INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 06.06.2018, sub nr. …/299/2018, reclamantul BI a formulat în contradictoriu cu pârâţii CS şi CG, cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună rezilierea Contractului de întreţinere autentificat sub nr. …/20.07.2015 de către Biroul Individual Notarial LT. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că încheiat contractul anterior menţionat, prin care a transmis soţilor C dreptul de nudă proprietate asupra apartamentului nr. 3 situat în …, Bucureşti, sector 1, în schimbul asumării de către aceştia a obligaţiei de a îl întreţine, pe toată durata vieţii sale. Potrivit reclamantului, aceste obligaţii constau în procurarea celor necesare traiului: alimente, îmbrăcăminte, îngrijire, efectuarea igienei personale, a menajului în apartamentul în care locuieşte, pregătirea hranei, achitarea costurilor aferente utilităţilor imobilului, a telefonului, electricitate, întreţinere cablu, procurarea de medicamente, asistenţă medicală, spitalizare în caz de nevoie, precum şi înhumarea şi pomenirea sa după deces, conform datinilor creştineşti. S-a menţionat că la scurt timp după semnarea contractului de întreţinere, pârâţii nu au mai trecut pe la apartamentul său, precum şi că acesta se întreţine singur, plăteşte din surse proprii medicamentele, hrana, întreţinerea şi electricitatea.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2254-art. 2260 Cod civil.
În susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, a proba testimoniale şi a probei cu interogatoriul, fiind ataşată o copie a contractului de întreţinere autentificat sub nr. 1433/20.07.2015.
La data de 07.09.2018, pârâţii CS şi CG au depus întâmpinare şi cerere reconvenţională (fila 34), prin care s-a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de reziliere a contractului de întreţinere, susţinându-se că instanţa de judecată poate dispune doar rezoluțiunea, iar nu rezilierea şi s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, iar pe cale reconvenţională, s-a solicitat înlocuirea obligaţiei de întreţinere printr-o rentă lunară în valoare de 800 lei, din care se va scădea valoarea întreţinerii lunare a apartamentului în care locuieşte reclamantul.
În motivare, pârâţii au precizat că l-au cunoscut pe reclamant la începutul anului 2015, iar iniţiativa încheierii contractului de întreţinere a fost a reclamantului. S-a precizat că deşi iniţial au acceptat încheierea contractului, în momentul naşterii celei de-a doua fiice a acestora, respectiv în luna iulie 2015, pârâţii au revenit asupra deciziei, însă, la insistenţele reclamantului, au hotărât continuarea demersurilor pentru încheierea contractului de întreţinere cu rezerva uzufructului. Potrivit pârâţilor, lucrurile s-au desfăşurat normal până în luna octombrie 2015, când pârâţii l-au ajutat pe reclamant să îşi întocmească dosarul de handicap, fără însă a se reuşi ca acesta din urmă să primească dreptul de însoţitor, reclamantul învinuindu-i pe pârâţi pentru rezultat. S-a susţinut că din acest moment, comportamentul reclamantului s-a schimbat, refuzând orice contact cu aceştia. În continuare, pârâţii i-au plătit cablu, energia electrică şi întreţinerea (din anul 2016 aceste plăţi fiind efectuate online), i-au cumpărat medicamente, i-au adus alimente de la ţară sau cumpărate, reclamantul refuzând însă să i se gătească. S-a arătat că de la începutul anului 2016, reclamantul nu le-a mai răspuns pârâţilor nici la uşă sau telefon, decât foarte rar, ocazii cu care au observat că reclamantul avea cumpărăturile făcute, iar căţelul său era plimbat de o vecină, IE. Potrivit pârâţilor, ultima reţetă de medicamente cumpărată a fost din iunie 2016, când i-au făcut două programări la medic, din care reclamantul a acceptat să se prezinte doar la una singură. S-a mai precizat că în iunie 2016, reclamantul le-a cerut pârâţilor cheile apartamentului său, schimbând yala uşii de la intrare. În toamna anului 2016, s-a arătat că pârâţii l-au contactat pe pârât, care i-a minţit cu privire la spitalul unde este internat, însă după ce au aflat unde se află în realitate şi l-au vizitat. Întrucât reclamantul refuza în continuare orice legătură sau contact cu pârâţii, aceştia au continuare să îi plătească facturile, precum şi serviciile oferite de vecina IE, pentru a-i face menajul şi a-i plimba căţelul. S-a mai relatat că în februarie 2018, speriaţi fiind că reclamantul nu răspunde nici la uşă, nici la telefon, pârâţii au apelat numărul 112, venind pompierii, care l-au găsit pe reclamant în casă, fără a dori să răspundă. Pârâţii au susţinut că reclamantul refuză orice ajutor de la aceştia şi că şi-au îndeplinit obligaţiile din contract în măsura în care li s-a permis. S-a precizat că prin încheierea contractului cu reclamantul pârâţii au fost privaţi de posibilitatea de a contract un credit pentru un apartament mai mare, având în vedere că au două fiice şi în prezent locuiesc într-un apartament de două camere, cheltuielile cu reclamantul fiind împovărătoare pentru a mai achita şi o rată la bancă. S-a afirmat că pârâţii şi-au exprimat disponibilitatea de a rezilia contractul de întreţinere, cu obligaţia reclamantului de a achita jumătate din taxele notariale, acesta din urmă refuzând propunerea făcută. Pârâţii au precizat că nu sunt de acord cu admiterea acţiunii, în condiţiile în care au făcut plăţi cu reclamantul de peste 25.000 lei, iar imposibilitatea de a-l întreţine pe reclamant nu le este imputabilă. Aceştia au învederat că suma de 800 lei cu titlu de rentă viageră este îndestulătoare pentru reclamant, având în vedere că facturile însumează aproximativ 400 lei lunar, iar pentru menaj şi alimente îi ajung 400 lei, medicamentele fiindu-i compensate 1000%, iar veniturile reclamantului fiind de 1600-1800 lei lunar.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205, art. 249 Cod procedură civilă, art. 1517, art. 2261-art. 2263 Cod civil, iar în probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri (filele 39-135), a probei cu interogatoriul reclamantului, a probei cu înregistrări audio şi a probei testimoniale.
S-a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 585 lei, conform chitanţei nr. 200140 (2) din 06.11.2018 (fila 159).
La data de 08.10.2018, reclamantul-pârât a depus răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâţii-reclamanţi (fila 141), învederând instanţei că din eroare a precizat că solicită rezilierea contractului de întreţinere, când în realitate urmăreşte rezoluţiunea acestuia. S-a precizat că suma de 800 lei propusă de pârâţi cu titlu de rentă viageră este insuficientă, având în vedere situaţia sa medicală, vârsta, precum şi faptul că are un picior amputat. S-a mai arătat că obligaţia de întreţinere este totală şi că din chiar întâmpinarea depus de pârâţi rezultă atitudinea rece a acestora, precum şi că încă de la început între părţi au existat tensiuni. S-a solicitat respingerea cererii reconvenţionale şi admiterea acţiunii sale.
Sub aspectul probatorului, în şedinţa publică din data de 28.11.2018 (filele 169-170), instanţa a încuviinţat pentru reclamant şi pentru pârâţii-reclamanţi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu interogatoriile reciproce şi proba testimonială, constând în audierea a câte doi martori.
Răspunsurile părţilor la interogatoriile administrate la termenul de judecată din data de 23.01.2019 se regăsesc la filele 177-184.
Din oficiu, au fost efectuate demersuri în vederea obţinerii referatului din data de 09.11.2018, întocmit de către Biroul de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 1 Bucureşti, ca urmare a deplasării la domiciliul reclamantului şi a discuţiilor purtate de reprezentanții acestei instituţii, la sediul acesteia, cu pârâţii (filele 208-2019).
La termenul de judecată din data de 21.03.2019, instanţa a procedat la audierea martorilor PA şi IE, solicitaţi de către pârâţi, precum şi HD şi LP, solicitaţi de către reclamant, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei (filele 213-2019).
De asemenea, la termenul de judecată din data de 21.03.2019, instanţa a încuviinţat pentru pârâţi proba cu înregistrările audio, depuse pe suport optic la fila 223.
La data de 28.03.2019, reclamantul-pârât a depus concluzii scrise, prin care a solicitat ca instanţa să nu aibă în vedere înregistrările audio depuse de pârâţi, întrucât reclamantul a fost provocat, acesta nu ştia că a fost înregistrat şi nu şi-a dat acordul în acest sens. S-a solicitat admiterea acţiunii şi pronunţarea unei soluţii în sensul dispunerii rezoluţiunii contractului de întreţinere, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, motivându-se că reclamantul a încheiat acest contract pentru a beneficia de îngrijirea concretă din partea pârâţilor, având în vedere că este în vârstă şi are un handicap deosebit de grav (nu are un picior). S-a susţinut că pârâţii i-au oferit întreţinere doar 2-3 luni, după care nu au mai realizat nimic din obligaţiile contractuale, acesta fiind şi motivul pentru care nu le-a mai permis să se apropie de reclamant. S-a solicitat respingerea cererii reconvenţionale, întrucât schimbarea obligaţiei de întreţinere în obligaţia de a plăti o sumă de bani reprezintă o novaţie ce necesită acordul expres al reclamantului.
La data de 05.04.2019, pârâţii-reclamanţi au depus concluzii scrise, solicitând respingerea acţiunii principale ca neîntemeiată şi admiterea cererii reconvenţionale, astfel cum a fost formulată, pentru motivele expuse pe larg, în scris, prin actele procedurale depuse la dosar, precum şi, verbal, la termenele de judecată.
Analizând materialul probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
În fapt, la data de 20.07.2015, reclamantul BI, în calitate de creditor al obligaţiei de întreţinere, a încheiat cu pârâţii CS şi CG, în calitate de debitori ai obligaţiei de întreţinere, Contractul de întreţinere autentificat sub nr. …/20.07.2015 de către BIROUL INDIVIDUAL NOTARIAL LT (filele 3-4).
Contractul menţionat a avut ca obiect înstrăinarea de către creditorul obligaţiei de întreţinere a apartamentului nr. … situat în …, sector 1, Bucureşti, compus din 2 camere de locuit şi dependinţe, în suprafaţa de 46,23 m.p., împreună cu cota parte aferentă apartamentului de 0,81% din părţile şi dependinţele comune ale întregului imobil-bloc, precum şi cota parte de teren aferentă apartamentului de 0,81%, reprezentând suprafaţa de teren de 7,17 mp , având nr. cadastral …-C1-U12, înscris în Cartea Funciară nr. …-C1-U12, creditorul obligaţiei de întreţinere rezervându-şi dreptul de uzufruct viageră asupra apartamentului înstrăinat.
Preţul acestei înstrăinări l-a constituit întreţinerea pe care pârâţii CS şi CG urmau să o acorde creditorului obligaţiei de întreţinere pe parcursul vieţii acestuia, ce consta în „procurarea celor necesare traiului (alimente, îmbrăcăminte, îngrijire, efectuarea igienei personale, a menajului în apartament, pregătirea hranei, achitarea costurilor aferente utilităţilor imobilului – telefon, electricitate, întreţinere, cablu, etc., procurarea de medicamente, asistenţă medicală, spitalizare în caz de nevoie), precum şi înhumarea şi pomenirea sa după deces, conform datinilor creștinești.”
Contractul de întreţinere a fost evaluat în vederea taxării la suma de 29.024 Euro.
Conform extrasului de carte funciară depus la dosar la fila 26, imobilul cu nr. cadastral …-C1-U12, apare ca fiind intabulat pe numele pârâţilor, reclamantul beneficiind de un drept de uzufruct viager.
În drept, în temeiul art. 6 alin. (2) din Codul civil din 2009 şi art. 3 şi art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil din 2009, în vigoare din 01.10.2011, instanța constată ca fiind aplicabile în prezenta speță dispozițiile Noului Cod civil (având în vedere încheierea Contractului de întreţinere nr. 1433/20.07.2015 ulterior datei de 1 octombrie 2011).
Conform art. 2254 alin. (1) şi (2) Cod civil, „prin contractul de întreţinere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită durată. Dacă prin contract nu s-a prevăzut durata întreţinerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia, atunci întreţinerea se datorează pentru toată durata vieţii creditorului întreţinerii.”
Potrivit art. 2263 alin. (2)-(7) Cod civil, „atunci când comportamentul celeilalte părţi face imposibilă executarea contractului în condiţii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluţiunea. În cazul prevăzut la alin. (2), precum şi atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligaţiei de întreţinere, rezoluţiunea nu poate fi pronunţată decât de instanţă, dispoziţiile art. 1552 nefiind aplicabile. Orice clauză contrară este considerată nescrisă. Dacă rezoluţiunea a fost cerută pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), oferta de întreţinere făcută de debitorul pârât după introducerea acţiunii nu poate împiedica rezoluţiunea contractului. În cazul în care rezoluţiunea se pronunţă pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), debitorul în culpă nu poate obţine restituirea prestaţiilor de întreţinere deja executate. Dreptul la acţiunea în rezoluţiune se transmite moştenitorilor. Rezoluţiunea contractului de întreţinere nu se poate cere pentru motivele prevăzute la art. 2261 alin. (1).”
Din interpretarea textelor legale mai sus expuse, rezultă că acţiunea în rezoluţiunea contractului de întreţinere poate fi admisă doar în două ipoteze, limitativ prevăzute de lege. Prima vizează situaţia când oricare dintre părţile contractante adoptă, în executarea contractului, o conduită care face ca obligaţia de întreţinere să nu mai poată fi executată în condiţii compatibile cu bunele moravuri. În acest caz, reclamantul este obligat să probeze, prin orice mijloc de probă, că pârâtul are un comportament care nu permite executarea obligaţiei de întreţinere în condiţii normale, conforme standardelor morale ale societăţii.
Cea de a două situaţie care justifică rezoluţiunea contractului de întreţinere este neexecutarea fără justificare a obligaţiei de întreţinere, ipoteza presupunând că debitorul întreţinerii refuză să îşi execute obligaţia asumată contractual, fără a fi incidente vreuna dintre ipotezele ce reprezintă, potrivit art. 1555-1557 Cod civil, cauze justificate de neexecutare.
Dacă instanţa de judecată constată că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă pentru admisibilitatea acţiunii în rezoluţiune, va dispune desfiinţarea contractului și la cerere, obligarea debitorul întreţinerii să restituie dreptul transmis de către creditor la data contractării.
Condiţiile generale care trebuie întrunite cumulativ pentru ca rezoluţiunea unui contract sinalagmatic să fie admisibilă sunt: să existe o neexecutare a obligaţiilor asumate prin contract din partea unei părţi contractante, neexecutarea obligaţiilor să îi fie imputabilă acesteia şi să fie pusă în întârziere.
Potrivit dispoziţiilor art. 249 Cod procedură civilă, cel care face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească, astfel încât sarcina probei îndeplinirii tuturor cerinţelor pentru a opera rezoluţiunea contractului de întreţinere aparţine reclamanţilor.
Cerinţa punerii în întârziere a pârâţilor este îndeplinită, deoarece în baza art. 1523 alin. (2) lit. a) Cod civil, având în vedere caracterul alimentar al prestaţiei în cazul unui contract de întreţinere, termenele stipulate pentru executare au caracter esenţial, pârâţii fiind de drept în întârziere.
Cu privire la condiţia neexecutării obligaţiilor contractuale, instanţa reţine că părţile nu au opinii divergente în sensul că pârâţii și-au executat complet obligațiile doar pentru o perioadă limitată de timp după încheierea contractului, respectiv până cel târziu în cursul anului 2016. Din verificările efectuate în sistemul informatic Ecris, rezultă că la data de 19.07.2017, reclamantul a formulat iniţial cererea de chemare în judecată, solicitând rezoluţiunea contractului de întreţinere, cererea sa fiind anulată în procedura administrativă, conform art. 200 Cod procedură civilă. Faţă de cele expuse, instanţa reţine că neexecutarea (chiar şi parţială) a obligaţiei de întreţinere asumată de pârâţi prin contract, este suficient de importantă ca să atragă rezoluţiunea contractului.
În ceea ce priveşte caracterul culpabil al neexecutării obligaţiei de întreţinere (sau al unei neexecutări parţiale), instanţa reţine că, în materie contractuală, culpa debitorului este prezumată, potrivit art. 1548 Cod civil, debitorul putând fi exonerat de răspundere atunci când neexecutarea obligaţiei contractuale nu îi este imputabilă, aceasta datorându-se după caz, faptei creditorului, cazului fortuit sau forţei majore, conform art. 1351 Cod civil.
Făcând aplicarea dispoziţiilor legale de mai sus, instanţa reţine că, din declaraţiile martorilor audiaţi, precum şi din răspunsurile reclamantului, personal, la întrebările din cadrul interogatoriului, a reieşit că reclamantul a refuzat să mai primească orice fel de îngrijire din partea pârâţilor şi nu îşi doreşte să o primească nici pe viitor.
Refuzul de a primi întreţinerea cuvenită, fără un motiv temeinic, constituie un abuz al întreţinutului, acesta neputând obţine rezoluţiunea contractului, prevalându-se de propria-i culpă.
Din probele administrate, a rezultat că reclamantul nu le-a mai permis pârâţilor accesul în locuința sa după anul 2016, schimbând yala uşii de la intrare, fără însă a se dovedi un motiv temeinic, imputabil pârâţilor.
Afirmaţiile reclamantului potrivit cărora pârâţii au manifestat dezinteres faţă de nevoile sale nu sunt susținute de nicio probă din cele administrate în prezentul dosar.
Din contră, depoziţiile martorilor sunt în sensul că acesta din urmă le-a refuzat pârâţilor orice ajutor oferit, împiedicându-le accesul în locuinţa sa prin schimbarea yalei şi refuzul de a le răspunde la uşă sau telefon.
Sunt avute în vedere şi înregistrările audio depuse la dosar de către pârâţi, al căror conţinut nu este negat de reclamant, acesta susţinând doar că nu şi-a dat acordul pentru a fi înregistrat şi că a fost provocat. În legătură cu aceste înregistrări, instanţa constată că nu a fost făcută dovada incidenţei tezei finale a art. 341 alin. (2) Cod procedură civilă, respectiv că acestea ar fi fost obţinute cu încălcarea legii ori a bunelor moravuri, astfel încât să nu poate fi folosite în prezentul litigiu.
Conţinutul acestor înregistrări relevă atitudinea constant ostilă a reclamantului faţă de încercările pârâţilor de a se implica în viaţa reclamantului, de a-i face curăţenie în apartament, de a-i oferi alimente şi de a-i procura medicamente.
Instanţa apreciază că starea conflictuală dintre părţi, rezultată din materialul probator administrat, nu permite restabilirea unor relaţii de colaborare între reclamant şi pârâţi, reclamantul fiind cel care refuză primirea întreţinerii din partea pârâţilor.
Totodată, pârâţii au făcut dovada preocupării constante în oferirea de sprijin reclamantului, precum şi a îndeplinirii obligaţiei de întreţinere, în măsura în care a fost posibil, din momentul în care li s-a refuzat accesul în imobilul reclamantului.
Astfel, aceştia au achitat: contravaloarea întreţinerii în perioada mai 2015-iulie 2018, pentru apartamentul în care locuieşte reclamantul, conform extraselor de cont depuse la filele 60-65 din dosar, contravaloarea serviciilor de cablu tv şi telefonie mobilă în perioada ianuarie 2016-august 2018, conform extraselor de cont depuse la filele 66-75; precum şi contravaloarea energiei electrice în perioada ianuarie 2016-august 2018, conform extraselor de cont depuse la filele 76-84.
Impozitele aferente imobilului au fost achitate de către pârâţi din anului 2016 până în prezent, iar în anul 2018, aceştia au încheiat o asigurare facultativă pentru locuinţă (filele 39-52).
Instanţa mai constată că în perioada decembrie 2016-august 2017, pârâţii au achitat martorei IE lunar suma de 300 lei, pentru ca aceasta să realizeze serviciile de curăţenie şi îngrijire a reclamantului, aspect susţinut de extrasele de cont depuse la dosar la filele 55-58, precum şi de depoziţia martorei înseşi, care a confirmat că a fost remunerată de pârâţi să se ocupe de menajul în apartamentul reclamantului şi să îi facă cumpărăturile necesare.
Astfel, este evidentă atitudinea ostilă a reclamantului care, prin acțiunile sale, urmărește să îi pună pe pârâţi în imposibilitatea de a-și îndeplini obligațiile contractuale, pentru a putea solicita rezoluțiunea contractului de întreținere, fapt ce nu poate fi reținut ca o culpă a pârâţilor și o cauză care să determine rezoluțiunea contractului de întreținere.
Instanţa va analiza prezenta situaţie şi din perspectiva caracterului specific al contractului de întreţinere, respectiv necesitatea unei relaţii de respect reciproc şi bună înţelegere între părţile unui astfel de contract. Instanţa consideră important sentimentul de respect reciproc care trebuie să subziste în executarea tuturor obligaţiilor asumate, dar arată că nu se poate da o interpretare abuzivă acestui principiu, încât să se ajungă în situaţia asemănătoare unei vânzări sub condiţie rezolutorie care să depindă exclusiv de voinţa şi percepţia celui întreţinut. O astfel de interpretare ar ajunge la încălcarea unui alt principiu determinant în materia contractelor, respectiv „forţa obligatorie a contractelor” şi ar determina o insecuritate totală a raporturilor contractuale.
Față de cele arătate, instanța nu poate admite cererea reclamantului, în condițiile în care nu s-a reținut o neexecutare culpabilă și repetată a obligației de întreținere în sarcina pârâţilor. Admiterea cererii ar însemna o încălcare a securității actului juridic, în sensul că deși cumpărătorul își îndeplinește cu bună-credință obligația de a presta întreținerea ca preț al vânzării-cumpărării, acesta poate pierde dreptul de proprietate doar prin simpla schimbare de poziție a vânzătorului care „se răzgândește” și nu mai vrea să primească prestațiile. Astfel, o persoană poate încheia, succesiv, mai multe contracte de întreținere solicitând, pe rând, rezoluțiunea lor pe motiv că nu îi mai place persoana obligată la întreținere sau că este nemulțumită de prestațiile primite.
În consecinţă, instanţa urmează să respingă cererea privind rezoluţiunea contractului de întreţinere, întrucât în cauză nu s-au dovedit a fi întrunite condiţiile necesare pentru admiterea acestei acţiuni.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de către pârâţii-reclamanţi CS şi CG, având ca obiect înlocuirea obligaţiei de întreţinere stabilită în sarcina pârâţilor prin Contractul de întreţinere nr. …/20.07.2015, cu obligaţia de plată a unei sume lunare de bani, instanţa reţine că de esența contractului de întreținere este prestarea în natură a întreținerii.
Cu toate acestea, pe parcursul derulării contractului, pot apărea situații când, dependent sau independent de voința părților, executarea în natură a obligației nu mai este posibilă. Cauzele care pot conduce spre această situație pot fi dintre cele mai diferite, printre acestea numărându-se şi diferende între părțile contractante, cum ar fi refuzul creditorului de a primi întreținerea. În aceste situații, se poate proceda la transformarea obligației, în sensul că întreținerea nu se va mai presta în natură, ci prin plata periodică a unor sume de bani.
Potrivit art. 2261 Cod civil, dacă prestarea sau primirea în natură a întreţinerii nu mai poate continua din motive obiective, instanţa judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricăreia dintre părţi, fie şi numai temporar, întreţinerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare. Atunci când prestarea sau primirea în natură a întreţinerii nu mai poate continua din culpa uneia dintre părţi, instanţa va majora sau, după caz, diminua cuantumul sumei de bani care înlocuieşte prestaţia de întreţinere.
Dacă debitorul este cel care sesizează instanța cu o cerere de transformare a obligației de întreținere (precum în speţă), atunci admiterea acesteia este condiționată de dovedirea de către debitorul întreţinerii a faptului că, în mod culpabil, fără temei, creditorul refuză să primească întreținerea.
Prin prezenta cerere reconvenţională, instanța de judecată a fost învestită cu o cerere de transformare în bani a obligației de întreținere, de către debitorii obligației de întreținere, pârâţii-reclamanţi, care invocă în sprijinul solicitării sale refuzul reclamantului de a primi întreținerea.
Faţă de toate argumentele arătate mai sus, instanța apreciază ca, în speţa de faţă, s-a stabilit conduita culpabilă a creditorului întreținerii, care refuză orice interacţiune cu pârâţii-reclamanţi.
Referitor la cuantumul sumei lunare ce urmează a fi achitată de către pârâţii-reclamanţi, instanța reţine că îngrijirea şi întreținerea unei persoane presupune anumite condiții de viață şi sănătate aplicabile oricărei persoane raportate, bineînțeles, la nivelul de trai actual din ţara noastră.
În speţă, pârâţii-reclamanţi au indicat suma de 800 lei, în timp ce reclamantul-pârât nu a propus un anumit cuantum al obligaţiei de plată şi nici nu au propus administrarea de probe în acest sens.
În lipsa unor criterii legale, având în vedere cuantumul de 640 lei al pensiei minime existente în prezent în Romania, situaţia medicală şi nevoile specifice ale reclamantului, precum şi faptul că acesta lunar încasează pensie, instanța apreciază ca fiind echitabil a fi stabilită suma 1.000 lei lunar.
Instanța reţine că această sumă este justificată, în măsura în care reclamantul nu a probat că i-ar fi necesară o sumă mai mare şi în condițiile în care acesta ar putea oricând să pretindă îndeplinirea obligației în natură în mod necondiționat sau, în măsura în care va proba necesitatea, majorarea sumei lunare de bani.
Obligaţia de întreţinere este definită în contractul încheiat între părţi şi include „procurarea celor necesare traiului (alimente, îmbrăcăminte, îngrijire, efectuarea igienei personale, a menajului în apartament, pregătirea hranei, achitarea costurilor aferente utilităţilor imobilului – telefon, electricitate, întreţinere, cablu, etc., procurarea de medicamente, asistenţă medicală, spitalizare în caz de nevoie)”.
Pe cale de consecinţă, instanţa va admite, în parte, cererea reconvenţională formulată de către pârâţii-reclamanţi şi va dispune înlocuirea obligaţiei de întreţinere stabilită în sarcina pârâţilor prin Contractul de întreţinere încheiat între părţi, autentificat sub nr. … din data de 20.07.2015 de Biroul Individual Notarial LT, cu obligaţia de plată în sarcina pârâţilor a sumei de 1.000 de lei/lună, scadente la data de 01 a fiecărei luni, reclamantul urmând a primi diferenţa după achitarea costurilor aferente utilităţilor imobilului – telefon, electricitate, întreţinere, cablu, etc., astfel cum s-a specificat în contract.
Asupra cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanța reţine că potrivit art. 453 alin. (1) coroborat cu art. 451 alin. (1) și art. 452 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, la plata sumelor reprezentate de taxe de timbru, onorarii de avocat și orice alte cheltuieli ocazionate de purtarea procesului, cu condiția să fie dovedite până la închiderea dezbaterilor.
În cauză, având în vedere soluţia ce se va dispune în cauză şi reţinându-se culpa procesuală a reclamantului pentru existenţa acestui litigiu, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului-pârât de obligare a pârâţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată şi îl va obliga pe reclamantul-pârât la plata către pârâţii-reclamanţi a cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru de 585 lei (achitată conform dovezii de la fila 159) şi onorariu avocaţial de 3.000 lei (achitat conform înscrisurilor depuse la filele 225-227).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamantul-pârât BI, CNP …, domiciliat în Bucureşti, …, sector 1, şi cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat LP în …, sector 1 Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi CS, CNP …, şi CG, CNP …, ambii cu domiciliul în Bucureşti, …, sector 1, şi cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat GM, în sector 6, Bucureşti, ... .
Admite, în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi.
Dispune înlocuirea obligaţiei stabilite în sarcina pârâţilor-reclamanţi prin Contractul de întreţinere încheiat între părţi, autentificat sub nr. … din data de 20.07.2015, de Biroul Individual Notarial LT, cu obligaţia de plată în sarcina pârâţilor-reclamanţi a unei rente lunare de 1.000 lei, scadente la data de 01 a fiecărei luni.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantului-pârât de obligare a pârâţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamantul-pârât la plata către pârâţii-reclamanţi a cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru de 585 lei şi onorariu avocaţial de 3.000 lei.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Pronunţată, astăzi, 19.04.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei.
PREȘEDINTE GREFIER
Judecătoria Sectorul 1 București
plângere împotriva refuzului de emitere a titlului executoriu - ridicarea măsurii sechestrului instituit într-un dosar de executare, respectiv emiterea unei încheieri de încetare a executării silite reprezintă o atribuţie a executorului judecătoresc refer
Judecătoria Călărași
ÎNCUVIINŢARE EXECUTARE SILITĂ
Tribunalul Hunedoara
Rectificare carnet de munca. Dispozitii legale
Curtea de Apel București
Răspunderea patrimonială a funcţionarului public. Decizie de imputare tardiv emisă.
Judecătoria Lehliu-Gara
Nulitate absolută contract