Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei. Refuz de plată a datoriei. Limitele judecăţii în apel.

Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei. Refuz de plată a datoriei. Limitele judecăţii în apel.

-Legea nr. 85/2006,

-Codul de procedură civilă, art. 477 alin. (1)

Refuzul sau amânarea plăţii datoriilor nu atestă prin ele însele absenţa mijloacelor băneşti şi, implicit, starea de insolvenţă a debitorului, astfel încât judecata în apel nu poate avea loc cu depăşirea limitelor arătate explicit de apelant, întrucât se opun prevederile art. 477 alin. (1) C.pr.civ.

(Secţia a V-a civilă, decizia civilă nr. 917 din data de 22 mai 2018

Prin sentinţa civilă nr...... pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr..... a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de către D.V.B.L.S. 2 în contradictoriu cu debitoarea SC J. I. SRL şi a fost admisă contestaţia formulată de către debitoare.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că din situaţia de fapt nu rezultă că debitoarea s-ar afla în imposibilitate de a-şi achita datoriile comerciale cu disponibilităţile existente, ci faptul că aceasta refuză plata de bunăvoie, situaţie care se rezolvă prin alte căi legale decât procedura prevăzută de Legea nr. 85/2014.

În opinia instanţei, încetarea plăţilor nu este sinonimă cu insolvenţa, aceasta din urmă definită ca fiind absenţa fondurilor băneşti necesare plăţii obligaţiilor scadente, debitorul putând să refuze sau să amâne plăţile pentru motive pe care le consideră întemeiate.

În sfârşit, în privinţa titlului executoriu nr. ..., emis de către creditoare, s-a constatat că nu a fost pus în executare pentru a se face dovada stării de insolvenţă a societăţii debitoare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel creditoarea, solicitând admiterea apelului, cu consecinţa continuării procedurii.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că apelanta a depus toate eforturile pentru colectarea creanţei fiscale datorate de către intimata debitoare, însă acestea au eşuat, ultima plată către bugetul local fiind efectuată la data de 17.03.2010.

Astfel, apelanta arată că a emis la data de 25.04.2012 somaţia, titlul executoriu şi procesul verbal de cheltuieli de executare, procedând la înfiinţarea popririi asupra disponibilităţilor băneşti deţinute de către debitoare, până la acest moment nefiind virată nicio sumă de bani de către instituţiile bancare – terţi popriţi, în urma executării silite.

În consecinţă, apelanta arată că prima instanţă a considerat în mod greşit că nu sunt întrunite condiţiile deschiderii procedurii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 223, art. 411, art. 583 C.pr.civ.

Intimata debitoare a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

În apărare s-a arătat, în esenţă, că apelanta nu a dovedit că titlul executoriu invocat a fost pus în executare, precum şi faptul că aceasta solicită în prezent un alt debit decât cel iniţial, fără a oferi explicaţii cu privire la acest aspect.

Apelanta creditoare nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Apelul nu este fondat.

Se va avea în vedere că obiectul prezentului litigiu îl constituie solicitarea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenţei, formulată de către apelanta creditoare D.V. B.L.S. 2 care pretinde că deţine împotriva debitoarei o creanţă în valoare de 53.399 lei, din care 53.351 lei reprezintă impozit auto, iar 48 lei reprezintă cheltuieli de executare, conform titlului executoriu nr. 4501/26.10.2017.

Printre considerentele care au fundamentat soluţia primei instanţe, de respingere a cererii de deschidere a procedurii, şi singurul combătut prin prezentul apel, a fost acela privind lipsa dovezilor care să ateste punerea în executare a titlului executoriu emis împotriva intimatei debitoare.

În calea de atac apelanta a depus înscrisuri care, în opinia acesteia, probează punerea în executare a titlului executoriu deţinut împotriva intimatei debitoare.

Cu toate acestea, din analiza înscrisurilor anexate cererii de apel rezultă că toate adresele de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti ale intimatei debitoare au fost emise în baza unui alt titlu executoriu decât cel care fundamentează cererea de deschidere a procedurii în prezentul dosar, şi anume titlul executoriu nr. 4160/25.04.2012.

În această situaţie, în absenţa oricăror precizări din partea apelantei cu privire la aceste neconcordanţe, Curtea constată că nu se confirmă criticile aduse hotărârii primei instanţe prin cererea de apel.

Pe de altă parte, Curtea constată că apelanta nu contestă considerentele primei instanţe, în sensul că refuzul sau amânarea plăţii datoriilor nu atestă prin ele însele absenţa mijloacelor băneşti şi, implicit, starea de insolvenţă a debitorului, astfel încât judecata în apel nu poate avea loc cu depăşirea limitelor arătate explicit de apelant, întrucât se opun prevederile art. 477 alin. (1) C.pr.civ..

Faţă de considerentele expuse, întrucât probele administrate în calea de atac nu se referă la titlul executoriu emis împotriva intimatei debitoare, care fundamentează solicitarea de deschidere a procedurii insolvenţei, ţinând cont şi de limitele devoluţiunii în apel, precum şi de dispoziţiile art. 480 alin. (1) C.pr.civ., Curtea va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare