1158

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Prin sentinţa nr. 1158 din data de 06.06.2018 pronunţată în dosarul nr. 3779/105/2017 Tribunalul Prahova - Sectia a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal a respins cererea formulată de reclamantul XY în contradictoriu cu pârâta C. C.

 Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3779/105/2017 reclamantul XY a formulat, în contradictoriu cu C. C., prin Primar, contestaţie împotriva Deciziei nr. … din ….., prin care intimata a dispus destituirea reclamantului din funcţia publica, conform art. 77 alin. 3 lit. e din Legea 188/1999 r., prin care a solicitat:

- în principal să se constate nulitatea Deciziei nr. … din ….;

- în subsidiar să se dispună anularea Deciziei nr. …. din …., ca nelegală.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata unor daune morale în valoare de 20.000 lei, obligarea acesteia la plata salariului pentru perioada iunie 2016 - aprilie 2017 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a susţinut, în esenţă, că, având în vedere dispoziţiile art. 50 pct. 5 lit. c din H.G. 1344/2007, organul emitent era obligat ca în termen de 5 zile să-i comunice Dispoziţia 133/31.03.2017. Or, aceasta i-a fost comunicată la data de 14.04.2017, mult peste termenul stabilit de legiuitor.

A mai arătat că la data de 10 martie 2017 d-nul. viceprimar T.I. a sesizat Comisia de disciplină motivând faptul că reclamantul, în calitate de inspector cadastru, în perioada septembrie 2016 - martie 2017 nu s-a prezentat la locul de muncă. S-a întocmit Raportul din data de 23 martie 2017 prin care s-a propus sancţionarea reclamantului conform art. 77 pct. 3 lit. e din Legea 188/1999 r.

 A mai susţinut reclamantul că nu a fost citat la comisia de disciplină, el neavând cunoştinţă de faptul că este cercetat disciplinar pentru o astfel de faptă.

Având în vedere că este inspector cadastru, munca sa nu se desfăşoară neapărat la birou, iar cercetarea efectuată şi sesizarea formulată sunt tendenţioase şi cu rea-credinţă. Este, de-asemenea, nereala afirmaţia ca a refuzat primirea citaţiei, aceasta întorcându-se cu menţiunea "destinatarul refuza primirea".

A mai susţinut reclamantul că, deşi art. 77 din Legea nr. 188/1999 arata la pct. 3 etapizat care sunt sancţiunile care se pot lua faţă de funcţionarii publici, Comisia de disciplina, la care nu a fost citat si despre care nu a avut cunoştinţă, a ales sancţiunea cea mai aspră, fiind astfel încălcate şi dispoziţiile imperative impuse de pct. 4 al art. 77 din Legea 188/1999 R şi de art. 47 din H.G. 1344/2007 R. pct. (2).

Reclamantul a mai arătat că nu a fost sancţionat disciplinar niciodată, nu a avut abateri de la conduita sau morala socială, cauza reală a destituirii sale din funcţia publică fiind legată de disputele politice pe care le-a avut cu primarul comunei.

 S-a mai susţinut că în cauză nu au fost respectate dispoziţiile art. 78 pct. 3 din Legea 188/1999 R întrucât nu a fost audiat, neexistând un proces verbal din cuprinsul căruia sa rezulte refuzul său de a se prezenta sau de a semna declaraţia privitoare la audiere. Simplul "refuz de a primi corespondenta" nu poate echivala cu un "refuz de a se prezenta la audiere". In situaţia in care ar fi avut la cunoştinţa ca este citat pentru o astfel de cercetare, ar fi primit corespondenta si s-ar fi prezentat la Comisia de disciplina, dar nu a cunoscut acest lucru.

Cu privire la capătul III din cererea de chemare în judecată reclamantul a invocat decizia nr. 2061 din 7 aprilie 2009 a I.C.C.J., Secţia de cont. adm. şi fisc. şi împrejurarea că este de profesie cadru didactic, având o reputaţie neştirbita in societate.

Cu privire la de capătul IV din acţiune a arătat că, desi a fost angajat al Primăriei C., pentru perioada iunie 2016 - aprilie 2017 nu am mai fost plătit pentru activitatea depusă. Deşi s-a adresat de nenumărate ori serviciului contabil solicitând sa-i fie date drepturile băneşti, nu a încasat salariul pentru această perioadă.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul intimatei  şi expertiza contabila din care sa reiasă cuantumul drepturilor băneşti cuvenite pentru perioada iunie 2016- aprilie 2017

In drept, a invocat Legea nr. 188/1999R si HG 1344/2007 R.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivare a susţinut, în esenţă, că reclamantul a îndeplinit funcţia de inspector, clasa I, în cadrul compartimentului cadastru al Primăriei Comunei C., judeţul P., începând cu data de 03.08.2015.

Încă de la încadrare a avut un comportament necorespunzător unui funcţionar public, întârzia sau absenta frecvent de la serviciu iar de multe ori îşi jignea colegii. Pentru abateri a fost sancţionat cu „mustrare scrisă” prin Dispoziţia Primarului nr. …./…..

Reclamantul nu a înţeles să-şi corecteze comportamentul iar în perioada 01.09.2016-31.03.2017 a abandonat pur şi simplu serviciul, lipsind nemotivat. În urma cercetării disciplinare, prin Dispoziţia nr. …/….. s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu cu acesta.

A mai susţinut pârâta că reclamantul a fost convocat în scris pentru a se prezenta la Comisia de disciplină - dar verbal a refuzat să primească plicul de la factorul poştal când a văzut că este expediat de primărie. De asemenea, a refuzat primirea citaţiei de la Comisia de disciplină transmisă ulterior printr-un poliţist local.

S-a mai arătat că Comisia de disciplină a ales să propună sancţiunea cea mai gravă având în vedere abaterea deosebit de gravă comisă - respectiv abandonarea pur şi simplu a serviciului.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului şi proba testimonială.

În drept, a invocat art. 205 şi următoarele Cod de procedură civilă, Legea nr. 188/1999, H.G. nr. 1344/2007.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către pârâtă şi a susţinut că nu a primit niciun înscris de la aceasta.

În cauză au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului şi proba testimonială.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Dispoziţia nr. …./… emisă de către Primarul Comunei C. s-a dispus destituirea reclamantului din funcţia publică pe care o ocupa de inspector clasa I, grad principal, din cadrul aparatului de specialitate al Primarului Comunei C., începând cu data de 01.04.2017 (f. 62).

În cuprinsul dispoziţiei se menţionează că au fost avute în vedere la adoptarea acesteia Raportul comisiei de disciplină nr. …./…., art. 50 alin. 2 din HG 1344/2007, art. 77 alin. 3 lit. e şi art. 77 lit. d din Legea nr. 188/1999, art. 63 alin. 5 lit. e şi art. 68 alin. 1 din Legea nr. 215/2001. Din acelaşi înscris rezultă că abaterea disciplinară ce a fost reţinută în sarcina reclamantului a constat în absentarea nemotivată de la serviciu în perioada septembrie 2016 – martie 2017.

Dispoziţia nr. …/… i-a fost comunicată reclamantului la data de 14.04.2017 (f. 61).

Prin Raportul Comisiei de disciplină nr. …/23.03.2017 s-a reţinut că în perioada septembrie 2016 – martie 2017 funcţionarul public XY nu s-a prezentat la serviciu, astfel cum rezultă din înscrierea menţiunii „lipsă” în rubrica corespunzătoare semnăturii din condica de prezenţa a Primăriei. Ca urmare, s-a propus aplicarea sancţiunii disciplinare a destituirii reclamantului din funcţia publică, în temeiul art. 47 alin. 1 lit. a din HG 1344/2007, art. 77 alin. 3 lit. e şi art. 77 alin. 2 lit. c din Legea nr. 188/1999 (f. 11). În cuprinsul aceluiaşi raport s-a menţionat că a fost respectată procedura privind chemare la audieri a domnului XY, astfel cum rezultă din citaţia nr. 23/15.03.2017, ce a fost returnată de la Oficiul poştal C. cu menţiunea „destinatarul refuză primirea”.

O primă critică formulată de către reclamant se referă la comunicarea Dispoziţiei nr. …/…. cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 50 pct. 5 lit. c din HG 1344/2007. Cu privire la acest aspect instanţa reţine că, potrivit art. 50 din HG 1344/2007 „(1) În termen de 10 zile calendaristice de la data primirii raportului comisiei de disciplină, persoana care are competenţa legală de a aplica sancţiunea disciplinară va emite actul administrativ de sancţionare.

(2) În cazul în care persoana care are competenţa legală de a aplica sancţiunea disciplinară aplică o altă sancţiune decât cea propusă de comisia de disciplină, are obligaţia de a motiva această decizie.

(3) Sub sancţiunea nulităţii absolute, actul administrativ de sancţionare va cuprinde în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;

c) motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune decât cea propusă de comisia de disciplină, în situaţia prevăzută la alin. (2);

d) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată;

e) instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară.

(4) La actul administrativ de sancţionare prevăzut la alin. (3) se anexează raportul comisiei de disciplină, sub sancţiunea nulităţii absolute.

(5) Actul administrativ de sancţionare se comunică în termen de maximum 5 zile calendaristice de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1):

a) compartimentelor cu atribuţii în domeniul resurselor umane din cadrul instituţiei sau autorităţii publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară;

b) comisiei de disciplină care a elaborat şi transmis raportul;

c) funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară;

d) persoanei care a formulat sesizarea.”

Din examinarea acestor dispoziţii legale rezultă că nerespectarea termenului de 5 zile de comunicare a actului administrativ de sancţionare către funcţionarul public nu este prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii absolute. Unde legiuitorul a dorit aplicarea unei astfel de sancţiuni a prevăzut expres aceasta (de ex. în art. 50 alin. 3 şi alin. 4). Ca urmare, instanţa apreciază că, deşi Dispoziţia nr. …./….. i-a fost comunicată reclamantului prin intermediul serviciilor poştale la data de 14.04.2017, astfel cum rezultă din copia confirmării de primire (f. 60, 61), cu depăşirea termenului prevăzut de art. 50 alin. 5 din HG 1344/2007 acesta aspect nu atrage nulitatea absolută a actului contestat, în lipsa unei dispoziţii legale exprese în acest sens.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului potrivit căruia cercetarea sa disciplinară nu s-a desfăşurat în mod legal întrucât nu a fost citat şi nu a avut cunoştinţă de desfăşurarea cercetării disciplinare desfăşurate împotriva sa, instanţa reţine că din înscrisurile aflate la filele 63, 64 şi 65 rezultă că pârâta a încercat să îl înştiinţeze pe reclamant cu privire la convocarea acestuia la Comisia de disciplină din data de 23.03.2017, însă acesta a refuzat primirea corespondenţei. Ca urmare, instanţa apreciază că lipsa audierii reclamantului de către comisia de disciplină îi este imputabilă acestuia şi nu Comisiei.

Analizând conţinutul formal al Dispoziţiei nr. …./… instanţa constată că aceasta cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de dispoziţiile art. 50 alin. 3 din HG 1344/2007, respectiv descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară; termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată; instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea. De asemenea, dispoziţiei de sancţionare i-a fost anexat Raportul Comisiei de disciplină (f. 11).

Instant mai constată că din probele ce au fost administrate în cauză a rezultat că situaţia de fapt cu privire la răspunderea disciplinară a reclamantului a fost în mod corect reţinută de către Comisia de disciplină. Astfel, din coroborarea înscrisurilor ce au fost depuse la dosarul cauzei (copia condicii de prezentă pentru perioada septembrie 2016 – martie 2017 - f. 67 – 117) cu declaraţiile celor trei martori ce au fost audiaţi în cauză, rezultă că în perioada septembrie 2016 – martie 2017 reclamantul a lipsit nejustificat de la locul de muncă. În plus, deşi atribuţiile ce intrau în sarcina reclamantului în cadrul aparatului de specialitate al Primăriei erau destul de numeroase, potrivit fişei postului nr. …/…. (f. 194-196) acesta nu a prezentat nici măcar un înscris din care să rezulte că ar fi desfăşurat vreo activitate în cadrul Primăriei în perioada de şapte luni în care i s-a imputat că nu s-ar fi prezentat la locul de muncă şi nici nu a solicitat ca instanţa să pună în vedere pârâtei să depună vreun astfel de înscris la dosar, din care să rezulte că în perioada menţionată a îndeplinit efectiv vreuna dintre atribuţiile ce îi reveneau potrivit fişei postului.

Ca urmare, instanţa apreciază că în mod temeinic Comisia de disciplină a reţinut că în perioada septembrie 2016 – martie 2017 reclamantul a lipsit nemotivat de la locul de muncă.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului potrivit căruia, deşi nu a mai fost anterior sancţionat disciplinar, i-a fost aplicată sancţiunea cea mai gravă prevăzută de art. 77 din Legea nr. 188/1999, instanta apreciază că, faţă de criteriile prevăzute de art. 77 din Legea nr. 188/1999 şi de art. 47 din HG 1344/2007, sancţiunea disciplinară ce i-a fost aplicată reclamantului prin Dispoziţia nr. …./…. a fost în mod corect individualizată, având în vedere perioada foarte îndelungată de timp în care acesta a lipsit de la locul de muncă şi consecinţele pe care această conduită a funcţionarului public a avut-o asupra bunei desfăşurări a activităţii în cadrul instituţiei publice în care acesta era angajat.

Cum din probele ce au fost administrate în cauză a rezultat că în perioada septembrie 2016 – martie 2017 reclamantul a lipsit nemotivat de la locul de muncă şi nu şi-a îndeplinit efectiv atribuţiile de serviciu, instanţa apreciază că este neîntemeiată şi cererea acestuia de obligare a pârâtei la plata salariului aferent perioadei iunie 2016 – aprilie 2017.

Având în vedere concluzia la care a ajuns instanţa cu privire la legalitatea şi temeinicia Dispoziţiei nr. …./….., ce determină respingerea ca neîntemeiată a primelor capete ale cererii de chemare în judecată, va fi respinsă ca neîntemeiată şi cererea de obligare a pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 20.000 lei.

Red. TMM/M.S.

Operator date caracter personal 5595

Domenii speta

Spete similare