Cerere de valoare redusă – despăgubiri întârziere zbor; dobânda legală nu este datorată decât începând cu data formulării cererii de chemare în judecată având în vedere că pârâta nu este de drept în întârziere, fiind vorba de o acțiune în răspundere civil

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.06.2019 pe rolul acestei instanţe sub numărul …./299/2019, reclamanta A a solicitat în contradictoriu cu pârâta B SA obligarea acesteia la plata sumei de 2360,25 lei, echivalentul a 500 euro la cursul oficial de schimb valutar afişat de Banca Naţională a României la data de 26.06.2019, sumă la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 27.10.2016, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că solicită contravaloarea sumei de 500 de euro în conformitate cu art. 7 alin. 1 lit b din Regulamentul (CE) nr. 261/2004. Având în vedere că a cesionat dreptul pentru despăgubiri de la doi pasageri care au fost în acelaşi avion, cu aceeaşi destinaţie şi cu aceeaşi distanţă totală parcursă.

S-a menţionat că pasagerii C şi D au achiziţionat bilete de transport aerian pentru cursa din data de 27.10.2016, având zborul 0B5362, cu oră stabilită pentru decolare 20:45 (ora locală) de pe aeroportul din Atena, Grecia, spre Larnaca, Cipru, cu oră programată pentru aterizare 22:30 (ora locală). Orarul iniţial al zborului nu a fost respectat, pasagerii ajungând astfel la destinaţia finală cu o întârziere mai mare de 3 ore. În cazul de faţă distanţa zborului efectuat de pasager, respectiv Atena-Larnaca este de 929 km, iar cursa a aterizat cu o întârziere de 3 ore, astfel că se impune acordarea despăgubirilor în cuantumul solicitat, în condiţiile în care compania aeriană nu a respectat nici dispoziţiile art. 14 alin. 2 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004. A mai arătat că situaţia de faţă dedusă judecăţii nu se regăseşte în categoria circumstanţelor ce pot fi considerate extraordinare.

În vederea probării calităţii procesuale active, a arătat că în datele de 17.05.2019 şi 19.05.2019, între reclamantă, în calitate de cesionar, şi pasageri, în calitate de cedenţi, a intervenit cesiunea de creanţe, prin care cedenţii au cesionat toate drepturile principale şi accesorii izvorâte din dreptul de a percepe compensaţia datorată. Aşadar, urmare a cesiunilor intervenite, reclamanta a dobândit dreptul de a urmări şi de a solicita plata compensaţiilor de la pârât, inclusiv toate accesoriile datorate în temeiul legii.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1026-1033 C.pr.civ, Regulamentul CE 261/2004,  Regulamentul CE nr.1215/2012, art. 1566-1586 Cod civil.

În probaţiune, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile ataşate cererii(f. 12-48).

Cererea a fost timbrată cu taxă în cuantum de 200 de lei – fila 53.

Pârâta B S.A. nu a răspuns cererii reclamantului.

La termenul de judecată din 14.10.2019, instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 1026-1033 C.pr.civ. instituie o procedură specială, care se desfăşoară cu celeritate. Conform prevederilor art. 1027 C.pr.civ., aceasta are caracter alternativ, reclamantul având un drept de opţiune între procedura specială şi procedura de drept comun. Reclamanta din prezenta cauză şi-a exercitat acest drept de opţiune, învestind instanţa cu soluţionarea cererii întemeiate pe procedura specială.

Prin obiectul său, cererea se încadrează în noţiunea de cerere de valoare redusă, întrucât din pretenţiile reclamanţilor rezultă că valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, este mai mică de 10.000 lei. De asemenea, aceasta nu este inclusă în situaţiile de excepţie prevăzute de dispoziţiile art. 1026 alin. 2 şi 3 C.pr.civ., care fac inaplicabilă procedura.

În fapt, numiţii C şi D au achiziţionat bilete de transport aerian pentru cursa din data de 27.10.2016, având zborul 0B5362, cu oră stabilită pentru decolare 20:45 de pe aeroportul din Atena, Grecia, spre Larnaca, Cipru, cu oră programată pentru aterizare 22:30, între părţi fiind încheiat, în aceste condiţii, un contract de transport (f. 24-25).

S-a susţinut de către reclamantă că orarul iniţial al zborului nu a fost respectat, pasagerii ajungând astfel la destinaţia finală cu o întârziere mai mare de 3 ore, afirmaţie dovedită prin planşa depusă la fila 70 dosar.

În drept, potrivit art. 1270 alin. 1 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, iar în baza art. 1270 alin. 2 C.civ., contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor sau din cauze autorizate de lege.

Dispoziţiile art. 1955 C.civ. prevăd că, prin contractul de transport, o parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preţ pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească, la timpul şi locul cuvenite.

Întrucât în speţă între părţi s-a încheiat câte un contract de transport internaţional, în care ambele aeroporturi se găsesc pe teritoriul statelor membre UE, sunt aplicabile, în opinia instanţei, dispoziţiile Regulamentului CE nr. 261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare şi de asistenţă a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare şi anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor (art. 3 din Regulament). Aceste dispoziţii se aplică, potrivit art. 5 C.civ., cu prioritate, având în vedere scopul declarat al Regulamentului, respectiv cel de stabilire a unor norme comune în materie de compensare.

Potrivit art. 5 alin. (1) lit. c) din Regulament, în cazul anulării unui zbor pasagerul trebuie să primească o compensaţie din partea operatorului de transport aerian stabilită potrivit art. 7 din Regulament: 250 euro pentru zborurile de 1.500 km sau mai puţin; 400 euro pentru toate zborurile intracomunitare de peste 1.500 km şi pentru toate zborurile cuprinse între 1.300 şi 3.500 km; 600 euro pentru toate zborurile care nu se încadrează la literele (a) sau (b), cu posibilitatea de obţinere a unei reduceri de 50% în ipoteza prevăzută la art. 7 alin. (2) din Regulament.

Instanţa reţine că potrivit Hotărârii Curţii Europene de Justiţie din 19 noiembrie 2009 dată în cauzele conexate C-402/07 şi C-432/07 “Articolele 5, 6 şi 7 din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie să fie interpretate în sensul că pasagerii zborurilor întârziate pot fi asimilaţi pasagerilor zborurilor anulate în vederea aplicării dreptului la compensaţie şi pot astfel invoca dreptul la compensaţie prevăzut la articolul 7 din acest regulament atunci când suportă, ca urmare a întârzierii unui zbor, o pierdere de timp egală sau mai mare de trei ore, cu alte cuvinte atunci când ajung la destinaţia lor finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută iniţial de operatorul de transport aerian. Cu toate acestea, o asemenea întârziere nu dă naştere unui drept la compensaţie în favoarea pasagerilor dacă operatorul de transport aerian poate face dovada că întârzierea prelungită este cauzată de împrejurări excepţionale care nu au putut fi evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile, cu alte cuvinte împrejurări care scapă de sub controlul efectiv al operatorului de transport aerian.”

Întrucât pârâta nu a invocat şi nici nu a dovedit existenţa unor împrejurări excepţionale, instanţa apreciază că pasagerii C şi D au dreptul la o compensaţie în cuantum de 250 euro, având în vedere distanţa de aproximativ  929 km între aeroporturi.

Numiţii C şi D au cesionat dreptul său la compensaţie către societatea reclamantă la data de 19.05.2019, respectiv 17.05.2019 (file 19, 21).

Prin urmare, instanţa va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 2360,25 lei (reprezentând echivalentul sumei de 250 euro pentru fiecare dintre cei doi pasageri).

Referitor la cererea de acordare a dobânzii legale, art. 1535 alin. 1 C.civ., prevede că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

Potrivit art. 1 alin. 1 din OG 13/2011 părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât şi pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti. Alin. 3 al aceluiaşi articol dispune că dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare. Art. 2 din OG 13/2011 prevede că în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea. În cauză se datorează dobânda legală penalizatoare calculată potrivit art. 3 alin. 2 din OG 13/2011.

Cu toate acestea, pârâta nu este de drept în întârziere, nefiind incidente disp. art. 1523 C.civ., astfel că dobânda nu poate fi acordată începând cu data de 27.10.2016, aşa cum a solicitat reclamanta.

Conform art. 1522 alin. 1 C.civ. ,,Debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligaţiei, fie prin cererea de chemare în judecată.’’ În cauză se reţine că pârâta a fost notificată prin scrisoare recomandată, după cum rezultă din înscrisurile de la filele 29-31, notificare primită de pârât la data de 08.04.2019 (fila 35).

Pentru aceste motive pârâta va fi obligată la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare calculată la suma de 2360,25 lei începând cu data de 08.04.2019 şi până la plata efectivă.

De asemenea, în temeiul art. 1032 C.proc.civ., constatând culpa procesuală a pârâtei, instanţa o va obliga să plătească reclamantei suma de 1264,24 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 200 lei taxă judiciară de timbru (fila 53), 114,58 lei cheltuieli de traducere (file 27-28) şi 949,66 lei onorariu avocaţial (factura HP nr. 967/07.10.2019 ataşată la fila 62 şi extrasul de cont ataşat la fila 63).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A, având sediul ales în …., în contradictoriu cu pârâta B S.A., având sediul în …...

Dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 2360,25 lei (reprezentând echivalentul sumei de 250 euro pentru fiecare dintre cei doi pasageri) reprezentând despăgubiri întârzieri zboruri conform art. 7 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate asupra debitului principal, începând cu data de 08.04.2019 şi până la data plăţii efective.

Dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1264,24  lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 25.11.2019.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare