011 a Tribunalului Bucureşti.

Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunţată în data de 16.12.2013 de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 38794/3/2013 s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul sentinţei penale nr. 423/20.03.2007 pronunţată în dosarul nr. 24632/3/2006.

La data de 05.02.2015 s-a încuviinţat cererea de executare silită de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Prin procesul-verbal din data de 11.02.2015 (f. 52) executorul judecătoresc a stabilit cuantumul debitului actualizat la suma de 1877,57 lei, având în vedere un număr de 61 de unităţi de fond la valoarea de 81740 lei reprezentând valoarea de achiziţie a unităţilor.

Prin procesul-verbal de cheltuieli de executare din 11.02.2015, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare de 310,02 lei, din care suma de 232,82 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc, 40 lei taxe judiciare de timbru pentru încuviinţarea executării silite şi suma de 37,2 lei cheltuieli de transport.

Prin somaţia nr. 167/11.02.2015 a fost somată contestatoarea să plătească intimatului suma de 2187,59 lei debit actualizat şi cheltuieli de executare silită (f. 54), comunicată debitoarei la data de 18.02.2015 (f. 55 dosar).

La data de 10.12.2015 s-a emis adresa de înfiinţare a popririi (f. 21 dosar rejudecare) către terţii popriţi E. SA şi DTC  (f. 22 dosar rejudecare).

În drept,  potrivit art. 399 alin 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare; de asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 389 C.pr.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei.

În cauză, între somaţia de plată emisă la data de 11.02.2015 şi data emiterii adreselor de înfiinţare a popriri din data de 10.12.2015 nu s-au mai efectuat acte de executare, termenul de perimare al executării fiind împlinit la data de 11.08.2015, actele de executare subsecvente fiind lipsite de efectele procedurale proprii potrivit art. 254 alin 1 C.pr.civ.

În ceea ce priveşte susţinerea intimatei privind verificarea unităţilor de fond răscumpărate de intimat, instanţa reţine că raportat la înscrisul de la fila 28 verso rezultă că intimatul a răscumpărat toate unităţile deţinute la FNI la data de 15.05.2000, iar obligaţia contestatoarei, aşa cum rezultă din dispozitivul deciziei penale nr. 164A/18.06.2008 pronunţat de Curtea de Apel Bucureşti, este condiţionată de numărul unităţilor de fond aşa cum rezultă din carnetul de investitor.  Or, din carnetul de investitor prezentat de intimat rezultă că acesta a răscumpărat toate unităţile de fond, cu consecinţa lipsei oricărei obligaţii de plată a contestatoarei din prezenta cauză, lipsind de cauză juridică actele de executare efectuate în cauză. De asemenea, instanţa reţine că dispozitivul titlului executoriu este condiţionat de prezentarea originalului carnetului de investitor şi după anularea acestuia, or, intimatul nu a prezentat originalul carnetului de investitor.

În ceea ce priveşte motivul invocat de contestatoare referitor la existenţa unui termen de graţie, instanţa îl reţine neîntemeiat, dispoziţiile art. 2 şi 3 din OG nr. 22/2002, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 statuează că, dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni- care curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului-, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. În cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2 , creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie. În cauză, nu s-a făcut proba lipsei de fonduri pentru a îndreptăţi contestatoarea să invoce termenul de graţie, nici dovada demersurilor efectuate pentru a bugeta contul din care se efectuează aceste plăţi. Chiar dacă contestatoarea a preluat obligaţia de plată prin Legea nr. 113/2013, se supune dispoziţiilor art. 2 şi 3 din OG nr. 22/2002, care pentru motivele de mai sus nu sunt aplicabile.

Sub aspectul cuantumului onorariului executorului judecătoresc, având în vedere faptul că neexecutarea de bună voie a creanţei a determinat intimaţii să se adreseze executorului, care, faţă de prevederile art. 7 lit. a din legea nr. 188/2000, avea obligaţia să pună în executare titlul executoriu, instanţa apreciază ca legală calcularea onorariului de executare şi nu calcularea onorariului raportat la cuantumul unei simple notificări.

În ceea ce priveşte cuantumul onorariului executorului, instanţa se raportează la dis part. 39 alin.1 din Legea 188/2000, modificată, constatând că acesta a fost stabilit prin contractul încheiat între intimată şi executor, cu respectarea disp. art. 39 alin. din Legea 188/2000, în sensul că la stabilirea cuantumului s-a avut în vedere efectuarea executării silite în modalitatea solicitată de intimat, respectiv poprire, onorariul fiind de maxim 10 % din suma ce urmează să se execute, la care se adaugă celelalte cheltuieli de executare stabilite conform Hotărârii Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 2/2007.

Taxa pe valoarea adăugată este suportată potrivit Codului fiscal de destinatarul final, în cazul de faţă debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare. Din verificarea onorariului calculat în dosarul de executare analizat, instanţa constată că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită, în procentul impus de Ordinul nr. 2550/2006, la acest onorariu calculând şi percepând TVA, întregul onorariu astfel calculat urmând a fi suportat de contestatoarea-debitoare.

Din înscrisul de la fila 52 rezultă calculul valorii debitului, prin raportare la unităţile de fond şi valoarea de cumpărare a  unităţilor, fără a se raporta în calculul valorii la valoarea  unităţilor de la data de 04.2010, cum eronat susţine contestatoarea, cu aplicarea unui coeficient  de inflaţie aferent perioadei mai 2000 decembrie 2014, conform titlului executoriu, fără a se releva aspecte de nelegalitate.

Cu privire la cererea de suspendare a executării, formulată în temeiul art. 403 al. 1 C.p.civ. de către contestatoare, avându-se in vedere finalitatea dispoziţiilor acestui text de lege, precum si soluţionarea contestaţiei la executare, instanţa urmează a o respinge ca fiind rămasă fără obiect.

În ceea ce priveşte cererea de întoarcere a executării silite, instanţa reţine că nu s-a făcut în cauză dovada executării sumei pentru care s-au făcut formele de executare, nefiind în ipoteza de reglementare a art. 4041 C.pr.civ.

În temeiul art. 717 alin 2 C.pr.civ. va obligă intimatul la plata către SCPEJA C.  a sumei de 42,16 lei reprezentând cheltuieli de fotocopiere a dosarului de executare nr. 167/2011.