Accesiune

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 13.07.2012 sub nr. ................/281/............., reclamanta X a chemat în judecată pe pârâtul Y, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul .........../19.02.1996.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este unica moştenitoare, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului Z, decedat la data de 03.05.1995, revenindu-i cota de 3/8 din construcţia situată în comuna.........., sat ..........., jud. Prahova, potrivit certificatului de moştenitor suplimentar nr................../20.06.2011, restul cotei aparţinând socrului său, respectiv defunctului DG. 

A precizat reclamanta că în anul 1975 s-a mutat împreună cu soţul său la domiciliul tatălui acestuia, la cererea căruia au demolat casa bătrânească şi au construit o casă nouă din cărămidă acoperită cu tablă formată din patru camere, hol, vestibul, o magazie de lemne acoperită cu carton, au montat două sobe de teracotă, instalaţie electrică, pompă de apă în curte şi, întrucât intenţionau să amenajeze şi o baie, au cumpărat gresie, faianţă, cadă, chiuvetă, vas de wc, bunuri ce au rămas în casă la mutarea lor în oraş.

S-a susţinut de către reclamantă că, dată fiind vârsta socrului său şi starea medicală precară, acesta a fost determinat de către pârât să încheie contractul de vânzare cumpărare nr. .........../1996 deşi nu avea nevoie de o pretinsă îngrijire din partea cumpărătorului cât timp familia sa a fost cea care s-a ocupat de îngrijirea bătrânului şi înainte de încheierea acestui act care nici nu a fost semnat de către defunct, şi nu se face nicio menţiune de către notarul public vizând motivul pentru care vânzătorul nu a putut semna actul, mai ales că defunctul suferise un accident cerebral cu pareză pe partea dreaptă, rămas cu sechele, situaţie în care notarul public avea obligaţia să-i solicite un certificat medico legal care să ateste starea de sănătate mentală a vânzătorului şi implicit faptul că poate încheia acte de liberă voinţă, situaţie inexistentă în cauză, aspect care conduce la concluzia că vânzătorul nu şi-a dat în realitate consimţământul la încheierea actului de vânzare cumpărare şi, totodată, nici preţul contractului nu a fost plătit vreodată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 948, 966 Cod civil şi legea nr. 36/1995.

La data de 03.10.2013, reclamanta a depus o precizare la acţiunea principală în sensul că solicită constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. ............/19.02.1996 pentru lipsă de consimţământ datorată erorii – obstacol, vânzătorul având o falsă reprezentare asupra naturii actului care s-a încheiat.

La data de 03.10.2013, pârâtul Y a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinându-se în principal că reclamanta are obligaţia de a timbra capătul de cerere privind restabilirea situaţiei anterioare încheierii actului juridic a cărei nulitate absolută se solicită a se constata, în raport de valoarea actuală a imobilului individualizat in cuprinsul actului.

Prin aceeaşi întâmpinare pârâtul a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantei susţinându-se că acesta nu este legitim, direct şi personal, născut sau actual pentru a justifica pretenţia dedusă judecăţii în condiţiile în care reclamanta acţionează în calitate de soţie supravieţuitoare a numitului Z care nu are nicio legătură cu averea succesorală rămasă de pe urma defunctului DG cât timp soţul reclamantei era decedat la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, iar de la data încheierii actului juridic civil au  trecut aproape 20 ani.

A precizat pârâtul că şi în situaţia în care un astfel de demers judiciar ar fi admis de către instanţa de judecată, pârâtul ar rămâne în continuare proprietarul cotei de 5/8 din imobil dar nu în baza unui contract de vânzare cumpărare ci în calitate de legatar în baza testamentului întocmit de defunct.

De asemenea, pârâtul a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei ca o consecinţă a excepţiei lipsei de interes în promovarea prezentului demers judiciar, precum şi a actelor de stare civilă depuse de către reclamantă la dosar, pârâtul susţinând că aceste acte nu dovedesc calitatea sa de soţie supravieţuitoare a defunctului fiu al celui care a încheiat contractul de vânzare cumpărare a cărui nulitate se solicită.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată susţinându-se că argumentele inserate în cuprinsul acţiunii nu o îndreptăţesc pe reclamantă la constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare cumpărare autentic, ci doar la promovarea unei acţiuni prin care să se statueze dreptul său de creanţă asupra imobilului vândut pârâtului în condiţiile în care imobilul – casa bătrânească ce se pretinde că a fost demolat, fiind construit imobilul ce a făcut obiectul vânzării, nu a trecut în proprietatea reclamantei şi soţului său, acţiune în pretenţii pe care reclamanta nu mai este în termen să o promoveze.

La data de 27.11.2013, reclamanta a depus o modificare şi completare la acţiune prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. .............../19.02.1996 pentru cauză ilicită invocându-se dispoziţiile art.948, art.966 şi art.5 Cod civil şi fraudă la lege, arătând că nu mai înţelege să susţină motivul de nulitate absolută constând în lipsa consimţământului.

Totodată, reclamanta a solicitat să se constate că este proprietatea imobilului construcţie situat în comuna .........., sat ............, în procent de 100%, respectiv 50% în nume propriu şi 50% în calitate de moştenitoare a defunctului său soţ Z, susţinându-se că imobilul a fost edificat în timpul căsătoriei cu acesta prin contribuţia lor exclusivă, cu acordul tatălui acestuia al cărui unic copil a fost soţul său, contractul de vânzare cumpărare având astfel la bază o cauză ilicită în condiţiile în care cumpărătorul cunoştea provenienţa bunului cumpărat, fiind de notorietate că au demolat casa veche în locul căreia au edificat o altă casă ce a fost înstrăinată pârâtului în urma unei înţelegeri frauduloase dintre vânzător şi cumpărător.

Referitor la completarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în realitate, noua construcţie a fost edificată cu contribuţia exclusivă a sa şi a soţului său, cu banii obţinuţi în mare parte la nuntă, nefiind ajutaţi financiar de către socrul său.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.05.2014, instanţa a disjuns capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare nr............../19.02.1996 de capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat să se constate că este proprietara construcţiei casă de locuit situată în comuna..............., sat ................, jud. Prahova, formându-se un nou dosar cu nr. ................/281/............ şi a dispus unirea excepţiilor invocate de pârât cu fondul cauzei, menţionându-se că dosarul nou format are obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului casă de locuit în litigiu, precum şi că instanţa se va pronunţa şi cu privire la excepţiile invocate de pârât după administrarea probatoriului.

Prin încheierea din data de 13.11.2014, instanţa a dispus suspendarea judecării cererii având ca obiect acţiunea în constatarea dreptului de proprietate formulată de reclamanta X, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. ................./281/..............., având ca obiect nulitate contract de vânzare cumpărare.

Prin sentinţa civilă nr................../23.02.2016 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr.............../281/............., s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta X, sentinţă rămasă definitivă prin respingerea recursului ca nefondat în baza deciziei nr................./13.12.2016 a Tribunalului Prahova.

După repunerea pe rol a dosarului nr. .............../281/........, prin încheierea din data de 11.05.2017 instanţa a pus în vedere reclamantei să motiveze cererea de chemare în judecată vizând constatarea faptului că este proprietara imobilului construcţii în litigiu, astfel încât, la data de 07.09.2017, reclamanta a depus o precizare la acţiune prin care a solicitat să se constate că împreună cu soţul său au fost constructori de bună credinţă la edificarea imobilului – casă de locuit situat în comuna ..............., sat ..............., jud. Prahova, invocându-se disp. art. 494 Cod Civ. susţinându-se că au o contribuţie de 100% în ceea ce priveşte materialele şi manopera folosite la edificarea casei, situaţie în care proprietarul imobilului este dator a le plăti preţul materialelor şi muncii sau o sumă egală cu creşterea valorii imobiliare.

A menţionat reclamanta că a construit pe terenul socrului său cu acordul acestuia având convingerea că acest imobil le va reveni întrucât soţul său era singurul moştenitor, mai ales că după moartea mamei sale, DI, i-a revenit cota acesteia de 3/8 pe care, în calitate de soţie supravieţuitoare, a moştenit-o conform certificatului de moştenitor suplimentar nr. ................./20.07.2011.

Prin încheierea din data de 01.02.2018, instanţa de fond a calificat precizarea la acţiune ca fiind o completare a acesteia, sens în care a admis excepţia tardivităţii formulării completării cererii de chemare în judecată din data de 07.09.2017, arătând că s-a introdus un nou capăt de cerere constând în înapoierea de către proprietarul terenului a contravalorii materialelor folosite la edificarea casei şi a manoperei sau plata unei sume de bani.

La acelaşi termen de judecată, pârâtul a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. .................../23.02.2016, excepţie respinsă de către instanţă pentru inexistenţa identităţii de obiect între cele două cauze.

Totodată, instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei faţă de precizarea acesteia din urmă în sensul că a construit casa împreună cu soţul său pe terenul socrilor ţinându-se seama si de temeiul de drept invocat privind accesiunea.

De asemenea, instanţa a invocat din oficiu şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare în raport de precizările reclamantei cu privire la constatarea dobândirii dreptului de proprietate in proporţie de 50% ca moştenitoare.

Prin sentinţa civilă nr. ............../08.02.2018, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în privinţa cererii de constatare a calităţii de proprietar a 50% din construcţie ca urmare a accesiunii reale mobiliare şi a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală pasivă şi totodată a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de constatare a calităţii de proprietar a 50% din construcţie ca urmare a moştenirii fostului soţ şi a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

 Prin decizia civilă nr. ............./29.05.2018 instanţa a admis recursul formulat de reclamantă şi a casat în totalitate sentinţa recurată trimitând cauza Judecătoriei Ploieşti în vederea rejudecării şi soluţionării fondului pretenţiilor deduse judecăţii, ţinându-se seama şi de precizarea acţiunii din data de 07.09.2017 ( fila 187 dosar fond) privind pretinsa calitate a reclamantei şi a defunctului Zamfir Marian ca fiind constructori de bună credinţă.

În ceea ce priveşte capătul de cerere introdus prin precizarea de acţiune din data de 07.09.2017 ( fila 187 dosar fond) având ca obiect pretenţii de la proprietarul construcţiei, instanţa a menţinut soluţia primei instanţe, apreciindu-l tardiv formulat.

Cauza  a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 31.07.2018, sub nr. ................../281/..........*.

În rejudecare a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu şi proba cu martori.

Reclamanta a reiterat la rejudecare completarea acţiunii cu pretenţii pretinse de la proprietarul terenului reprezentând contravaloarea materialelor şi a manoperei, însă instanţa, având în vedere că instanţa de recurs a menţinut soluţia de tardivitate a formulării acestei solicitări, a constatat tardivitatea formulării acestei precizări.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Astfel cum rezultă din actele de stare civilă existente la dosar, coroborate cu declaraţiile de notorietate autentificate sub nr. ........... şi nr. ............., ambele din 29.11.2013- filele 62-63, actul de notorietate autentificat sub nr. .............../21.01.2014- fila 89, reclamanta X a fost căsătorită cu numitul Z, născut la data de 17.10.1947, fiul lui DG şi DI, fiind cunoscut şi sub numele de DM, existând identitate între Z şi DM, fiind una şi aceeaşi persoană.

Potrivit certificatului de moştenitor nr. .........../18.09.1995- fila 38, certificatului de moştenitor suplimentar nr. ............../20.06.2011- fila 12, la data de 20.04.1994 a decedat numita DI, de pe urma sa rămânând o masă succesorală compusă din cota indiviză de ½ din construcţia situată în comuna ..........., sat .............., jud. Prahova, pe un teren proprietate exclusivă a soţului supravieţuitor, restul de ½ reprezentând cota de bun comun a soţului supravieţuitor, iar în calitate de moştenitori au rămas numitul DG, în calitate de soţ supravieţuitor căruia i-a revenit cota de ¼ din succesiune, şi Z, în calitate de fiu postdecedat la data de 03.05.1995, căruia i-a revenit cota de ¾ din succesiunea defunctei, acesta din urmă având ca unică moştenitoare pe soţia supravieţuitoare, reclamanta X, căreia i-a revenit întreaga masă succesorală compusă din cota de 3/8 din construcţia susmenţionată dobândită de defunctul său soţ de la mama acestuia, precum şi alte bunuri menţionate expres în cuprinsul certificatului de moştenitor nr. ............/14.06.1996- fila 58.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. ............./19.02.1996- fila 7, numitul DG a înstrăinat pârâtului Y, terenul în suprafaţă de 982 mp. situat în comuna............, sat ............, jud. Prahova, reconstituit vânzătorului prin titlul de proprietate nr. ................./25.10.1994- fila 39, precum şi cota de 5/8 din construcţiile existente pe acest teren, menţionându-se în cuprinsul contractului că parte din construcţie a fost dobândită de vânzător prin construire în timpul căsătoriei cu defuncta sa soţie DI, iar parte prin moştenire de la aceasta.

Instanţa reţine faptul că, astfel cum s-a stabilit şi în considerentele deciziei de casare, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea dreptului de proprietate al reclamantei şi al defunctului său soţ în calitate de constructori de bună – credinţă, reclamanta invocând ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate accesiunea.

În prealabil, întrucât potrivit poziţiei părţilor construcţiile au fost edificate înainte de anul 2011, în temeiul art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, instanţa reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil 1864, în vigoare la acea dată.

Accesiunea este definită prin art. 482 Cod civil ca modalitatea prin care proprietarul unui lucru dobândeşte dreptul de proprietate asupra bunurilor care se unesc, ca accesorii, cu respectivul lucru.

Regula generală privind accesiunea era instituită de art. 488 Cod civil, potrivit căruia „Tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, potrivit regulilor statornicite mai  jos”.

În materia construcţiilor, art. 492 Cod civil prevedea că „Orice construcţie, plantaţie sau lucru făcute în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra.”

Se instituie, prin dispoziţiile legale redate, o prezumţie de proprietate asupra construcţiei în favoarea proprietarului terenului pe care aceasta a fost edificată. Prin urmare, accesiunea imobiliară artificială este un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra construcţiei de către proprietarul terenului.

Dobândirea dreptului de proprietate asupra unei construcţii în temeiul accesiunii imobiliare artificiale presupune, aşadar, ca proprietarul terenului să solicite constatarea dreptului său de proprietate asupra construcţiei ridicate pe acel teren, întrucât accesiunea operează doar în favoarea proprietarului terenului. Niciodată constructorul care nu este proprietar al terenului nu ar putea invoca dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune, deoarece nu s-ar putea susţine că terenul se uneşte cu construcţia ca accesoriu, pentru a putea fi în ipoteza art. 482 Cod civil, ci construcţia este cea care se alătură terenului, preexistent.

În speţa de faţă construcţia în litigiu, casă de cărămidă, se pretinde a fi fost edificată în anii 1973-1977, reclamanta susţinând că a fost edificată din contribuţia exclusivă a sa împreună cu soţul, iar pârâtul susţinând că aceasta a fost edificată de numitul DG şi soţia DI, socrii reclamantei.

Instanţa reţine că, şi în situaţia în care reclamanta ar face dovada faptului că imobilul casă în litigiu ar fi fost edificat de aceasta împreună cu soţul Z cu contribuţia lor exclusivă, acţiunea formulată de aceasta prin care solicită constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiei este neîntemeiată întrucât pe tărâmul accesiunii constructorul de bună-credinţă nu dobândeşte proprietatea asupra construcţiei edificate, ci doar un drept de creanţă  în temeiul art. 494 alin. 3 Cod civil conform căruia: „Dacă proprietarul voieşte a păstra pentru dânsul acele plantaţii şi clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor şi preţul muncii, fără ca să se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii.”.

Astfel, raportat la cele menţionate mai sus şi la faptul că precizarea de acţiune având ca obiect pretenţii pentru contravaloarea materialelor şi a manoperei a fost tardiv formulat din punct de vedere procedural, nu se mai impune analizarea în prezentul litigiu a aspectelor legate de persoanele care au edificat construcţia, de buna sau reaua lor credinţă ori de eventualul acord al proprietarului terenului.

Pentru motivele arătate mai sus, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Întrucât au fost solicitate cheltuieli de judecată, având în vedere că reclamanta a pierdut procesul, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, o va obliga pe aceasta la plata către pârât a sumei de 1.400,00 lei cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, 400,00 lei conform chitanţei de la fila 183 primul ciclu procesual eliberată de Cabinet avocat .............. şi 1.000,00 lei conform chitanţei depuse la ultimul termen emise de Cabinet avocat ....................

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge acţiunea formulată de reclamanta X, cu domiciliul .................., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în ........................ în contradictoriu cu pârâtul Y, domiciliat în .................., ca neîntemeiată.

 Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 1.400,00 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

 Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Judecătoria Ploieşti.

 Pronunţată astăzi, 29.03.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare