Reziliere contract – contract nesemnat de pârâtă - reclamanta nu a făcut dovada însuşirii de către pârâtă a obligaţiilor regăsite în contract, înscris pentru care nu există nici măcar un început de dovadă scrisă din care să reiasă că a fost însuşit de căt

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile, instanţa constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanţei la data de 27.02.2019 sub nr. …./299/2019, reclamanta A în contradictoriu cu pârâta B a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să constate rezilierea contractului de prestări servicii din 29.11.2017, să oblige pârâta la restituirea sumelor plătite în avans în total de 8349,9 lei, să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a învederat că între părţi s-a încheiat contractul de prestării servicii din 29.11.2017 în cadrul căruia reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile în urma promisiunii pârâtei, iar cu bună-credinţă a achitat suma de 8349,9 lei. La data de 15.03.2018 pârâta a emis un mail prin care a recunoscut întârzierile, de asemenea, la data de 19.04.2018 pârâta a fost de acord cu rezilierea contractului. Reclamanta a învederat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale şi este îndreptăţită la repararea integral a prejudiciului suferit pentru neexecutarea contractului.

În drept, reclamanta a invocat art. 1350, 1531, 1532, 1548, 1549-1559 Cod civil, art. 148-151, 192, 194-195 Cod de procedură civilă.

În dovedire, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile ataşate la dosar.

Deşi legal citată pârâta nu a formulat întâmpinare.

La data de 24.07.2019 pe rolul instanţei au fost înregistrate concluziile formulate de reclamantă.

Analizând probele administrate, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a depus la dosar Contractul nr. 086 din 29.11.2017 încheiat între părţi având ca obiect promovarea reclamantei de către pârâtă în mediul on line pe reţele de socializare şi nu numai, contra preţului de 7200 Euro, plătibili în 5 rate, durata contractului fiind 29.11.2017-31.12.2018, filele 10, 11 dosar.

Instanţa constată că înscrisul nu poartă semnătura sau ştampila pârâtei, fila 11, reclamanta fiind singura care şi-a însuşit contractul prin semnătură şi ştampilă.

În temeiul contractului reclamanta susţine că a emis facturile seria şi nr.  HAN 201724 din 29.11.2017 şi HAN 1663 din 07.12.2017, în cunatum total de 8349,9 lei, facturi fiscale care nu poartă semnătura sau ştampila niciunei părţi.

 Instanţa constată că reclamata a depus la dosar notificări de plată către pârâtă, fără a primi un răspuns din partea acesteia.

Totodată instanţa constată că s-a depus o conversaţie derulată prin intermediul email-ului, cu privire la care reclamanta nu face dovada certă, prin orice mijloc de probă, că destinatarul mail-ului ...... este reprezentantul legal al societăţii pârâte C sau un împuternicit pentru a putea fi considerată o probă în dosar sau măcar un început de dovadă scrisă.

Mai mult, instanţa constată că reclamanta nu a făcut nici dovada plăţii sumei de 8349,9 lei, cu titlu de avans în executarea contractului, nefiind menţionată nici măcar modalitatea de plată.

Având în vedere situaţia de fapt stabilită, instanţa constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1350 Cod civil pentru angajarea răspunderii civile contractuale a pârâtei, întrucât reclamanta nu a făcut dovada însuşirii de către pârâtă a obligaţiilor regăsite în Contractul nr. 086 din 29.11.2017, înscris pentru care nu există nici măcar un început de dovadă scrisă din care să reiasă că a fost însuşit de către pârâtă pentru a se putea corobora cu atidudinea pârâtei care nu a formulat nicio apărare în sensul recunoaşterii sau în sensul contestării afirmaţiilor şi pretenţiilor reclamantei.

Prin urmare, instanţa reţine că înscrisul depus la filele 10 şi 11 din dosar nu a fost însuşit prin semnătură sau în alt mod de către pârâtă, astfel încât nu reprezintă un înscris sub semnătură privată, în sensul prevăzut de art. 272 Cod procedură civilă, şi nu face dovada împotriva părţii căreia i se opune.

Instanţa arată că, deşi sarcina probei îi aparţinea conform art. 249 Cod procedură civilă, reclamanta nu a dovedit că pârâta şi-a însuşit obligaţiile contractuale la data de 29.11.2017, astfel încât nu este îndeplinită condiţia existenţei unei obligaţii contractuale asumate de debitor, necesară pentru angajarea răspunderii civile contractuale.

Pentru aceste considerente, reţinând că pârâta nu şi-a asumat, expres sau tacit, nicio obligaţie contractuală faţă de reclamantă, instanţa stabileşte că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1516 raportat la art. 1350 alin. 1 Cod civil pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâtei, motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A  cu sediul în sector …… în contradictoriu cu pârâta B cu sediul în sector 1, ….., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București, sub sancţiunea anulării.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 26.07.2019.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare