Libertatea de apreciere rezervată organelor administrative. Oportunitatea actelor administrative

Libertatea de apreciere rezervată organelor administrative. Oportunitatea actelor administrative

- art. 13 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 145/2014

- art. 1810 Cod civil

Curtea a apreciat, în consonanţă cu pârâţii, că sunt incidente dispoziţiile legale enunţate, respectiv pentru contractele de închiriere a operat tacita relocaţiune, până în momentul când, reclamantul a fost notificat în legătură cu eliberarea spaţiului de vânzare deţinut, care trebuia rezervat în exclusivitate producătorilor agricoli, marcat în acest sens.

Măsura evacuării reclamantului de pe amplasamentele iniţiale ale spaţiilor închiriate este una legală, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 145/2014, coroborate cu ale Legii nr. 215/2001, puse în aplicare prin hotărârea de consiliu local.

Instanţele judecătoreşti pot controla numai legalitatea actului administrativ, nu şi oportunitatea acestuia, dacă administraţia publică nu a acţionat abuziv, contrar interesului public, aşa cum rezultă acesta din legea pe care se întemeiază actul administrativ atacat.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 39 din 25 ianuarie 2019

Prin Sentința nr. (...) din 20.07.2018, Tribunalul (...) a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Primăriei municipiului (...), invocată de pârâta Municipiul (...).

A respins acţiunea formulată de reclamanţii (R) şi PFA (R) în contradictoriu cu pârâtele Primăria Municipiului (...) şi Municipiul (...), ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că pârâtul municipiul (...) a invocat în fapt motive care ţin de excepţia lipsei capacităţii de folosinţă, calitatea procesual pasivă rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, potrivit art. 36 Cod procedură civilă.

În speţă, adresele a căror anulare se solicită au fost emise de Primăria Municipiului (...), această pârâtă având calitate procesual pasivă, fiind emitenta acestor acte, neavând relevanţă că nu are personalitate juridică, art. 56 alin. 2 Cod procedură civilă prevăzând că „pot sta în judecată asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii”, astfel că excepţia invocată este neîntemeiată, pe cale de consecinţă instanţa a respins-o.

Pe fondul cauzei, Tribunalul a reţinut că prin adresa nr. (...)/23.03.2017 Primăria municipiului (...) a informat reclamanta PFA (R) că, având în vedere art. 13 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 145/2014 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei produselor din sectorul agricol a fost adoptat HCL nr. (...)/31.10.2016 prin care s-a aprobat Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Pieţelor din Municipiul (...), sectorizarea spaţiilor de vânzare făcându-se în baza Legii nr. 145/2014.

S-a menţionat de asemenea în adresa amintită că administratorul pieţei a fost sancţionat de reprezentanţii Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană (...) pentru nerespectarea art. 13 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 145/2014.

Cu privire la spaţiul folosit de reclamant i s-a comunicat că a funcţionat tacita relocaţiune, potrivit art. 1810 Cod civil şi având în vedere aceste aspecte i s-a solicitat ca până la data de 24.03.2017 să elibereze spaţiul de vânzare rezervat în exclusivitate producătorilor agricoli, urmând ca Administraţia Pieţei să-i pună la dispoziţie un alt spaţiu de vânzare până la momentul la care va avea loc procedura licitaţiei publice pentru închirierea acestor spaţii din cadrul Pieţei Agroalimentare (...).

Prin adresa nr. (...)/17.05.2017 emisă de Primăria municipiului (...) i se comunică reclamantei PFA (R) că deoarece nu s-a conformat solicitării din adresa nr. (...)/23.03.2017 de a elibera spaţiile din Piaţa Agroalimentară (...) se vede obligată să efectueze toate demersurile procedurale în vederea evacuării acesteia din spaţiile ocupate.

Împotriva acestor adrese reclamanţii au formulat, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ plângere prealabilă, pârâta menţinându-şi punctul de vedere.

Cu privire la solicitarea de anulare a acestor adrese Tribunalul a reţinut că potrivit art. 1 alin. 1 al legii 554/2004 a contenciosului administrativ „(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”, aşadar pot forma obiectul acţiunii în contencios administrativ actele administrative şi refuzul de soluţionare a cererii.

Prin act administrativ, potrivit art. 2 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 se înţelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ”, aşadar nu orice act emis de o autoritate sau instituţie publică este un act administrativ, având acest caracter doar actele care dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice.

În speţă Tribunalul a apreciat că adresa nr. (...)/23.03.2017 şi adresa nr. (...)/17.05.2017 nu au caracterul unor acte administrative deoarece prin acestea nu se dispun măsuri şi nu produc efecte juridice, doar actele emise pentru evacuarea reclamanţilor fiind de natură a produce efecte juridice, scopul urmărit de reclamanţi prin promovarea cererii fiind acela de obligare a pârâtelor la menţinerea contractelor de închiriere pentru locurile la mese pe care le ocupă în prezent în Piaţa Agroalimentară (...).

Tribunalul a reţinut că reclamanta PFA (R) a încheiat cu Primăria Municipiului (...) contractul de închiriere nr. (...)/01.02.2013 (fila 34 dosar) pentru comerţ cu amănuntul al produselor alimentare în Piaţa Agroalimentară (...), masa nr. (...), locurile (...), contract prelungit până la data de 31.01.2015 prin actul adiţional nr. (...)/01.02.2014.

Prin adresa nr. (...)/23.01.2015 (fila 36 dosar) Primăria municipiului (...) a comunicat reclamantului (R) faptul că urmează a se aplica o nouă sectorizare a Pieţei Agroalimentare prin hotărâre de consiliu, prin urmare contractul de închiriere îşi prelungeşte efectele până la încheierea unor noi contracte rezultate în urma acestei operaţiuni.

Prin Hotărârea Consiliului municipal (...) nr. (...)/31.10.2016 s-a aprobat Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Pieţelor din municipiul (...), unde se prevede la art. 18 că „sectorizarea pieţelor şi platourilor a tuturor locurilor destinate vânzării „vor fi avizate de viceprimar la propunerea şefului Administraţiei Pieţelor în colaborare cu Direcţia Urbanism din cadrul Primăriei (...) şi fac parte ca anexe a prezentului regulament”, art. 22 din Regulament prevăzând modalitatea de închiriere a spaţiilor, respectiv prin licitaţie publică.

Astfel, atâta timp cât reclamantul nu a făcut dovada anulării acestei hotărâri de consiliul local trebuie să se conformeze prevederilor acesteia, instanţa neputând, cu eludarea prevederilor HCL (...)/2016, obliga pârâtele să respecte contractele de închiriere semnate anterior, în privinţa cărora a intervenit tacita relocaţiune, întrucât pentru închirierea spaţiilor în Piaţa Agroalimentară (...) este prevăzută prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Pieţelor din municipiul (...) o procedură de licitaţie.

În ceea ce priveşte atestatul de producător agricol, Tribunalul a reţinut că acesta a fost emis pentru numitul (...), nu pentru reclamant, contractul de închiriere fiind încheiat cu PFA (R) iar în ceea ce priveşte schiţa de sectorizare, poate fi luată în considerare doar aceea care respectă prevederile art. 18 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Pieţelor din municipiul (...), prin urmare nu pot fi primite susţinerile reclamanţilor că se respectă sectorizarea Pieţei Agroalimentare (...).

Tribunalul a reţinut şi că nu a fost investit cu constatarea valabilităţii contractelor de închiriere încheiate anterior de reclamanţi pentru mesele din Piaţa Agroalimentară (...), iar în ceea ce priveşte adresele emise de pârâta Primăria municipiului (...), adrese care nu au caracterul unor acte administrative, acestea au fost emise pentru informarea reclamanţilor de a respecta hotărârea consiliul local (...) nr. (...)/2016 şi noua sectorizare, neputând fi considerate nelegale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs (R) şi PFA (R), solicitând admiterea recursului, modificarea în tot sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, inclusiv acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată în fond, cu cheltuieli de judecată în recurs.

În motivare, recurenţii au arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, art. 16 din OUG nr. 49/2009, art. 1810 Cod civil), motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

Susţin recurenţii că argumentele instanţei de fond se axează în primul rând pe aspectul că obiectul cauzei (adresele atacate în prezentul dosar) nu ar avea caracterul unor acte administrative apte de a produce efecte juridice, astfel apreciază că nici adresa nr. (...)/2017 nici adresa nr. (...)/2017 nu ar putea constitui obiect al unei acţiunii în contencios administrativ. Argumentele instanţei de fond sunt eronate faţă de conţinutul şi scopul acestor adrese nr. (...)/23.03.2017 şi nr. (...)/17.05.2017. Scopul clar şi explicit al pârâtei prin aceste adrese este să elibereze spatiile ocupate în temeiul contractelor de închiriere amintite privitor la care, prin aceeaşi adresă recunoaşte tacita relocaţiune. Argumentul expus în această adresă de către pârâte este cel al modalităţii de sectorizare prin HCL nr. (...)/2016. Ca urmare, verificarea respectării amplasamentului meselor ocupate raportat cu schiţa de sectorizare corp comun cu HCL nr. (...)/2016 este esenţială pentru a se verifica legalitatea şi temeinicia solicitării pârâtelor prin adresa amintită.

Consideră recurenţii că s-a făcut dovada în prezenta cauză (înscrisuri şi martorul (...) care indică faptul că a respectat sectorizarea stabilită prin HCL nr. (...)/2016), inclusiv prin adresa Direcţiei pentru Agricultură a Judeţului (...) cu schiţa comunicată de această instituţie la dosarul cauzei, mesele ocupate sunt situate în zona destinată comercializării produselor conform contractelor de închiriere, situaţie faţă de care ocupă spaţiile şi în prezent respectând sectorizarea efectuată prin HCL nr. (...)/2016. Intenţia pârâtelor de a o evacua din aceste spaţii este mai mult decât evidentă şi nu poate fi pusă sub semnul întrebării.

Pe de altă parte, susţinerea instanţei în partea finală a considerentelor în sensul că obiect al cauzei nu îl constituie verificarea legalităţii HCL nr. (...)/2016, nu influenţează soluţia în prezenta cauză, dar nici nu justifică dispoziţia instanţei din sentinţa recurată.

Susţin recurenţii că respectă sectorizarea efectuată prin HCL nr. (...)/2016 situaţie în care nu era necesar a ataca acest HCL nr. (...)/2016. Aceasta hotărâre de consiliu local trebuie doar avută în vedere ca punct de reper în verificarea respectării sectorizării şi implicit în verificarea legalităţii şi temeiniciei solicitării pârâtelor prin adresele obiect al cauzei având ca obiect şi scop declarat de a elibera spaţiile ocupate în temeiul contractelor de închiriere amintite. Ca urmare, nu era necesar să atace HCL nr. (...)/2016, nici să solicite anularea HCL nr. (...)/2016 (precum susţine instanţa de fond pag. 7 alin. 3 din sentinţă) atâta timp cât respectă HCL nr. (...)/2016 cu schiţa reală de sectorizare afişată public în Piaţa Agroalimentara şi comunicată Direcţiei pentru Agricultură a Judeţului (...), respectiv faţă de faptul că solicitarea pârâtelor prin adresele obiect al prezentei cauze de a elibera spatiile ocupate este o solicitare nelegală.

Consideră recurenţii că este greşită interpretarea dată de instanţă adreselor nr. (...)/2017 şi nr. (...)/2017 (pag. 7 alin. 5 partea finala) în sensul ca „acestea (adresele) au fost emise pentru informarea reclamanţilor de a respecta hotărârea consiliului local (...) nr. (...)/2016 şi noua sectorizare, neputând fi considerate, nelegale”, atâta timp cât adresele amintite au un scop indicat expres, fără loc de interpretare, ca să elibereze acele spaţii. Acele adrese nu au fost trimise doar cu scopul de informare, caz în care pârâtele trebuiau să se limiteze la a informa despre controlul DAJ la Piaţa Agroalimentară (...) şi rezultatul controlului. Însă pârâtele nu au informat despre existenţa unui simplu control ci indică clar că din punctul lor de vedere recurenţii nu respectă sectorizarea din HCL nr. (...)/2016 astfel că trebuie să elibereze spaţiile.

Susţinerea instanţei de fond în sensul că ,,iar în ceea ce priveşte schiţa de sectorizare, poate fi luată în considerare doar aceea care respectă prevederile art. 18 din Regulamentul de Organizare şi funcţionare al Pieţelor din municipiul (...), prin urmare nu pot fi primite susţinerile reclamanţilor că se respectă sectorizarea Pieţei Agroalimentare (...)” (pag. 7 alin. 4 partea finală) o consideră recurenţii ca fiind nereală, o susţinere contradictorie, respectiv contrazisă de probele existente la dosar.

În primul rând art. 18 din Regulamentul de organizare şi Funcţionare a Pieţelor Municipiului (...) anexa la HCL nr. (...)/2016 se referă la faptul că „Diagrama privind amplasamentul activelor care fac obiectul închirierii în pieţe, sectorizarea pieţelor şi platourilor a tuturor locurilor destinate vânzării, cu indicarea suprafeţelor, planul pieţelor, prezentarea ansamblului pieţelor şi a platourilor, serviciile prestate utilizatorilor, vor fi avizate de viceprimar la propunerea şefului Administraţiei Pieţelor în colaborare cu Direcţia de urbanism din cadrul Primăriei (...) şi fac parte ca anexe ale prezentului regulament”.

Susţine recurenta că, din coroborarea acestui art. 18 cu adresa DAJ (...) prin care se comunică schiţa de sectorizare aprobată de Primăria Municipiului (...) prin HCL nr. (...)/2016, rezultă faptul că susţinerea sa în sensul că schiţa de sectorizare anexa la HCL nr. (...)/2016 care trebuie avută în vedere este cea existentă la fila 12 din dosar identică cu cea depusă de DAJ (...) la filele 120, 121, 105 din dosarul cauzei. Simpla susţinere de către instanţă că prevederile art. 18 justifică faptul că nu respectă sectorizarea este o afirmaţie fără suport în probaţiunea existentă la dosar. De altfel, şi martorul audiat (...) care a fost „Şeful Administraţiei pieţelor” în perioada analizată conform art. 18 din acelaşi Regulament, a indicat clar că schiţa de la fila 12 dosar a fost cea propusă şi aprobată prin HCL nr. (...)/2016 şi comunicată la DAJ (...), respectiv faptul că amplasamentul meselor nr. 9 locurile 1, 2, 3 şi masa nr. 10 cu locurile nr. 1, 2, 3, 4 (pentru care există facturi şi chitanţe de încasare a chiriei constant de către pârâte cu menţiunea pe factură în mod expres a mesei nr. 9, respectiv a mesei nr. 10, fapt ce infirmă susţinerea instanţei de la pag. 7 alin. 4 din sentinţă, prin care indică faptul că nu ar exista raporturi contractuale cu pârâtele) respectă în totalitate sectorizarea aprobată prin HCL nr. (...)/2016.

Susţin recurenţii că, aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, iar instanţa reţine parţial în considerente (pag. 6 alin. ultim din sentinţă) au convenit cu pârâta să folosească cu titlu de închiriere în schimbul unei sume achitate lunar cu titlu de chirie (aspecte consemnate inclusiv în contractele de închiriere nr. (...)/01.02,2012 şi nr. (...)/01.02.2013 prelungite prin tacita relocaţiune reglementată de art. 1810 Cod civil) prin care două suprafeţe pentru comerţ cu amănuntul al produselor alimentare şi nealimentare, respectiv pentru comercializarea produselor agricole în locuri publice proprietatea pârâtei situate în Piaţa Agroalimentară (...): masa nr. 9 locurile 1-3, masa nr. 10 locurile 1, 2, 3, 4, suprafeţe pentru care plătesc constant chiria solicitată de pârâtă, inclusiv prin ultimele plăţi efectuate distinct pentru cele două mese nr. 9 şi nr. 10 pentru lunile ianuarie - aprilie 2017.

De asemenea, recurentul (R) învederează că are calitatea de comerciant în calitate de producător agricol (în sensul art. l alin. 12 lit. c) din Legea nr. 145/2014) şi deţine carnet de comercializare a produselor agricole seria (...) nr. (...) - (...) (în sensul art. l alin. 2 lit. d) din Legea nr. 145/2014) în temeiul atestatului de producător seria (...) nr. (...) din 07.02.2017, precum şi atestatul de producător seria (...) nr. (...)/09.03.2018.

Arată recurenţii că instanţa de fond nu reţine aceste probe existente la dosar, precum nici faptul că (R) are calitatea de reclamant în prezenta cauză. Simplul fapt că pârâtele încasează constant chiria aferentă inclusiv meselor pe care le ocupă în calitate de producător agricol este o dovadă suplimentară privitor la raporturile de închiriere existente inclusiv între (R) producător agricol şi pârâte.

Precizează recurenţii că pârâta le-a comunicat prin adresa nr. (...)/23.01.2015 în sensul că acest contract îşi prelungeşte efectele până la încheierea unor noi contracte de închiriere – astfel principiile prevăzute de art. 1810 Cod civil fiind pe deplin aplicabile privind tacita relocaţiune. Pârâta a emis adresa nr. (...)/23.03.2017 şi adresa nr. (...)/17.05.2017 prin care le aduce la cunoştinţă prevederile art. 13 alin. l şi alin. 2 din Legea nr. 145/2014. Pârâta le aduce la cunoştinţă faptul că prin hotărârea Consiliului local (...) nr. (...)/31.10.20156 s-a aprobat Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Pieţelor din Municipiul (...), sectorizarea făcându-se prioritar în baza Legii nr. 145/2014, respectiv a fost aplicată o sancţiune Pieţei Municipiului (...) de către Direcţia pentru Agricultură judeţeană (...) urmare a controlului din 23.03.2017. Respectiv pârâta le pune în vedere să elibereze spaţiile pe care le ocupă.

Apreciază recurentele că actele administrative obiect al cauzei sunt emise cu exces de putere din partea pârâtelor în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, fiind încălcate principiile nediscriminării, necesitaţii şi proporţionalităţii cu ocazia emiterii actelor administrative obiect al cauzei. Locurile pe care le ocupă nu se suprapun peste cele ale celorlalte categorii de comerciant, situaţie faţă de care, prin raportare, la sectorizarea comunicată de pârâtele recurente către Direcţia pentru Agricultură a Judeţului (...) care coincide cu schiţa ce au depus-o în ataşamentul acţiunii obiect al cauzei – pârâtele au depăşit limitele exercitării cu bună credinţă, respectiv exercitării dreptului de apreciere al acestora în limitele respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor (a se vedea art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004).

Consideră recurentele că atitudinea pârâtei de a le trimite adresele obiect al cauzei reprezintă o modalitate nelegală şi imorală de a proceda, faţă de faptul că pârâta a încălcat principiile nediscriminării, necesitaţii şi proporţionalităţii, care trebuiau respectate conform art. 16 din OUG nr. 49/2009, situaţie faţă de care adresele amintite prin care pârâta solicită să elibereze aceste spaţii sunt emise cu exces de putere.

Învederează recurentele că folosesc aceste spaţii de ani de zile, locaţii care se încadrează în modalitatea în care Regulamentul amintit în art. 9 alin. 2 indică sectorizarea acestei pieţe agroalimentare, conform schiţei de sectorizare anexa la HCL nr. (...)/2016 amintită de pârâtă prin adresele obiect al cauzei, astfel respectă acest regulament cu HCL nr. (...)/2016 şi schiţa anexă acestuia, situaţie în care solicitarea pârâtelor este neavenită.

Pe de altă parte, Direcţia pentru Agricultură a Judeţului (...) a comunicat la dosarul cauzei schiţa de sectorizare transmisă de pârâte acestei instituţii ca fiind cea care face corp comun cu HCL nr. (...)/2016, care este identică cu schiţa depusă de la dosarul cauzei ataşată acţiunii introductive fila 12 – contrar susţinerilor pârâtelor din apărările obiect al prezentei cauze în faţa primei instanţe.

Menţionează recurentele că, verificând schiţa de sectorizare anexă la acest Regulament pentru organizarea şi funcţionarea pieţelor Municipiului (...) (identică cu cea comunicată de Direcţia pentru Agricultură a Judeţului (...) la dosarul cauzei), rezultă faptul că se situează pe spaţiul colorat cu galben rezervat persoanelor fizice/asociaţiilor familiale autorizate sau societăţilor comerciale ce comercializează produse agricole şi alimentare.

Acest Regulament pentru organizarea şi funcţionarea pieţelor Municipiului (...) prevede în art. 3 că activităţile de organizare, funcţionare şi administrare, ale pieţei agroalimentare, ... trebuie să se desfăşoare în conformitate cu respectarea prevederilor legale, în condiţii de maximă eficienţă şi siguranţă a utilizatorilor, fără discriminări, la un nivel calitativ ridicat, urmărindu-se dezvoltarea activităţii în scopul satisfacerii cerinţelor, nevoilor şi intereselor comunităţii.

Apreciază recurenţii că modalitatea în care pârâta doreşte să elibereze spaţiile pentru care cu acordul acesteia de ani de zile plătesc chiria aferentă, deşi Legea nr. 145/2014 a intrat în vigoare în anul 2014, an de când achită constant această chirie pentru aceste spaţii, este o modalitate nelegală de a proceda prin care principiul nediscriminării garantat de CEDO, art. 14 şi art. 6, garantat de art. 16 din Constituţia României, garantat de acest regulament de organizare şi funcţionare în art. 3 este încălcat în mod flagrant. Arată că folosesc aceste mese nr. 9 locurile 1-3 şi nr. 10 locurile 1, 2, 3, 4 alăturate de ani de zile, locaţii care se încadrează în modalitatea în care Regulamentul amintit în art. 9 alin. 2 indică sectorizarea acestei pieţe agroalimentare, conform schiţei de sectorizare anexă la HCL nr. (...)/2016 amintită de pârâtă prin adresele amintite nr. (...)/2017 şi nr. (...)/2017, astfel că respectă acest regulament şi HCL nr. (...)/2016 şi schiţa anexa acestuia, situaţie în care solicitarea pârâtei este neavenită.

Precizează recurenţii că au formulat plângere prealabilă la ambele adrese amintite anterior, la care pârâta a răspuns prin adresele nr. (...)/2017 şi nr. (...)/2017 prin care în mod nelegal şi incorect susţine că:

- titularul contractului de închiriere ar fi fost persoana fizică (R), iar nu PFA (R) - Analizând ultimul contract de închiriere valabil din anul 2013 până în prezent - contractul de închiriere nr. (...)/01.02.2013 - rezultă faptul că acest contract este încheiat între (R) PFA identificat cu cod fiscal  (...), astfel cum rezultă din alin. l al acestui contract, din ştampila de PFA aplicată la finele contractului, din modalitatea de încasare a chiriei prin chitanţe emise pe (R) PFA identificat prin cod fiscal pentru masa nr. 9 locurile 1-3. Pentru masa nr. 10 locurile nr. 1, 2, 3, 4 plata se efectua direct al administratorul pieţei care elibera un bon/cupon care atesta plata.

- pârâta recunoaşte faptul că spaţiile ocupate şi în prezent sunt urmare a tacitei relocaţiuni conform art. 1810 Cod civil, contractul de închiriere fiind expirat ca termen însă părţile convenind în mod tacit prelungirea acestui contract, dovadă fiind şi încasarea constant a chiriei de către pârâtă.

- pârâta face trimitere la aceeaşi hotărâre a Consiliului Local (...) nr. (...)/31.10.2016 care priveşte aprobarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Pieţelor din municipiul (...), hotărâre unde se indică expres faptul că Anexa face parte integrată din hotărâre, anexa fiind planul de sectorizare a Pieţei. Cu acea ocazie 31.01.2016 a fost votat un plan de sectorizare afişat într-un loc public în Piaţă, pentru a fi consultat de toate persoanele care au activităţi comerciale în incinta pieţei. Cu acea ocazie au reuşit să fotocopieze acel plan de sectorizare care le-a fost confirmat inclusiv de către administratorul pieţei (...) ca fiind planul de sectorizare ce se va aplica în piaţă.

- pârâta indică în adresele nr. (...)/2017 şi nr. (...)/2017 faptul că planul de sectorizare afişat în Piaţă şi aprobat prin hotărârea Consiliului local (...) ar fi altul decât cel trimis de recurenţi anexat plângerii prealabile, pe care-l anexează şi prezentei. Această susţinere din partea pârâtei este falsă, contrară realităţii. Indică recurenţii faptul că administratorul pieţei (...) a participat la acea şedinţă a Consiliului local din 31.10.2016 ocazie cu care s-a aprobat HCL nr. (...)/31.10.2016 şi le-a confirmat că planul afişat şi deţinut în Piaţă este cel care va fi aplicat ca sectorizare în Piaţă. Scopul pârâtei este unul nelegal şi imoral, acela de a favoriza persoane care nu se încadrează în planul aprobat în realitate la data de 31.10.2016 de către pârâtă.

- pârâta susţine faptul că prin adresa nr. (...)/2017 le-ar fi pus în vedere să elibereze spaţiul ocupat, adică mesele nr. 9 locurile 1-3 şi masa nr. 10 locurile 1, 2, 3, 4 deoarece acest spaţiu ar fi „rezervat în exclusivitate producătorilor agricoli” – susţinerea pârâtei este greşită faţă de conţinutul planului de sectorizare aprobat la data de 31.10.2016 şi afişat în piaţă, deoarece se încadrează pe zona galbenă (numerotarea meselor începe din partea stângă sus cum se prezintă planul de sectorizare, începând cu masa nr. l în jos pe prima coloană până la masa nr. 10, iar locurile de la mese se numerotează din stânga spre dreapta, astfel mesele, nr. 9 şi 10 sunt ultima şi penultima din prima coloană dinspre stânga planului de sectorizare, iar locurile 1-3 respectiv 1, 2, 3, 4 sunt primele locuri din partea stângă la fiecare masă - precum se vede pe planul de sectorizare.

- pârâta mai susţine faptul că ar fi invocat clauza contractuală, indicată de aceasta pentru prima dată în răspunsul la plângerile prealabile (adică adresele nr. (...)/2017 şi nr. (...)/2017), clauză prevăzută de alin. 5 din contractul de închiriere de „reziliere unilaterală a contractului – susţinerea pârâtei este greşită deoarece niciodată pârâta nu le-a adus la cunoştinţă că doreşte rezilierea contractului de închiriere, nu există nici un document care să ateste acest aspect. Ca urmare pârâta nu poate invoca prin răspunsul la plângerea prealabilă această clauză contractuală, ci aceasta trebuia invocată anterior acesteia. Oricum modalitatea în care pârâta a procedat este contrară normelor legale în materie şi clauzelor contractuale. Contractul de închiriere este valabil şi în prezent, dovadă a faptului că folosesc aceste spaţii în mod nestingherit, fără vreo piedică din partea pârâtei, respectiv achită chiria aferentă acestor spaţii cu acceptul pârâtei.

- pârâta se contrazice în propriile susţineri în sensul că la pag. l alin. penultim din răspunsul al plângerea prealabilă susţine că ar fi fost „reziliat” contractul de închiriere, ca apoi la pag. 2 alin. l teza ultimă să facă referire a „denunţarea” contractului. Pârâta nu le-a comunicat vreodată că doreşte reziliere sau/şi denunţarea unilaterală a contractului, neinvocând vreodată clauza contractuală amintită. Este evident că nici una din aceste variate nu este aplicată, nici aplicabilă prezentei situaţii deoarece pârâta nu are vreun temei legal în a denunţa ori rezilia contractul (instituţii juridice total diferite), atâta timp cât achită lunar chiria aferentă spaţiilor închiriate, atâta timp cât au respectat întotdeauna toate clauzele contractuale, atâta timp cât prin ocuparea acestor spaţii se respectă sectorizarea aprobată de pârâtă la data de 31.10.2016, astfel cum şi pârâta recunoaşte prin adresa nr. (...)/23.01.2015. Ca urmare nici acest argument al pârâtei nu poate fi primit.

- pârâta susţine că Direcţia pentru Agricultură Judeţeană (...) ar fi „aprobat modul de sectorizare al Pieţei Agroalimentare” adică a tuturor pieţelor din Municipiul (...) toate fiind în acelaşi loc (Piaţa Agroalimentară, Piaţa Obor, Piaţa cu articole second-hand) - susţinere greşită a pârâtei deoarece Direcţia pentru Agricultură Judeţeană (...) nu a impus vreodată pârâtei ce plan de sectorizare să aprobe, din contră pârâta a fost cea care a aprobat planul de sectorizare, afişat în Piaţă şi confirmat de administratorul pieţei ca fiind cel aplicabil.

- susţinerea pârâtei că ar fi nerelevant modul de funcţionare al pieţei din data de 31.10.2016 până în prezent este greşită deoarece, după aprobarea în data de 31.10.2016 a planului de sectorizare, pârâta a achiesat să ocupe aceste spatii şi să le folosească în modul în care au fost folosite anterior deoarece prin amplasamentul acestora se respectă în totalitate planul de sectorizare aprobat la 31.10.2016 şi afişat în Piaţă (anexat prezentei).

- HCL nr. (...)/2016 a fost adoptată pentru aplicarea legislaţiei în domeniu urmare a controlului Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană (...), HCL la care anexă a fost planul de sectorizare afişat în piaţă şi confirmat de administratorul pieţei.

Susţin recurenţii că atitudinea pârâtei de a le trimite adresele nr. (...)/2017 şi nr. (...)/2017 reprezintă o modalitate nelegală şi imorală de a proceda, faţă de propria decizie a acesteia din 31.10.2016 afişată tocmai beneficiarilor acestei schiţe de sectorizare adică ei şi ceilalţi comercianţi din piaţă. Ca urmare solicitarea pârâtei ca să elibereze spaţiile ocupate în baza contractului de închiriere, spaţii pentru care plătesc chirie şi în prezent, astfel cum şi pârâta recunoaşte, spaţii care sunt ocupate în baza art. 1810 Cod civil pe baza tacitei relocaţiuni, spaţii care sunt situate în zona legală atribuită persoanelor fizice autorizate ce comercializează produse agricole şi alimentare, este nelegală.

Menţionează recurenţii că potrivit art. 1810 Cod civil dacă, după împlinirea termenului, locatarul continua să deţină bunul şi să îşi îndeplinească obligaţiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se considera încheiată o nouă locaţiune, în condiţiile celei vechi, inclusiv în privinţa garanţiilor. Ţinând cont de faptul că pârâta nu le-a comunicat vreodată că doreşte denunţarea unilaterală a contractului, din contra recunoaşte îndreptăţirea lor la a folosi aceste spaţii atâta timp cât achită chiria aferentă spaţiilor închiriate, atâta timp cât au respectat întotdeauna toate clauzele contractuale, acesta constituie încă un argument în susţinerea prezentului recurs.

În drept, recurenta a invocat art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 483 şi urm. art. 488 pct. 8, art. 496 alin. 2, art. 453 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimaţii Primăria Municipiului (...) şi Municipiul (...) au solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile atacate.

În motivare, arată intimaţii că prin recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. (...)/CA/2018 se arată faptul că recurentul respectă sectorizarea Pieţei, sectorizare stabilită conform HCL nr. (...)/2016, fără a lua în considerare faptul că prin respectivul act administrativ nu s-a aprobat vreo sectorizare ci doar regulamentul de organizare şi funcţionare a Pieţelor din cadrul Municipiului (...), totodată nu se ţine cont nici de aplicabilitatea în speţă a prevederilor Legii nr. 145/2014.

Astfel, Contractul de închiriere şi Actul Adiţional au fost încheiate între Primăria municipiului (...) şi P.F. (R), acestea au fost valabile până la data de 31.01.2015, după această dată aplicând-se tacita relocaţiune conform art. 1810 Cod civil. La alin. 5 din Contractul de închiriere se arătă faptul că: Contractul poate fi reziliat în mod unilateral de către Primărie dacă situaţia o va impune: modernizare, sistematizare, schimbarea destinaţiei, etc.

În prezent, Primăria municipiului (...) doreşte finalizarea procedurii de sistematizare a Pieţei Agroalimentare a municipiului (...), procedură începută prin adoptarea H.C.L. nr. (...)/31.10.2016 privind aprobarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Pieţelor din municipiul (...) (Piaţa Agroalimentară, Piaţa Obor şi Piaţa cu articole second-hand). Din moment ce, şi din Contractul de închiriere prelungit prin tacita relocaţiune rezultă faptul că, închirierea poate înceta unilateral în cazul sistematizării Pieţei, prin Adresa nr. (...)/23.03.2017 se solicită eliberarea spaţiului de vânzare rezervat în exclusivitate producătorilor agricoli, marcat în acest sens, urmând ca Administraţia Pieţei să pună la dispoziţie un alt spaţiu de vânzare, până la momentul în care va avea loc procedura licitaţiei publice pentru închirierea acestor spaţii din cadrul Pieţei Agroalimentare (...). Arată faptul că, nici până în prezent nu s-au conformat acestei Adrese. Mai mult, tacita relocaţiune nu constituie un impediment în denunţarea contractului prezumat încheiat pe durată nedeterminată, aşa încât îndată ce locatorul a denunţat contractul, acordul tacit care a stat la baza acestuia a încetat să mai existe.

Arată intimaţii faptul că, singura Anexă la H.C.L nr. (...)/31.10.2016 este Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Pieţelor din municipiul (...) (Piaţa Agroalimentară, Piaţa Obor şi Piaţa cu articole second-hand). Schiţa de sectorizare menţionată nu este Anexă la H.C.L. nr. (...)/2016, fiind una din cele trei variante ale modului în care se dorea realizarea sistematizării Pieţei Agroalimentare. După aprobarea Regulamentului, în urma discuţiilor cu reprezentanţii Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană (...) şi în baza Legii nr. 145/2014 s-a convenit ca modul de sectorizare al Pieţei Agroalimentare să fie cel aprobat de către Direcţia pentru Agricultură Judeţeană (...).

Susţin intimaţii că, în prezenta speţă este relevant faptul că, în prezent se impune respectarea legislaţiei în vigoare, respectiv Legea nr. 145/2014.

Datorită faptului că, în Piaţa Agroalimentară a municipiului (...) nu s-a respectat Legea nr. 145/2014, Administratorul Pieţei municipiului (...) a fost sancţionat de către reprezentanţii Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană (...) pentru faptul că spaţiul rezervat în exclusivitate producătorilor agricoli şi marcat în acest sens, a fost ocupat şi de către persoane juridice, altele decât cele înfiinţate în baza O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale. Această sancţionare s-a concretizat prin Procesul-verbal de control, constatare şi sancţionare a contravenţiei seria (...)-DAJ- nr. (...)/23.03.2017 prin care administratorul Pieţei a fost sancţionat cu suma de 12.000 lei în baza art. 16 lit. d) din Legea nr. 145/2014, pentru nerespectarea art. 13 alin. 1 şi 2 din acelaşi act normativ.

Arătă intimaţii faptul că, activităţile de organizare, funcţionare şi administrare a Pieţei Agroalimentare se desfăşoară în conformitate cu prevederile legale şi se realizează fără discriminare, urmărindu-se dezvoltarea activităţii în scopul satisfacerii cerinţelor, nevoilor şi intereselor comunităţii.

Precizează intimaţii că, după cum bine reiese din Atestatul de Producător seria (...) nr. (...)/07.02.2017, nu P.F.A. (R) şi nici (R) nu sunt titularii acestui Atestat ci doar (...), potrivit CNP. În acest Atestat sunt menţionate doar porumb boabe zaharat producţie 2016 şi porumb zaharat ştiuleţi producţie 2017. Menţionează intimaţii faptul că pentru aceste produse, dlui. (...) i se poate aloca, la cerere, un spaţiu din zona destinată producătorilor agricoli. Pentru restul produselor comercializate de P.F.A. (R) sau (R) se vor ocupa spaţiile destinate comercializării produselor agricole şi alimentare.

Consideră intimaţii că, în prezenta speţă este relevant faptul că, în prezent se impune respectarea legislaţiei în vigoare, respectiv Legea nr. 145/2014, lege modificată şi completată în anul 2016, ceea ce necesită punerea acesteia în aplicare. Ca atare, în prezent se impune respectarea legislaţiei în vigoare, respectiv Legea nr. 145/2014 conform dispoziţiilor legii menţionate, respectiv art. 13 - (1) în cadrul structurilor de comercializare cu ridicata sau cu amănuntul este obligatorie organizarea de spaţii de vânzare distincte, care sunt rezervate în exclusivitate producătorilor agricoli persoane fizice deţinătoare ale unui atestat de producător şi ale unui carnet de comercializare pentru valorificarea produselor din sectorul agricol obţinute din gospodăria/ferma proprie.

(2) Procentul de alocare a spaţiilor de vânzare prevăzute la alin. (1) este de minimum 40% din totalul spaţiilor de vânzare existente.

(3) Spaţiile de vânzare distincte prevăzute la alin. (1) trebuie să respecte cerinţele legislaţiei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

(4) Producătorii agricoli organizaţi în baza Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările şi completările ulterioare, care comercializează doar producţia obţinută în propria fermă/gospodărie, care deţin cod de înregistrare fiscală cu activitate principală cultivare/producţie, pot ocupa spaţii de vânzare care sunt rezervate în exclusivitate producătorilor agricoli persoane fizice deţinătoare ale unui atestat de producător şi ale unui carnet de comercializare, în acest caz, producătorii agricoli organizaţi în baza Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 44/2008 cu modificările şi completările ulterioare, prezintă obligatoriu administratorului pieţei extrasul din Registrul agricol emis de către primăria în a cărei rază administrativ - teritorială se află ferma/gospodăria proprie, din care să rezulte suprafaţa de teren agricol şi/sau efectivele de animale pe care le deţine/exploatează. (alineat introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 87/2016, în vigoare de la 8 mai 2016).

 (5) În situaţia în care producătorii agricoli menţionaţi la alin. (4) desfăşoară acte de comerţ cu alte produse decât cele obţinute din propria fermă/gospodărie, aceştia nu mai beneficiază de facilităţile prevăzute la alin. (4) (alineat introdus prin art. I pct. 8 din Legea nr. 87/2016, în vigoare de la 8 mai 2016).

Susţin intimaţii că respectă legislaţia în vigoare, şi mai mult decât atât, nu pot fi acuzaţi de faptul că fac discriminări prin punerea în aplicare a Legii nr. 145/2014, însăşi legea face diferenţieri între producătorii agricoli respectiv producătorii agricoli organizaţi în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările şi completările ulterioare, care comercializează doar producţia obţinută în propria fermă/gospodărie, faţă de persoanele fizice autorizate care comercializează produse care nu provin din gospodăria proprie. Mai mult decât atât în incinta pieţei sunt reglementate fiind delimitate foarte clar prin plăcuţe cu inscripţia „Producători Agricoli”, plăcuţe care se regăsesc în locurile unde funcţionează inclusiv reclamantul din prezenta cauză.

Învederează intimaţii faptul că reclamantul nu a dat curs solicitării de eliberare a spaţiului şi, ca urmare a acestui fapt Primăria municipiului (...) nu poate respecta sectorizarea agreată de Direcţia pentru Agricultură Judeţeană (...), Administraţia Pieţei va continua să primească amenzi de la Direcţia pentru Agricultură Judeţeană (...) până la respectarea legislaţiei în vigoare. Mai mult decât atât reclamantul recunoaşte încadrarea în prevederile art. 1810 Noul Cod Civil, fără însă a lua în considerare prevederile acestui articol respectiv: „Dacă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să deţină bunul şi sa îşi îndeplinească obligaţiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locaţiune, în condiţiile celei vechi, inclusiv în privinţa garanţiilor.

În drept, intimaţii au invocat prevederile Legii nr. 145/2104 cu modificările aduse prin Legea nr. 87/2016, în vigoare de la 8 mai 2016, art. 1810 din Noul Cod civil, art. 205 - 208 Cod procedură civilă.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa a reţinut următoarele:

În contractele de închiriere nr. (...)/01.02.2012 şi nr. (...)/01.02.2013, intervenite între PRIMĂRIA MUNICIPIULUI (...) şi PF (R) s-a convenit ca, prima, în calitate de locator, să închirieze, contra cost, celui de-al doilea, 7 locuri pentru comerţ cu amănuntul al produselor alimentare sau spaţiu construit în locuri publice, proprietatea Municipiului (...), situat în Piaţa Agroalimentară, masa nr. 9 locurile 1-3 şi masa nr. 10 locurile 1, 2, 3, 4.

Ulterior, părţile au încheiat acte adiţionale la contracte, în data de 01.02.2014 fiind prelungită durata contractelor de închiriere până în 31.01.2015.

Prin HCL nr. (...)/31.10.2016 s-a aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a pieţelor din mun. (...), sectorizarea spaţiilor de vânzare făcându-se prioritar în baza Legii nr. 145/2014.

Prin adresele nr. (...)/23.03.2017 şi nr. (...)/17.05.2017 pârâţii l-au notificat pe recurentul reclamant PF (R) că: în urma controlului efectuat de reprezentanţi ai Direcţiei pentru agricultură (...), administratorul pieţei (...) a fost sancţionat contravenţional pe motivul că spaţiul rezervat în exclusivitate producătorilor agricoli şi marcat în acest sens, a fost ocupat şi de către persoane juridice, altele decât cele înfiinţate în baza OUG nr. 44/2008; pentru spaţiul folosit de reclamant în cadrul pieţei a funcţionat tacita relocaţiune, potrivit art. 1810 Cod civil; în final, i-au solicitat ca până în data de 24.03.2017 să elibereze spaţiul de vânzare rezervat în exclusivitate producătorilor agricoli, marcat în acest sens, urmând ca administraţia pieţei să-i pună la dispoziţie un alt spaţiu de vânzare, până la demararea procedurii licitaţiei publice pentru închirierea acestor spaţii din piaţă.

Art. 1810 Cod civil Tacita relocaţiune

 (1) Dacă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să deţină bunul şi să îşi îndeplinească obligaţiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locaţiune, în condiţiile celei vechi, inclusiv în privinţa garanţiilor.

 (2) Noua locaţiune va fi însă pe durată nedeterminată, dacă prin lege sau convenţia părţilor nu se prevede altfel.

Art. 1816 Denunţarea contractului

 (1) Dacă locaţiunea a fost făcută fără determinarea duratei, oricare dintre părţi poate denunţa contractul prin notificare.

 (2) Notificarea făcută cu nerespectarea termenului de preaviz stabilit de lege sau, în lipsă, de uzanţe nu produce efecte decât de la împlinirea acelui termen.

 (3) La împlinirea termenului de preaviz, obligaţia de restituire a bunului devine exigibilă, iar contractul de locaţiune încheiat în condiţiile prevăzute la art. 1.809 alin. (2) sau (3), după caz, constituie, în condiţiile legii, titlu executoriu cu privire la această obligaţie.

Curtea a apreciat, în consonanţă cu pârâţii, că sunt incidente dispoziţiile legale enunţate, respectiv pentru contractele de închiriere a operat tacita relocaţiune, până în momentul când, prin adresa nr. (...)/23.03.2017 reclamantul PF (R) a fost notificat în legătură cu eliberarea spaţiului de vânzare deţinut, care trebuia rezervat în exclusivitate producătorilor agricoli, marcat în acest sens, data limită fiind 24.03.2017.

Aşadar, contractele de închiriere nu au fost reziliate, întrucât reclamantului i s-a oferit în schimbul spaţiilor iniţiale, alte spaţii de vânzare până la demararea procedurii licitaţiei publice pentru închirierea spaţiilor din piaţă.

Nemulţumit de conţinutul adresei comunicate, reclamantul a depus plângere prealabilă, invocând principiul nediscriminării şi susţinând că locaţiile pe care le foloseşte în piaţă, respectiv mesele 9 şi 10 se încadrează în modalitatea în care Regulamentul de organizare şi funcţionare a pieţelor din mun. (...) a stabilit sectorizarea spaţiilor de vânzare.

Pârâţii au răspuns reclamantului că, prin notificarea transmisă, au denunţat unilateral contractele de închiriere, iar schiţa de sectorizare menţionată de reclamant reprezintă doar una dintre cele trei variante propuse pentru realizarea sistematizării pieţei agroalimentare, în final, fiind însă agreată ideea că modul de sectorizare al pieţei să fie cel aprobat de către Direcţia pentru agricultură (...).

Prin adresa nr. (...)/17.05.2017 pârâţii au reiterat solicitarea adresată reclamantului de a evacua spaţiile ocupate în cadrul pieţei agroalimentare.

În plus, pârâţii au arătat că, prin hotărârea de consiliu local nu a fost aprobat niciun plan de sectorizare, planul fiind definitivat în cursul anului 2017.

La răspunsul Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană (...), depus la dosarul de fond, s-a ataşat planul de situaţie – identificare şi reorganizare a pieţei agroalimentare din mun. (...), învederându-se prevederile art. 13 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 145/2014, potrivit cărora: (1) În cadrul structurilor de comercializare cu ridicata sau cu amănuntul este obligatorie organizarea de spaţii de vânzare distincte, care sunt rezervate în exclusivitate producătorilor agricoli persoane fizice deţinătoare ale unui atestat de producător şi ale unui carnet de comercializare pentru valorificarea produselor din sectorul agricol obţinute din gospodăria/ferma proprie. (2) Procentul de alocare a spaţiilor de vânzare prevăzute la alin. (1) este de minimum 40% din totalul spaţiilor de vânzare existente. (3) Spaţiile de vânzare distincte prevăzute la alin. (1) trebuie să respecte cerinţele legislaţiei sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor.

Fostul administrator al pieţei agroalimentare, sancţionat contravenţional de către Direcţia pentru Agricultură Judeţeană (...), numitul (...), a fost audiat în calitate de martor de către prima instanţă şi a relevat că până în anul 2015 amplasamentul meselor deţinute de reclamant s-a păstrat, în anul 2016 a „auzit” că s-a întocmit o alta sectorizare, deşi era încă în funcţie până în luna iulie 2017.

Având în vedere considerentele expuse, instanţa a apreciat că măsura evacuării reclamantului de pe amplasamentele iniţiale ale spaţiilor închiriate este una legală, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 145/2014, coroborate cu ale Legii nr. 215/2001, puse în aplicare prin HCL nr. (...)/31.10.2016.

Aşadar, administraţia publică atunci când acţionează, când ia decizii, trebuie să se conformeze prescripţiilor legii, să se încadreze în aceste limite. Totuşi, aceste limite nu presupun o încorsetare rigidă a administraţiei, o lipsă totală de libertate de mişcare în sensul de a nu avea independenţa să aprecieze în mod concret o situaţie dată sau de a nu avea iniţiativă. Astfel, legiuitorul poate să adopte norme juridice care să conţină dispoziţii precise pe care administraţia publică trebuie să le execute întocmai, dar poate adopta şi norme juridice care să descrie coordonate generale, urmând ca administraţia în executarea legii să decidă dacă un fapt concret se încadrează sau nu în acele coordonate. Administraţia publică trebuie să respecte legalitatea, dar, în acelaşi timp ea are nevoie şi de o anumită libertate de acţiune, ţinând seama de faptul că unele măsuri nu pot fi apreciate pe cale generală, ci doar în contact direct cu realitatea administrativă. În felul acesta, administraţiei publice îi este lăsat chiar prin lege un anumit grad de libertate de a alege între mai multe soluţii posibile şi care este cunoscut în doctrină ca fiind puterea discreţionară a administraţiei.

Libertatea de apreciere rezervată organelor administrative nu este în contradicţie cu principul legalităţii. Tocmai faptul că această libertate este lăsată administraţiei de către legiuitor, care nu îi impune o îngrădire expresă de a acţiona în concret sau respectarea unei dispoziţii precise, susţine afirmaţia de mai sus, astfel că atunci când acţionează discreţionar autorităţile administrative nu acţionează împotriva legalităţii. În consecinţă, puterea discreţionară a administraţiei constă în dreptul de a aprecia motivele actelor administrative. Oportunitatea actelor administrative este o consecinţă a dreptului de apreciere al organelor administrative. Prin oportunitate se înţelege ,,realizarea sarcinilor şi atribuţiilor legale în termenul optim, cu cheltuieli minime de resurse de muncă, materiale şi spirituale, precum şi alegerea celor mai potrivite mijloace pentru realizarea scopului legii”.

Instanţele judecătoreşti pot controla numai legalitatea actului administrativ, nu şi oportunitatea acestuia dacă administraţia publică nu a acţionat abuziv, contrar interesului public, aşa cum rezultă acesta din legea pe care se întemeiază actul administrativ atacat.

Or, în speţă, administratorul anterior al pieţei agroalimentare (...) a fost sancţionat contravenţional tocmai pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 13 alin. 1, 2 din Legea nr. 145/2014.

Ca atare, Curtea a apreciat recursul declarat de reclamanţii (R) şi PFA (R) ca nefondat şi l-a respins, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.

Domenii speta

Spete similare