Obligaţia de a face

Sentinţa civilă nr. 48/29.01.2018

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, sub nr. 3940/260/2016, prin declinare de la Judecătoria Moinești, reclamantul M.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.C.M. Moinești, obligarea pârâtei la emiterea adeverinței privind recunoașterea grupei a II-a de muncă, pentru perioadele – 01.01.1974 - 21.06.1975, 13.12.1976 – 01.05.1980, 01.05.1983 – 01.08.1986. De asemenea, reclamantul a solicitat daune morale de 5000 euro și daune interese constând în pensia pe care ar fi trebuit să o încaseze.

Prin sentința civilă nr. 305/23.02.2017, Judecătoria Moinești a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Bacău, unde a fost înregistrată la 03.04.2017.

La data de 23.02.2017, 08.06.2017 și la 07.09.2017, s-au depus precizări la acțiune  (f. 51, 13 și 24) privind cererile formulate și temeiul în drept, reclamantul solicitând: - constatarea condițiilor de grupa a II-a de muncă, completarea contractului individual de muncă în acest sens, eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că a desfășurat activitate în condiții de grupa a II-a de muncă, daune morale de 5000 euro.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că a lucrat la C.P.A.M. Moinești în funcția de sudor și deși altor colegi, ce au lucrat în aceleași condiții, li s-a recunoscut grupa a II-a de muncă, societatea pârâtă refuză să-i emită o adeverință în acest sens.

În drept, s-a invocat Ordinul nr. 50/1990 punctele 11,13,14,15, art. 11 și 14 din Decretul nr. 92/1976 și art. 1530 Cod civil.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a arătat că nominalizarea în grupe de muncă s-a făcut de angajator pentru salariații în activitate, s-a respectat procedura prevăzută de lege. La 01.08.1986, C.A.M.  s-a divizat iar pentru C.P. Comănești, societate nou înființată, nominalizările nu au putut fi făcute de pârâtă deoarece era în sarcina noului angajator care a preluat o parte din angajați, respectiv secțiile de confecții metalice. Cum la intrarea în vigoare a Leg. 19/200, Ordinul nr. 50/1990 a fost abrogat nu mai există nici o bază pentru ca să se dispună la momentul acesta încadrarea iar acest lucru a fost și adus la cunoștința reclamantului. Atâta vreme cât reclamantul nu a fost nominalizat în grupe prin decizia potrivit căreia s-a făcut nominalizarea în grupe de muncă pentru tot personalul, pârâta nu poate proceda la o recunoaștere la acest moment.

Pârâta a depus înscrisuri.

Analizând susținerile reclamantului, apărările pârâtei, în raport de probele administrate, tribunalul reține:

 Potrivit carnetului de muncă, reclamantul a lucrat în funcţia de sudor la C.A.M. Moineşti în perioada 01.01.1975 – 01.06.1975, 13.12.1976 – 01.05.1980, 01.05.1983 – 01.08.1986. Începând cu 01.08.1986, reclamantul a lucrat la C.P.P. Comăneşti, fiind preluat de această din urmă unitate înfiinţată în urma divizării( f.21 dosar).

Pârâta a arătat că la momentul apariţiei Ordinului nr. 50/1990, societatea a demarat procedura de stabilire a locurilor de muncă încadrate în grupe de muncă şi la nominalizarea persoanelor care lucrează în condiţii de grupe dar această procedură viza persoanele ce aveau calitatea de salariaţi la momentul apariţiei ordinului şi efectuării procedurii de nominalizare. Începând cu 1986, reclamantul a fost angajatul C.P.P. Comăneşti care a preluat, la momentul înfiinţării ei o parte din angajaţi, printre care şi reclamantul. În aceste condiţii, în lipsa unor documente din care să rezulte încadrarea în grupa a II-a în ceea ce îl priveşte pe reclamant de C.P.A.M. Moinești sau de C.P.P. Comăneşti, în mod evident că pârâta nu este în măsură să elibereze o adeverinţă în acest sens.

La solicitarea instanţei, s-a depus de pârâtă documentaţia în baza căreia s-a făcut încadrarea locurilor de muncă în grupe şi, raportat la susţinerile reclamantului că altor colegi, care au lucrat în aceleaşi condiţii, li s-a recunoscut grupa a II-a de muncă, s-a admis şi proba testimonială.

Martorul Muscă Mihai a arătat că lui i s-a recunoscut grupa a II-a de muncă şi a lucrat ca lăcătuş-mecanic iar condiţiile de lucru erau aceleaşi deoarece lucrau în acelaşi atelier. A arătat şi că s-au recunoscut condiţiile de grupă atât pentru cei care lucrau la C.P.A.M. Moinești cât şi pentru cei care ulterior au fost transferaţi la o altă cooperativă. De asemenea martorul Drăghici Ion a arătat ca beneficiază de grupa a II-a de muncă pentru activitatea desfăşurată ca tinichigiu. şi că s-au recunoscut condiţiile de grupă atât pentru cei care lucrau la C.P.A.M. Moinești cât şi pentru cei care au fost preluaţi de altă cooperativă deoarece condiţiile de lucru au rămas aceleaşi.

Din documentaţia depusă la filele 45 – 64, rezultă că au existat încadrări a locurilor de muncă în grupe şi s-a făcut şi nominalizarea persoanelor care beneficiază de grupa a II-a dar nu s-a recunoscut grupa a II-a pentru sudori  (f. 45). De asemenea s-a depus şi Deciziile nr. 57,59, 60, 107 şi 108 ale UCECOM prin care s-au stabilit locurile de muncă încadrabile în grupe de muncă. În niciuna din aceste decizii nu este menţionată funcţia de sudor decât în condiţiile în care activitatea s-a desfăşurat în subteran( f. 57 şi 64).

Din înscrisurile depuse nu rezultă existenţa unor salariaţi care să fi lucrat în funcţia de sudor şi cărora pârâta să le fi recunoscut grupa a II-a de muncă, contrar celor susţinute de reclamant şi de martori.

Raportat la temeiul de drept invocat în susţinerea încadrării în grupa a II(f. 24 dosar), tribunalul reţine că Ordinul nr. 50 anexa 2 punctele 11,13,14 şi 15 nu pot fi aplicate activităţii desfăşurate de pârât care a lucrat, astfel cum s-a arătat, la o secţie de confecţii metalice.

În consecinţă, tribunalul reţine că nici în baza dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990 şi nici a Deciziilor UCECOM, nu se poate recunoaşte reclamantului grupa a II-a de muncă pentru perioadele invocate, astfel că cererea formulată în acest sens va fi respinsă, ca nefondată.

Privitor la celelalte capete de cerere astfel cum ele au fost arătate în precizările formulate în termen legal la fila 13, respectiv completarea contractului de muncă, eliberarea unei adeverinţe şi daune morale, tribunalul reţine că aceste cereri au caracter accesoriu cererii de recunoaştere a grupei a II-a de muncă şi pe cale de consecinţă instanţa le va respinge în considerarea soluţiei date capătului de cerere principal.

Faţă de dispoziţiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, cheltuieli avansate de partea adversă.

Domenii speta

Spete similare