Refuz soluționare cerere

Refuz soluționare cerere

- art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă

Raportat la obiectul cererii deduse judecății, și anume obligarea autorității pârâte să-i elibereze reclamantului o adeverință care să ateste categoria reală de folosință a terenurilor ce-i aparțin în proprietate, respectiv categoria terenuri arabile, precum și la actele dosarului, Curtea a constatat că în mod eronat a apreciat judecătorul fondului că pricina nu poate fi judecată fără participarea terțului (S) SRL, beneficiar la Planului Urbanistic Zonal (PUZ) – “Introducere teren în intravilan, construire parc fotovoltaic”, care privește terenurile la care se referă cererea de chemare în judecată.

Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 913 din 6 noiembrie 2019

Curtea de Apel, deliberând asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. (...)/CA din 20.06.2019 Tribunalul (...) a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul (R) în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială (P) - Primăria Comunei (P).

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin Hotărârea Consiliului Local (P) nr. (...)/25.06.2013 s-a aprobat Planul Urbanistic Zonal „Introducere teren în intravilan construire parc fotovoltaic”, teren identificat prin numerele cadastrale (...), situat în localitatea (P), comuna (P), jud. (...), beneficiar fiind SC (S) SRL.

Din adresa nr. (...)/17.12.2013 emisă de Direcția pentru Agricultură (...), reiese că în temeiul art. 23 din Legea nr. 50/1991, terenurile destinate construirii, evidențiate în intravilan, se scot din circuitul agricol, definitiv, prin autorizația de construire. Se mai precizează că terenurile vizate sunt situate în intravilanul comunei (...), localitatea (...). A se vedea fila 13.

La data de 26.06.2013 SC (S) SRL a obținut autorizația de construire a parcului fotovoltaic, înregistrată cu nr. 25 (fila 37).

În aceste condiții, instanța a considerat că solicitarea reclamantului de a se constata categoria reală de folosință de teren arabil a terenurilor cu nr. cad. (...), și implicit cererea de eliberare a unei adeverințe care să confirme categoria de teren arabil a acestora, nu pot fi soluționate fără participarea în proces a societății (S) SRL, beneficiara introducerii terenului în intravilan și scoaterii din circuitul agricol.

În ședința din data de 09.05.2019 instanța a pus în discuție introducerea în cauză a societății respective, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată), și a pus în vedere părților, conform art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 (în vigoare la data introducerii cererii) rap. la art. 78 alin. 2 din Codul de procedură civilă, să precizeze până la termenul din 20.05.2019 dacă solicită introducerea în cauză a SC (S) SRL.

Față de lipsa de răspuns a părților, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel încât a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs recurentul-reclamant (R), solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că din cuprinsul sentinței atacate, rezultă în esență că, dispunând respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, instanța de fond a reținut în principal că, în lipsa unei poziții procesuale a părților pentru introducerea în cauză a S.C. “(S)” S.R.L. (în calitatea sa de beneficiar al H.C.L. nr. (...) din data de 25.06.2013 pentru introducerea în intravilan a terenului mai sus identificat), sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca, în conformitate cu prevederile art. 78 alin. 2 din Cod procedură civilă, să aibă loc respingerea ca inadmisibilă a cererii introductive.

Observând, în consecință, că, în conformitate cu prevederile art. 78 alin. 2 din Cod procedură civilă, “în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane”, precum și că “dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond”, rezultă că, pentru incidența în cauză a textului respectiv de lege, este necesar să fie vorba, pe de o parte, de necesitatea introducerii în cauză a unei terțe persoane, precum și - pe de altă parte - că, apreciind asupra importanței sale, judecătorul să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a acesteia.

Mai arată recurentul că nu a fost citat în cauză cu mențiunea referitoare la punerea în discuția sa a necesității de introducere în cauză a unei terțe persoane (S.C. “(S)” S.R.L).

Totodată, precizează că, formulând cererea de chemare în judecată, a menționat inclusiv despre existența autorizației de construcție emisă de către Comuna (P) sub nr. (...) din data de 26.06.2013 pentru începerea executării lucrărilor de execuție în termen de 12 luni de la data emiterii sale, arătând apoi că, raportat la adoptarea Hotărârii de Consiliu Local (P) nr. (...) din data de 25.06.2013, aprobarea Planului Urbanistic Zonal referitoare la introducerea în intravilan a terenului mai sus identificat pentru construirea unui parc fotovoltaic este de natură să probeze în mod suficient că schimbarea categoriei de folosință a bunurilor imobile mai sus identificate din teren arabil extravilan în teren intravilan cu categoria de folosință curți - construcții este în mod strâns legată de realizarea de S.C. “(S)” S.R.L. a investiției specifice constând într-un parc fotovoltaic.

Din cuprinsul înscrisurilor depuse de către părți la dosarul cauzei, rezultă că, în lipsa unei dovezi referitoare la începerea lucrărilor de execuție a parcului fotovoltaic în perioada de valabilitate a autorizației de construire, intimatei i-ar fi revenit obligația legală ca, în conformitate cu prevederile Legii nr. 223/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale, să procedeze la eliberarea în favoarea recurentului (în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile) a unei adeverințe de natură să confirme categoria reală de folosință (și anume, teren arabil) a terenurilor respective, devenind evident că, pentru eliberarea unui astfel de înscris, autoritatea publică centrală și locală este pe deplin îndreptățită ca, prin raportare la prevederile art. 1 din O.G. nr. 33/2002 privind reglementarea eliberării certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale, să elibereze, la cererea scrisă a persoanelor interesate, certificate și adeverințe în cazurile în care situațiile sau datele respective rezultă din documentele deținute de autoritatea publică, fără ca, pentru îndeplinirea unei astfel de activități, să fie necesară intervenția vreuneia dintre terțele persoane.

Ținând cont de aspectul potrivit căruia textul de lege (art. 33 alin. 1 și 3 din Legea cadastrului nr. 7/1996, republicată) prevede ca, la solicitarea titularului dreptului de proprietate, este necesar ca, în cazul unor neconcordanțe dintre înscrierea în cuprinsul cărții funciare și situația juridică reală, să se efectueze modificări privitoare la aspectele tehnice ale imobilului, precum și în același timp că, potrivit art. 1 și 8 din O.G. nr. 1/1992 privind registrul agricol, persoanelor fizice/juridice le revine obligația de declarare a datelor exacte cu privire la situația terenurilor pe categorii de folosință, a arătat că, raportat la depunerea în anexă a planului de situație a imobilelor respective, situația juridică reală a acestora corespunde categoriei de folosință arabilă, devenind, în consecință, necesar ca, pentru modificarea înscrierii în cartea funciară a categoriei de folosință, să se constate în prealabil că bunurile imobile respective fac obiect al categoriei arabile de folosință, pentru ca, apoi, să aibă loc eliberarea în favoarea recurentului a adeverinței de natură să confirme starea reală de fapt și categoria de folosință.

Reținând că, în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată, oricărei persoane vătămate într-un drept al sau/interes legitim, de către o autoritate publică, prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, îi este recunoscută posibilitatea de a se adresa instanței de contencios administrativ, precum și că, în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, modificată, este posibil ca obiectul acțiunii judiciare să fie reprezentat inclusiv de refuzul nejustificat de soluționare în termen a unei cereri sau cel de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim al persoanei respective, a mai arătat că, în lipsa unei soluționări favorabile a cererii sale de eliberare a adeverinței, este necesar ca, pe calea unei acțiuni judiciare, instanța să constate categoria reală de folosință a imobilelor mai sus identificate, dispunând obligarea intimatei la eliberarea adeverinței și/sau înscrierea în sistemul de publicitate imobiliară a categoriei reale de folosință, precum și la plata daunelor rezultând din declanșarea procedurilor judiciare.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata Unitatea Administrativ Teritorială (P) – Primăria Comunei (P), legal citată, nu și-a precizat poziția față de prezentul recurs.

4. Soluția instanței de recurs

Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei UAT (P) - Primăria Comunei (...) să-i elibereze o adeverință care să ateste categoria reală de folosință a terenurilor deținute în proprietate, înscrise în CF (...), ca fiind terenuri arabile (fila 61).

Prin cererea de recurs s-a invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă de către prima instanță, critici ce se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă și care sunt apreciate de instanța de control judiciar ca fiind fondate.

Raportat la obiectul cererii deduse judecății, astfel cum a fost lămurit de reclamant prin adresa depusă la dosar în data de 18.01.2018, respectiv obligarea autorității pârâte să-i elibereze o adeverință care să ateste categoria reală de folosință a terenurilor ce-i aparțin în proprietate, respectiv categoria terenuri arabile, și la actele dosarului, Curtea a constatat că în mod eronat a apreciat judecătorul fondului că pricina nu poate fi judecată fără participarea terțului (S) SRL.

În acest sens, se are în vedere că societatea anterior menționată a obținut Autorizația de construire nr. (...)/26.06.2013, emisă de intimata-pârâtă UAT comuna (P), în vederea construirii unui parc fotovoltaic în satul (P), pe terenurile aparținând recurentului-reclamant, înscrise în CF (...), autorizație a cărei valabilitate a expirat la împlinirea a 12 luni de la data emiterii, respectiv la 26.06.2014.

În condițiile în care reclamantul, ce avea și calitatea de administrator al societății (S) SRL, a susținut faptul că autorizația de construire nu a fost prelungită și lucrarea de construcție la care s-a referit nu a fost executată, depunând în acest scop și raportul de expertiză extrajudiciară privitor la situația faptică a imobilelor la data de 28.03.2017 (filele 40 - 42 dosar fond), iar pârâta nu a susținut și dovedit o situație de fapt contrară, nu se poate reține că raportul juridic litigios impune prezența în cauză a societății (S) SRL, în vederea protejării unui drept sau a unui interes legitim al acesteia, ce ar putea fi afectat de modul de soluționare a prezentului litigiu, respectiv că procesul nu poate fi soluționat fără participarea acestei societăți.

Împrejurarea că prin HCL (P) nr. (...)/25.06.2013 a fost aprobat Planul Urbanistic Zonal (PUZ) „Introducere teren în intravilanul, construire parc fotovoltaic”, beneficiarul fiind (S) SRL, pentru terenurile la care se referă cererea de chemare în judecată, nu poate duce la o concluzie contrară celei mai sus reținute cu privire la necesitatea introducerii în cauză a acestei societății, având în vedere, pe de o parte, scopul documentațiilor de urbanism, în special al planului urbanistic zonal (instrument de planificare urbană de reglementare specifică, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică urbană accentuată. Planul urbanistic zonal asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană integrată a zonei cu Planul urbanistic general), iar pe de altă parte, faptul că din Certificatul de urbanism nr. (...)/12.06.2013 rezultă că întocmirea acestei documentații era necesară pentru emiterea autorizației de construire, ori așa cum s-a arătat mai sus nu mai este actual dreptul care decurge din Autorizația de construire nr. (...)/26.06.2013 pentru beneficiarul actului.

Raportat la aceste considerente, Curtea a constatat incidența în speță a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, fiind inutilă analizarea celorlalte critici invocate de recurent în susținerea cererii de recurs.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 Cod procedură civilă Curtea a admis recursul formulat de recurentul - reclamant, a casat în totalitate Sentința nr. (...)/CA din 20.06.2019 pronunțată de Tribunalul (...) și a trimis cauza în vederea judecării la prima instanță, ținând seama de considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Domenii speta

Spete similare