Ordonanţă de plată – excepţia inadmisibilităţii în raport de faptul că somaţia a fost comunicată la un alt sediu decât cel înregistrat la onrc

Hotărâre 1332 din 06.03.2019


INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de emitere a ordonanţei de plată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 26.11.2018 sub nr. …/299/2018, creditoarea A a chemat în judecată pe debitoarea B S.R.L., solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 34.642,65 lei, compusă din 1.563,76 lei contravaloare servicii prestate şi neachitate, 184,21 lei penalităţi de întârziere şi 32.894,68 lei daune pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei contractuale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat, în esenţă, că între C S.A., în calitate de furnizor de servicii de telefonie mobilă şi debitoarea B S.R.L., s-au încheiat şase contracte de prestări servicii, în temeiul cărora celei din urmă i-au fost prestate serviciile menţionate în contracte, sens în care au fost emise o serie de facturi fiscale, în valoare de 1.563,76 lei, pe care însă aceasta nu a înţeles să le achite.

A mai precizat creditoarea că, faţă de neîndeplinirea la scadenţă a obligaţiei de plată a debitului principal, au fost calculate penalităţi de întârziere în sumă de 184,21 lei conform contractelor (0,5% pe zi de întârziere), şi, întrucât rezilierea contractelor s-a produs anterior împlinirii duratei minime contractuale, ca urmare a neplăţii la scadenţă a contravalorii serviciilor de care a beneficiat, debitoarei îi incumbă obligaţia de plată a unor daune în valoare de 32.894,68 lei, al căror mod de calcul este detaliat în cuprinsul facturilor.

Creanţa izvorâtă din contractele sus-menţionate a fost cesionată la data de 17.02.2017 către D şi, ulterior, în data de 19.04.2017, a fost transmisă către A

Întrucât debitoarea nu a răspuns demersurilor creditorului cesionar şi nu a achitat debitul restant, în temeiul art. 1015 C.pr.civ. i-a fost comunicată acesteia o somaţie prin care i s-a pus în vedere să achite suma restantă în termen de 15 zile de la data primirii, fără rezultat însă.

În continuare, s-a mai învederat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 663 C.pr.civ., creanţa afirmată fiind certă, lichidă şi exigibilă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1014, art. 1015, art. 663, art. 453 C.pr.civ.

În probaţiune, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea de emitere a ordonanţei de plată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 1).

Prin întâmpinarea depusă la data de 22.02.2019 (f. 88), debitoarea a invocat excepţia inadmisibilităţii raportat la faptul că nu s-a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 1015 C.pr.civ., constând în comunicarea somaţiei de plată, precum şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Cu privire la fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile imperative reglementate de art. 1014 C.pr.civ., creanţa afirmată prin cerere nefiind certă, lichidă şi exigibilă.

A precizat debitoarea că a contestat trei dintre facturile fiscale invocate de A încă de la data emiterii lor şi, mai mult decât atât, acestea nu au fost înregistrate în contabilitatea societăţii.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1015, art. 1017 C.pr.civ., art. 2500, art. 2540 C.civ.

În dovedirea apărărilor, debitoarea a depus înscrisuri alăturat întâmpinării formulate.

Deliberând asupra excepţiei inadmisibilităţii, invocată de debitoare, instanţa expune următoarele considerente:

Potrivit art. 1015 alin. (1) C.pr.civ. creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.

Totodată, potrivit art. 193 alin. (1) şi (2) C.pr.civ., sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta.

Din dispozițiile legale menționate rezultă că anterior formulării cererii privind ordonanţa de plată creditorul are obligaţia notificării debitorului în legătură cu creanţa pretinsă, printr-o somaţie prin care îi solicită acestuia îndeplinirea obligaţiei şi îi acordă un termen de executare de 15 zile de la primirea somaţiei, iar comunicarea se realizează fie prin intermediul executorului judecătoresc, fie prin poştă, în modalitatea scrisorii recomandate, cu conţinut declarat şi confirmare de primire.

Neîndeplinirea procedurii prealabile reglementate de art. 1015 C.pr.civ. atrage sancţiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, conform art. 1017 alin. (2) teza a doua.

Finalitatea urmărită de legiuitor prin instituirea obligativităţii comunicării somației constă în încunoștințarea efectivă a debitorului cu privire la creanța pe care creditorul pretinde că o are împotriva sa și acordarea unui termen de plată astfel încât să se evite efectuarea unor cheltuieli suplimentare ocazionare de declanşarea unei acţiuni civile prin care să se urmărească recuperarea debitului restant.

În cauza de faţă, conform procesului-verbal de înmânare ataşat la fila 12 din dosar, un reprezentant al B.E.J. E a încercat să comunice notificarea adresată debitoarei la sediul situat în Bucureşti …., sector 1, procedura de comunicare nefiind însă realizată din cauza faptul că „destinatarul nu mai locuieşte la acea adresă”.

Societatea creditoare nu a procedat la refacerea procedurii de comunicare, prin executor judecătoresc sau prin poştă, în modalitatea scrisorii recomandate cu conţinut declarat şi confirmare de primire, astfel cum prevăd dispoziţiile normative înscrise în art. 1015 alin. (1) C.pr.civ.

Totodată, din extrasul eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (f. 80) instanţa reţine că sediul social al debitoarei B S.R.L. este situat la altă adresă decât cea la care s-a încercat comunicarea somaţiei, respectiv în …, data de început a valabilităţii pentru dovada de sediu fiind 01.04.2016.

În raport de împrejurările expuse, instanţa constată că nu a fost parcursă procedura reglementată de art. 1015 C.pr.civ., prealabil pornirii procesului, debitoarei nefiindu-i comunicată somaţia prin care să i se pună în vedere să achite suma datorată.

Prin urmare, instanţa urmează să admită excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare, şi, în consecinţă, să respingă cererea de emitere a ordonanţei de plată ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte cererea debitoarei de acordare a cheltuielilor de judecată prilejuite de soluţionarea prezentei acţiuni civile, sunt avute în vedere dispoziţiile art. 451 alin. (2) C.pr.civ., în acord cu care instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

Textul de lege precitat permite instanţei să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, fiind menit să împiedice abuzul de drept prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justiţiabilului să beneficieze de o asistenţă judiciară calificată pe parcursul procesului.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 401/2005 s-a reţinut că prerogativa instanţei de a cenzura cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil.

În aprecierea cuantumului onorariului, instanţa trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului. Partea care a câștigat procesul va putea obține restituirea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestora, în acest sens statuând şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (c. Raicu împotriva României).

Prin reducerea cuantumului onorariului avocaţial pus în sarcina părţii care a pierdut procesul, instanţa nu intervine în contractul de asistenţă judiciară şi nu-l modifică în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.

Raportat, pe de-o parte, la complexitatea redusă a pricinii şi caracterul ordonanţei de plată de procedură simplificată, iar, pe de altă parte, la valoarea obiectului cererii şi activitatea efectiv desfăşurată de avocat, care a redactat întâmpinarea formulată în cauză şi a reprezentat partea la termenul de judecată din data de 27.02.2019, instanţa apreciază că onorariul de avocat în valoare de 7.000 lei nu are un cuantum rezonabil, impunându-se reducerea acestuia la suma de 4.000 lei, care respectă exigenţele proporţionalităţii.

Prin urmare, apreciind cererea supusă analizei ca fiind parţial întemeiată, instanţa, în temeiul art. 453 alin. (1) C.proc.civ., va obliga creditoarea la plata către debitoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.000 lei, constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia inadmisibilităţii, invocată de debitoare.

Respinge ca inadmisibilă cererea de emitere a ordonanţei de plată formulată de creditoarea A, cu sediul ales …. în contradictoriu cu debitoarea B S.R.L., ….

Obligă pe creditoare la plata către debitoare a sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat redus de la suma de 7.000 lei).

Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată astăzi, 06.03.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE,GREFIER,