Ucidere din culpă, sustragere de la recoltarea probelor biologice, mărturie mincinoasă. Victimă culcată pe carosabil ca urmare a consumului de băuturi alcoolice.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. XXXX/P/XXXX din XX.XX.XXXX al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. au fost trimişi în judecată în stare de libertate, inculpaţii P. E., pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 192 alin 2 Cod penal şi sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prevăzută de art. 337 alin 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin 1 Cod penal şi P. F., pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 273 alin 1 Cod penal.

Situaţia de fapt şi încadrarea juridică reţinută prin rechizitoriu:

1. La data de XX.XX.XXXX, în jurul orelor XX:XX, inculpatul P. E., a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, pe strada Gării din com. P., jud. T., unde a fost implicat într-un accident de circulaţie, soldat cu decesul pietonului B. M., inculpatul sustrăgndu-se de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

2. La data de XX.XX.XXXX, inculpatul P. E. a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, pe strada Gării din com. P., jud. T., unde a fost implicat într-un accident de circulaţie, soldat cu decesul pietonului B. M., iar inculpata P. F. a susţinut că acesta a condus autoturismul şi a produs accidentul, aspecte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 273 alin 1 Cod penal.

Situația de fapt mai sus expusă a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşe fotografice, declaraţii suspect/inculpat P. E., declaraţii suspectă/inculpată P. F., declaraţie martor P. F., CD cu fotografii ce constituie planşa fotografică, raport de expertiză nr. XX din data de XX.XX.XXXX, întocmit de INEC B., raport de expertiză tehnică judiciară nr. X din data de XX.XX.XXXX, cerere de analiză a sângelui, buletin de analiză a sângelui nr. XXXX/L/XXXX din data de XX.XX.XXXX, emis de SML T., -înscrisuri medicale, declaraţie parte civilă B. M., raport medico- legal de necropsie nr. XX/XXX/XXXX, emis de INML Mina Minovici Bucureşti, declaraţie martor S. A. G., declaraţie martor T. L. G., declaraţie martor R. G., declaraţie martor P. E., protocol emis de aparatul alcooltest.

Procedura camerei preliminare:

Prin încheierea nr. XX din X XX XXXX, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. competenţa şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. XXXX/P/XXXX al Parchetului de pe lângă Judecătoria A., privind pe inculpatul P. E., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la recoltarea probelor biologice, faptă prev. şi ped. de art. 337 alin. 1 C. pen., şi inculpata P. F., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prev. şi ped. de art. 273 alin. 1 C. pen. precum şi a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală dispunând începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţi.

La primul termen de judecată cu procedura îndeplinită, inculpații au solicitat să uzeze de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, cerere care a fost admisă de către instanță, fiind îndeplinite condițiile în acest sens.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt expusă în rechizitoriu şi aceeaşi încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată,  pentru următoarele considerente:

În fapt la data de XX.XX.XXXX, în jurul orei XX:XX, inculpatul P. E. conducea autoturismul marca Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX pe str. Gării din com. P., jud. T., având direcţia de deplasare dinspre gara din localitate, spre ...., iar în dreptul imobilului numitului G. G., a sesizat prezenţa pe carosabil a unui obstacol, ce s-a dovedit a fi numitul B. M., întins pe partea carosabilă în poziţia decubit.

În momentul în care a observat prezenţa numitului B. M. pe partea carosabilă, inculpatul a acţionat sistemul de frânare dar nu a putut evita impactul cu pietonul, producându-se accidentul de circulaţie.

La scurt timp de la producerea impactului, martorul S. A. G., care se afla la volanul autoturismului marca VW, cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, a observat autoturismul inculpatului şi persoana aflată la nivelul solului, inculpatul purtând o discuţie telefonică.

Inculpatul i-a spus martorului să se deplaseze cu autoturismul la domiciliul său şi să o aducă la faţa locului pe numita P. F. (soţia inculpatului P. E.), martorul deplasându-se la domiciliul inculpatului, unde a observat-o pe inculpata P. F. în timp ce vorbea la telefon, fiind agitată.

Ulterior la locul producerii accidentului, după ce inculpata P. F. a ajuns la faţa locului, şi-a făcut apariţia un echipaj Smurd care l-a preluat pe numitul B. M. şi l-a transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă A..

În momentul în care organele de poliţie au ajuns la faţa locului, inculpata P. F., în urma unei înţelegeri prealabile cu inculpatul P. E., a declarat că aceasta a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, pe strada Gării din com. P., jud. T. şi a fost implicată în accidentul de circulaţie, fiind de acord să fie testată cu aparatul alcooltest, valoarea alcoolemiei în aerul expirat fiind de 0,00 mg/l alcool.

Conform Raportului medico- legal de necropsie, nr. XX/XXX/XXXX, moartea numitului B. M. în vârstă de 78 de ani a fost violentă şi s-a datorat dilacerării şi hemoragiei meningo cerebrale cu hemoragie secundară de trunchi cerebral, consecinţa unui traumatism cranio cerebral cu fractură de boltă craniană iradiată la bază, produs în cadrul unui poliutraumatism rutier din data de XX.XX.XXXX.

La examenul extern al cadavrului s-a constatat un hematom parieto- occipital dreapta, excoriaţii scapular stânga şi membre pelvine, care au putut fi produse în acelaşi context cu traumatismul cranio cerebral tanatogenerator din cadrul poliutraumatismului rutier prin lovire cu şi de corp plan dur.

Între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată.

Pentru stabilirea situaţiei de fapt, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, din raportul nr. X din data de XX.XX.XXXX, întocmit de expertul tehnic judiciar V. F., reieşind următoarele concluzii:

-viteza de deplasare a autoturismului marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, în momentul premergător producerii accidentului, a fost de aproximativ 22 km/h.

-momentul apariţiei stării de pericol l-a reprezentat momentul în care conducătorul auto putea să observe apariţia pietonului culcat pe partea carosabilă a străzii Gării din com. P., jud. T..

-starea de pericol a fost creată de către pieton prin faptul că, aflat în stare avansată de ebrietate, a staţionat noaptea pe partea carosabilă a străzii Gării din localitatea P., jud. T., în poziţia culcat dar şi de către conducătorul auto care, pe timpul conducerii autoturismului Daewoo Cielo nu a fost suficient de atent, având alte preocupări care i-au distras în mod periculos atenţia.

-locul impactului autoturism- pieton, s-a situat în zona locului de debut al urmei de frânare cu lungimea de 1,90 m identificată la locul producerii accidentului, la o distanţă de aproximativ 1,30 m faţă de marginea din dreapta a părţii carosabile, în sensul de mers către ......

-pietonul putea preveni producerea accidentului rutier dacă nu ar fi fost culcat pe partea carosabilă a străzii Gării.

-conducătorul auto putea preveni producerea evenimentului rutier dacă pe timpul conducerii autovehiculului era suficient de atent şi nu avea alte preocupări care să îi distragă în mod periculos atenţia.

-cu observaţiile făcute la capitolul X din raportul de expertiză, din analiza efectuată a rezultat că, prin faptul că a staţionat noaptea pe partea carosabilă a drumului public, numitul B. M. nu a respectat prevederile art. 35 alin 1 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice precum şi cele prevăzute de art. 167 alin 1 lit e din Regulamentul de aplicare.

-cu aceleaşi observaţii, din analiza efectuată, a rezultat că, prin modul în care a condus autoturismul marca Daewoo Cielo, conducătorul auto nu a respectat prevederile art. 10 alin 1 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi cele prevăzute de art. 148 pct. 8 din Regulamentul de aplicare.

În ceea ce priveşte susţinerile expertului privind chestiunea legată de ,, conducătorul auto putea preveni producerea evenimentului rutier dacă pe timpul conducerii autovehiculului era suficient de atent şi nu avea alte preocupări care să îi distragă în mod periculos atenţia”, obligaţie prevăzută de art. 148 pct.8 din Regulamentul privind aplicarea OUG 195/2002, instanța consideră precum procurorul de caz, interpretarea de către expert a  unor chestiuni strict subiective legate de capacitatea de reacţie a unei persoane, exced atribuțiilor acestuia.

În cauză s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză de către INEC B., raportul de expertiză nr. XX din data de XX.XX.XXXX, având următoarele concluzii:

-în ipoteza probabilă în care urma de frecare identificată la faţa locului a fost imprimată de roţile autoturismului marca Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, viteza de deplasare a respectivului vehicul, la momentul acţionării sistemului de frânare de către conducătorul său, a putut fi de aproximativ 21 km/h.

-conform celor reţinute la pct. 3 din constatări, apreciem că impactul autoturismului cu victima s-a produs pe str. Gării din localitatea P., pe sensul de mers Gară- DE70, în zona din dreptul imobilului numitului G. G., la o distanţă de aproximativ 1,10 m faţă de marginea din dreapta a carosabilului, având în vedere direcţia de mers a autovehiculului Daewoo Cielo.

-prin prezenţa pe partea carosabilă a unui drum public în poziţia decubit şi în stare de ebrietate, numitul  B. M. a generat o stare de pericol potenţial pentru toţi participanţii la traficul desfăşurat în acele momente pe segmentul de drum respectiv, starea de pericol devenind iminentă în momentul în care, conducătorul autoturismului Daewoo Cielo a putut sesiza natura umană a obstacolului pe carosabil.

-numitul P. E. putea evita producerea accidentului în condiţiile deplasării cu viteza de 21 km/h, dacă ar fi acţionat sistemul de frânare a autovehiculului din momentul declanşării stării de pericol.

-victima B. M., putea preveni accidentarea sa, dacă nu s-ar fi aflat în poziţia decubit, pe timp de noapte, pe partea carosabilă a drumului, constituindu-se într-un obstacol pentru autovehiculele care se deplasau pe sensul de mers Gară- DE 70.

1. Fiind audiat în calitate de inculpat, referitor la accident, numitul P. E., a declarat că, în data de XX.XX.XXXX, în jurul orei XX:XX, s-a urcat la volanul autoturismului marca Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, pe care l-a condus din faţa unui bar, situat în localitatea P., jud. T., unde inculpatul a consumat băuturi alcoolice, pe str. Gării, din direcţia Gară- DE70, cu scopul de a ajunge la domiciliul său.

Inculpatul a precizat că strada pe care s-a deplasat era prevăzută cu stâlpi pentru iluminatul stradal, dar la acel moment iluminatul nu era pus în funcţiune, aspecte ce se coroborează cu probatoriul administrat în cauză, inclusiv cu planşa fotografică ataşată procesului verbal de cercetare la faţa locului.

Inculpatul a precizat că, după parcurgerea unei distanţe de 150-200 m, în momentul în care a ajuns în dreptul unei intersecţii a străzii respective cu o uliţă laterală, a observat foarte târziu, în scurt, în faţa autoturismului, un bărbat în vârstă, lungit pe partea carosabilă.

Inculpatul a precizat că a frânat imediat, insă, din cauza distanţei scurte, nu a putut evita contactul, lovind acea persoană cu partea din faţă a autoturismului.

La scurt timp de la momentul producerii accidentului, pe stradă a trecut un autoturism, inculpatul observând că este condus de un consătean (S. A. G.) pe care l-a rugat să se deplaseze cu autoturismul la domiciliul său, pentru a o aduce la locul accidentului pe numita P. F., fapt care s-a şi întâmplat.

În ceea ce priveşte infracţiunea de sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prevăzută de art. 337 alin 1 Cod penal, se reţine că, inculpatul P. E. a susţinut în momentul imediat producerii accidentului, că nu acesta a condus autoturismul marca Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, stabilind de comun acord cu inculpata P. F., să îşi asume acesta conducerea autoturismului marca  Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, la momentul producerii accdientului de circulaţie.

Fiind audiat în calitate de inculpat, în timpul urmăririi penale, P. E. a declarat că, după producerea accidentului de circulaţie, a sunat-o pe soţia sa, inculpata P. F., şi i-a spus să vină la locul accidentului, rugându-l în acest sens pe martorul S. A. G., să mergă la domiciliul său să o aducă.

Inculpatul a precizat că, de comun acord cu soţia sa, au stabilit să declare că acesta a condus autoturismul marca Daewoo Cielo, cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, iar inculpatul să declare că acesta a ocupat locul din dreapta faţă al autoturismului.

Astfel, prin manoperele frauduloase, inculpatul P. E. s-a sustras de la recoltarea probelor biologice de sânge, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prevăzută de art. 337 alin 1 Cod penal.

În drept fapta inculpatului P. E., care la data de XX.XX.XX, a condus autoturismul marca Daewoo Cielocu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, pe strada Gării din com. P., jud. T., unde a fost implicat într-un accident de circulaţie, soldat cu decesul pietonului B. M., inculpatul sustrăgându-se de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prin prezentarea unei situaţii false, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută de art. 337 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al  infracţiunii  săvârşite de inculpat constă în sustragerea de la prelevarea mostrelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, susţinând că o altă persoană a condus autoturismul în momentul producerii accidentului.

Urmarea imediată constă în starea de pericol pe care o reprezintă această infracţiune pentru circulaţia pe drumurile publice.

Fiind  infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate între fapta comisă şi urmarea produsă rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, se reţine că inculpatul a săvârşit fapta de sustragere de la recoltarea probelor biologice, cu intenţie directă, în sensul art. 16 alin. 3 lit. a C.p., formă de vinovăţie ce rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.

2. Fiind audiată în calitate de martoră, la data de 30.06.2016, inculpata P.F. a declarat că, în seara zilei de XX.XX.XXXX, în jurul orei XX:XX, a plecat de la locuinţa sa din com. P., jud T., către barul din zona gării P., cu intenţia de a-l lua pe soţul său, inculpatul P. E., care nu dorea să mai conducă autoturismul deoarece consumase băuturi alcoolice.

Acesta a precizat că s-a întâlnit cu inculpatul P. E. în faţa barului, s-a urcat la volanul autoturismului iar inculpatul P. E. a ocupat scaunul din dreapta faţă.

În timp ce se deplasa pe str. Gării, in dreptul locuinţei numitului G. G., a precizat că a observat pe partea carosabilă ,,nu ştiu ce”, a frânat brusc dar nu a putut evita impactul, observând după aceea că este vorba despre o persoană din localitate.

Fiind audiat în calitate de martor, numitul S. A. G. a declarat că, în data de XX.XX.XXX, în jurul orei XX:XX-XX:XX, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, pe str. Gării din com. P., jud. T., din direcţia Gară, către DE70, fiind însoţit în autoturism de martora T. L. G., a observat un autoturism marca Daewoo Cielo şi pe numitul P. E. care vorbea la telefon iar în faţa autoturismului se afla o persoană de sex masculin, căzută pe şosea.

Martorul a oprit autoturismul şi l-a întrebat pe inculpatul P. E. ce s-a întâmplat, acesta spunându-i că ,,nu s-a întâmplat nimic”, rugându-l totodată pe martor să se deplaseze la locuinţa  sa, pentru a o aduce la faţa locului pe inculpata P. F..

Martorul s-a conformat, s-a deplasat la locuinţa inculpatului şi a observat-o în faţa curţii pe inculpata P. F. care s-a urcat în autoturismul condus de martorul S. A. G., fără să aibă asupra sa vreo trusă de prim- ajutor.

Martorul a precizat că, în timpul deplasării, inculpata P. F. era agitată.

Aspectele declarate de martorul S. A. G. au fost confirmate de către martora T. L.G..

Fiind audiată în calitate de inculpată, numita P. F. a recunoscut că nu a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, la data de XX.XX.XXXX, aflându-se la la domiciliu, moment în care a fost sunată de soţul său (inculpatul P. E.) care i-a spus să vină pe str, Gării din com. P., fără să îi spună motivul, urmând să fie adusă cu un autoturism la faţa locului.

Inculpata a precizat că a dorit să îl ajute pe soţul său să nu fie cercetat şi să nu îşi piardă permisul de conducere, cunoscând că inculpatul P. E. consumase băuturi alcoolice, luând hotărârea de comun acord cu acesta să declare organelor de poliţie că a condus acel autoturism în momentul producerii accidentului.

În drept fapta inculpatei P. F., care, fiind audiată în caliate de martor, a susţinut că a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, la data de XX.XX.XXXX, implicat în accidentul de circulaţie, soldat cu decesul numitului B.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art 273 alin 1 Cod penal.

Subiectul infracţiunii de mărturie mincinoasă este martorul dintr-o cauză penală care are cunoştinţă despre o faptă sau împrejurare relevantă şi care poate fi ascultat de către organele judiciare.

Elementul material este reprezentat de afirmaţiile mincinoase sau omisiunea de a spune tot ceea ce ştie, în legătură cu fapte sau împrejurări esenţiale cu privire la care este întrebat într-o cauză penală, cunoscând realitatea şi cu toate acestea să o prezinte mincinos.

Urmarea imediată este reprezentată de starea de pericol pentru realizarea actului de justiţie.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, se reţine că inculpata a săvârşit fapta cu intenţie directă, în sensul art. 16 alin. 3 lit. a C.p., formă de vinovăţie ce rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.

Cu privire la cererile avocatului inculpatei de a face aplicarea cauzei de nepedepsire potrivit art. 273 alin. 3 C. pen. instanța reține că nu suntem intr-un caz în care cauza de nepedepsire se poate aplica, având în vedere situația concretă din cauza de față.

Potrivit art. 273 alin. 3 C. pen. autorul nu se pedepsește dacă își retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reținere, arestare sau de punere în mișcare a acțiunii penale ori în alte cauze înainte de a se pronunța o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase.

Cauza de nepedespire își are rațiunea în interesul ca făptuitorul să revină asupra depoziției mincinoase în care a alterat adevărul, pentru ca, în felul acesta, să se poată preveni luarea unei măsuri sau pronunțarea unei hotărâri ori darea altei soluții nedrepte. Din examinarea textului menționat, rezultă că, pentru a produce efectul de nepedespsire, retragerea mărturiei mincinoase trebuie:

-să fie făcută în cadrul aceleiași cauze în care a fost făcută mărturia mincinoasă;

-să aibă loc, în cauzele penale mai înainte de reținere, arestare sau de punere în mișcare a acțiunii penale ori în alte cauze înainte de a se pronunța o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase;

-cel care își retrage mărturia mincinoasă trebuie să fie martor, deci să-și păstreze această calitate în momentul în care a avut loc retragerea.

Se înțelege că aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ, lipsa uneia excluzând aplicabilitatea cauzei de nepedepsire, prev în art. 273 alin. 3 C. pen.

Această prevedere a fost dezbătută în literatura de specialitate, astfel s-a apreciat că este fără relevanță declararea de către martor a faptului că mărturia a fost mincinoasă atâta timp cât față de acesta s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Avându-se în vedere aspectul particular, mai rar întâlnit, al speței  de față ( când în paralel cu derularea urmăririi penale în care o persoană depune mărturie, în calitate de martor, care se dovedește mincinoasă, are loc punerea în mișcare a acțunii penale împotriva martorului pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă), se poate ridica întrebarea dacă mai pot fi considerate ca îndeplinite condițiile care ar duce la înlăturarea răspunderii penale.

Este adevărat că, în cazul de față, inculpata P. F. și-a retras mărturia mincinoasă în aceeași cauză în care aceasta depusese anterior mărturie și că până la acel moment nu se pronunțase o hotărâre ori o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, dar odata cu punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa pentru mărturie mincinoasă, aceasta a căpătat calitatea de inculpat. Se mai poate considera oare că și-a păstrat și calitatea de martor în cauza în care a declarat mincinos?

Or, potrivit doctrinei şi practicii judecătoreşti, cauza de nepedepsire nu este aplicabilă în cazul în care împotriva martorului mincinos a fost pornit procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, chiar dacă retragerea mărturiei mincinoase a avut loc anterior soluţionării definitive a cauzei în care această mărturie a fost făcută (Avram Filipaş, „Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei”, Ed. Academiei, p. 66; Ioan Şandru, „Probleme în legătură cu incidenţa cauzelor de impunitate ori de reducere a pedepsei la infracţiunea de mărturie mincinoasă”, Revista Dreptul nr. 8/2007; Tribunalul Suprem, decizia penală nr. 114/1982, Revista română de drept nr. 5/82).

Instanța de asemenea consideră că nu, chiar dacă în principiu nu există incompatibilitate între calitatea unei persoane de martor sau inculpat într-o cauză penală, cu condiția însă ca între fapta care i-a atras calitatea de inculpat și cea în care poate fi martor să nu existe nicio legătură.

Instanța consideră astfel că în cazul mărturiei mincinoase, din moment ce împotriva martorului mincinos s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru această faptă, el a devenit inculpat și este de neconceput să mai poată cumula și calitatea de martor cu privire la aceeași faptă, fiind astfel greșită aplicarea cauzei de nepedepsire, și achitarea pe acest motiv.

Prin urmare, avand in vedere că faptele reținute în sarcina inculpaților au fost dovedite, există în materialitatea lor, sunt tipice, antijuridice, au fost savarsite de inculpați cu vinovatie, in raport de disp. art. 103 alin. 2, art. 396 alin. 2 C.pr.penala, instanta constată ca operează raspunderea penala si va dispune condamnarea celor doi inculpați prin aplicarea unor pedepse prevazute de lege.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța va avea în vedere dispozițiile art. 74 CP, respectiv împrejurările și modul de comitere al infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite de lege, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârstele inculpaților, situația familială și socială, având în vedere că sunt soț și soție, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare și recunoașterea săvârșirii faptelor potrivit art. 396 alin. 10 din CPP.

Astfel fiind la prima încălcare a legii penale formează convingerea instanţei că prin condamnarea la pedepse cu închisoare, la un cuantum sporit faţă de minimul legal prevăzut de lege după aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală scopul legii penale se poate realiza.

Totuşi sancţiunile de drept penal nu pot acţiona eficient decât în măsura în care ele corespund principiilor fundamentale ale politicii penale şi ale dreptului penal şi dacă sunt guvernate de acestea. Mai mult, combaterea efectivă a criminalităţii nu se poate realiza decât printr-o îmbinare echilibrată a intimidării, prin constrângere, cu reeducarea inculpatei.

Pentru aceste motive în baza art. 396 alin. 1, 2 și 10  C. proc. pen. raportat la art. 337 alin. 1 C. pen., instanța va condamna pe inculpatul P. E., la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.

 Instanța apreciază că se impune aplicarea unor pedepse accesorii și complementare față de natura infracțiunii, de modalitatea de comitere și de persoana inculpatului.

 În baza art. 67 alin. 1 rap la art 66 alin. 1 lit. i Cod penal va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesar permis de conducere, pe o perioada de 1 an, în condițiile art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. i Cod penal va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesar permis de conducere de la rămanerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultate, instanţa reţine dispoziţiile art.91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe o anumită durată, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii; în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale, pentru o perioadă determinată.

Instanţa consideră că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor, condamnarea la pedeapsa rezultantă prin prezenta sentinţă fiind de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare iar inculpatul, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, astfel încât instanţa are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Faţă de aceste considerente, instanţa în baza art. 91 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani și 10 luni, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 91 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. penal.

În baza art. 93 alin. (1) C. penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune T., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. impune condamnatului să execute următoarea obligaţie:

-să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, în special cele care au ca obiect circulația rutieră.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei și Consiliului Local P., judet T., pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 68 alin. 1 lit. b, art. 68 alin. 3 Cod penal dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate în cauză, pe perioada suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în acest termen urmând a se executa pedepsele complementare aplicate.

Cu privire la inculpata P. F., instanța apreciază că inculpata a înțeles efectele și consecințele faptei sale, a recunoscut fapta și a colaborat cu organele judiciare.

Astfel, la aplicarea pedepsei, instanţa va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege cu aplicare art. 396 alin. 10 C. proc. pen. și constată că pedeapsa închisorii este alternativă cu cea a amenzii.

Analizând echilibrat ansamblul criteriilor ce particularizează fapta, faptul că efectele faptei sale au fost unele care au produs consecințe destul de grave, faptul că a declarația sa a îngreunat, derutat și aproape compromis activitatea organelor judiciare, putând implicit provoca darea unor soluții injuste si persoana inculpatei, asistentă medicală soția inculpatului, precum şi circumstanțele cauzei, instanța, va aplica acesteia pedeapsa amenzii penale în sumă de 20000 lei, (reprezentând echivalentul a 200 zile amendă × 100 lei/zi amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În temeiul art.63 alin.1 C.pen. va pune în vedere inculpatei că neexecutarea cu rea credinţă a pedepsei amenzii în tot sau în parte se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

În temeiul art. 274 Cod procedură penală, obligă inculpații la plata sumei de 1000 de lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare