Recurs. Uzucapiune. Încadrarea criticilor recurenţilor în conţinutul motivului de recurs adecvat. Stabilirea cadrului procesual în funcţie de conţinutul cererii de chemare în judecată

Recurs. Uzucapiune. Încadrarea criticilor recurenţilor în conţinutul motivului de recurs adecvat. Stabilirea cadrului procesual în funcţie de conţinutul cererii de chemare în judecată

-Codul de procedură civilă, art. 36, art. 458, art. 489 alin. (2) coroborat cu art. 488 pct.5

Potrivit art. 36 C.pr.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, iar existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond. Rezultă aşadar din această normă procesuală că, în cadrul unui litigiu, atât calitatea procesuală activă cât şi calitatea procesuală pasivă se determină prin raportare la subiectele raportului juridic litigios, astfel cum a fost acesta conturat prin cererea de chemare în judecată, această din urmă cerere fiind actul de procedură ce determină cadrul procesual în care se va derula litigiul. Nu în ultimul rând, Curtea reţine că regula ce guvernează procesul civil este aceea că părţile care au figurat la judecata în primă instanţă se vor regăsi ca părţi şi la judecata căilor de atac, cadrul procesual putând suferi modificări doar în cazurile de excepţie în care este permisă intervenţia unui terţ (în raport de părţile iniţiale) direct în căile de atac – intervenţia principală, cu acordul părţilor iniţiale sau intervenţia accesorie, permisă direct în cadrul căilor extraordinare de atac. 

În raport de considerentele de mai sus, cercetând actele dosarului, Curtea constată părţile raportului juridic litigios, configurat prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei (...), au fost intimatul reclamant (...) şi intimata pârâtă (...) prin Primar. Nicio altă parte nu a figurat la judecata în primă instanţă. Părţile recurente din cauză au declarat apel împotriva sentinţei judecătoriei, tribunalul respingând calea de atac declarată pe motiv că aceste părţi nu justifică calitate procesuală activă în apel, nefiind părţi la judecata în primă instanţă, finalizată prin sentinţa apelată.

(Curtea de Apel Bucureşti–Secţia a IV a civilă,

decizia civilă nr. 524/R din data de 21 iunie 2019)

Prin sentinţa civilă nr. (...)/26.09.2017 Judecătoria (...) a admis acţiunea formulată de reclamantul (...)în contradictoriu cu pârâta (...); a constatat că reclamantul a dobândit prin efectul prescripţiei achizitive de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului situat în comuna B., în suprafaţă de 680 mp, având laturile şi vecinătăţile astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic A.M.; a constatat că reclamantul a dobândit prin efectul accesiunii imobiliare artificiale dreptul de proprietate asupra construcţiilor realizate în comuna B. compus din construcţie C1 (locuinţă), magazie şi closet, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic L.A.; a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, numiţii (...)au formulat apel, solicitând admiterea cererii de apel cu consecinţa anulării hotărârii atacate, iar după evocarea fondului, să se admită cererea de chemare în judecată, însă în contradictoriu cu toţi moştenitorii defunctului (...)şi nu doar cu reclamantul (...)

În motivarea apelului, părţile apelante au precizat că instanţa de fond a fost indusă în eroare de modul cum a fost formulată cererea de chemare în judecată şi administrate probele, în sensul că reclamantul a arătat că este singurul moştenitor al defunctului, dar din verificări a reieşit că sunt mai mulţi moştenitori, aşa cum reiese din Certificatul de moştenitor nr. (...)/15.08.2005.

Intimatul reclamant (...)a formulat întâmpinare solicitând admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a părţilor apelante şi excepţia tardivităţii formulării cererii de apel, arătând că părţile apelante nu au calitatea de părţi şi că cererea de apel e formulată cu nerespectarea termenului legal.

Prin decizia civilă nr. (...) A/27.11.2018 pronunţată de Tribunalul (...) – secţia Civilă, instanţa de apel a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelanţilor (...) şi a respins apelul ca fiind introdus de persoane fără calitate procesuală activă; au obligat apelanţii la plata sumei de 2380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată apel către intimatul (...)

Pentru a pronunţa decizia indicată, Tribunalul a reţinut astfel:  „Analizând excepţia lipsei calităţii procesuale active, tribunalul apreciază că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Are în vedere tribunalul prevederile art. 458 C.pr.civ., conform cărora „căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane”.

Constată tribunalul că la judecata în fond au avut calitatea de părţi reclamantul (...) şi pârâta Comuna B – prin Primar, în timp ce apelantele nu au avut legitimare procesuală în faţa primei instanţe.

În aceste condiţii, în raport de textul legal invocat, apelantele nu justifică legitimare procesuală activă de a exercita calea de atac a apelului, susţinerile acestora în sensul că terenul uzucapat a aparţinut autorului comun, neputând conduce la aplicarea dispoziţiilor art.78 C.pr.civ.. În acest sens, tribunalul observă că prezenta acţiune nu reprezintă o cerere în materie de moştenire, ci o cere de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui teren prin posesia de lungă durată (art. 1890 din Codul civil de la 1864) şi de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra unei construcţii prin accesiunea imobiliară.”

Împotriva deciziei din apel, în termen legal, au declarat recurs motivat părţile (...)solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi, ca urmare a rejudecării, să se dispună admiterea cererii de apel astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii de recurs, recurenţii au expus următoarele critici:

Hotărârea atacată este pronunţată prin încălcarea dispoziţiilor art. 488 pct. 8 C.pr.civ. în sensul că instanţa a admis, cu încălcarea dispoziţiilor legale, excepţia lipsei calităţii procesuale active în declararea apelului. Instanţa a interpretat şi aplicat greşit textul legal al art.458 C.pr.civ., fără să aibă în vedere că din cauza turpitudinii intimatului-reclamant, recurenţii nu au figurat cel puţin ca pârâţi în cauză. Corect şi legal ar fi fost să figureze ca şi reclamanţi întrucât cu toţii au uzucapat terenul în cauză. Sigur că această cauză are un specific, probabil neîntâlnit în practica instanţei, dar tocmai de aceea trebuia ca interpretarea dată normei legale să nu fie una literală, ci logico-juridică. La fel de evident este că în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 78 C.pr.civ., dispoziţii ce în mod sigur ar fi fost puse în aplicare de judecătorul de primă instanţă dacă reclamantul nu ar fi uzat de manevrele dolosive relevate prin motivele de apel. Pentru aceste motive apreciază că se impune admiterea prezentului recurs, iar în temeiul art.498 alin. (2) C.pr.civ., casarea hotărârii recurate.

În drept, recurenţii au indicat art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ.

Intimatul reclamant (...)a formulat întâmpinare la recursul promovat, solicitând respingerea acestuia, menţinerea deciziei recurate ca fiind legală pentru motive, în esenţă, similare celor expuse în faţa instanţei de apel.

Curtea a reţinut:

Potrivit art. 488 alin. (1) C.pr.civ.: Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 1)-8)….5. când prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; Totodată, art. 483 alin.(3) şi (4) C.pr.civ. prevede că „(3) Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.”.

Din interpretarea dispoziţiilor legale citate în precedent, Curtea reţine că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoaşterea posibilităţii părţii interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu şi de netemeinicie.

Observând dezvoltarea criticilor de nelegalitate din cuprinsul cererii de recurs, Curtea constată că prin acestea, în esenţă, recurenţii au invocat încălcarea de către prima instanţă a regulilor de procedură aplicabile procesului civil, recurenţii fiind nemulţumiţi, în esenţă, de soluţia procesuală de respingere a apelului declarat de ei ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă, în condiţiile în care ar fi trebuit observată conduita procesuală a intimatului reclamant (...) care a indus în eroare cele două instanţe de fond, prezentându-se ca unic moştenitor al autorului (…).Curtea apreciază că ansamblul criticilor formulate de recurenţi în privinţa deciziei instanţei de apel se circumscrie motivului de casare prevăzut de art 488 pct. 5 C.pr.civ., în discuţie fiind interpretarea şi aplicarea unei norme de procedură (stabilirea calităţii procesuale active a părţilor care au declarat apel) iar nu a unei norme de drept substanţial.

Curtea reţine că potrivit art. 36 C.pr.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, iar existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond. Rezultă aşadar din această normă procesuală că, în cadrul unui litigiu, atât calitatea procesuală activă cât şi calitatea procesuală pasivă se determină prin raportare la subiectele raportului juridic litigios, astfel cum a fost acesta conturat prin cererea de chemare în judecată, această din urmă cerere fiind actul de procedură ce determină cadrul procesual în care se va derula litigiul. Nu în ultimul rând, Curtea reţine că regula ce guvernează procesul civil este aceea că părţile care au figurat la judecata în primă instanţă se vor regăsi ca părţi şi la judecata căilor de atac, cadrul procesual putând suferi modificări doar în cazurile de excepţie în care este permisă intervenţia unui terţ (în raport de părţile iniţiale) direct în căile de atac – intervenţia principală, cu acordul părţilor iniţiale sau intervenţia accesorie, permisă direct în cadrul căilor extraordinare de atac. 

În raport de considerentele de mai sus, cercetând actele dosarului, Curtea constată că părţile raportului juridic litigios, configurat prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei (...), au fost intimatul reclamant (...) şi intimata pârâtă Comuna B. prin Primar. Nici o altă parte nu a figurat la judecata în primă instanţă. Părţile recurente din cauză au declarat apel împotriva sentinţei judecătoriei, tribunalul respingând calea de atac declarată pe motiv că aceste părţi nu justifică calitate procesuală activă în apel, nefiind părţi la judecata în primă instanţă, finalizată prin sentinţa apelată.

Curtea apreciază că soluţia instanţei de apel a fost una legală, urmând a o menţine. Atâta timp cât părţile ce au declarat apel nu au figurat ca părţi la judecată derulată în primă instanţă – în calitate de reclamanţi sau intervenienţi – atunci concluzia corectă ce rezultă este aceea că nu au calitate procesuală activă pentru a declara apel, tribunalul pronunţând aşadar o decizie legală. Orice alte susţineri factuale ale părţilor recurente cu referire la o pretinsă conduită dolosivă a intimatului reclamant prin prezentarea eronată a situaţiei de fapt şi a moştenitorilor autorului (...)(certificat de moştenitor nr. (...)/15.08.2005) nu pot fi primite de către instanţa de recurs cu consecinţa invalidării deciziei instanţei de apel. Susţinerile respective puteau fi valorificate pe calea unei cereri de intervenţie principală, permisă în apel, cu acordul părţilor iniţiale. Nici împrejurarea că părţile recurente nu au avut cunoştinţă de litigiul pornit pe rolul Judecătoriei (...) nu poate asigura acestora succesul prezentului demers judiciar. Totodată, susţinerile aceloraşi părţi recurente cu privire la îndeplinirea cerinţelor uzucapiunii în persoana lor cu privire la acelaşi imobil pot face, prin ipoteză, obiectul unui alt litigiu în care acestea să figureze ca şi părţi reclamante, soarta litigiului urmând a fi tranşată în funcţie de probatoriile ce se vor administra. Aşadar, în cauza de faţă, părţile recurente, nefiind părţi la judecata în primă instanţă nu puteau declara apel împotriva sentinţei judecătoriei, neavând calitate procesuală activă în acest sens.

Domenii speta

Spete similare