Contestaţia privind rezultatele concursului de recrutare în funcţia publică. Inexistenţa unei încălcări a legii sau a unei adăugări la lege, prin adoptarea prevederilor art. 65, lit. c) şi art. 66, lit. c) din h.g. nr. 611/2008

Decizie 106 din 06.06.2019


CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Contestaţia privind rezultatele concursului de recrutare în funcţia publică. Inexistenţa unei încălcări a legii sau a unei adăugări la lege, prin adoptarea prevederilor art. 65, lit. c) şi art. 66, lit. c) din H.G. nr. 611/2008

- art. 65 lit. c) şi art. 66 lit. c) din H.G. nr. 611/2008

- art. 57, alin. 3 din Legea nr. 188/1999

Întrucât în Legea nr.188/1999 nu se reglementează nici un aspect privind procedura de soluţionare a contestaţiei privind rezultatele concursului de recrutare în funcţia publică, nu se poate reţine că prevederile art. 65, lit. c) şi art. 66, lit. c din H.G. nr. 611/2008 ar adăuga la lege.

Pe de altă parte, nu se poate reţine vreo încălcare a principiilor descrise în art. 57, alin. 3 din Legea nr. 188/1999, prin prevederile art. 65, litera c) şi art. 66, lit. c) din H.G. nr. 611/2008. Principiile în discuţie au caracter general iar dispoziţiile criticate din actul administrativ cu caracter normativ vizează un segment specific fără corespondent în Legea nr. 188/1999, astfel că o comparaţie între aceşti termeni nu este adecvată.

Totuşi, întrucât principiile descrise în art. 57, alin. 3 din Legea nr.188/1999, sunt de aplicabilitate generală se impune a verifica dacă dispoziţiile criticate se află sau nu în conflict cu aceste principii. Însă, se poate constata că prevederile art. 65, lit. c) şi art. 66, lit. c) din H.G. nr. 611/2008, se aplică de aceeaşi manieră tuturor participanţilor la concurs astfel că competiţia deschisă, transparenţa şi egalul acces la funcţiile publice nu reprezintă principii încălcate de aceste dispoziţii. Este adevărat că principiul accesului egal la funcţiile publice se află în raporturi de coroborare şi dependenţă cu toate celelalte principii enunţate, inclusiv cu principiile meritelor profesionale şi competenţei, însă nici aceste din urmă principii nu se poate aprecia ca fiind încălcate de dispoziţiile criticate în speţă. Astfel, meritul profesional şi competenţa fiecărui candidat sunt evaluate iniţial de către comisia de concurs prin stabilirea unui punctaj şi ulterior de către comisia de soluţionare a contestaţiei prin reevaluarea punctajului, iar dacă legiuitorul a înţeles să acrediteze punctajul acordat de comisia de soluţionare a contestaţiilor doar dacă există o diferenţă mai mare de 10 puncte faţă de punctajul acordat de comisia de concurs, nu înseamnă în sine o încălcare a meritului profesional şi competenţei candidatului ce a contestat punctajul acordat de comisia de concurs, întrucât acestea sunt evaluate deopotrivă de cele două comisii.

Curtea de Apel Oradea – Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 106 din 6 iunie 2019

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. (...)/CA/ 29.03.2019, legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 100 de lei (fila 16) reclamanta (...) (...) a chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să dispună: anularea art. 65, lit. c) şi art. 66, lit. c) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.

De asemenea, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, în partea introductivă a acţiunii, reclamanta îşi justifică interesul în promovarea acţiunii ce face obiectul prezentului dosar prin faptul că a atacat în contencios administrativ (dosar nr. (...)/2019 al Tribunalului (...) rezultatul unui concurs în cadrul căruia cu ocazia soluţionării contestaţiei a obţinut un punctaj mai mare cu 8 puncte, care dacă ar fi fost validat ar fi câştigat concursul, însă contestaţia a fost respinsă, în temeiul normelor juridice a căror anulare o solicită prin acţiunea de faţă, întrucât diferenţa stabilită la contestaţie nu a fost mai mare de 10 puncte.

Reclamanta apreciază că art. 65, lit. c) şi art. 66, lit. c) din H.G. nr. 611/2008 contravin prevederilor art. 57, alin. 3 din Legea nr. 188/1999, încălcând principiile enunţate de ultimul text de lege şi totodată consideră că normele în discuţie adaugă la lege, care nu restricţionează admiterea contestaţiei de un anumit prag valoric de 10 puncte.

Dispoziţiile criticate sunt în contradicţie şi cu prevederile art. 62, alin. 4 din H.G. nr. 611/2008, care consacră regula câştigării concursului de candidatul care a obţinut cel mai mare punctaj.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1, art. 4, art. 8 din Legea 554/2004.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, invocând excepţia netimbrării şi excepţia lipsei procedurii prealabile (excepţii respinse de către Curte în şedinţa din 06.06.2019) iar pe fond solicitând respingerea acţiunii ca nefondată.

Sub aspectul fondului, în esenţă susţine că dispoziţiile criticate nici nu încalcă nici nu adaugă la cadrul stabilit de norma primară, care este unul general, necesitând reglementarea unei proceduri prin normele metodologice.

În cauză, instanţa a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Curtea a constatat caracterul nefondat al acţiunii în contencios administrativ introduse de reclamantă, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate în continuare.

Este cert că reclamanta justifică un interes legitim în promovarea acţiunii de faţă, întrucât dezlegarea dată problemei de drept din prezentul dosar serveşte la soluţionarea dosarului nr. (...)/2019 al Tribunalului (...), al cărui obiect a fost mai sus evidenţiat, însă acţiunea de faţă este nefondată, aşa cum se va arăta în continuare.

Cu titlu prealabil şi general, Curtea arată că, legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ trebuie analizată în funcţie de actele normative cu forţă juridică superioară în baza cărora a fost emis, în raport cu principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, principiu consacrat de prevederile art. 1, alin. 5 din Constituţia României şi de prevederile art. 4, alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Dispoziţiile criticate de către reclamantă, respectiv art. 65, lit. c) şi art. 66, lit. c) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici au următorul conţinut:

“ART. 65

Comisia de soluţionare a contestaţiilor admite contestaţia modificând punctajul final acordat de comisia de concurs în situaţia în care: (…)

c) constată că există o diferenţă mai mare de 10 puncte la proba scrisă între punctajele acordate de comisia de concurs şi comisia de soluţionare a contestaţiilor”;

„ART. 66

Contestaţia va fi respinsă în următoarele situaţii: (…)

c) între punctajul acordat de comisia de concurs şi cel acordat de comisia de soluţionare a contestaţiilor nu este o diferenţă mai mare de 10 puncte/probă”.

Norma juridică cuprinsă într-un act normativ cu forţă juridică superioară, despre care reclamanta pretinde că ar fi încălcată prin dispoziţiile criticate, este art. 57, alin. 3 din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, care are următorul conţinut:

“(3) Concursul are la bază principiile competiţiei deschise, transparenţei, meritelor profesionale şi competenţei, precum şi cel al egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale”.

Util analizei, este a fi reprodus şi conţinutul alineatului 1 şi alineatului 2 ale art. 57, alin. 3 din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, care statuează:

„ART. 57

 (1) Recrutarea în vederea intrării în corpul funcţionarilor publici se face prin concurs.

 (2) Condiţiile de participare şi procedura de organizare a concursului se stabilesc potrivit legii.”

Curtea a constatat în primul rând faptul că Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, nu reglementează ea însăşi procedura de organizare şi desfăşurare a concursului. Prevederile art. 57, alin. 3 din Legea nr. 188/1999, indicate de către reclamantă stabilesc doar principiile care guvernează organizarea şi desfăşurarea concursului.

Este evident aşadar că pentru reglementarea concretă a organizării şi desfăşurării concursului a fost necesară adoptarea unui act normativ distinct, care în speţă este H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici. Acest act administrativ cu caracter normativ, reglementează inclusiv procedura de soluţionare a contestaţiei, o atare procedură nefiind reglementată sub nici un aspect în Legea nr. 188/1999.

Întrucât în Legea nr. 188/1999 nu se reglementează nici un aspect privind procedura de soluţionare a contestaţiei, Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al afirmaţiei reclamantei în sensul că prevederile art. 65, lit. c) şi art. 66, lit. c) din H.G. nr. 611/2008 ar adăuga la lege.

Pe de altă parte, Curtea nu a constatat vreo încălcare a principiilor descrise în art. 57, alin. 3 din Legea nr. 188/1999, prin prevederile art. 65, lit. c) şi art. 66, lit. c) din H.G. nr. 611/2008. Principiile în discuţie au caracter general iar dispoziţiile criticate de reclamantă vizează un segment specific fără corespondent în Legea nr.188/1999, astfel că o comparaţie între aceşti termeni nu este adecvată.

Totuşi, întrucât principiile descrise în art. 57, alin. 3 din Legea nr.188/1999, sunt de aplicabilitate generală se impune a verifica dacă dispoziţiile criticate de reclamantă se află sau nu în conflict cu aceste principii. Însă, Curtea a constatat că prevederile art. 65, lit. c) şi art. 66, lit. c) din H.G. nr. 611/2008, se aplică de aceeaşi manieră tuturor participanţilor la concurs astfel că competiţia deschisă, transparenţa şi egalul acces la funcţiile publice nu reprezintă principii încălcate de aceste dispoziţii. Este adevărat că principiul accesului egal la funcţiile publice se află în raporturi de coroborare şi dependenţă cu toate celelalte principii enunţate, inclusiv cu principiile meritelor profesionale şi competenţei, însă nici aceste din urmă principii nu se poate aprecia ca fiind încălcate de dispoziţiile criticate de către reclamantă. Astfel, meritul profesional şi competenţa fiecărui candidat sunt evaluate iniţial de către comisia de concurs prin stabilirea unui punctaj şi ulterior de către comisia de soluţionare a contestaţiei prin reevaluarea punctajului, iar dacă legiuitorul a înţeles să acrediteze punctajul acordat de comisia de soluţionare a contestaţiilor doar dacă există o diferenţă mai mare de 10 puncte faţă de punctajul acordat de comisia de concurs, nu înseamnă în sine o încălcare a meritului profesional şi competenţei candidatului ce a contestat punctajul acordat de comisia de concurs, întrucât acestea sunt evaluate deopotrivă de cele două comisii.

În concluzie, în lipsa unor prevederi care să reglementeze procedura de soluţionare a contestaţiei în cadrul Legii nr.188/1999, care să poată fi comparate cu dispoziţiile criticate de către reclamantă, Curtea a constatat că acestea din urmă nu încalcă norma cu caracter general cuprinsă în art. 57, alin. 3 din Legea nr. 188/1999.

În această ordine de idei, Curtea arată că doar o apreciere subiectivă asupra echităţii sau inechităţii manierii de stabilire a rezultatului final al unui concurs de recrutare, în urma soluţionării contestaţilor, prin acreditarea punctajului acordat de către comisia de concurs în cazul neacordării unui punctaj cu cel puţin zece puncte mai mare de către comisia de soluţionare a contestaţiilor, nu este suficientă pentru anularea dispoziţiilor criticate de către reclamantă. Curtea nu are posibilitatea de a remodela dispoziţiile criticate de către reclamantă, rolul Curţii fiind limitat la a statua asupra existenţei sau inexistenţei unor încălcări ale actele normative cu forţă juridică superioară la emiterea acului administrativ atacat în prezenta speţă.

Totodată, se mai impune a preciza că, controlul de legalitate al prevederilor art. 65, lit. c) şi art. 66, lit. c) din H.G. nr. 611/2008 nu se poate raporta la prevederile art. 62, alin. 4 din H.G. nr. 611/2008, aşa cum a solicitat reclamanta, ci doar la norme juridice cuprinse în acte normative cu forţă juridică superioară.

Faţă de considerentele mai sus expuse, Curtea a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantă şi a luat act de faptul că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.