Contestaţie în anulare. Nelegala citare în apel.

-art. 426 alin. 1 lit. a Cod procedură penală

-art. 261 alin. 4 lit. g Cod procedură penală

Inculpatul nu poate invoca propria culpă, de a nu se prezenta pentru ridicarea citaţiei, în susţinerea afirmaţiei că judecarea în apel s-ar fi desfăşurat fără citarea sa legală. Instanţa de apel l-a citat pe inculpat la adresa indicată de acesta în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, iar inculpatul nu a indicat o altă adresă pentru comunicarea actelor de procedură. Din moment ce inculpatul a fost citat la adresa indicată în faţa instanţei de fond pentru citare, iar instanţa de apel l-a citat la această adresă, unde i s-a lăsat înştiinţarea prevăzută de art. 261 alin. 4 Cod procedură penală, inculpatul nu poate invoca lipsa procedurii de citare.

Constată că prin decizia penală nr. 524/Ap din 28.09.2020 a Curţii de Apel Braşov a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, împotriva sentinţei penale nr. 392/18.03.2020 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul nr. xxxx/197/2018, care a fost desfiinţată în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, procedeul contopirii şi pedeapsa rezultantă aplicată şi rejudecând:

În baza art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, curtea de apel condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă din data de 02.04.2017, persoană vătămată BB.).

În baza art. 38, 39 alin. 1 lit. d din Codul penal, contopeşte pedeapsa de 9 luni închisoare cu pedeapsa amenzii de 3.000 lei, corespunzător a 100 zile-amendă, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 327 din data de 25.02.2019 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. xxx3/197/2018, definitivă prin neapelare la data de 12.03.2019, şi aplică inculpatului A. pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii, rezultând pedeapsa de 9 luni închisoare şi 3000 lei amendă penală.

În baza art. 96 alin. 4 din Codul penal, revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 345/24.02.2014 a Judecătoriei Braşov, în dosarul nr. xxxx/197/2014 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 105/C din 8 mai 2014 a Tribunalului Braşov şi dispune executarea pedepsei de 3 ani închisoare, inculpatul A. urmând să execute în final 3 ani şi 9 luni închisoare şi 3000 lei amendă penală.

În baza 40 alin. 3 Cod penal şi art. 72 alin. 2 Cod penal, scade din numărul zilelor- amendă aplicate inculpatului A. durata reţinerii din cauza ce a format obiect al dosarului nr. xxx3/197/2018 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 327 din data de 25.02.2019 de către Judecătoria Braşov, definitivă prin neapelare la data de 12.03.2019, de la 31.07.2015 la 01.08.2015 (o zi) şi scade din pedeapsa rezultantă a amenzii suma de 2.970 lei achitată de către inculpat.

În baza art. 71 Cod penal din 1969, interzice inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal din 1969.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.

 Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel Braşov a reţinut că starea de fapt a fost reţinută în mod corect de către prima instanţă. Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de apel constată că prima instanţă a avut în vedere la stabilirea stării de fapt toate probele administrate, stabilind în mod corect vinovăţia inculpatului A. la săvârşirea faptei şi încadrarea juridică a faptei de lovire sau alte violenţe, faptă din data de 02.04.2017, săvârşită asupra persoanei vătămate B.B..

Aşa cum menţionează prima instanţă, comiterea de către inculpat a infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal în dauna persoanei vătămate B.B. rezultă din analiza concordantă a mijloacelor de probă administrate în cauză, în principal declaraţiile persoanelor vătămate B.B. şi B.C., declaraţiile martorilor B.D. şi E. din cursul urmăririi penale,  coroborate cu menţiunile din certificatul medico-legal nr. 771/E din 10.04.2017 emis de S.J.M.L. F.. Analiza primei instanţe este însuşită şi de către instanţa de apel, fără a mai fi reluată în motivarea apelului.

Din mijloacele de probă administrate rezultă că respectivul conflict dintre părţi a pornit urmare intervenţiei inculpatului A., în timp ce între persoana vătămată B.G. şi martorul H. a avut loc o altercaţie verbală, iar inculpatul a intervenit în favoarea martorului. Deci inculpatul A., deşi nu avea un conflict personal cu persoanele vătămate a intervenit lovindu-le pe acestea. Persoana vătămată B.B. este cea care a intervenit în sprijinul tatălui său, iar inculpatul A. a lovit-o pe aceasta cu pumnul în nas, moment în care victima a început să sângereze și a căzut pe sol, inculpatul lovind-o de câteva ori cu pumnii și picioarele, fiind oprit de intervenţia tatălui său, martorul E.. Şi, potrivit certificatului medico-legal nr. 771/E din 10.04.2017 emis de S.J.M.L. F., persoana vătămată B.B. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin loviri cu şi de corpuri dure, leziunile putând data din 02.04.2017 şi necesitând 22-24 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În drept, în mod justificat s-a apreciat că fapta inculpatului A., care, în data de 02.04.2017, în jurul orei 17.30, în curtea interioară a unui imobil situat în mun. I., str. J., bl. x, sc. x, jud. F., a agresat-o fizic pe B.B., căreia i-a provocat leziuni traumatice care au necesitat 22-24 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal.

De asemenea, în mod întemeiat s-a constatat că nu se poate reţine legitima apărare în favoarea inculpatului, având în vedere că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că violențele fizice au fost inițiate de inculpat, asupra mai multor membri ai familiei B., nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 19 din Codul penal, inculpatul A. nesuferind vreun atac din partea persoanelor vătămate şi nedovedind în vreun fel că i-a fost pusă în pericol integritatea corporală. 

La încadrarea juridică a faptelor imputate inculpatului  A. au fost reţinute în mod corect dispoziţiile art. 41 alin. 1 Cod penal, referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie, infracţiunea de lovire sau alte violenţe fiind săvârşită în interiorul termenului de încercare de 7 ani stabilit prin sentinţa penală nr. 345 din data de 24.02.2014 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. xxxx/197/2014, definitivă prin decizia penală nr. 105/C din data de 08.05.2014 pronunţată de Tribunalul Braşov, prin care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 3 ani, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere conform art. 861 şi art. 862 Cod penal din 1969.

Instanţa de fond a individualizat pedeapsa aplicată în raport de dispoziţiile art. 74 din Codul penal, orientându-se în a aplica inculpatului A. o pedeapsă cu amenda  în temeiul art. 193 alin 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

Limitele speciale ale închisorii pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal sunt de la 6 luni la 5 ani închisoare, putând fi aplicată alternativ şi amenda.

Apelul parchetului privind individualizarea pedepsei este întemeiat însă, pentru toate motivele indicate şi descrise pe larg în motivele de apel.

Instanţa de apel are în vedere, conform art. 74 din Codul penal, la fel ca şi instanţa de fond împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii de către inculpatul A. pentru care s-a dispus condamnare acestuia, consecinţele faptei acestuia, în condiţiile în care persoana vătămată B.B. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 22-24 zile de îngrijire medicale.

Potrivit art. 74 alin. 2 din Codul penal, când pentru infracţiunea săvârşită legea precede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. 1 şi pentru alegerea uneia dintre acestea.

Se apreciază şi de către instanţa de apel că, raportat la aceleaşi criterii prevăzute de art. 74 alin. 1 din Codul penal, la alegerea pedepsei, conform art. 74 alin. 2 din Codul penal, se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, iar nu cu amenda, apreciindu-se că pedeapsa amenzii nu este de natură să conducă la îndreptarea comportamentului inculpatului A. în viitor şi la respectarea de către acesta a ordinii de drept.

Doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea se apreciază că s-ar putea preveni săvârşirea de noi infracţiuni, de către inculpatul A. care este recidivist.

Astfel, sunt avute în vedere de către instanţa de apel împrejurările şi modul de comitere a faptei, starea de pericol creată, natura şi gravitatea rezultatului produs constând în natura leziunilor suferite de către persoana vătămată şi care au necesitat pentru vindecare 22-24 de zile de îngrijiri medicale, leziuni în zona feţei  constând în fractura oaselor nazale, pentru care s-a practicat redresarea fracturii OPN cu contenţie internă şi externă, conform certificatului medico-legal.

Fapta pentru care este cercetat şi condamnat inculpatul A. a fost săvârşită la data de 02.04.2017, acesta fiind condamnat anterior la o pedeapsă de închisoare cu suspendarea sub supraveghere, aflându-se deci în termenul de încercare. Pedeapsa aplicată anterior fără executare, în modalitatea suspendării sub supraveghere, nu a constituit un avertisment pentru condamnatul A. şi, fără executarea acesteia, acesta a mai săvârşit prezenta infracţiune.

Trimiterea în judecată a acestuia a avut loc prin rechizitoriul din 27.02.2018, apoi în aprilie 2018 s-a dispus începerea judecăţii cu privire la inculpatul A. de către judecătorul de cameră preliminară, pentru ca, urmare efectuării cercetări judecătoreşti prin administrarea mai multor probe, instanţa să pronunţa o soluţie de condamnare pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe (faptă din data de 02.04.2017, persoană vătămată B.B.), prin sentinţa penală nr. 392/18.03.2020 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul nr. xxxx/197/2018, rezultând că procesul penal nu a suferit întârzieri notabile, fiind respectată durata rezonabilă a procesului, nefiind justificată doar prin prisma trecerii timpului aplicarea unei pedepse cu amenda.

 Existenţa antecedentelor penale de aceeaşi natură, respectiv ultraj săvârşit prin lovire sau alte violenţe (art. 239 alin. 2 Cod penal din 1969), conform menţiunilor din cazierul judiciar şi săvârşirea unei noi infracţiuni de lovire sau alte violenţe în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere conduc la reţinerea unei gravităţi mai mari a infracţiunii pentru care este cercetat în prezenta cauză.

În aceste condiţii, s-a procedat în apel la o nouă individualizare a pedepsei, aplicându-se inculpatului A. o pedeapsă de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă din data de 02.04.2017, persoană vătămată B.B.), ceea ce va conduce la aplicarea din nou a regulilor concursului de infracţiuni cu pedeapsa amenzii de 3.000 lei, corespunzător a 100 zile-amendă, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 327 din data de 25.02.2019 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. xxx3/197/2018, definitivă prin neapelare la data de 12.03.2019, şi va atrage apoi revocarea suspendării sub supraveghere, în baza art. 96 alin. 4 din Codul penal, a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 345/24.02.2014 a Judecătoriei Braşov, în dosarul nr. xxxx/197/2014 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 105/C din 8 mai 2014 a Tribunalului Braşov. 

În baza 40 alin. 3 Cod penal şi art. 72 alin. 2 Cod penal, s-a scăzut din numărul zilelor-amendă aplicate inculpatului A. durata reținerii din cauza ce a format obiect al dosarului nr. xxx3/197/2018 şi se va scădea din pedeapsa rezultantă a amenzii suma de 2.970 lei achitată de către inculpat, pentru care există dovada privind menţiunea plăţii, din partea Biroului de executări penale din cadrul Judecătoriei Braşov (fila 238 din dosarul primei instanţe).

Având în vedere toate acestea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, instanţa de apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, împotriva sentinţei penale nr. 392/18.03.2020 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul nr. xxxx/197/2018, pe care a desfiinţat-o în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, procedeul contopirii şi pedeapsa rezultantă aplicată.

Rejudecând, în baza art. art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă din data de 02.04.2017, persoană vătămată B.B.).

În baza art. 38, 39 alin. 1 lit. d din Codul penal, a contopit pedeapsa de 9 luni închisoare cu pedeapsa amenzii de 3.000 lei, corespunzător a 100 zile-amendă, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 327 din data de 25.02.2019 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. xxx3/197/2018, definitivă prin neapelare la data de 12.03.2019, și va aplica inculpatului A. pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii, rezultând pedeapsa de 9 luni închisoare şi 3000 lei amendă penală.

În baza art. 96 alin. 4 din Codul penal, a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.345/24.02.2014 a Judecătoriei Braşov, în dosarul nr. xxxx/197/2014 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 105/C din 8 mai 2014 a Tribunalului Braşov şi va dispune executarea pedepsei de 3 ani închisoare, inculpatul A.  urmând să execute în final 3 ani şi 9 luni închisoare şi 3000 lei amendă penală.

În baza 40 alin. 3 Cod penal şi art. 72 alin. 2 Cod penal, a scăzut din numărul zilelor-amendă aplicate inculpatului A. durata reținerii din cauza ce a format obiect al dosarului nr. xxx3/197/2018 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 327 din data de 25.02.2019 de către Judecătoria Braşov, definitivă prin neapelare la data de 12.03.2019, de la 31.07.2015 la 01.08.2015 (o zi) şi va scădea din pedeapsa rezultantă a amenzii suma de 2.970 lei achitată de către inculpat.

În baza art. 71 Cod penal din 1969, a interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal din 1969.

Vor fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate şi, în baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare inculpatul A., care a solicitat şi suspendarea executării hotărârii atacate.

Contestatorul A. a solicitat instanţei suspendarea executării de către contestator a deciziei penale nr.524/Ap/28.09.2020 a Curţii de Apel Braşov, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 430 Cod procedură penală.

Pe fondul contestaţiei în anulare formulată, contestatorul solicită a se constata că la dosarul cauzei nu există dovada înmânării procedurii de citare pentru termenul de judecată din data de 1.09.2020, termen la care s-a soluţionat apelul promovat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov împotriva sentinţei penale nr. 392/2020 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul penal nr. xxxx/197/2018.

 Pentru aceste considerente, apărătorul contestatorului solicită instanţei admiterea contestaţiei în anulare formulată, anularea deciziei penale nr. 524/Ap/2020 a Curţii de Apel Braşov şi rejudecarea apelului ce a format obiectul dosarului penal nr. xxxx/197/2018 al Curţii de Apel Braşov.

Analizând actele şi lucrările dosarului curtea constată că este nefondată contestaţia în anulare formulată în cauză de inculpatul A..

Contestatorul arată în motivarea contestaţiei în anulare că nu a avut cunoştinţă de termenul de judecată fixat de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. xxxx/197/2018, în vederea soluţionării apelului declarat împotriva sentinţei penale nr. 329/18.03.2020 a Judecătoriei Braşov. Acesta arată că despre pronunţarea şi conţinutul deciziei nr. 524/28.09.2020 a Curţii de Apel Braşov a luat cunoştinţă prima dată la data de 29.09.2020, când la domiciliul său s-au prezentat organele de poliţie pentru executarea mandatului de executare a pedepsei. Contestatorul mai susţine că în mod nelegal la termenul de judecată din data de 1.09.2020 instanţa de apel a constatat că este îndeplinită procedura de citare cu el, deoarece nu există la dosar confirmarea dovezii de înmânare a citaţiei.

Curtea constată că nu este întemeiat acest motiv de contestaţie în anulare formulat de inculpatul condamnat A., deoarece la fila 11 din dosarul nr. xxxx/197/2018 al Curţii de Apel Braşov este depusă dovada înştiinţării inculpatului A. cu privire la termenul de judecată din 1.09.2020, acordat pentru soluţionarea apelului declarat de parchet în cauză. Procesul-verbal de predare de la fila 11 din dosarul curţii menţionează că inculpatul a fost înştiinţat la adresa sa din I., str. J., nr. x, jud. F.. Faptul că inculpatul A. nu s-a prezentat la instanţă pentru a ridica citaţia emisă nu înseamnă că acesta nu a fost citat în mod legal pentru soluţionarea apelului. Dimpotrivă, potrivit art. 261 alin. 4 lit. g) Cod procedură penală când persoana citată nu este găsită acesteia i se comunică o înştiinţare care cuprinde, printre altele, şi menţiunea că în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citaţiei în interiorul termenului stabilit, citaţia se consideră comunicată la împlinirea acestui termen. Aşadar, în speţă citaţia pentru termenul de judecată din data de 1.09.2020 se consideră comunicată la data expirării termenului acordat inculpatului pentru a se prezenta la instanţă pentru ridicarea citaţiei. În baza acestui text de lege instanţa de apel a considerat îndeplinită procedura de citare cu inculpatul şi a trecut la judecarea cauzei în apel.

Inculpatul A. nu poate invoca propria culpă, de a nu se prezenta pentru ridicarea citaţiei, în susţinerea afirmaţiei că judecarea în apel s-ar fi desfăşurat fără citarea sa legală. Instanţa de apel l-a citat pe inculpat la adresa indicată de acesta în declaraţia dată în faţa instanţei de fond la data de 25.06.2018, aflată la fila 46 din dosarul de fond, respectiv la adresa din I., str. J., nr. x, judeţul F.. Inculpatul nu a indicat o altă adresă pentru comunicarea actelor de procedură. Din moment ce inculpatul a fost citat la adresa indicată de în faţa instanţei de fond pentru citare, iar instanţa de apel l-a citat la această adresă, unde i s-a lăsat înştiinţarea prevăzută de art. 261 alin. 4 Cod procedură penală, inculpatul nu poate invoca lipsa procedurii de citare.

Nefiind întemeiată susţinerea inculpatului cu privire la lipsa procedurii de citare la judecarea apelului, curtea constată că nu este întemeiată nici solicitarea inculpatului condamnat A. de suspendare a executării hotărârii atacate cu contestaţie în anulare. Suspendarea executării hotărârii atacate cu o cale extraordinară de atac s-ar impune doar în cazul în care ar exista probe cu privire la temeinicia căii extraordinare de atac. Or, în speţă, aşa cum s-a arătat, la dosarul nr. xxxx/197/2018 al Curţii de Apel Braşov există la filele 11-12 dovezile îndeplinirii procedurii de citare în apel cu inculpatul A..

Pentru aceste motive, curtea va respinge atât cererea de suspendare a executării pedepsei, cât şi contestaţia în anulare formulată de inculpatul condamnat A. cu privire la decizia nr. 524/Ap/28.09.2020 a Curţii de Apel Braşov.

Onorariul avocatului din oficiu va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiţiei, iar contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare