Violenţa în familie - suspendarea executării pedepsei

Prin rechizitoriul nr. X/P/2018 din data de 19 februarie 2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi  a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul R. I., pentru săvârşirea infracţiunilor de „violenţă în familie”, prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal raportat la art. 199 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale săvârşite la datele de 10.11.2017 şi 23.01.2018 – persoană vătămată R. G.) şi „ameninţare”, prev. de art. 206 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale săvârşite la datele de 06.01.2018 şi 23.01.2018 – persoană vătămată R. G.), totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, că în datele de 10.11.2017 şi 23.01.2018 inculpatul R. I. a exercitat acte de violenţă fizică asupra soţiei acestuia, persoana vătămată R.G., iar în datele de 06.01.2018 şi 23.01.2018 i-a adresat ameninţări cu moartea aceleiaşi persoane vătămate 

Situaţia de fapt descrisă mai sus a rezultat din coroborarea probelor şi a materialelor de la dosarul de urmărire penală,  respectiv:

Din declaraţiile persoanei vătămate R. G. rezultă că în toamna anului 2017, într-o perioadă în care aceasta îngrijea un bătrân din com. Scaeşti, pe fondul unor suspiciuni că ar avea relaţii extraconjugale cu martorul M. F., acesta din urmă fiind ginerele respectivului bătrân, inculpatul R.I. s-a deplasat la locuinţa persoanei vârstnice menţionate, unde i-a găsit pe Rădoi Georgeta şi pe martorul M. F., susţinând că i-a observat sărutându-se. În acest context, potrivit persoanei vătămate R. G., inculpatul R.I. a lovit-o cu pumnul şi cu palmele în zona feţei, iar din ziua respectivă nu a mai mers să aibă grijă de acel bătrân pentru a evita alte reacţii violente din partea soţului.

În data de 06.01.2018, în condiţiile în care inculpatul R.I. a aflat că persoana vătămată R.G. vorbea cu una dintre fiice la telefon în legătură cu posibilitatea de  a-i găsi un loc de muncă în mun. Craiova, a devenit din nou gelos şi i-a reproşat că "se duce să caute bărbaţi", moment în care a intervenit persoana vătămată C.M., R. G.susţinând că în acel moment inculpatul R. I. le-a ameninţat pe ambele că "le omoară şi face 25 de ani de puşcărie", fapt ce a determinat-o pe C. M. să solicite intervenţia poliţiei.

Persoana vătămată R. G. nu a confirmat faptul că inculpatul R.I. i-ar fi adresat ameninţări cu moartea mamei acesteia, persoana vătămată C.M., şi în data de 05.01.2018.

În legătură cu incidentul din data de 23.01.2018, R. G. a precizat că în seara respectivă, în timp ce se aflau în locuinţa comună, inculpatul R.I. a reluat reproşurile referitoare la eventuale infidelităţi din partea persoanei vătămate, lovind-o în acest context cu palma peste faţă şi ameninţând-o că o omoară, iar apoi se sinucide. Persoana vătămată R.G. nu s-a deplasat la un institut de medicină legală sau la vreo unitate medicală pentru a fi examinată sau pentru a i se acorda îngrijiri medicale.

Persoana vătămată C. M. a susţinut că a fost ameninţată cu moartea de inculpatul R.I. în serile de 05.01.2018 şi 06.01.2018, ultima dată ameninţările fiindu-i adresate în contextul în care a intervenit pentru a aplana cearta dintre acesta şi persoana vătămată R.G., căreia îi reproşa pretinse relaţii extraconjugale cu martorul M. F.. Şi C. M. a susţinut că în seara zilei de 06.01.2018 inculpatul R. I. a afirmat că "le omoară şi face 25 de ani de puşcărie".

Martorul M. F. a susţinut că într-o seară din cursul lunii noiembrie 2017, în timp ce se afla la locuinţa socrului acestuia, care este o persoană vârstnică şi imobilizată la pat, împreună cu persoana vătămată R. G., pe care o plătea pentru a avea grijă de bătrân, şi-a făcut apariţia inculpatul R.I. şi a început să le reproşeze că "i-a prins împreună", după care "a luat-o cu mâna de păr pe R. G. şi a plecat cu aceasta către locuinţa lor".

Fiind audiat în cauză, inculpatul R. I. a precizat că în seara zilei de 10.11.2017 a surprins-o pe soţia acestuia, persoana vătămată R.G., sărutându-se cu martorul M.F., la locuinţa socrului martorului menţionat, unde persoana vătămată avea grijă de socrul martorului. A susţinut inculpatul R. I. că nici unul dintre cei doi nu a recunoscut ceea ce acesta văzuse personal, iar în acest context i-a aplicat două palme peste faţă soţiei. În mod asemănător, a recunoscut că, pe fondul certurilor cu soţia care au urmat zilei în care a surprins-o pe aceasta sărutându-se cu un alt bărbat, în data de 23.01.2018, i-a mai aplicat o lovitură cu palma peste faţă şi i-a adresat ameninţări cu moartea, precizând însă faptul că ameninţările cu moartea le adresa în glumă şi nu avea de gând să le pună în practică.

Inculpatul R. I. a negat că i-ar fi adresat ameninţări soacrei acestuia, persoana vătămată C. M., în datele de 05.01.2018 şi 06.01.2018.

Sub acest ultim aspect, având în vedere că nici prin declaraţia persoanei vătămate R.G. nu sunt confirmate în totalitate susţinerile mamei acesteia, persoana vătămată C. M., s-a apreciat că nu s-a stabilit dincolo de orice dubiu că actele de ameninţare reclamate de aceasta din urmă au existat în materialitatea lor.

Pe de la altă parte, s-a considerat că este cert că au existat actele de agresiune, respectiv cele de ameninţare reclamate de persoana vătămată R. G. ca fiind săvârşite de inculpatul R.I. cu privire la aceasta, însăşi inculpatul R. I. recunoscând săvârşirea lor.

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanţa reţine următoarele:

Prin rechizitoriul nr. X/P/2018 din data de 19 februarie 2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi a fost trimis în judecată,  în stare de libertate, inculpatul R. I. pentru săvârşirea  infracţiunilor de violenţă în familie, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal raportat la art. 199 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale săvârşite la datele de 10.11.2017 şi 23.01.2018 – persoană vătămată R. G. ) şi ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale săvârşite la datele de 06.01.2018 şi 23.01.2018 – persoană vătămată R.G. ), totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Prin încheierea din data de 26.03.2019, pronunţată în cauza nr. X/230/2019/a1, în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. X/P/2018 din data de 19 februarie 2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi  şi a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul R. I. pentru săvârşirea infracţiunilor de violenţă în familie, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal raportat la art. 199 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale săvârşite la datele de 10.11.2017 şi 23.01.2018 – persoană vătămată R. G.) şi ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (2 acte materiale săvârşite la datele de 06.01.2018 şi 23.01.2018 – persoană vătămată R. G.), totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În fapt, în datele de 10.11.2017 şi 23.01.2018, inculpatul R.I. a exercitat acte de violenţă fizică asupra soţiei sale, persoana vătămată R. G., lovind-o cu pumnul şi cu palmele în zona feţei iar în datele de 06.01.2018 şi 23.01.2018 i-a adresat ameninţări cu moartea aceleiaşi persoane vătămate, spunându-i că "o omoară şi face 25 de ani de puşcărie".

Situaţia de fapt reţinută se bazează pe următoarele mijloace de probă: declaraţiile persoanelor vătămate R. G. şi C.M., declaraţia martorului M. F. şi declaraţiile suspectului /inculpatului.

Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul R.I. a declarat că doreşte să i se aplice procedura simplificată, recunoscând faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu.

În drept, faptele inculpatului R.I., care în datele de 10.11.2017 şi 23.01.2018 a exercitat acte de violenţă fizică asupra soţiei acestuia, persoana vătămată R. G., iar în datele de 06.01.2018 şi 23.01.2018 i-a adresat ameninţări cu moartea aceleiaşi persoane vătămate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violenţă în familie, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal raportat la art. 199 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (persoană vătămată R. G., 2 acte materiale săvârşite la datele de 10.11.2017 şi 23.01.2018) şi ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal (persoană vătămată R. G., 2 acte materiale săvârşite la datele de 06.01.2018 şi 23.01.2018).

Astfel, conform art. 193 alin. 1 Cod penal, "Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă." Iar potrivit art. 199 alin. 1 Cod penal, "Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 şi art. 193 - 195 sunt săvârşite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime."

Potrivit art. 206 alin. 1 Cod penal, "Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării."

Se mai reţine şi incidenţa prevederilor art. 35 alin. 1 Cod penal potrivit cărora "Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni."

Conform art. 36 alin. 1 Cod penal, "Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii."

Elementul material al infracţiunilor este realizat prin activitatea inculpatului de lovire asupra unui membru de familie, respectiv de ameninţare cu săvârşirea unei infracţiuni, urmarea imediată constă în pricinuirea de suferinţe fizice şi a unei stări de temere, între acţiunea inculpatului şi aceste urmări existând legătură de cauzalitate. Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului faţă de faptele săvârşite şi urmările acestora îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei directe, aşa cum aceasta este definită în art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, inculpatul prevăzând rezultatul faptelor şi urmărind producerea acestuia prin săvârşirea infracţiunilor.

Din analiza materialului probator şi coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, se constată că dovezile administrate dispun de forţa probantă necesară răsturnării prezumţiei de nevinovăţie iar faptele întrunesc elementele esenţiale ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, conform art. 15 Cod penal, respectiv sunt prevăzute de legea penală, săvârşite cu vinovăţie, nejustificate şi imputabile inculpatului, motiv pentru care instanţa urmează a da eficienţă juridică prevederilor legale cuprinse în art. 396 alin. 2 Cod procedură penală („Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.”)

În faza urmăririi penale şi a judecăţii, inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, regretând săvârşirea faptelor iar din lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că acesta a avut o conduită bună în societate atât anterior săvârşirii faptei, reieşită din atitudinea sa procesuală concretizată în prezentarea în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată, contribuind astfel în mod nemijlocit la soluţionarea justă şi cu celeritate a cauzei şi la aflarea adevărului, cu respectarea exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

La individualizarea judiciară a pedepselor vor fi avute în vedere criteriile enumerate de art. 74 din Codul penal şi anume: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Individualizarea pedepsei presupune atât analizarea aspectelor defavorabile cât şi a celor favorabile inculpatului, precum şi a tuturor celorlalte criterii stabilite de art. 74 Cod penal, la care s-a făcut referire anterior.

Reţinând şi incidenţa art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (potrivit căruia când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. 1 şi 2, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime), instanţa urmează a coborî pedepsele sub minimul special prevăzut de lege, apreciind că o pedeapsă de câte 6 luni închisoare pentru fiecare infracţiune săvârşită, reflectă pe deplin criteriile legale de individualizare judiciară a pedepsei în condiţiile art. 74 Cod penal şi asigură în mod eficient şi realizarea scopului său punitiv dar şi educativ - preventiv.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului, instanţa constată că acesta nu are antecedente penale.

În raport de datele care caracterizează persoana inculpatului, integrat social, de nivelul de educaţie (studii - 4 clase), vârsta (46 ani), situaţia familială (căsătorit) şi socială a acestuia (fără loc de muncă), avându-se în vedere şi conduita procesuală a acestuia după comiterea infracţiunii şi pe parcursul procesului penal, raportat şi la celelalte criterii generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv atingerea redusă a valorilor sociale ocrotite prin norma de incriminare, instanţa apreciază că reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată fără privarea de libertate a acestuia.

De asemenea, se constată că sunt întrunite condiţiile art. 91 Cod penal, în sensul că pedeapsa stabilită este închisoarea mai mică de 3 ani iar infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii. De asemenea, raportat la circumstanţele personale ale inculpatului descrise mai sus, instanţa apreciază că acesta poate fi îndreptat, aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, dar se impune supravegherea conduitei acestuia pentru o perioadă determinată.

Totodată, instanţa apreciază că prin fixarea termenului de supraveghere de 3 ani, conform art. 92 Cod penal (cu posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei în cazul reiterării comportamentului infracţional în această perioadă) şi impunerea de obligaţii în sarcina inculpatului, se satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a executării pedepsei.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj la datele fixate de acesta;  b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal, impune condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei S. sau Consiliului Local S.  pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. 4 Cod penal, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii de noi infracţiuni sau al nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau obligaţiilor impuse.

Se va lua act că persoana vătămată C.(fostă R.) G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat (din care 400 lei cheltuieli avansate în faza de urmărire penală).

Domenii speta

Spete similare