Întoarcere executare

Sentinţă civilă 1879 din 05.12.2019


Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești sub nr. 4968/260/01.11.2017, reclamanta, xxx a chemat în judecată pe pârâta xxx, solicitând instanţei obligarea acesteia la restituirea sumei de 1536 lei, actualizată la data plăţii efective în raport cu indicele de inflaţie.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat, în esenţă, că între părţi a intervenit un contract de mediere prin care se stingea lititgiul părţilor. Însă, pârâta nu a achitat o parte din ratele stabilite prin contract, în sumă de 1536 lei.

Acţiunea a fost legal timbrată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 4041, 4042 cod procedură civilă.

Legal citată, pârâta a depus întâmpinare prin care a susţinut că a achitat debitul restant(f.59).

Instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză contabilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, chitanţe şi acordul de mediere nr. 839 din 06.09.2018, pârâta s-a obligat faţă de reclamantă să achite suma totală de 1536 lei, conform Anexei 1.

Pârâta nu a tăgăduit nici existenţa şi întinderea debitului invocat de reclamantă şi nici natura juridică a obligaţiei sale de plată.

Instanţa reţine că reclamanta, care avea sarcina dovedirii existenţei obligaţiei pârâtei de plată, obligaţie derivată din raporturile contractuale derulate între părţi, a făcut pe deplin această dovadă.

Conform art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, iar potrivit art. 1516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.

Art. 1350 alin 1 C. civ. prevede că orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat, iar alin. 2 statuează că atunci când fără o justificare nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu în condiţiile legii.

De altfel, debitoarea nu a negat existența obligației sale, dar susține că a achitat această datorie.

Aceste susţineri sunt confirmate de probele administrate. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, precum şi din concluziile expertizei contabile efectuate în cauză reiese că debitul a fost achitat în întregime în perioada 13.09.2018 – 04.02.2019.