Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Lăsarea nesoluționată a laturii civile a cauzei. Dreptul la un proces echitabil. Exercitarea acţiunii civile în procesul penal. Dreptul de opţiune al persoanei vătămate

În baza art. 20 alin. 1 şi art. 27 alin. 1 C. pr. pen., persoana vătămată care a suferit un prejudiciu ca urmare a săvârşirii unei fapte penale are un drept de opţiune: fie îşi alătură acţiunea civilă acţiunii penale în procesul penal, fie se adresează direct instanţei civile pentru recuperarea prejudiciului. Dreptul de opţiune aparţine exclusiv persoanei vătămate, ca urmare a evaluării de către aceasta a avantajelor şi a dezavantajelor alegerii uneia sau alteia dintre cele două căi, inclusiv a posibilităţii încheierii în procesul penal a unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, cu consecinţa ca acţiunea civilă să fie lăsată astfel nesoluţionată.

Totodată, lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile în procesul penal nu aduce atingere dreptului persoanei vătămate de a se adresa unei instanţe de judecată pentru repararea prejudiciului încercat, dimpotrivă în temeiul art. 27 alin. 2 C. pr. pen., partea civilă poate introduce acţiune la instanţa civilă, iar probele administrate în cursul procesului penal pot să fie folosite în faţa instanţei civile. În orice caz, indiferent că acţiunea civilă este exercitată în procesul penal sau separat la instanţa civilă, partea civilă este ţinută de obligaţia de a proba pretenţiile alegate.

În consecinţă, soluţia legislativă consacrată de art. 486 alin. 2 C. pr. pen. nu vatămă în nici un fel dreptul părţii civile la un proces echitabil.

C. pr. pen., art. 486 alin. 2, art. 20 alin. 1, art. 27 alin. 1

Asupra căii de atac de faţă,

1. Prezentarea sesizărilor. Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. xxx, partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. xxx pronunţate de Tribunalul Mureş în dosarul nr. xxx.

În motivarea apelului, partea civilă critică legalitatea soluţiei Tribunalului Mureş, subliniind că prima instanţă a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei, fără să ţină cont de latura civilă a cauzei, respectiv de prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, în cuantum de 254.076 lei. Menţionează că partea civilă a fost exclusă de la negocierea dintre procuror şi inculpat, deşi prezenţa ei ar fi fost utilă, cât timp prin încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei i s-a anihilat părţii civile dreptul de a beneficia de soluţionarea acţiunii civile în procesul penal, cu toate garanţiile specifice acestuia. Lăsând nesoluţionată acţiunea civilă exercitată în procesul penal, partea civilă este nevoită să se adreseze instanţei civile cu acţiune separată şi să suporte astfel toate rigorile impuse de legea procesual civilă referitoare la investirea instanţei cu o cerere de chemare în judecată care să respecte dispoziţiile art. 194-200 C. pr. civ., inclusiv cu privire la obiectul cererii şi valoarea lui, precum şi indicarea dovezilor şi administrarea probatoriului. Totodată, soluţia legislativă prevăzută de art. 486 alin. 2 C. pr. pen., de lăsare nesoluţionată a acţiunii civile, îngreunează recuperarea prejudiciului cauzat statului român şi are un impact deosebit asupra bugetului general consolidat. De asemenea, medierea oferă doar posibilitatea şi nu obligaţia părţilor de a urma procedura medierii, deci nimic obligatoriu referitor la mediere şi, cu atât mai puţin, în cazul unui acord de recunoaştere a vinovăţiei. Partea civilă mai subliniază că fiecare persoană are dreptul să se adreseze unei instanţe judecătoreşti pentru apărarea drepturilor sale sau valorificarea intereselor sale legitime, orice limitare a acestui drept trebuind să fie temeinic justificată.

Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. xxx al Tribunalului Mureş, a motivelor invocate, a susţinerilor şi concluziilor inculpatului şi reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:

2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentinţa penală nr. xxx, Tribunalul Mureş:

-în baza art. 485 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș cu inculpatul G.A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 litera C din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal.

-în baza art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal, cu reținerea art. 480 alin. 4 din Codul de procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul G.A. la pedeapsa principală de 2 ani și 2 luni închisoare.

-în baza art. 67 alin. 1 și 2 din Codul penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării pe o perioadă de 2 ani și 6 luni a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 literele a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), b (dreptul de ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) și g (dreptul de a ocupa funcția de administrator sau de a avea calitatea de asociat în cadrul oricărei societăți comerciale înregistrate la ONRC), pedeapsă ce urmează a fi executată potrivit art. 68 alin. 1 litera b din Codul penal.

-în baza art. 65 din Codul penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 literele a, b și g din Codul penal (a căror  exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară) ca pedeapsă accesorie.

-în baza art. 91 din Codul penal a suspendat executarea pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni stabilit potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. 1 din Codul penal.

-în baza art. 93 alin. 1 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

•să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureș, la datele fixate de acesta;

•să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

•să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

•să comunice schimbarea locului de muncă;

•să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

-potrivit art. 93 alin. 2 litera b din Codul penal, pe durata aceluiași termen de supraveghere a impus inculpatului să execute următoarea obligație:

•să frecventeze un program de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Mureș sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

-în baza art. 93 alin. 3 și 4 din Codul penal, l-a obligat pe inculpat la prestarea unui număr de 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Municipiului Reghin sau în folosul Spitalului Municipal „Dr. Eugen Nicoară” din Reghin, jud. Mureş.

-potrivit art. 94 alin. 1 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, a dispus ca datele prevăzute la art. 93 alin. 1 litere c-e (schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; schimbarea locului de muncă; informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă) să se comunice Serviciului de Probațiune Mureș.

-potrivit art. 94 alin. 2 din Codul penal a dispus ca supravegherea executării obligației prevăzute de art. 93 alin. 2 litera b (de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate) să se facă de Serviciul de Probațiune Mureș.

-în baza art. 91 alin. 4 din Codul penal a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se supune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, în speță aceste consecinţe ducând la revocarea suspendării şi la dispunerea executării pedepsei.

-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

-în baza art. 397 alin. 5 din Codul de procedură penală a menţinut măsurile asigurătorii instituite respectiv:

•măsura sechestrului asupra următoarelor bunuri: autoutilitara marca Volkswagen Transporter, cu seria șasiu xxx, an fabricație 2006, aparținând S.C. R. S.R.L.; ghilotină pavaj, picamer și placă vibratoare, bunuri lăsate în custodia inculpatului G.A..

•măsura popririi asupra sumelor de bani ce vor intra în conturile bancare ale inculpatului și ale societății,

toate până la concurența aceleiași sume de 245.076 lei, reprezentând valoarea probabilă a pagubei.

-în baza art. 25 alin. 2 din Codul de procedură penală raportat la art. 397 alin. 3 și art. 256 din Codul de procedură penală a dispus anularea celor 122 facturi fiscale fictive și a chitanțelor aferente, despre care s-a făcut vorbire în cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției și care se află la dosarul cauzei.

-în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii, a dispus să se comunice la Oficiul Național al  Registrului Comerţului copia dispozitivului.

-în baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 450 lei provine din faza urmăririi penale. 

Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că la data de 3 decembrie 2018, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Mureş, sub nr. xxx, acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe l\ng[ Tribunalul Mureș cu inculpatul G.A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 litera C din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal (122 acte materiale).

Analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei înaintat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 - 482 din Codul de procedură penală.

Instanţa a apreciat că situaţia de fapt descrisă în acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi expusă pe larg în considerentele sentinţei apelate rezultă cu prisosință în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi penale.

Ca atare, în drept, tribunalul a reţinut că fapta inculpatului G.A. care, în perioada decembrie  2013 – martie 2016, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator şi asociat al S.C. R. S.R.L. Reghin, a dispus înregistrarea în evidenţa contabilă a 122 facturi fiscale (fiind evidenţiate achiziţii privind „montat piatră cubică”, „salopete, materiale de protecţie, unelte”) de la S.C. S. T. S.R.L., respectiv facturile fiscale cu numerele  1209/03.12.2013 (chitanţa 1107/03.12.2013); 1210/04.12.2013 (chitanţa 1108/04.12.2013); 1211/05.12.2013 (chitanţa 1109/05.12.2013); 1212/06.12.2013 (chitanţa 1110/06.12.2013); 1351/05.04.2014 (chitanţa 1201/05.04.2014); 1352/15.04.2014 (chitanţa 1202/15.04.2014); 1353/23.04.2014 (chitanţa 1203/23.04.2014); 1255/04.06.2014 (chitanţele 1283/04.06.2014, 1284/06.06.2014, 1285/10.06.2014, 1286/12.06.2014, 1287/16.06.2014, 1288/20.06.2014,  1289/23.06.2014, 1290/27.06.2014); 1256/20.06.2014 (chitanţele 1291/30.06.2014,  1292/04.07.2014, 1293/10.07.2014, 1294/15.07.2014, 1295/21.07.2014, 1296/25.07.2014, 1297/29.07.2014); 1349/04.08.2014 (chitanţele 1189/04.08.2014, 1199/04.08.2014, 1190/08.08.2014, 1200/08.08.2014, 1191/12.08.2014, 1192/15.08.2014, 1193/18.08.2014, 1194/21.08.2014, 1195/22.08.2014, 1196/25.08.2014, 1197/26.08.2014); 1350/25.08.2014 (chitanţele 1196/25.08.2014, 1197/26.08.2014, 1308/09.09.2014); 1385/03.09.2014 (chitanţele 1309/12.09.2014, 1308/09.09.2014, 1310/15.09.2014, 1311/16.09.2014, 1312/18.09.2014, 1313/19.09.2014, 1314/22.09.2014); 1386/25.09.2014 (chitanţele 1315/25.09.2014, 1316/26.09.2014,  1317/02.10.2014,  1318/06.10.2014,  1319/07.10.2014); 1151/05.11.2014 (chitanţele 1385/05.11.2014, 1386/06.11.2014, 1387/11.11.2014, 1388/12.11.2014, 1389/18.11.2014, 1390/19.11.2014, 1391/27.11.2014, 1392/28.11.2014); 1423/02.12.2014 (chitanţele 1396/02.12.2014, 1397/03.12.2014, 1398/11.12.2014, 1399/12.12.2014); 1424/22.12.2014 (chitanţele 1418/29.12.2014, 1400/22.12.2014, 1417/23.12.2014); 20/25.03.2015 (chitanţa 20/25.03.2015); 21/26.03.2015 (chitanţa 21/26.03.2015); 22/03.04.2015 (chitanţa 22/03.04.2015); 23/08.04.2015 (chitanţa 23/08.04.2015); 24/13.04.2015 (chitanţa 24/13.04.2015); 25/17.04.2015 (chitanţa 25/17.04.2015); 26/21.04.2015 (chitanţa 26/21.04.2015); 1177/04.05.2015 (chitanţa 27/04.05.2015); 1178/08.05.2015 (chitanţa 28/08.05.2015); 1179/13.05.2015 (chitanţa 29/13.05.2015); 1180/22.05.2015 (chitanţa 30/22.05.2015); 1181/28.05.2015 (chitanţa 31/28.05.2015); 36/02.06.2015 (chitanţa 40/02.06.2015); 37/05.06.2015 (chitanţa 41/05.06.2015); 38/10.06.2015 (chitanţa 42/10.06.2015); 39/12.06.2015 (chitanţa 43/12.06.2015); 40/15.06.2015 (chitanţa 44/15.06.2015); 41/18.06.2015 (chitanţa 45/18.06.2015); 42/23.06.2015 (chitanţa 46/23.06.2015); 43/17.07.2015 (chitanţa 101/17.07.2015); 1182/02.07.2015 (chitanţa 47/02.07.2015); 1183/06.07.2015 (chitanţa 48/06.07.2015); 1184/10.07.2015 (chitanţa 49/10.07.2015); 1185/14.07.2015 (chitanţa 50/14.07.2015); 44/20.07.2015 (chitanţa 102/20.07.2015); 45/22.07.2015 (chitanţa 103/22.07.2015); 46/24.07.2015 (chitanţa 104/24.07.2015); 47/27.07.2015 (chitanţa 105/27.07.2015); 48/29.07.2015 (chitanţa 106/29.07.2015); 51/03.08.2015 (chitanţa 107/03.08.2015); 52/05.08.2015 (chitanţa 108/05.08.2015); 53/07.08.2015 (chitanţa 109/07.08.2015); 54/10.08.2015 (chitanţa 110/10.08.2015); 55/12.08.2015 (chitanţa 111/12.08.2015); 56/14.08.2015 (chitanţa 112/14.08.2015); 57/17.08.2015 (chitanţa 113/17.08.2015); 58/19.08.2015 (chitanţa 114/19.08.2015); 59/21.08.2015 (chitanţa 115/21.08.2015); 60/24.08.2015 (chitanţa 116/24.08.2015); 76/04.09.2015 (chitanţa 132/04.09.2015); 77/08.09.2015 (chitanţa 133/08.09.2015); 78/11.09.2015 (chitanţa 134/11.09.2015); 79/15.09.2015 (chitanţa 135/15.09.2015); 80/18.09.2015 (chitanţa 136/18.09.2015); 81/23.09.2015 (chitanţa 137/23.09.2015); 93/01.10.2015 (chitanţa 149/01.10.2015); 94/02.10.2015 (chitanţa 150/02.10.2015); 95/05.10.2015 (chitanţa 51/05.10.2015); 96/07.10.2015 (chitanţa 52/07.10.2015); 97/09.10.2015 (chitanţa 53/09.10.2015); 98/13.10.2015 (chitanţa 54/13.10.2015); 99/15.10.2015 (chitanţa 55/15.10.2015); 100/16.10.2015 (chitanţa 56/16.10.2015); 49/19.10.2015 (chitanţa 57/19.10.2015); 50/20.10.2015 (chitanţa 58/20.10.2015); 101/21.10.2015 (chitanţa 59/21.10.2015); 102/22.10.2015 (chitanţa 60/22.10.2015); 103/23.10.2015 (chitanţa 61/23.10.2015); 104/26.10.2015 (chitanţa 62/26.10.2015); 105/27.10.2015 (chitanţa 63/27.10.2015); 106/28.10.2015 (chitanţa 64/28.10.2015); 107/29.10.2015 (chitanţa 65/29.10.2015); 108/30.10.2015 (chitanţa 66/30.10.2015); 1186/02.11.2015 (chitanţa 67/02.11.2015); 1187/04.11.2015 (chitanţa 68/04.11.2015); 1188/06.11.2015 (chitanţa 69/06.11.2015); 1189/09.11.2015 (chitanţa 70/09.11.2015); 1186/02.11.2015 (chitanţa 67/02.11.2015); 1190/11.11.2015 (chitanţa 71/11.11.2015); 1191/13.11.2015 (chitanţa 72/13.11.2015); 1192/16.11.2015 (chitanţa 73/11.11.2015); 1194/18.11.2015 (chitanţa 74/18.11.2015); 1195/20.11.2015 (chitanţa 75/20.11.2015); 1196/23.11.2015 (chitanţa 76/23.11.2015); 1197/25.11.2015 (chitanţa 77/25.11.2015); 1198/27.11.2015 (chitanţa 78/27.11.2015); 1199/30.11.2015 (chitanţa 79/30.11.2015); 109/10.12.2015 (chitanţa 80/10.12.2015); 110/11.12.2015 (chitanţa 81/11.12.2015); 111/14.12.2015 (chitanţa 82/14.12.2015); 112/15.12.2015 (chitanţa 83/11.12.2015); 113/16.12.2015 (chitanţa 84/16.12.2015); 114/17.12.2015 (chitanţa 85/17.12.2015); 115/18.12.2015 (chitanţa 86/18.12.2015); 116/21.12.2015 (chitanţa 87/21.12.2015); 117/22.12.2015 (chitanţa 88/22.12.2015); 118/23.12.2015 (chitanţa 89/23.12.2015); 119/24.12.2015 (chitanţa 90/24.12.2015); 120/28.12.2015 (chitanţa 91/28.12.2015); 121/29.12.2015 (chitanţa 92/29.12.2015); 126/04.01.2016 (chitanţa 93/04.01.2016); 127/05.01.2016 (chitanţa 94/05.01.2016); 128/06.01.2016 (chitanţa 95/06.01.2016); 129/07.01.2016 (chitanţa 96/07.01.2016); 130/11.01.2016 (chitanţa 97/11.01.2016); 131/12.01.2016 (chitanţa 98/12.01.2016); 132/13.01.2016 (chitanţa 99/13.01.2016); 133/18.01.2016 (chitanţa 100/19.01.2016); 134/19.01.2016 (chitanţa 1547/19.01.2016); 135/20.01.2016 (chitanţa 1548/20.01.2016); 136/10.02.2016 (chitanţa 1549/10.02.2016); 137/11.02.2016 (chitanţa 1550/11.02.2016); 138/12.02.2016 (chitanţa 1552/12.02.2016); 139/17.02.2016 (chitanţa 1551/17.02.2016); 140/18.02.2016 (chitanţa 1553/18.02.2016); 259/11.03.2016 (chitanţa 1572/11.03.2016); 260/15.03.2016 (chitanţa 1573/15.03.2016); 261/17.03.2016 (chitanţa 1574/17.03.2016), reprezentând cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale în sumă totală de 648.435 lei şi a dedus TVA aferentă în sumă de 152.822 lei,  cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 254.076 lei (impozit pe profit 101.254 lei şi TVA 152.822 lei), întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată - prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal (122 acte materiale).

Față de cele de mai sus, prima instanţă a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de lege pentru încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, respectiv:

- în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală;

- inculpatul este major;

- legea prevede pentru infracțiunea pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală pedeapsa închisorii de până la 10 ani;

- din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului;

- există avizul prealabil și scris al procurorului ierarhic superior prin care acesta a avizat limitele acordului;

- procurorul de caz și inculpatul au agreat obiectul acordului;

- acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost încheiat în formă scrisă, conţinând menţiunile prevăzute de art. 482 din Codul de procedură penală iar cu ocazia încheierii acestuia inculpatul a fost asistat de avocat ales.

Apreciind cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei în baza art. 485 alin. 1 lit. a raportat la art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, tribunalul a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș cu inculpatul G.A. cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 litera C din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal.

3. Considerentele instanţei de apel. Apelul promovat în cauză de către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş împotriva sentinţei penale nr. 9/4 februarie 2019 a Tribunalului Mureş este nefondat, urmând să fie respins ca atare, în temeiul art. 488 alin. 4 lit. a C. pr. Pen., pentru următoarele considerente:

Procedând la reevaluarea în al doilea grad a materialului dosarului de urmărire penală, constată că acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat la data de 29 noiembrie 2018 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpatul G.A. îndeplineşte cumulativ condiţiile de formă şi de fond prevăzute de art. 480-482 C. pr. pen., iar soluţia cu privire la care s-a ajuns la acord între procuror şi inculpat este legală şi pedepsele principală, complementară şi accesorie reţinute în sarcina inculpatului sunt proporţionale în raport cu gravitatea infracţiunii şi periculozitatea inculpatului.

Astfel, în ceea ce priveşte exigenţele formale cerute de lege, acestea sunt ataşate formei şi conţinutului acordului de recunoaştere a vinovăţiei. În prezenta cauză, acordul de recunoaştere a vinovăţiei în discuţie îmbracă forma scrisă pretinsă de art. 481 alin. 1 C. pr. pen. şi cuprinde integral datele indicate de art. 482 C. pr. pen.

În ceea ce priveşte condiţiile de fond reclamate de lege, ele acoperă două segmente:

-gravitatea infracţiunii/infracţiunilor care formează obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei, dată de natura pedepsei legale –amenda sau închisoarea şi limita maximului special al închisorii –de cel mult 15 ani (art. 480 alin. 1 C. pr. pen.). Infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, de care este acuzat inculpatul G.A., este sancţionată cu închisoare de la 2 la 8 ani, astfel că această infracţiune poate constitui obiect al unui acord de recunoaştere a vinovăţiei.

-suficienţa datelor, desprinse din probele administrate în cauză, care să certifice că fapta/faptele pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală există şi că inculpatul le-a săvârşit cu vinovăţia specifică (art. 480 alin. 2 C. pr. pen.). În prezenta cauză, aşa cum a  surprins şi prima instanţă, probele administrate în faza de urmărire penală susţin dincolo de orice îndoială rezonabilă concluzia că fapta există, că a fost săvârşită de inculpatul G.A. şi constituie infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din legea nr. 241/2005, cu reţinerea art. 35 alin. 1 C. pen.

În ceea ce priveşte natura soluţiei la care s-a ajuns la acordul de recunoaştere a vinovăţiei în cauză, pedepsele principală, complementară şi accesorie tranzacţionate sunt legale şi, pornind de la criteriile de individualizare prescrise de art. 74 şi respectiv art. 67 C. pen., ele sunt proporţionale şi răspund în concret şi în mod eficient nevoilor reinserţiei sociale şi ale prevenţiei generale. Totodată, în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile obiective ale suspendării sub supraveghere a pedepsei principale, prevăzute de art. 91 C. pen., şi, date fiind conduita buna a inculpatului anterior faptei şi cea adoptată de acesta pe durata procedurilor –a recunoscut şi şi-a asumat responsabilitatea infracţiunii săvârşite, precum şi perspectivele sale de resocializare, instanţa reţine că aplicarea pedepsei principale este suficientă şi chiar fără executarea acesteia, d-l G.A. nu va mai comite alte infracţiunii, însă este necesară supravegherea conduitei lui pe perioada termenului de supraveghere fixat.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, potrivit art. 486 alin. 2 C. pr. pen., „în cazul în care instanţa admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi între părţi nu s-a încheiat tranzacţie sau acord de mediere cu privire la acţiunea civilă”, cum este situaţia în speţă, „instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă”. Totodată, potrivit art. 397 alin. 5 C. pr. pen., „în cazul în care, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. 5, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă, măsurile asigurătorii se menţin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii”.

Tribunalul a dat deplină eficienţă celor două texte legale indicate mai sus. Referitor la motivele de apel prezentate, instanţa de al doilea grad a observat că, în realitate, partea civil nu critică hotărârea apelată, ci mai degrabă dispoziţiile legale aplicabile în latura civilă atunci când în faţa instanţei este adus un acord de recunoaştere a vinovăţiei şi părţile nu au încheiat o tranzacţie sau un acord de mediere cu privire la acţiunea civilă.

În acest context, a subliniat că, în baza art. 20 alin. 1 şi art. 27 alin. 1 C. pr. pen., persoana vătămată care a suferit un prejudiciu ca urmare a săvârşirii unei fapte penale are un drept de opţiune: fie îşi alătură acţiunea civilă acţiunii penale în procesul penal, fie se adresează direct instanţei civile pentru recuperarea prejudiciului. Dreptul de opţiune aparţine exclusiv persoanei vătămate, ca urmare a evaluării de către aceasta a avantajelor şi a dezavantajelor alegerii uneia sau alteia dintre cele două căi, inclusiv a posibilităţii încheierii în procesul penal a unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, cu consecinţa ca acţiunea civilă să fie lăsată astfel nesoluţionată. Totodată, lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile în procesul penal nu aduce atingere dreptului persoanei vătămate de a se adresa unei instanţe de judecată pentru repararea prejudiciului încercat, dimpotrivă în temeiul art. 27 alin. 2 C. pr. pen., partea civilă poate introduce acţiune la instanţa civilă, iar probele administrate în cursul procesului penal pot să fie folosite în faţa instanţei civile. În orice caz, indiferent că acţiunea civilă este exercitată în procesul penal sau separat la instanţa civilă, partea civilă este ţinută de obligaţia de a proba pretenţiile alegate. În consecinţă, soluţia legislativă consacrată de art. 486 alin. 2 C. pr. pen. nu vatămă în nici un fel dreptul părţii civile la un proces echitabil.

4. Cheltuielile judiciare. Pentru culpa sa procesuală, dată de exercitarea unei căi de atac nefondate, conform art. 275 alin. 2 C. pr. Pen., partea civilă a fost obligată să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în sumă de 100 lei, care acoperă costul suportului tehnic şi de hârtie pe care s-au efectuat actele procesuale şi procedurale necesare soluţionării căii de atac.

Domenii speta

Spete similare