Încheiere de constatare a legalității sesizării instanței de către parchet. Nu produce o vătămare neindicarea în ordonanțe de delegare a unui anumit organ de cercetare penală. Excepții privind legalitatea efectuării actelor de urmărire penală respinse.

Prin rechizitoriul nr. 93/P/2017 din data de 11.08.2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. XXX/XX/XXXX din 16.08.2017, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaţilor C. A. C., pentru săvârşirea infracţiunilor de ”instigare la abuz în serviciu” ,” tentativă la înșelăciune”, ”fals material în înscrisuri oficiale”, ”fals în declarații”, complicitate la ,,fals intelectual,, în formă continuată, ”uz de fals”, fapte prev. și ped. de art. 47 C.p. rap. la art. 297 alin.1 C.p. rap. la art. 132 din Legea nr.78/2000 ,art.32 C.p. rap. la art. 244 alin.1, 2 C.p.,art. 320 alin.1 C.p., art. 48 C. pen. rap. la art. 321 C. pen. cu aplic. art. 35  alin.1 C. pen. (3 acte materiale), art.323 C.p. și art. 326 C.p., toate cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p. şi S. G. N., cercetat  în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de: ”abuz în serviciu”,  ”fals material în înscrisuri oficiale”, ”fals intelectual” în formă continuată (6 acte materiale), complicitate la ”tentativă de înșelăciune” , fapte prev. și ped. de art. art. 297 alin.1 C.p. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 320  alin. 1, 2 C.p., art. 321 C.p cu aplic. art. 35 alin.1 C.p. (6 acte materiale), art.48 C.p. rap. la art. 32 C.p. rap la art. 244  alin. 1, 2 C.p., toate cu aplic. art. 38 alin.1 C.p.

În actul de sesizare, a fost reţinută, în esenţă, următoarea situaţie de fapt: la data de 18.02.2017, martorul denunțător  B. G. a  formulat un denunț sesizând comiterea unor fapte de natură penală de către inculpatul C. C. A. din comuna C., care a înscenat producerea unui accident rutier între persoana sa și susnumit în vara anul 2015, iar cu sprijinul agentul de poliție S. G. N., care a întocmit un proces verbal de constatare a evenimentului rutier, a încercat să inducă în eroare S.C. E. R. de A.-R. S.A, cu scopul de a obține despăgubiri auto pentru pagubele produse autoturismului său, marca Mercedes Benz cu numărul XX XXXX XX, avariat în cu totul alte împrejurări decât cele prezentate asigurătorului.

Situaţia de fapt mai sus-menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă: Ordonanţe î.u.p. cu privire la faptă; Ordonanţă extindere u.p. „in rem”; Ordonanţă î.u.p; Ordonanţă de reunire a cauzelor; Ordonanţă efectuare în continuare u.p.; Ordonanţă extindere u.p. şi p.v; Ord. extindere u.p. şi sch. Încadr. Juridică; Ordonanţă extindere u.p.; Ordonanţă punere în mişcare acţiune penală; Plângeri/denunţuri persoane vătămate; Ordonanţă preluare dosar; Declaraţie persoană vătămată B. G.; procese verbale suspect/inculpat C. A.; declaraţii suspect C. A.; procese verbale suspect/inculpat S. G.; declaraţii suspect S. G.; proces verbal suspect N. M.; declaraţie suspect N. M.; declaraţii martori; planşă foto; procese verbale percheziţii; Bon alcooltest; Proces verbal contravenţie; Declaraţie C. A.; Declaraţie B. G.; Certificat înmatriculare; Autorizaţii de reparaţii; Chitanţă plată amendă contravenţională; Poliţă asigurare auto Bulgaria; Carte de identitate autovehicul; Poliţe asigurare auto; Copii documente dosar daună; procese-verbale redare înregistrare convorbiri telefonice; copie cazier judiciar S. G. N.; copie cazier judiciar C. A.-C.; Referat încuviinţare MST din data de 21.02.2017;  Referat încuviinţare MST din data de 03.03.2017; Referat prelungire MST din data de 22.03.2017; Referat încuviinţare MST din data de 20.04.2017; Referat prelungire  MST din data de 20.04.2017; Referat percheziţie informatică  din data de 18.05.2017; Referat percheziţie domiciliară  din data de 15.05.2017; Referat percheziţie domiciliară  din data de 10.05.2017; Încheiere nr. 42/21.02.2017 Tribunalul Teleorman; MST 89-92/21.02.2017; Încheiere nr. 52/02.03.2017 Tribunalul Teleorman; MST 108-109/02.03.2017; Încheiere nr. 72/23.03.2017 Tribunalul Teleorman; Încheiere nr. 55/03.03.2017 Tribunalul Teleorman; MST 110/03.03.2017; Încheiere nr. 87/20.04.2017 Tribunalul Teleorman; MST 150 -151/20.04.2017; Încheiere nr. 88/20.04.2017 Tribunalul Teleorman; Încheiere nr. 106/10.05.2017 Tribunalul Teleorman;Încheiere nr. 109/15.05.2017 Tribunalul Teleorman; Mandat Percheziţie Domiciliară nr. 29/10.05.2017; Mandat Percheziţie Domiciliară nr. 30/15.05.2017; Mandat Percheziţie Informatică nr. 31/18.05.2017; Încheiere nr. 110/18.05.2017 Tribunalul Teleorman; Ordonanţă încetare MST DIN 03.03.2017; copii proces-verbal sancţionare şi copii file registru pt. evidenţa proceselor-verbale de contravenţie şi alte registre; adresă Poliţia Municipiului Alexandria către S.J.A Teleorman; proces verbal verificări din 15.05.2017; adresă I.P.J. Teleorman – Serviciul Rutier către Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman; adresă I.P.J. Teleorman – Serviciul Rutier către S.J.A Teleorman; copii procese-verbale sancţionare; adresă S.J.A Teleorman către  U.T.A.I Bucureşti; adresă Poliţia Municipiului Alexandria – Biroul  Rutier către S.J.A Teleorman; adresă S.J.A Teleorman către  I.P.J. Teleorman; adresă Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman către  Poliţia Municipiului Alexandria; adresă Poliţia Municipiului Alexandria către Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman; adresă S.J.A Teleorman către  D.G.A; adrese SJA Teleorman; alte adrese;documente Primăria Sector 5; fişa postului Surugiu George Nelu; procedură privind soluţionarea accidentelor de circulaţie; adrese comunicare măsuri de supraveghere tehnică; procese verbale citare,cereri apărători.

Totodată, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral şi de personalitate al inculpatei, la actele de urmărire penală efectuate, la măsurile preventive dispuse în cauză, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.

Judecătorul de camera preliminara constată că inculpatul a formulat cereri privind nelegalitatea actului de sesizare, solicitând restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman în vederea refacerii urmăririi penale, în temeiul art.346 pct.3 Cod procedură penală.

Examinând cererile formulate de inculpat privind neregularitatea rechizitoriului emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, sub aspectele invocate prin prisma dispoziţiilor art. 345 alin. (1) C. proc. pen., constată că acestea sunt neîntemeiate.

Judecătorul constata ca actul de sesizare al instanței a fost întocmit legal, cu respectarea dispozițiilor din Codul de procedura penala în vigoare la data sesizării, acesta cuprinzând descrierea faptei, încadrarea în drept, indicarea și descrierea inculpatului, fiind astfel stabilite limitele judecații.

Astfel, potrivit art.342 C.pr.pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penale.

Cu privire la competenţă instanţei, în temeiul art.35 alin.1 şi art.41 alin.1 C.pr,.civ, faţă de locul săvârşirii infracţiunilor și fața de tipicitatea obiectiva și subiectiva a acestora se constată că Judecătoria Alexandria este competentă material şi teritorial.

Procedând la efectuarea verificărilor impuse de art. 342 Cpr.pen, judecătorul de cameră preliminară constată că rechizitoriul respectă, prin formă şi prin conţinut toate cerinţele legii (art. 328 C.pr.pen) şi nu cuprinde aspecte de neregularitate care să impună refacerea lui de către procuror.

Analizând succesiunea actelor procesuale întocmite de procurer în faza de urmărire penală, se constată că în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunile ce fac obiectul cauzei, s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru aceste fapte şi s-a dispus trimiterea în judecată pentru infracţiunile pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală.

Din lecturarea așa ziselor motive de nelegalitate invocate de inculpat, judecătorul de camera preliminară apreciază ca acestea nu sunt întemeiate.

Cu privire exceptia referitoare la faptul că harta relatională reprezentând apelurile directe efectuate in cauză in perioada 25.04.2015-30.06.2015 a fost intocmită de un analist care in viziunea inculpatului nu are calitatea necesară pentru a intocmi acest raport de constatare, precum și că doamna analist din cadrul DGA Teleorman nu a avut o delegare proprie pentru acest lucru, se va respinge ca fiind neintemeiată.

Judecătorul de cameră preliminară constată că procurorul enumeră activitățile concrete pentru care s-a dispus delegarea, iar dispozitiile procedurale nu impun ca prin ordonanta sa fie desemnate persoanele care trebuie să efectueze actele de procedură, ci doar că acestea fac parte sau nu dintr-o anumită formatiune poliținească. În realitate, judecătorul de cameră preliminară considera că această critica nu vizează probleme de competență (sancționate în cursul urmăririi urmăririi penale cu nulitatea relativă, nu cu cea absolută, așa cum s-a sustinut), ci forma ordonanței, mai precis nedetalierea activităților ce urmau a fi realizate, fără însă a preciza concret care a fost vătămarea adusă inculpatilor, pentru ca aspectele invocate să poată fi analizate potrivit condițiilor de incidentță a dispozițiilor art. 282 C. proc. pen.

Mai mult trebuie mentionat că o asemenea exigență, privind nominalizarea fiecărui lucrător de poliție sau precizarea concretă a fiecărui act de urmărire, de cele mai multe ori, precum și in speța de față, este imposibilă și deloc practică.

Astfel, este cunoscut că persoanele care efectuează acte de urmărire, in calitate de organe ale poliției judiciare, cum este și cazul doamnei subcomisar de poliție de față, care are aviz de polițist judiciar de la data de 11.03.2013, fiind desemnată prin O.M.A.I. nr. II/2644/11.03.2013, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 776/C/A/2013, potrivit raspunsului trimis de către MAI-DGA primit la dosarul cauzei la data de 19.12.2017 (fila 40), procedează in acest sens în funcție de diversele specializări și necesități strict operative, utilitatea desemnării unei anume persoane pentru realizarea unei activități determinate urmând a fi apreciată de la caz la caz, de către procuror, în functie de specificul fiecărei cauze, raportat la specializarea lucrătorului de poliție, implicarea sa concretă în cauza respectivă și disponibilitatea profesională a acestuia. În speța de față, s-a observat că procurorul nu a procedat în sensul acesta, negăsind necesar a nominaliza lucrătorul de poliție delegat, fiind o chestiune de competența și responsabilitatea sa exclusive.

Judecătorul de cameră preliminară consideră că respingerea probei cu efectuarea unei expertize de către procurorul de caz, nu indeplineste condițiile pentru a opera nulitatea relativă, întrucât vătămarea poate fi înlăturată prin administrarea probei de către instanța de judecată, în faza cercetării judecătorești, dacă va fi considerat necesară, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale pe care le presupune efectuarea unei expertize. Judecătorul de cameră preliminară consideră că încălcarea dispozițiilor art. 172 alin. 12 teza a II C. proc. pen. nu are nici un fel de efecte în ceea ce privește legalitatea analizei tehnico-științifice, astfel încât nu va proceda la excluderea acestei probe.

Cu privire la invocarea avocatului inculpatului a faptului că înregistrările realizate au fost făcute și puse la dispoziție de către persoana vătămată B. G., printr-un dispozitiv tip stick, fiind astfel suportul original pus la dispoziția organelor de cercetare penală, judecătorul de cameră preliminară o va respinge ca neintemeiată.

Judecătorul de cameră preliminară constată că în tot cursul urmăririi penale nu au mai fost predate alte obiecte materiale, organelor de anchetă, memorystick-ul fiind singurul obiect predat de către persoana vătămată.

Actualmente regimul juridic al nulităților este reglementat de art. 280-282 C.proc. pen. în cuprinsul art. 281 C. proc. pen. fiind enumerate în mod exhaustiv situațiile de încălcare a normelor de procedură, care atrag după sine sancțiunea nulității absolute.

În cazul nulităților relative, prevederile art. 282 C. proc. pen. condiționează anularea unui act procesual sau procedural de întrunirea cumulativă a trei condiții: existența unei încălcări a unei norme de procedură; încălcarea normei de procedură trebuie să cauzeze o vătămare a drepturilor părților sau ale subiecților procesuali; vătămarea să nu poată fi înlăturată într-un alt mod decât prin desființarea actului.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 102 C. proc. pen., numai probele obținute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal,  iar nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determina excluderea probei.

Față de aceste împrejurări, se poate constata faptul că prevederile art. 102 C. proc. pen. instituie o relație de intercondiționare între nulitatea actului și excluderea probei, respectiv excluderea probei obținute este condiționată de nulitatea actului prin care aceasta a fost dispusă, autorizată sau administrată.

Astfel in ceea ce priveste mijlocul material de probă memorystick se constată că acest mijloc de probă a fost administrat cu stricta respectare a prevederilor legale în vigoare la data administrării.

Astfel potrivit art. 170 C. proc. pen. : ” în cazul în care există o suspiciune  rezonabilă cu privire la pregatirea sau săvârșirea unei infracțiuni și sunt temeiuri de a se crede că un obiect ori un înscris poate servi ca mijloc de probă în cauză, organul de urmărire penala… poate dispune persoanei fizice… să le prezinte…”, fiind obligată să il predea la cererea acestora.

În aplicarea acestor dispoziții legale, organele de urmărire penala au primit acest obiect-stick de memorie.

De asemenea judecătorul de cameră preliminară mai face precizarea că, constituie mijloc de probă înregistrările efectuate de părți sau de alte persoane, când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții, or pe suportul optic sunt stocate întegistrările ambientale ale discuțiilor purtate de persoana vătămata B. cu inculpatii, inregistrări care constituie mijloace de probă, conform dispozitiilor legale mai sus mentionate.

În ceea ce privește sustinerea avocatilor inculpatilor referitoare la inexistența la dosarul cauzei a mijlocului tehnic (telefonul mobil) cu ajutorul căruia persoana vătămată a inregistrat aceste discuții, judecătorul de cameră preliminară reține că nu există niciodispozitie legală care să condiționeze validitatea unei înregistrări audio și/sau audio video prezentare de către o persoana de depunerea la dosarul cauzei a mijlocului tehnic utilizat pentru inregistrareadiscutiilor.

Asadar, intrucât mijlocul material de probă, cât și mijlocul de probă au fost administrate cu respectarea dispozitiilor legale, se apreciază că se impune mentinerea tuturor probelor derivate din acestea, ca fiind legal administrate.

Cu privire la exceptiile invocate din oficiu cu referire la imposibilitatea stabilirii limitelor judecății și a nelegalității probelor obținute prin metode speciale de supraveghere  judecătorul de cameră preliminarăle va respinge, fiind lămurit cu privire la actele materiale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, și clasarea cauzei, precum și de faptul că judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Teleorman a avut competența de a soluționa cererile venite din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, fiind vorba despre o infracțiune care atrăgea competența tribunalului de a judeca in primă instanță, pentru care ulterior prin rechizitoriu s-a dispus clasarea.

Astfel judecătorul de cameră preliminară mai reține că revine instanţei de judecată sarcina de a verifica pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a celor ce se vor administra în cursul judecăţii, în ce măsură acuzaţiile formulate se confirm sau nu, fapt ce se poate stabili doar prin hotărârea pronunțatăa supra fondului cauzei.

În acest sens, este de principiu că rechizitoriul nu are statutul unei hotărâri judecătorești de condamnare, astfel că interpretarea și analiza probelor, descrierea și încadrarea juridică dată faptelor de procurer sunt doar orientative pentru instanța de judecată, care are la dispoziție mijloacele necesare pentru sancționarea unui act de trimitere în judecată lipsit de fundamente probatorii și pentru stabilirea corectă a încadrării juridice formale dată faptelor.

Din analiza rechizitoriului se constată că descrierea faptelor este sufficient realizată pentru ca inculpatii să poată să ia la cunoştinţă fără echivoc de activităţile ilicitei mputate de procuror.

Doar inexistenţa faptei în rechizitoriu ori dificultatea de a înţelege în ce constă aceasta ar face imposibilă judecarea cauzei cu consecinţa refacerii actului de sesizare, relevant în acest sens fiind decizia penală nr. 74/8.10.2001 a ÎnalteiCurţi de Casaţie şi Justiţie – completul de 9 judecători, care îşi păstrează valabilitatea, prin care se statuează că „descrierea faptei trebuie să se facă într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice şi anume de a investi instanţa de judecată”.

Se constată în cazul de față că procurorul a expus probele pe care se sprijină acuzaţiile şi a făcut o analiză succintă a mijloacelor de probă iar sub aspectul calificării juridice, în rechizitoriu, atât în expunere cât şi la secţiunea în drept şi în dispozitiv există operaţiunea de calificare în drept a faptelor reţinute în sarcina inculpatului.

De asemenea, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral al inculpatilor, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare, fiind verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul ierarhic superior, astfel încât se constată că actul de sesizare satisface exigenţele prescrise de legea procesual penală.

Reţine judecătorul de cameră preliminară că administrarea probelor s-a făcut în formele procesuale prescrise de Codul de procedură penală, cu respectarea regulilor ce guvernează probele şi mijloacele de probă, a principiului loialităţii administrării acestora şi al legalităţii iar actele de urmărire penală ce au precedat întocmirea rechizitoriului au fost effectuate în acord cu normele ce reglementează faza urmării penale.

Judecatorul de cameră preliminară apreciază la acest moment ca probele in faza de urmarire penala au fost administrate cu respectarea legii, in conditiile art. 102 C.pr.penala, actele de urmărire penala au fost efectuate cu respectarea legii, nefiind cazuri de nulitate absolută care sa impună desființarea lor.

În raport cu cele mai sus menţionate, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. va respinge cererile formulate de inculpati si se va constata legalitatea rechizitoriului nr. XX/P/XXXX din 10.08.2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman fiind respectate dispoziţiile art. 328 C. proc. pen., a administrării probelor, cu respectarea dispoziţiilor art.114-123 din acelaşi cod, precum şi a efectuarii actelor de urmărire penală.

Se va dispune emiterea unei adrese către I.P.J. Teleorman pentru a se comunica copii actualizate de pe cazierul judiciar al inculpatului.

Vazând si prevederile art. 347 alin. 1 C.pr.penala,

Domenii speta

Spete similare