Drept civil – minori

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 6352/204/2018 la data de 21.08.2018, reclamantul S. N. C. a chemat în judecată pârâta S. D. şi a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să fie obligată pârâta să îi permită să aibă legături personale cu fiica sa, minora S. M. A. până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 3987/204/2018, programul de vizitare urmând să se desfăşoare în mod provizoriu astfel: în prima şi a treia zi de sâmbătă a fiecărei luni de la ora 11:00 la ora 18:00 cu preluarea minorei de la domiciliul mamei si aducerea acesteia înapoi la domiciliul mamei la sfârşitul programului de vizitare.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că potrivit art. 996 C. pr. civ., ordonanţa preşedinţială este procedura specială prin intermediul căreia reclamantul, care afirmă o aparentă de drept, solicită instanţei să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, pentru prevenirea unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări fără preiudecarea fondului cauzei.

Astfel, pe lângă condiţiile generale ce trebuie să existe in cazul oricărei forme concrete ce intră în conţinutul acţiunii civile, admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale presupune şi îndeplinirea cumulativă a unor condiţii speciale, respectiv aparenţa dreptului, urgenţa, caracterul vremelnic al măsurilor dispuse si nepreiudecarea fondului cauzei.

Apreciază că în prezenta cauză sunt îndeplinite toate condiţiile necesare pentru ca instanţa să poată dispună pe calea ordonanţei preşedinţiale cele solicitate după cum urmează a fi arătat.

Prin certificatul de divorţ autentificat sub nr. 3394 din 01.04.2013, s-a constatat desfăcută prin acordul părţilor căsătoria dintre el și S. D. din cadrul căreia a rezultat minora S. M. Andreea.

La data de 01.04.2013 el şi S. D. în calitate de părinţi ai minorei au încheiat o convenţie privind exercitarea autorităţii părinteşti autentificată sub nr. 1505/01.04.2013 de către Biroul Notarial Equitas.

Prin această convenţie au hotărât de comun acord ca autoritatea părintească se va exercita în comun de către ambii părinţi, iar minora să aibă locuinţa la mama sa S. D. în imobilul din oraşul B., jud. Prahova, el urmând a avea dreptul de a avea legături personale cu minora respectiv de a petrece sfârşiturile de săptămână cu aceasta la înţelegere cu mama, de a petrece unele sărbători legale, onomastice, religioase ori parte din concediu împreună cu minora, de a decide cu privire la probleme care privesc situaţia medicală şi de educaţie precum şi orice ieşire din ţară a acesteia.

Având în vedere faptul că pârâta a încălcat în mod repetat si abuziv convenţia dintre noi ajungând să îi interzică să își văd fetiţa, a introdus o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanţei de judecată să oblige pârâta să îi permită să își exercite drepturile pe care le are in calitate de tată al minorei.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina şi face obiectul dosarului nr. 3987/204/2018 având stabilit primul termen de judecată la data de 22.10.2018.

Cerinţa stabilirii de către instanţă a existenţei unei aparente de drept în favoarea reclamantului este obligatorie pentru a se putea da curs solicitării de ordonare a unor măsuri provizorii.

Astfel, apreciază că în ceea ce priveşte prima condiţie a admisibilităţii procedurii ordonanţei preşedinţiale, respectiv aparenţa dreptului, aceasta este îndeplinită fiind evident faptul că este tatăl biologic al minorei S. M., exercită în comun autoritatea tutelară a acesteia si toate dispoziţiile legale în vigoare atât naţionale cât şi internaţionale îi recunoaște dreptul de a avea legături personale cu fiica mea.

Aşa cum se arată constant în literatura de specialitate judecătorul face un examen sumar al cauzei, legea dându-i dreptul doar să pipăie fondul pentru a vedea de partea cui este aparenţa dreptului. împrejurarea că dreptul subiectiv este litigios nu împiedică pronunţarea ordonanţei întrucât aparenţa dreptului este suficientă pentru ca instanţa să ordone o măsură urgentă şi provizorie urmând ca problema existenţei sau inexistenţei dreptului subiectiv să se rezolve pe calea procedurii de drept comun, în cadrul unei judecăţi care vizează fondul.

Prin intermediul ordonanţei preşedinţiale se pot lua măsuri vremelnice fără a se prejudeca fondul cauzei.

Măsurile dispuse prin prezenta solicitare vor fi limitate în timp până la rezolvarea in fond a litigiului. A adus la cunoştinţa instanţei de judecată faptul că pe rolul Judecătoriei Câmpina este înregistrată cererea sa privind stabilirea unui program de vizitare a minorei. Aşadar, programul în varianta descrisă în petit pe care îl solicită pe calea ordonanţei preşedinţiale va fi aplicabil doar până la soluţionarea definitivă a litigiului având drept număr unic de dosar 3987/204/2018.

Urgenţa este una dintre condiţiile specifice procedurii ordonanţei preşedinţiale. Ea trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz, iar în cadrul ordonanţei preşedinţiale urgenţa se apreciază în raport cu situaţia existentă la momentul judecăţi.

Caracterul urgent al măsurilor trebuie stabilit prin raportare la scopul luării acestora, şi anume: a) păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere; b) prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara; c) înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Conform art. 401 C. civ., părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu aceştia.

Dreptul tatălui de a avea relaţii personale cu minora s-ar păgubi prin neexercitarea acestuia pe o perioadă lungă de timp respectiv până la soluţionarea definitivă a litigiului în fond.

Conform practicii judiciare, în situaţia în care cel căruia i s-a încredinţat copilul îl împiedică pe celalalt părinte să îşi exercite drepturile părinteşti, pe cale de ordonanţă preşedinţială se pot lua măsuri ca acesta din urmă să îşi exercite drepturile prevăzute de lege, urgenţa fiind justificată de preocuparea părintelui la vegherea modului cum sunt respectate interesele copilului.

Mai mult decât atât, situaţia creată a generat o întrerupere bruscă şi nejustificată a relaţiilor personale existente între subsemnatul şi minoră ceea ce afectează interesul copilului şi poate avea consecinţe nefavorabile afectând ireversibil procesul de dezvoltare emoţionala armonios al copilei.

În drept s-au invocat prev. art. 997-999 C. pr. civ raportat la art. 262 C. civ., art.397 C. civ., art. 401, 403 C. civ., Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, art.20 din Constituţia României, Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, Convenţia asupra relaţiilor personale care privesc copiii, art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului,

În susţinerea cererii reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: act identitate, certificat naștere minoră, certificat de divorț nr. 3394/28.02.2013, convenție privind exercitarea autorității părintești.

Prin rezoluția din 17.09.2018 instanța, în temeiul disp. art. 999 alin. 1 C. pr. civ., a dispus fixarea termenului de judecată, citarea pârâtei cu menţiunea că are posibilitatea de a formula întâmpinare prin care să propună probe şi s-a dispus efectuarea de anchete psihosociale la domiciliile părţilor.

Pârâta, deși citată legal nu a formulat întâmpinare, dar a comunicat la dosar concluzii scrise.

La solicitarea instanţei s-a depus la dosar referatul de anchetă psihosocială la domiciliile părţilor, din orașul B. și mun. P.

S-au încuviinţat părţilor probe cu înscrisuri și la propunerea reclamantului a fost audiată martora F. C.

Analizând probele administrate instanța a reținut următoarele:

Potrivit certificatului de divorț nr. 3394/01.04.2013 întocmit B.N. Equitas s-a constatat desfăcută, prin acordul soților, căsătoria, înregistrată sub nr. 1428/09.11.2001, dintre S. N.C. și S. D. și s-a realizat acordul lor cu privire la minora S. M. A. conform convenției autentificată sub nr. 1505/01.04.2013.

Astfel prin convenția autentificată sub nr. 1505/01.04.2013 la același birou notarial părțile au convenit exercitarea în comun a autorității părintești, stabilirea locuinței minorei la mama sa și tatăl  având dreptul de  avea legături personale cu minora la sfârșiturile de săptămână conform înțelegerii cu mama, iar după împlinirea vârstei de 3 ani tatăl putând petrece unele sărbători legale, onomastice, religioase ori o parte din concediu, potrivit înțelegerii cu mama.

Prin prezenta cerere reclamantul solicită, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea unui program de vizitare al minorei în prima și a treia sâmbătă a  fiecărei luni de la orele 11,00 la orele 18,00, până la soluționarea dosarului nr. 3987/204/2018, întrucât pârâta a încălcat în mod repetat și abuziv convenția și a ajuns să-i interzică să-și vadă copilul.

Astfel, cu referire la situația de fapt invocată de reclamant, se reține în principal faptul că pârâta nu contestă faptul că nu i-a mai permis reclamantului legăturile personale cu minora, dar solicită respingerea cererii motivat de faptul că ar fi abuzat-o pe minoră și a formulat plângere penală în acest sens.

Cu toate acestea pârâta nu face nicio dovadă a susținerilor, depunând numai o adresă emisă de D.G.A.S.P.C. – P.  din care reiese că s-ar fi închis cazul ca urmare a declarației tatălui prin care refuză consilierea fiicei sale.

Așadar susținerile pârâtei sunt nedovedite, însă este cert că nu îi mai permite reclamantului legăturile personale cu minora, aspect confirmat și de martora audiată la propunerea reclamantului, care a relatat că este colegă de serviciu cu reclamantul  și acesta își lua în fiecare zi fetița de la școală și o aducea la birou sau acasă, până în primăvara acestui an.

A mai arătat martora că a observat că relația dintre tată și fiică este o relație frumoasă, reclamantul ocupându-se cu grijă și atenție de minoră, când o aducea la birou avea grijă de ea, îi dădea să mănânce, îi punea desene animate, după care o ducea acasă sau, după caz, la cursurile de pian sau la afterscholl.

Instanța reține și faptul că pârâta a refuzat să se prezinte la interogatoriu și să prezinte minora în vederea audierii, apărătorul său susținând că pârâta nu se află în țară, fără a face dovada acestor susțineri.

Din referatul de anchetă psihosocială realizat la domiciliul actual al reclamantului rezultă că apartamentul în care locuiește cu chirie este frumos mobilat și igienic întreținut.

Astfel instanța are în vedere prev. art. 997 alin. 1 Cod proc. civ. „Instanţa, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsurii provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi  prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”, iar alin. 4 al aceluiaşi art. 997 C. pr. civ. stabileşte că „Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.”

În doctrină, s-a subliniat că textul de lege stabileşte două condiţii principale de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială, anume urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe aceasta cale, precum şi că, din aceasta din urma condiţie decurge o a treia de admisibilitate, anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.

Urgenţa este una din condiţiile specifice procedurii ordonanţei preşedinţiale. Ea trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz şi se apreciază în raport cu situaţia existentă la momentul judecăţii.

În cazurile ce privesc drepturile minorilor, existenţa urgenţei este însă prezumată chiar de lege, astfel încât partea nu trebuie să mai facă dovada acesteia.

Şi dispoziţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prevăd că toate măsurile luate trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

Aşa fiind în condiţiile mai sus reținute instanța va admite cererea reclamantului, dat fiind faptul că acestuia nu i s-a mai permis de mamă dreptul de a-și vedea copilul, iar prin prezenta cerere nu solicită decât un program scurt de vizitare al minorei, respectiv de 2 ori pe lună, într-o singură zi între orele 11:00 – 18:00.

Instanța apreciază că acest program este exclusiv în interesul minorei, pentru ca aceasta să păstreze legătura și cu tatăl, în calitate de părinte separat, aceasta constituind singura modalitate de păstrare a legăturii dintre minoră și tată.

Pentru considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, doar prin „pipăirea fondului”, fără a-l prejudeca, având în vedere că în dosarul nr. 3987/204/2018 al Judecătoriei Câmpina se va analiza fondul cererii şi că, interesul minorei este acela de a păstra legătura și cu celălalt părinte pe perioada derulării procesului de fond, instanța a admis acţiunea și a dispus obligarea pârâtei de a-i permite reclamantului să-şi viziteze copilul conform programului mai sus reţinut.

Domenii speta

Spete similare