Pretenţii – răspundere civilă delictuală; prejudiciu material şi moral suferit ca urmare a unui accident rutier; modalitatea de determinare a prejudiciului moral suferit

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 14.06.2018, sub nr…./299/2018, reclamantul A a chemat in judecată pe pârâta S.C. B S.A. și pe intervenientul C, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, sa oblige parata la plata sumei de 94.953,34 lei compusa din 24,953.34 lei, reprezentând daune materiale,  si a sumei de 70.000 lei, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 11.04.2017, in jurul orei 20.30, in timp ce circula regulamentar pe Aleea Privighetorilor din sectorul 1 Bucureşti cu motocicleta marca Ducatti cu nr. ..., intervenientul C, ce conducea autoturismul marca Land Rover cu nr. de înmatriculare ..., a pătruns neregulamentar pe direcţia sa de mers fără sa se asigure, producându-se un accident de circulaţie din culpa exclusiva a acestuia. După producerea evenimentului rutier a sosit un echipaj al ambulanței Bucureşti, cu care a fost transportat la Spitalul Elias in acea seara, având dureri mari in zona umărului, toracelui, mâinilor si gleznelor, din cauza impactului cu solul, fiind aruncat pe carosabil si rostogolindu-se cca 40 de m. Conform raportului de expertiza medico legala nr. Al/5145/2017, întocmit la data de 17.05.2017, vătămarea corporala produsa ca urmare a accidentului rutier din data de 11.04.2017 a necesitat un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale.

În continuare, reclamantul a precizat că, urmare a accidentului produs, a fost întocmit dosarul penal nr. 3390/P/2017 sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare din culpa de către C, fapta prevăzută de art. 196 alin 2 si 3 C.Pen. Prin Ordonanţa din data de 18.12.2017, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus clasarea cauzei, fata de dezincriminarea faptei de vătămare corporala din culpa în situaţia în care urmarea consta în producerea de leziuni ce necesita pentru vindecare cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale.

Reclamantul a solicitat a se constata că sunt îndeplinite în cauza cerinţele legale pentru angajarea răspunderii juridice civile delictuale în ceea ce îl priveşte pe intervenientul C, respectiv: săvârşirea unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, stabilirea legăturii de cauzalitate între fapta si prejudiciu si imputabilitatea faptei ilicite persoanei cu discernământ valabil.

Reclamantul a mai arătat că, în data de 21.04.20J7, din cauza durerilor foarte mari suferite la clavicula dreapta, a fost suspus unei operaţii chirurgicale la Spitalul Regina Maria, fiindu-i montata o placa de metal si 6 şuruburi metalice pe clavicula dreapta, care a ajutat la repararea osului. La data de 13.03.2018, in urma unei operaţii chirurgicale la Spitalul Regina Maria, placa metalica 3 fost extrasa. In urma accidentului rutier, in afara excoriațiilor, a suferit fractura de clavicula dreapta ce a necesitat operaţii pentru vindecarea ei, si fracturi costale C4,C5,C6,C7 si C8, având coastele fisurate, aceste vătămări pricinuindu-i atât intervenţii chirurgicale, cat si imobilizare la pat, intervenţii medicale pentru care a fost nevoit sa achite suma de 24.953,34 lei lei, conform dovezilor ataşate.

Referitor la prejudiciul moral suferit, reclamantul a solicitat a se avea în vedere ca daunele morale reprezintă satisfacţii echitabile destinate a compensa material suferinţele de ordin moral pricinuite. Repararea acestor consecinţe de natura nepatrimoniala produse prin fapta ilicita culpabila urmează regulile răspunderii civile delictuale. Evaluarea daunelor morale nu este supusa unor criterii legale prestabilite, însă prejudiciul moral nu poate fi lăsat neacoperit pe motiv ca legea nu prevede, judecătorul fiind obligat sa soluţioneze pricina, sub sancţiunea denegării de dreptate.

Existenta prejudiciului moral suferit de reclamant rezulta din lezarea integrităţii corporale, din suferinţele psihice încercate ca urmare a vătămării corporale, a intervenţiilor chirurgicale la care a fost supus, precum si din starea de disconfort major produsa. Astfel, in prima săptămâna a fost imobilizat la pat, acuzând dureri insuportabile atât la nivelul umărului drept, clavicula dreapta fiind fracturata, cat si la nivelul toracelui, având 5 coaste fisurate. Pentru vindecarea claviculei drepte a suferit doua intervenţii chirurgicale, intervenţii foarte dureroase, in toata perioada dintre cele două intervenţii, timp de 10 luni, purtând in corp o placa de metal ataşată claviculei drepte ce a ajutat la vindecare. De la data producerii evenimentului rutier din 11.04.2017, in afara intervenţiilor chirurgicale, nu a avut voie sa facă sport, nu a avut voie sa ridice greutăţi, a urmat regulat şedinţe la psihoterapeut datorita accidentului, având mereu coşmaruri.

Reclamantul a precizat ca in urma accidentului a căpătat frica de motociclete, din acel moment nu a mai circulat niciodată cu motocicleta. În urma accidentului rutier a rămas cu semne permanente pe suprafaţa corpului: cicatrici la mâini si glezne, cat si cicatricile ramase in urma intervenţiei chirurgicale la umărul drept.

Reclamantul a solicitat a se avea în vedere amploarea deosebita a prejudiciului moral suferit de acesta si alterarea aspectului fizic, prin cicatrici, care creează fără îndoiala un disconfort puternic oricărei persoane în vârsta de 34 de ani, atât in perioada imediat următoare producerii accidentului, cat si pe parcursul spitalizării si, ulterior, în perioada recuperării, acesta suferind o restrângere considerabila a posibilităţilor de viată familiala si sociala in sensul ca nu a mai putut lucra, nu a mai avut voie sa practice nicio activitate sportiva, a purtat in organism 10 luni de zile o placa metalica pentru vindecarea claviculei drepte, suma de 70.000 lei reprezentând o reparaţie adecvata si echitabilă, de natura a compensa într-o maniera rezonabila durerile fizice si morale încercate de acesta.

Reclamantul a apreciat că paratei SC B SA îi incumbă obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat prin conduita intervenientului de a intra fără sa se asigure pe direcţia sa de mers, fără a acorda prioritate, fata de dispoziţiile art. 55 alin. (1) si art. 54 alin. (2) din Legea nr.136/1995, despăgubirile se plătesc de către societatea de asigurare nemijlocit persoanelor fizice păgubite, iar acţiunea în pretenţii se poate exercita direct împotriva asigurătorului. Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acorda despăgubiri în forma băneasca si pentru vătămări corporale, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, precum si pentru cheltuielile de judecata efectuate de către persoana prejudiciata. Obligaţia asigurătorului de plata a despăgubirilor civile, în limitele legale, are un temei convenţional, rezultând exclusiv din contractul de asigurare încheiat cu persoana răspunzătoare delictual de producerea pagubei.

Reclamantul a mai arătat că, la data producerii evenimentului rutier, respectiv 11.04.2017, autoturismul marca Land Rover cu nr. de înmatriculare ..., condus de intervenientul C era asigurat pentru răspunderea civila delictuala obligatorie la SC B SA., conform poliţei de asigurare seria RO/05/M3/NP nr. 005584682.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.1357, 1381, 1385 și urm. Cod Civil, art.54, art.55 și urm Legea nr.136/1995.

În susţinere, au fost depuse înscrisuri (f 8-38).

La data de 24.08.2018 pârâta a depus întâmpinare (f 64-68), prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că a încercat soluţionarea pe cale amiabilă a dosarului de daună, transmiţând în termen legal la data de 02.04.2018 oferta de despăgubire către reclamant, în sumă de 30.000 lei, cu titlu de daune materiale şi morale. Pârâta a solicitat ca, la stabilirea despăgubirilor civile pentru reclamant, instanţa să aibă în vedere dovedirea pretenţiilor de despăgubire formulate, în principal cu înscrisuri care să demonstreze fără putinţă de tăgadă cuantumul exact al cheltuielilor ocazionate de vătămarea coroporală, precum şi faptul că acordarea acestor despăgubiri să urmărească compensarea suferinţei reclamantului şi nu să constituie o sursă de îmbogăţire fără just temei a reclamantului.

În susţinere, au fost depuse înscrisuri (f 70-72).

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi interogatorii reciproce.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Astfel cum rezultă din referatul cu propunere de clasare întocmit de DGPMB-Brigada Rutieră în dosarul nr.3990/P/2017, la data de 11.04.2017, intervenientul forţat C a condus autovehiculul cu nr de înmatriculare ... pe aleea de acces a imobilului nr. 31-35, iar la intersecţi cu Aleea Privighetorilor a intrat în coliziune cu motocicleta marca Ducatti cu nr. ..., condusă de reclamantul A, rezultând vătămarea corporală a acestuia.

Potrivit aceluiași referat cu propunere de clasare a cauzei, reclamantul a fost transportat la Spitalul Elias, unde i s-a stabilit diagnosticul de „contuzie toracică şi contuzie umăr stâng”, necesitând pentru vindecare un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale.

Prin ordonanța din 18.12.2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpă (f 125 vol I) întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, având în vedere că persoana vătămată a avut până în 90 de zile de îngrijiri medicale pentru vătămările  suferite.

Instanța reține că, la data accidentului, autoturismul cu nr. de înmatriculare ..., condus de intervenientul C, era asigurat la societatea pârâtă SC B SA, conform poliței nr. 05584682.

Prin prezenta acţiune, întemeiată pe prevederile art.1357 şi urm. Cod civil,  reclamantul a solicitat obligarea pârâtei, în calitate de asigurător RCA, la plata sumei de 24953,24  lei reprezentând  daune materiale, precum şi a sumei de 70.000 lei, reprezentând daune morale, pentru suferinţa provocată de accidentul rutier din data de 11.04.2017.

Din cuprinsul textului de lege rezultă că pentru a angaja răspunderea civilă delictuală a unei persoane trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu și  săvârșirea faptei cu vinovăție.

Potrivit art.2223 alin.1 NCC “în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”, în timp ce art.2226 alin.1 NCC dispune „asigurătorul plăteşte despăgubirea direct terţei persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat”.

De asemenea, art 2224 NCC prevede că drepturile terţelor persoane păgubite se exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.

Raportat la situația de fapt descrisă mai sus, instanța constată că sunt incidente în speță și prevederile art.22 alin 1 din Norma 39/2016 (în vigoare la data producerii evenimentului rutier), potrivit cărora la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămărilor corporale, pe cale amiabilă, se au în vedere următoarele:

(i) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical;

(ii) venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana prejudiciată ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

(iii) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;

(iv) eventualele cheltuieli prilejuite de accident, precum cheltuielile cu transportul persoanei prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;

(v) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;

În consecinţă, devine aplicabilă regula înscrisă în art.249 NCPC, conform căreia cel care în cursul procesului face o susținere trebuie să o dovedească.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală din data de 04.07.2017, întocmit de dr D, medic primar legist la INML Mina Minovici (f 15-18 vol I), reclamantul A a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire de corp dur, în circumstanţele unui accident rutier - cu victima în calitate de conducător motocicletă. De asemenea, s-a menţionat că leziunile traumatice pot data de la  11.04.2017 şi au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale, viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie, nu prezintă infirmitate fizică posttraumatică, nu prezintă alte consecinţe prevăzute de art. 194 C.penal.

 Analizând referatul cu propunere de clasare și ordonanța de clasare în privința săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă (f 125 vol I, f 129 vol I) instanța reține existența faptei, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între faptă și vătămarea suferită de reclamant și a culpei intervenientului C în producerea accidentului.

În ceea ce privește prejudiciul, art.1381 NCC dă dreptul la repararea oricărui prejudiciu, din chiar ziua cauzării lui.

Art.1391 NCC prevede posibilitatea acordării despăgubirilor pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială în cazurile de vătămare a integrității corporale sau a sănătății.

Din cuprinsul textelor de lege indicate rezultă că legiuitorul a urmărit să dea posibilitatea reparării consecințelor negative atât de ordin patrimonial, cât și nepatrimonial, incluzând, aici, prejudiciul moral.

Conform disp. art.1357 NCC, prejudiciul este unul din elementele răspunderii civile, care trebuie dovedit pentru angajarea răspunderii, întrucât nicio normă legală nu instituie vreo prezumţie în acest sens.

Simpla împrejurare că reclamantul a fost victima unui accident rutier nu este suficientă eo ipso (prin ea însăși) pentru admiterea acțiunii, dat fiind caracterul subiectiv al prejudiciului moral, ce se apreciază de la caz la caz, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, acesta fiind şi motivul pentru care în legislaţie nu sunt prevăzute criterii sau condiţii de evaluare a prejudiciilor nepatrimoniale.

Deşi legislaţia română nu oferă criterii de stabilire a daunelor morale, în doctrină şi practică s-au evidenţiat o serie de criterii obiective, cum ar fi: consecinţele negative suferite de victimă pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială a celui în cauză, având în vedere că prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu trebuie asigurată o reparare efectivă şi concretă şi nu una teoretică şi iluzorie.

Sub aspectul daunelor morale, în cazul reclamantului instanţa va avea în vedere, cu precădere, suferinţa psihică provocată acestuia ca urmare a accidentului rutier a cărui victimă a fost. Astfel, se reține că pentru vindecarea claviculei drepte reclamantul a suferit două intervenţii chirurgicale, în intervalul de 10 luni dintre cele două intervenţii având ataşată claviculei drepte o placă de metal, ce a ajutat la vindecare (f 23, 37 vol I).

În acest context, instanţa reţine că, urmare a accidentului a cărui victimă a fost, reclamantul a suportat suferinţe fizice însemnate, precum şi suferințe psihice incontestabile, amplificate de zonele sensibile care au fost afectate, şi, astfel, de sensibilitatea pe care tratamentul de vindecare şi recuperare o imprimă lor, cu repercusiuni asupra vieţii de familie şi a celei private.

În stabilirea cuantumului concret al despăgubirilor morale la plata cărora va fi obligată societatea de asigurare către reclamant, instanţa va avea în vedere actele medicale depuse la dosarul cauzei. Totodată, aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă la determinarea „preţului" suferinţei fizice şi psihice, ci înseamnă aprecierea tuturor consecinţelor negative ale evenimentului şi a implicaţiei acestuia pe toate planurile vieţii sociale ale persoanei vătămate.

Prin urmare, trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social şi familial din ceea ce ar însemna o viaţă normală, liniştită,pentru aceasta în momentul respectiv, dar şi în viitor.

Ca atare, ținând cont de criteriile anterior menționate, precum şi de numărul de zile de îngrijiri medicale, instanţa va acorda reclamantului suma de 25.000 lei, apreciind că aceasta este de natură să asigure părţii vătămate o reparare integrală şi echitabilă a suferinţei cauzate de accidentul rutier a cărui victimă a fost. Aceasta deoarece daunele morale nu pot constitui pretium doloris pentru partea vătămată, ci au menirea de a compensa într-o numită măsură durerea şi suferinţa cauzată prin accident.

În ceea ce privește daunele materiale, se reține că, potrivit art. 22 alin 1 din Norma 39/2016, la stabilirea despăgubirilor se au în vedere eventualele cheltuieli prilejuite de accident, precum cheltuielile cu transportul persoanei prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare.

În speță, în urma accidentului rutier, reclamantul a suferit fractura în treime medie a claviculei dreapte, precum şi facturi ale arcurilor costale laterale IV-VIII de partea dreaptă (f 21), ce au determinat intervenţii chirurgicale, costul tratamentelor şi intervenţiilor chirurgicale fiind în cuantum total de 24953,34 lei, potrivit înscrisurilor depuse la dosar de către reclamant (filele 8-38).

Pentru considerentele expuse, instanţa va admite în parte acţiunea formulată şi va obliga pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 24.953,34 lei, reprezentând daune materiale, precum şi a sumei de 25.000 lei, reprezentând daune morale.

În temeiul art 451, 453 NCPC, raportat la pretnţiile admise, instanţa va obliga pârâta la plata către reclamant a cheltueililor de judecată, în cuantum de 4952,66 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE,

Admite în parte cererea formulată de reclamantul A,  cu domiciliul ales în …., în contradictoriu cu pârâta S.C. B S.A., cu sediul în …., intervenientul C, cu domiciliul în ….

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 24.953,34 lei, reprezentând daune materiale, precum şi a sumei de 25.000 lei, reprezentând daune morale.

Obliga pârâta la plata sumei de 4952,66 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată azi, 21.02.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

PREȘEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare