Dreptul muncii. Contestaţie decizie de sancţionare disciplinară.

Motive de nelegalitate şi de netemeinicie a deciziei de sancţionare.

Prevederile obligatorii ale deciziei de sancţionare, menţionate de art.252 alin.2 lit.a) şi lit.c) din Codul muncii (Legea nr.53/2003, forma republicată şi actualizată), anume descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi, respectiv, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare.

Măsura în care fapta trebuie descrisă în mod amănunţit, detaliat, pentru a înţelege în ce constă abaterea reţinută, vinovăţia şi circumstanţele necesare individualizării sancţiunii.

Dovedirea situaţiei de fapt.

Individualizarea sancţiunii disciplinare, raportat la criteriile prevăzute de art.250 din Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 5413/14.12.2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosar nr. ..., s-a admis contestaţia formulata de contestatorul .., în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA …

A fost anulată  decizia de sancţionare nr. 31/18.05.2018 emisă de intimată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Contestatorul .. este salariatul intimatei  SOCIETATEA …. în funcţia de şef Serviciu Administrativ , Arhivă Şi Pază,iar prin decizia nr. ../18.05.2018 a fost sancţionat disciplinar cu reducerea salariului de bază pe o durată de o lună cu 5% , în temeiul art 248 alin 1 lit c C.muncii.

Contestatorul a contestat această decizie invocând nulitatea absolută a acesteia, motivat de faptul că aceasta nu cuprinde mențiuni privind descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de acesta în timpul cercetării prealabile, dispoziţii imperative, conform art 252 alin 2 C.muncii .

Astfel, în decizia de sancţionare se precizează că angajatorul a  fost sesizat prin referatul nr. 908/26.04.2018 de către dna .. că , în timp ce aceasta servea masa, contestatorul i-a  lovit cu mâna pachetul de mâncare, vărsând conţinutul pe aceasta şi că a jignit-o, folosind un limbaj neadecvat .

S-a reţinut în cuprinsul deciziei contestate că urmare a referatului nr. 908/26.04.2018 întocmit de dna …  conducerea intimatei a dispus efectuarea cercetării disciplinare prealabile de către comisia de disciplină numită prin dispoziţiile nr. 8/2018 şi 29/2018.

S-a mai menţionat că s-a constatat de către comisie că în data de 26.04.2018 între .. şi contestator a avut loc un incident în urma căruia aceasta a ieşit din birou cu hainele murdare de mâncare, plângând şi având o stare emoţională de şoc, precum şi că deşi contestatorul susţine că la data respectivă nu a avut loc niciun incident, în apărarea sa susținând faptul că d-na … a avut un comportament necorespunzător relaţiilor de muncă şi subordonare de-a lungul timpului , aceasta încercând să-i submineze autoritatea, comisia de disciplină a considerat că acest aspecte sunt irelevante pentru cauza aflată în discuţie, aceste aspecte nefiind aduse la cunoştinţa conducerii societăţii prin referate sau alte sesizări.

S-a mai menționat în decizie că , în baza tuturor probelor administrate , Comisia a reţinut că în data de 26.04.2018 a avut loc un incident între dl .. şi dna .. în urma căruia contestatorul a avut un comportament inadecvat în relaţiile cu personalul subordonat, respectiv cu dna .., manifestând o atitudine necorespunzătoare privind disciplina la locul de muncă.

S-a reţinut că s-au încălcat de către contestator prevederile art 29 lit cc din Regulamentul intern al societăţii şi ale art 28 lit l din CCM la nivel de unitate pe anii 2017-2018.

Potrivit art 252 alin 2 C.muncii "Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d)temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

e)termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f)instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată."

Potrivit art 248 alin 1 lit c C.muncii , "sacţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt :..c)reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%".

Faţă de aceste dispoziţii legale , instanţa a constatat că în decizie trebuie descrisă în concret fapta pentru care a fost sancţionat cel în cauză, respectiv să fie menţionate toate aspectele care o individualizează şi anume: în ce constă, modalitatea în care s-a comis, în raport de care să se poată verifica temeinicia celor reţinute în sarcina salariatului ,data la care a fost săvârşită ,pentru a se verifica dacă sancţiunea fost aplicată în termen.

Instanţa a constatat că  lipsa menţiunii privind descrierea amănunţită a faptei nu poate fi suplinită prin menţionarea în cuprinsul ei a referatului nr. 908/2018 ,pe de o parte ,  iar pe de altă parte a menţiunii generale privind existenţa unui incident între contestator şi un alt salariat ,respectiv dna …. în urma căruia contestatorul a avut un comportament inadecvat în relaţiile cu personalul subordonat, respectiv cu dna …, manifestând o atitudine necorespunzătoare privind disciplina la locul de muncă.

Prin urmare, în lipsa unei descrieri amănunţite şi detaliate a faptei ce a fost apreciată de angajator ca fiind de natură a atrage măsura sancţionării nu se poate aprecia în concret asupra legalităţii acestei măsuri, respectiv nu se poate stabili şi verifica dacă într-adevăr fapta salariatului constituie sau nu abatere disciplinară şi dacă se încadrează printre obligaţiile impuse acestuia prin regulamentul intern sau CCM la nivel de unitate.

Contestatorul a mai invocat nulitatea absolută a deciziei şi pentru lipsa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările sale din timpul cercetării disciplinare.

Legiuitorul a prevăzut la art 252 alin 2 lit c C.muncii ca menţiune obligatorie şi motivele pentru care s-au înlăturat aprecierile formulate de salariatul sancţionat , menţiune prin care se asigură în mod real şi efectiv dreptul lui la apărare.

Apărarea intimatei din cuprinsul întâmpinării în sensul că, în memoriul înregistrat sub nr. 1029/08.05.2018 , depus în apărare , la fila 4, contestatorul declară că nu a avut loc niciun contact fizic cu salariata subordonată, nu neagă faptul că i-ar fi atins produsele alimentare, susţinând că s-ar fi întins după o brichetă ce se afla în faţa monitorului dnei … şi de asemenea că apărările invocate de contestator prin acest memoriu nu au legătură cu incidentul produs între cei doi salariați, acesta privind aspecte legate de activitatea Sindicatului … reprezentantul legal al salariatei …, nu suplineşte lipsa acestei menţiuni obligatorii din cuprinsul deciziei contestate,fiind încălcate şi disp art 79 C.muncii , care prevăd că " În caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere".

Având în vedere existenţa motivelor de nulitate absolută invocate, instanţa nu a mai analizat şi motivele de netemeinicie a deciziei invocate de contestator .

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa în baza art 78 şi 80 C.muncii, a admis contestaţia, a anulat decizia sancţionare nr. …/18.05.2018 emisă de intimată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de apel  a susţinut că  sentinta pronuntata este nelegala si netemeinica,

decizia de sanctionare emisa cuprinzand toate dispozitiile cumulative si obligatorii prevazute de art. 252 din Codul Muncii.

Astfel, instanta de fond a retinut in considerentele hotararii ca in decizie nu a fost

descrisa in concret fapta pentru care a fost sanctionat cel in cauza, respectiv in ce a constat, modalitatea in care s-a comis, in raport de care sa se poata verifica temeinicia celor retinute in sarcina salariatului, data la care a fost savarsita, pentru a se verifica daca sanctiunea a fost aplicata in termen.

Fata de acest aspect, instanta de fond este in eroare, dispozitia emisa respecta pe deplin

cerinta descrierii faptei imputate contestatorului, conform dispozitiilor art. 252 alin. 2 lit.a din Codul Muncii.

Astfel, in considerentele dispozitiei se mentioneaza in mod foarte clar ca  in data de

26.04.2018 intre d.na … si dl. .. a avut loc un incident in urma caruia d.na .. a iesit din birou cu hainele murdare de mancare, plangand si avand o stare emotionala de soc.

Consideră ca, fapta a fost descrisa suficient incat instanta de fond sa poata verifica in

concret atat existenta faptei cat si daca prin aceasta s-au incalcat prevederi din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil.

Apreciază ca, fapta care constituie abatere disciplinara a fost descrisa, elementele sale

esentiale fiind cunoscuta, comisia de cercetare neputand sa relateze o descriere mai amanuntita a faptei, atat timp cat in birou, in acea data de 26.04.2018 si la acel moment se aflau doar cei doi salariati.

De altfel, Comisia de disciplina, pentru clarificarea naturii incidentului, precum si a

existentei altor aspecte care atrag raspunderea disciplinara a salariatului, a considerat necesara si utila audierea salariatilor ce au fost prezenti in biroul alaturat celui in care a avut loc incidentul, in momentul imediat producerii acestuia, fiind de altfel si primele persoane care au vazut-o pe salariata … intr-o stare fizica si psihica deplorabila.

Cat priveste lipsa din cuprinsul deciziei a motivelor pentru care au fost fost inlaturate

aprecierile formulate de salariatul sanctionat, mentiune prin care se asigura in mod real si efectiv dreptul lui la aparare, apreciază ca si sub acest aspect instanta de fond este in eroare.

In decizia de sanctionare emisa se mentioneaza ca salariatul cercetat disciplinar, desi a

sustinut ca la data respectiva nu a avut loc niciun incident, a incercat sa-si motiveze comportamentul aducand argumente legate de atitudinea subalternei sale de-a lungul timpului, prin cercetarea disciplinara efectuata, asigurandu-se astfel in mod rea/ dreptul acestuia la aparare.

Învederează  instantei de control judiciar ca, in cuprinsul dispozitiei se face trimitere si la Raportul comisiei de disciplina nr. 1126/17.05.2018 intocmit de catre comisia numita pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile in care este descrisa pe larg intreaga procedura efectuata pentru a verifica in concret atat existenta faptei cat si daca prin aceasta au fost incalcate prevederi din fisa postului, regulament intern etc.

Solicită să se observe ca, finalitatea legii a fost atinsa, orice alta interpretare data de instanta de fond prevederilor art. 252 alin. 2 din Codul Muncii evidentiind un formalism excesiv.

De altfel, instanta de fond este in eroare si cu privire la temeiul legal in baza caruia intelege sa admita contestatia si sa anuleze decizia de sanctionare,

Avand in vedere toate aceste aspecte consideram ca, anularea deciziei emise este nelegala, drept pentru care solicită instanţeide control judiciar sa admita apelul, sa schimbe in tot sentinta apelata, in sensul respingerii contestatiei formulate impotriva deciziei de sanctionare nr.31/18.05.2018.

La data de 18.02.2019, intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Analizând apelul, Curtea constată:

Intimatul-contestator … este salariatul apelantei SOCIETATEA …, în funcţia de şef Serviciu Administrativ, Arhivă şi Pază. Prin decizia contestată nr.31/18.05.2018 a fost sancţionat disciplinar cu reducerea salariului de bază pe o durată de o lună cu 5%, în temeiul art.248 alin.1 lit.c) din Codul muncii (Legea nr. 53/2003, forma actualizată şi republicată).

Prin contestaţia dedusă judecăţii, se invocă motive de nelegalitate şi de netemeinicie a deciziei de sancţionare.

Contestatorul apreciază că în cursul cercetării disciplinare nu i-au fost audiaţi cei doi martori propuşi de el, însă avea pe deplin posibilitatea administrării acestei probe testimoniale în faţa instanţelor de fond, în scopul dovedirii netemeiniciei deciziei de sancţionare, anume că nu se face vinovat de fapta reţinută, alta fiind situaţia de fapt.

Însă prin cererea de chemare în judecată nu a mai solicitat audierea acestor martori, .. şi ... Ci a solicitat doar reaudierea martorilor ce fuseseră chestionaţi de către comisia de disciplină, anume .. şi …

A mai cerut şi prezentarea probei video, a filmării camerelor de supraveghere. Însă, în şedinţa de judecată din data de 11.12.2018, în faţa primei instanţe, a renunţat la administrarea acestor mijloace de probă – probe video şi reaudierea martorilor. Dacă ar fi considerat indispensabile aceste probe, inclusiv în faza cercetării prealabile, nu se explică de ce le-a considerat inutile în faţa tribunalului.

Nici în faţa instanţei de apel nu a solicitat audierea martorilor .. şi .. ori reaudierea martorilor .. şi ... Prin întâmpinare a propus doar proba cu actele existente deja la dosar.

Astfel, au fost respectate dispoziţiile art.251 alin.4 din Codul muncii, în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul formulând şi susţinând apărări, inclusiv cu ajutorul avocatului său. Prin avocat .., acesta a depus în susţinerea notei explicative un memoriu, un set de înscrisuri înregistrate sub nr.1029/08.05.2018 şi note-scrise înregistrate sub nr.1072/10.05.2018 la registratura societăţii angajatoare.

De asemenea, contrar celor invocate de contestator, decizia de sancţionare analizată conţine prevederile obligatorii indicate de art.252 alin.2 lit.a) şi lit.c) din Codul muncii, anume descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi, respectiv, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare.

În mod eronat prima instanţă a reţinut că fapta nu este descrisă, prezentarea fiind suficientă, deşi nu foarte detaliată, în sensul că la data „de 26.04.2018, în timp ce servea masa, dl. .., şef Serviciu Administrativ, Arhivă, Pază, care îşi desfăşoară activitatea în acelaşi birou, i-a lovit pachetul de mâncare cu mâna, vărsând conţinutul pe aceasta şi a jignit-o, folosind un limbaj neadecvat.” Mai este consemnat că „în data de 26.04.2018 a avut loc un incident între dl. … şi dna .. în urma căruia dl .. a avut un comportament inadecvat în relaţie cu personalul subordonat, respectiv cu doamna ..., manifestând o atitudine necorespunzătoare privind disciplina la locul de muncă.”

Elementele de fapt cuprinse în această descriere sunt suficiente pentru a înţelege în ce constă abaterea reţinută, vinovăţia şi circumstanţele necesare individualizării sancţiunii.

Nu are relevantă dacă persoana contestatorului este sau nu subalternul numitului …. De asemenea, chiar dacă numita … este sau nu efectiv în subordinea contestatorului, referirea la personal subordonat are în vedere calitatea de şef a acestuia peste un anumit serviciu, colega sa de birou ocupând o funcţie de execuţie. Mai sus, în cuprinsul deciziei, se arată implicit că cei doi sunt colegi de birou, împart aceeaşi încăpere.

Decizia conţine şi motivele pentru care apărările contestatorului, în opinia angajatorului apelant, nu trebuie reţinute. Astfel, s-a specificat că, deşi salariatul sancţionat susţine că la data cu pricina nu a avut loc niciun incident, deci nu recunoaşte fapta, arătând că doamna … este cea care de-a lungul timpului a manifestat un comportament necorespunzător, încercând să-i submineze autoritatea, aceste aspecte sunt irelevante şi nu au fost aduse la cunoştinţa conducerii. Se mai arată că din probele enumerate rezultă situaţia de fapt reţinută, negarea salariatului … neputând fi conformă adevărului.

Prin urmare, decizia conţine toate elementele obligatorii prescrise de lege, fiind astfel emisă în mod legal.

Cu privire la temeinicie, anume dacă situaţia de fapt reţinută este una reală, din materialul probator administrat reiese că întreaga conjunctură descrisă este reală. 

Numita .., prin referatul său nr. 908/26.04.2018, a informat conducerea societăţii despre incidentul în urma căruia aceasta a ieşit din birou cu hainele murdare de mâncare, plângând şi având o stare emoţională de şoc.

Contestatorul a negat constant acest lucru, că i-ar fi atins produsele alimentare, că ar fi agresat-o, însă martorii … şi .., din biroul alăturat, au văzut-o pe .. în stare de şoc, cu hainele murdare de mâncare şi plângând. Aceştia doi martori au dat note explicative olografe, depuse la filele 43 şi 44 din dosarul primei instanţe.

Numita …, în notele scrise proprii (filele 47-48 din dosarul tribunalului), solicită să fie vizionată filmarea efectuată de către camerele de supraveghere, pentru a se înlătura orice dubiu cu privire la realitatea faptelor.

Însă contestatorul a renunţat la solicitarea sa privind proba video, la audierea martorilor propuși în cursul cercetării prealabile (.. şi ..) și la reaudierea martorilor .. şi ….

Potrivit art.476 alin.2 C.p.c., în cazul în care întâmpinarea (ori cererea de apel) nu cuprinde dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa în fond numai pe baza celor invocate la prima instanţă. Iar potrivit art.254 alin.6 C.p.c., „părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.”

Deşi martorii .. şi ..nu au fost prezenţi la incidentul analizat, au văzut în momentul imediat următor că numita .. avea hainele murdare de mâncare şi plângea. Prin urmare, se coroborează elementele de fapt în susţinerea variantei acesteia. Faptul că  persoana contestatorului nu a insistat în administrarea probei video ori a celei testimoniale constituie, de asemenea, o prezumţie (mijloc de probă) simplă în sprijinul aceleiaşi situaţii de fapt, reţinute de către angajator prin decizia de sancţionare.

Prin urmare, au fost încălcate de către contestator prevederile art.29 lit.cc din Regulamentul intern al societăţii şi ale art.28 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2017-2018, privind respectarea normelor de bună conduită în relaţiile de serviciu.

Cât priveşte individualizarea sancţiunii disciplinare, anume reducerea salariului de bază pe o durată de o lună cu 5%, aceasta este una proporţională cu gravitatea faptei descrise, ce constituie abatere disciplinară, în acord cu criteriile prevăzute de art.250 din Codul muncii. În decizia de sancţionare s-a reţinut şi că persoana contestatorului se află la prima abatere.

De altfel, individualizarea sancţiunii nu a fost contestată în prezentul litigiu.

În concluzie, decizia de sancţionare contestată fiind una legală şi temeinică, se impune, în baza art.480 alin.2 C.p.c., admitere apelului. Va schimba în tot sentinţa civilă apelată nr. 5413/14.12.2019, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr. ..., în sensul că se va respinge ca neîntemeiată contestaţia.

Domenii speta

Spete similare