Civil - contestaţie la executare - + suspendare executare

DECIZIA CIVILĂ NR. 384

Şedinţa publică de la data de 

TRIBUNALUL,

Asupra apelului civil de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de …sub nr. …/…/…  SC X SA  a formulat contestaţie la executarea silită pornită la cererea creditoarei SC Y  SRL în dosarul de executare nr. 70/2013 al Biroului executorului judecătoresc x, solicitând anularea executării silite, întoarcerea formelor de executare, restituirea taxelor judiciare de timbru şi a cauţiunii, precum şi obligarea intimatei la cheltuieli de judecată. S-a solicitat totodată şi suspendarea executării silite până la soluţionarea pe fond a cauzei.

În motivarea acţiunii contestatoarea a arătat, în esenţă, că la data de 18.06.2013 a fost încuviinţată executarea silită a sentinţei civile nr. …/… a Judecătoriei Piteşti, fără ca originalul titlului executoriu, eliberat la data de 7.12.2012 să se regăsească la dosarul de executare.

A susţinut că originalul sentinţei se regăseşte la dosarul de executare silită nr. 628/2012 al Biroului executorului judecătoresc x  din Bucureşti care are ca obiect chiar executarea titlului mai sus menţionat, dosar care nu ar fi soluţionat la momentul formulării acţiunii.

Se arată că la acest dosar a fost depus la data de 26.06.2013 în original aceeaşi sentinţă civilă nr. …/…. a Judecătoriei Piteşti, eliberată în original la data de 22.04.2013.

Contestatoarea a mai precizat că societatea creditoare a început executarea silita la Biroul executorului judecătoresc x din Bucureşti, în condiţiile vechiului cod de procedură civilă, cu un exemplar original al sentinţei civile menţionate, iar ulterior a deschis un nou dosar de executare silită, cu un alt original al sentinţei civile, inducând în eroare instanţa de executare, care ar fi încuviinţat executarea silită fără respectarea art. 663 alin. 4 din C.p.c., întrucât titlul executoriu nu poate fi decât unic.

A concluzionat contestatoarea că actele şi formele de executare din dosarul nr. 70/2013 al Biroului executorului judecătoresc x ar fi lovite de nulitate, prin încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la executarea silită.

În drept au fost invocate prevederile art. 711, art. 718 alin. 1 şi următoarele şi art. 650 din Codul de procedură civilă.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.050 lei.

Contestatoarea a achitat şi cauţiunea aferentă cererii de suspendare a executării silite în cuantum de 7.700 lei.

Legal citată, creditoarea SC Y SRL, devenită între timp SC …. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepţie tardivitatea introducerii contestaţiei la executare, iar pe fondul cauzei a cerut respingerea acţiunii.

Intimata a arătat că a început executarea silită împotriva SC X SA Tulcea, în baza sentinţei civile nr. 9467/09.11.2012, prin poprire la Biroul executorului judecătoresc „x” din Bucureşti, iar în data de 23.04.2013 acesta a emis Alonja prin care a declinat competenţa în vederea executării imobiliare. Precizează intimata, că în condiţiile în care Biroul executorului judecătoresc „x” din Bucureşti, care a fost investit numai pentru executare silită prin poprire, nu a recuperat nicio sumă de bani până la data de 23.04.2013, a declinat competenţa, în ceea ce priveşte executarea silită asupra bunurilor mobile/imobile către Biroul executorului judecătoresc „y”. Se arată că în ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei cu privire la existenţa a două titluri executorii, aceasta nu poate fi primită, având în vedere faptul că este vorba de acelaşi titlu, respectiv sentinţa civilă 9467/09.11.2012 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr.  14560/280/2009.

A mai precizat intimata că nu poate fi primită susţinerea contestatoarei cu privire la deschiderea a doua dosare de executare în paralel, arătând că la executorul judecătoresc din Bucureşti a fost deschis un dosar de executare privind executarea silită prin poprire, conform competenţei, iar în urma declinării s-a investit Biroului executorului judecătoresc „y” pentru executare silită mobiliară/imobiliară. Totodată, arată că nu au fost încălcate prevederile art. 663 alin. 4 din Codul de procedură civilă, întrucât legiuitorul prevede că la cerere se ataşează titlul executoriu în original sau în copie legalizată

Au fost depuse înscrisuri în susţinerea întâmpinării.

Asupra cererii de suspendare a executării silite,prima instanţă s-a pronunţat prin încheierea din 7.10.2013 în sensul respingerii acesteia ca nefondată. Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă ca nefondată şi excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare invocată de intimata SC ….SRL (fostă SC Y SRL).

Soluţionând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentinţa civilă nr. 4331 din data de 20 decembrie 2013 a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC X S.A. Tulcea,  în contradictoriu cu SC ….. SRL Piteşti (fostă SC Y SRL) prin lichidator judiciar ….., ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, în fapt, prin sentinţa civilă nr. ../.. pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. ../../… contestatoarea SC X SA Tulcea a fost obligată la plata sumei de 62.700 lei către SC Y SRL cu titlul de penalităţi de întârziere şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 820 lei.

Intimata a trecut la executarea silită a hotărârii, sens în care la data de 10.12.2012 a depus cerere la Biroul executorului judecătoresc „x” din Bucureşti pentru executarea silită prin poprire a contestatoarei până la concurenţa sumei de 63.520 lei, fiind constituit dosarul nr. 628/2012.

Prin înscrisul denumit „Alonjă la sentinţa civilă nr. 9467/9.11.2012 pronunţată de Judecătoria Piteşti” încheiat la data de 23.04.2013 executorul judecătoresc x din Bucureşti a menţionat că s-a dispus instituirea popririi la mai multe unităţi bancare, iar în ceea ce priveşte continuarea executării silite a contestatoarei SC X SA Tulcea asupra bunurilor mobile/imobile a precizat că se va declina competenţa în favoarea Biroului executorului judecătoresc „y”. Executorul a emis la aceeaşi dată şi certificatul de grefă nr. 628 în care s-a arătat că până la data respectivă nu s-au recuperat sume de bani în procedura de executare silită a contestatoarei.

Intimata SC Y SRL a formulat la data de 24.04.2013 o cerere către Biroului executorului judecătoresc „y” prin care a solicitat executarea silită mobiliară/imobiliară a contestatoarei, menţionând în cuprinsul acesteia că s-a declinat competenţa de către executorul judecătoresc din Bucureşti. A fost constituit dosarul de executare silită nr. 70/2013, iar prin încheierea din 18.06.2013 pronunţată în dosarul nr. ../../ al Judecătoriei Tulcea s-a încuviinţat executarea silită.

Executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare la suma totală de 5.832,60 lei, prin încheierea din 21.06.2013, şi la aceeaşi dată a emis somaţie şi înştiinţare pe numele contestatoarei cu privire la plata sumei totale de 82.467,18 lei reprezentând debit, cheltuieli de judecată, onorariu avocat în faza de executare, cheltuieli de executare şi onorariu executor.

În drept, prima instanţă a arătat că, potrivit art. 622 din Noul cod de procedură civilă obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.

Conform art. 711 alin. 1 din Codul de procedură civilă „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare”.

Contestaţia la executare este un mijloc procedural prin care persoana interesată sau care a fost vătămată prin executare poate obţine desfiinţarea actelor de executare, a altor măsuri ocazionate de îndeplinirea procedurii execuţionale, sau, uneori, anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.

Analizând motivele invocate de contestatoarea SC X SA Tulcea în susţinerea acţiunii,  prima instanţă a  constatat  că acestea sunt nefondate.

Astfel s-a arătat că, în mod legal intimata s-a adresat cu cerere de executare silită la Biroul executorului judecătoresc „y” pentru executarea bunurilor mobile şi imobile ale contestatoarei, cu respectarea prevederilor art. 651 alin. 1 lit. a şi b din Codul de procedură civilă, care instituie o competenţă a executorului din circumscripţia curţii de apel unde se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului şi respectiv unde se află imobilul ce urmează a fi executat.

A reţinut prima instanţă că în mod corect a fost încuviinţată executarea silită în dosarul nr. 70/2013 al Biroului executorului judecătoresc „y”, iar referitor la actele de executare efectuate în cauză se constată că acestea au fost întocmite în concordanţă cu normele legale care reglementează executarea silită şi conform titlul executoriu.

În consecinţă, a apreciat prima instanţă că nu sunt motive de anulare a formelor de executare sau de anulare a executării silite înseşi aşa cum a cerut contestatoarea, motiv pentru care acţiunea acesteia va fi respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat apel contestatoarea S.C.  X S.A. criticând sentinţa sub aspectul nelegalităţii şi al netemeiniciei.

A arătat apelanta în esenţă că nu există un mandat legal dat de intimată reprezentantului convenţional al intimatei, în speţă Avocat …., în contextul în care creditoarea din acest dosar a intrat în procedura falimentului la data de 15 octombrie 2013.

Arată în continuare apelanta că sentinţa este netemeinică şi nelegală deoarece prin prezentarea eronată a celor manifestate de ambele părţi în cadrul unor proceduri judiciare formulate de ambele părţi, instanţa de fond a reţinut în mod eronat cum că demersurile de punere în executare a executării silite a sentinţei civile nr. 9467 din 09 noiembrie 2012 a Judecătoriei Piteşti sunt legale.

La data de 09 noiembrie 2012 în dosarul nr. 14560/280/2009 a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 9467 de către Judecătoria Piteşti, sentinţă prin care apelanta a fost obligată la plata sumei de 63.520 lei cu titlu de penalităţi contractuale, sentinţa fiind atacată cu recurs iar recursul a fost respins.

Cu toate acestea prin punerea în executare silită a unui instrument de plată ce a fost emis de către apelantă către intimată în baza aceluiaşi contract comercial, aceasta îl completează în anul 2009 exact cu suma de 63520 lei şi recuperează suma de 18.000 lei în anul 2009 prin BEJ … din Bucureşti, suma ce refuza a o scade din debitul de 63.520 lei. La finalul anului 2010 tot prin contestaţie la executare formulate de către apelantă se anulează formele de executare silită fără ca intimata să returneze suma de 18.000 lei executaţi de către BEJ …..

Referitor la faptul că BEJ x nu a executat nicio sumă, exprimare preluată şi de către instanţa de fond, cu toate că existau toate dosarele de executare anexate, se omite suma de 9000 lei poprită de BEJ x, după ce a fost închis dosarul său de executare şi a fost încuviinţată şi materializată executarea silită la BEJ y din Tulcea.

Arată apelantul că nu se poate reţine faptul că executarea silită a fost făcută doar prin poprire. BEJ x emite la data de 23 aprilie 2013 o alonjă la sentinţa civilă nr. 9467 din 09 noiembrie 2012 a Judecătoriei Piteşti prin care face menţiunea că au fost materializate încuviinţări de popririi la mai multe unităţi bancare şi că în privinţa continuării executării silite a bunurilor mobile şi imobile se declină competenţa la BEJ y din Tulcea, alonja respectivă fiind doar un tertip ca apelanta să nu fie repusă în termenul de contestare a formelor de executare silită.

BEJ y a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare silită la suma de 5832,60 lei prin încheierea din 21 iunie 2013 şi la aceeaşi dată a emis somaţia şi înştiinţarea de plată către apelantă cu privire la suma de 82.467,18 lei reprezentând debit, cheltuieli de judecată, onorariu avocat în faza de executare silită, cheltuieli de executare silită şi onorariu executor.

Aici instanţa de fond nu face referire la nici un mijloc de probă care să dovedească suma pretinsă de BEJ y, având în vedere că nu este făcută dovada onorariului de avocat, nici cel de la BEJ x nici cel de la BEJ y.

În concluzie s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece instanţa de fond a soluţionat pricina fără a judeca fondul cauzei.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat şi totodată a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia tardivităţii apelului şi excepţia autorităţii de lucru judecat.

Verificând sentinţa atacată, în limitele devoluţiunii stabilite prin motivele invocate şi în raport de întregul complex probator, ca şi de dispoziţiile legale aplicabile, pentru considerentele ce urmează Tribunalul va confirma soluţia atacată, apreciind că aceasta îşi găseşte suport în probatoriul administrat, a cărei analiză judicioasă a condus la pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, care îşi găseşte fundament juridic în dispoziţiile legale invocate în considerente.

Potrivit art. 248 Noul Cod de Procedură Civilă instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, iar prima excepţia care va trebui analizată este excepţia tardivităţii apelului. Această excepţie va fi respinsă ca nefondată deoarece din dovezile existente la dosarul cauzei rezultă cu claritate că apelul a fost introdus în termenul legal de 30 de zile.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată tot de către intimată, se constată că este nefondată. Într-adevăr după pronunţarea hotărârii de către Judecătoria Tulcea calitatea de creditor a fost cedată prin cesiune către S.C. A SRL prin contractul de cesiune nr. 1 din 14 aprilie 2013, iar în prezenta cauză a fost citată şi această societate de contractul de cesiune având cunoştinţă şi apelanta SC X SA.

Condiţia calităţii procesuale prezintă o importanţă considerabilă deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care îşi dispută dreptul în litigiu.

Şi excepţia autorităţii de lucru judecat urmează a fi respinsă având în vedere că intimata se referă la o sentinţă pronunţată de Judecătoria Tulcea fără a indica numărul şi data pronunţării dar indică numărul de dosar ca fiind …./…./….. şi care este dosarul din prezenta cauză.

În ceea ce priveşte susţinerile apelantei cu privire la lipsa mandatului reprezentantului convenţional al intimatei acestea nu pot fi primite atâta timp cât contestatoarea a mandatat avocatul să o reprezinte, aceasta depunând în acest sens împuternicirea avocaţială dată chiar de către administratorul judiciar, respectiv lichidatorului intimatei.

Referitor la lipsa de mandat a apărătorului datorită contractului de cesiune de asemenea nu poate fi primită, atâta timp cât intimata a fost împuternicită de cesionara SC A SRL să recupereze creanţa până la data de 23 decembrie 2013.

Prin intermediul BEJ x până la data de 23 aprilie 2013 nu a fost recuperată nicio sumă de bani pe calea popririi iar acesta a emis alonja prin care declină competenţa în ceea ce priveşte executarea silită asupra bunurilor mobile/imobile către BEJ y.

Nu poate fi primită nici susţinerea apelantei cu privire la existenţa a două titluri executorii, fiind eliberate două titluri deoarece, având în vedere faptul că este vorba de acelaşi titlu, respectiv sentinţa civilă nr. .. din …, pronunţată în dosar nr. ../../… a Judecătoriei Piteşti.

Prin această sentinţă contestatoarea SC X SA Tulcea a fost obligată la plata sumei de 62.700 lei către intimată cu titlu de penalităţi de întârziere şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 820 lei.

Intimata a trecut la executarea silită a hotărârii prin depunerea la data de 10 decembrie 2012, a unei cereri la BEJ x din Bucureşti pentru executarea silită prin poprire a contestatoarei până la concurenţa sumei de 63.520 lei fiind constituit dosarul nr. 628/2012.

Aşa cum rezultă din cele menţionate mai sus prin alonja încheiată la data de 23 aprilie 2013, BEJ x a menţionat că s-a dispus instituirea popririi la mai multe unităţi bancare, iar în ceea ce priveşte continuarea executării silite a contestatoarei SC X SA Tulcea asupra bunurilor mobile/imobile a precizat că se va declina competenţa în favoarea BEJ y din Tulcea.

Intimata a formulat la data de 24 aprilie 2013 o cerere şi la BEJ y solicitând executarea silită mobiliară şi imobiliară a SC Fabet SA.

Potrivit art. 622 din Noul Cod de Procedură Civilă obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligaţia sa aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.

Contestaţia la executare este un mijloc procedural prin care persoana interesată sau care a fost vătămată prin executare poate obţine desfiinţarea actelor de executare, a altor măsuri ocazionate de îndeplinirea procedurii execuţionale, sau, uneori, anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.

Aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă în mod legal intimata s-a adresat cu cerere de executare silită la BEJ y pentru executarea bunurilor mobile şi imobile ale contestatoarei cu respectarea prevederilor art. 651 alin.1 lit.a şi b din Codul de Procedură Civilă care instituie o competenţă a executorului judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află domiciliul sau după caz sediul debitorului şi respectiv unde se află imobilul ce urmează a fi executat.

Potrivit art. 663 alin.4 din Codul de Procedură Civilă, la cererea adresată executorului judecătoresc se va ataşa titlu executoriu în original sau în copie legalizată. Deci, legea nu cenzurează posibilitatea creditorului de a obţine o altă copie legalizată a titlului executoriu şi de a demara procedurile de executare silită a debitorului într-o altă modalitate, aşa cum este cazul în speţă. Rezultă din actele dosarului că intimata a solicitat executorului judecătoresc din Bucureşti numai executarea silită prin poprire, iar apoi în urma actului încheiat de către acest executor judecătoresc la data de 23 aprilie 2013 privind declinarea competenţei, s-a adresat executorului judecătoresc din Tulcea doar pentru executarea mobiliară şi imobiliară, depunând titlu executoriu în copie legalizată.

Aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă cu referire la actele de executare efectuate în cauză şi Tribunalul constată că acestea au fost întocmite în concordanţă cu normele legale care reglementează executarea silită şi conform titlului executoriu.

Faţă de toate aceste considerente şi în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanţa urmează a respinge apelul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare