Anulare somaţie de plată – inadmisibilitatea cererii în anulare în raport de faptul că societatea creditoare contestă exclusiv cuantumul cheltuielilor de judecată acordate debitoarei, motiv care nu se circumscrie niciuneia din ipotezele prevăzute de art.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cererii în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea în anulare înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 08.11.2019 sub nr. …./299/2019, creditoarea A a solicitat instanţei, în contradictoriu cu debitoarea B, anularea sentinţei civile nr. .../2019 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. .../299/2019 în sensul respingerii capătului de cerere privind cheltuielile de judecată în cuantum de 2.200 lei iar, în subsidiar, al diminuării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.

În motivarea în fapt a cererii în anulare, s-a arătat că suma stabilită de instanță cu titlu de onorariu de avocat este excesiv de mare în raport cu procedura ordonanței de plată, respectiv cu întinderea și efectele dosarului, având în vedere că acesta s-a soluționat în termen de aproximativ două luni, iar cauza a fost amânată timp de o lună din cauza avocatului debitorului, care a fost în imposibilitate de prezentare la primul termen de judecată.

Onorariul de avocat ce poate fi încuviințat de instanță drept cheltuială de judecată trebuie să fie real, necesar și rezonabil.

Raportat la împrejurările concrete ale cauzei, instanța de fond în mod neîntemeiat a obligat creditoarea la plata cheltuielilor de judecată, cele trei condiții anterior enumerate nefiind întrunite.

În drept, cererea în anulare a fost întemeiată pe art. 1014 - 1024 C.pr.civ.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea în anulare a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 11).

Debitoarea a depus întâmpinare la data de 27.01.2020 (f. 36), prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii în raport de dispozițiile art. 1024 alin. (3) C.pr.civ., susțințând că solicitarea reclamantei de modificare a sentinței sub aspectul soluției pronunțate asupra cecrerii debitoarei de acordare a cheltuielilor de judecată excede cadrului legal guvernat de aceste prevederi.

Cu privire la fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii în anulare ca neîntemeiată şi obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, debitoarea învederând că onorariul de avocat acordat de instanța de fond a fost redus ca urmare a admiterii în parte a cererii introductive și nu are un cuantum excesiv, având în vedere activitățile desfășurate de reprezentantul convențional al părții. În afară de pregătirea, depunerea și susținerea documentelor necesare soluționării dosarului, a fost necesară și prezentarea avocatului la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, pentru furnizarea de copii certificate de pe actele doveditoare ale existenței punctului de lucru al societății, acte necesare pentru soluționarea cauzei.

Valoarea litigiului a fost de 20.409,51 lei, aceasta fiind suma solicitată de creditoare prin cererea de emitere a ordonanței de plată, iar complexitatea dosarului trebuie raportată în cauză și la valoarea obiectului cererii, precum și la volumul de muncă prestat pentru soluționarea acțiunii.

Contrar susținerilor reclamantei, sunt îndeplinite în mod cumulativ toate cele trei condiții pentru acordarea onorariului de avocat, acesta fiind real, necesar și rezonabil.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1024 alin. (3) C.pr.civ., art. 205 C.pr.civ.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Din oficiu, instanța a dispus ataşarea dosarului nr. .../299/2019.

În ceea ce priveşte probatoriul, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, la propunerea ambelor părţi litigante.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.04.2019 sub nr. .../299/2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti creditoarea A în contradictoriu cu debitoarea B a solicitat instanţei să pronunţe o ordonanţă de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 2.213,86 de lei cu titlu de debit principal, a sumei 109,60 de lei cu titlu de penalităţi de întârziere, a sumei de 18.086,05 lei reprezentând daune pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei contractuale, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. .../2019 pronunţată în dosarul nr. .../299/2019, a fost admisă în parte cererea privind emiterea unei ordonanţe de plată, debitoarea fiind obligată la plata către creditoare a sumei de 2.213,86 de lei cu titlu de debit principal şi a sumei de 109,60 de lei cu titlu de penalităţi de întârziere, în termen de 30 de zile de la comunicarea ordonanţei. Totodată, debitoarea a fost obligată la plata către creditoare a sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, iar creditoarea a fost obligată creditoarea la plata către debitoare a sumei de 2.400 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, instanța dispunând compensarea obligaţiilor având ca obiect cheltuieli de judecată, urmând ca în final creditoarea să achite către debitoare suma de 2.200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea soluţiei pronunţate, s-au reţinut următoarele:

„În fapt, debitoarea a încheiat cu C SA contractele seria 46907460/10.10.2013, 56364344/20.02.2015, 500535697/05.03.2013, 43489748/30.04.2013, 43489748/30.04.2013 şi 34973134/22.03.2012 (filele 12-13, 14-15, 16, 17, 18-19 şi 20-23).

În temeiul acestor contracte, C SA a emis facturile nr. JAJ013942556/07.04.2016 şi JAJ018296055/07.05.2016 (filele 28-29). Din aceste înscrisuri reiese că debitoarea a acumulat un debit principal în valoare de 2.213,86 de lei. În plus, au fost facturate penalităţi în cuantum de 109,60 de lei (factura JAJ022671784/07.06.2016 – fila 30) şi daune pentru rezilierea contractului în sumă de 18.086,05 lei (factura JAJ035976929/07.09.2016 – fila 31).

La data de 15.11.2017, a fost încheiat un contract de cesiune de creanţe între C SA, în calitate de cedent şi creditoare, în calitate de cesionar, printre creanţele cedate aflându-se şi cea a debitoarei (filele 35-37 şi 38 verso).

În drept, potrivit art. 1014 alin. (1) C. proc. civ., „Prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.

Din acest text de lege rezultă că pentru a fi admisă ordonanţa de plată trebuie îndeplinite mai multe condiţii, şi anume i) existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, ii) obiectul creanţei să fie reprezentat de plata unei sume de bani şi iii) creanţa să rezulte dintr-un înscris semnat de părţi sau însuşit în alt mod admis de lege.

i) Caracterul cert al creanţei este definit de art. 663 alin. (2) C. proc. civ., care trebuie aplicat în mod corespunzător ordonanţei de plată. Astfel, creanţa este certă atunci când existenţa ei neîndoielnică rezultă din chiar cuprinsul înscrisului. În prezentul dosar, temeiul debitului este reprezentat de contractele încheiate de către debitoare cu C SA, precum şi de facturile emise în executarea acestora pentru contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă. În consecinţă, existenţa debitului reiese din înscrisuri.

Potrivit art. 663 alin. (3) C. proc. civ. creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când înscrisul semnat de părţi conţine elemente care permit stabilirea lui. În cauza de faţă, debitul a fost determinat atât prin contracte, cât şi prin facturi.

Art. 663 alin. (4) C. proc. civ. dispune că datoria este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă ori acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Facturile emisă de către C SA trebuiau să fie achitate în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii (art. 5 din clauzele contractuale de bază – filele 13, 15, 19 şi 23). Având în vedere că facturile aferente debitului principal au fost emise la datele de 07.04.2016 şi 07.05.2016, rezultă că scadenţa acestora a fost depăşită, astfel încât creanţa este exigibilă.

Totodată, debitoarea nu a făcut dovada plăţii prin niciun mijloc de probă recunoscut de lege şi nu a probat existenţa vreunei cauze justificative. Astfel, există o neexecutare a obligaţiei de plată a debitului din partea acesteia.

 Din aceste motive rezultă că, în prezenta cauză, creditoarea este titulara unei creanţe certe, lichide şi exigibile în cuantum de 2.213,86 de lei reprezentând contravaloare servicii de telefonie mobilă.

ii) În plus, obiectul obligaţiei îl constituie plata unei sume de bani.

iii) Potrivit legii, creanţa trebuie să rezulte dintr-un înscris însuşit de părţi prin semnătură sau într-un alt mod admis de lege. În speţă, toate contractele de furnizare a serviciilor de telefonie mobilă au fost semnate de către debitoare (filele 12 verso, 13 verso, 15 verso, 16, 17 verso, 18 verso, 19 verso, 20, 21, 22 şi 23).

Apărarea debitoarei în conformitate cu care creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă, fiind solicitată rezilierea contractului nu poate fi reţinută deoarece notificarea de reziliere emisă de către debitoare vizează actul adiţional nr. 54564127. Însă, acest act adiţional nu face obiectul prezentului litigiu, astfel încât rezilierea acestuia nu poate afecta creanţele provenite din alte convenţii.

În ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, temeiul acestora este reprezentat de art. 5 din clauzele contractuale de bază. De asemenea, art. 1535 alin. (1) C. civ. prevede că dacă suma de bani nu este plătită la scadenţă creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadenţă până în momentul plăţii în cuantumul convenit de părţi, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Cuantumul dobânzii penalizatoare a fost convenit de părţi la 0,5% pe zi de întârziere, iar, în cauză, scadenţa facturilor a fost depăşită, motiv pentru care s-a născut obligaţia debitoarei de a suporta penalităţi de întârziere, iar C SA a emis factura JAJ022671784/07.06.2016 pentru suma de 109,60 de lei cu titlu de penalităţi de întârziere,

Referitor la daunele pentru rezilierea contractului, potrivit art. 1.16 din termenii şi condiţiile generale, contractul poate înceta, la iniţiativa C, prin intermediul unei notificări scrise de reziliere, comunicate celeilalte părţi contractante. Aşadar, în cazul îndeplinirii condiţiilor stabilite de art. 1.16, C SA poate proceda la emiterea unei notificări prin care să comunice rezilierea contractului. Mai exact, C trebuie să îşi manifeste intenţia de a se prevala de clauza menţionată şi să comunice acest aspect celeilalte părţi contractante. În prezenta cauză, C SA, la data de 09.09.2016, a emis o notificare de plată finală prin care a precizat că, în cazul neplăţii debitelor, se va proceda la rezilierea contractului (fila 79). Însă, notificarea respectivă nu a fost comunicată la sediul social al debitoarei, ci la adresa unui punct de lucru, care nu mai funcţiona din luna decembrie 2015 (filele 98-100). Într-o asemenea situaţie, nu a fost respectată procedura prevăzută de art. 1.16 din TCG, iar notificarea de reziliere nu produce efecte împotriva debitoarei. Aşadar, suma cu titlu de daune pentru rezilierea contractului nu poate fi stabilită în sarcina debitoarei. Soluţia se impune şi prin prisma faptului că, dacă notificarea de reziliere ar fi fost comunicată la adresa corectă, debitoarea ar fi putut proceda la plata debitelor în vederea evitării unei asemenea penalizări.

Din aceste considerente, instanţa urmează să admită în parte cererea privind emiterea unei ordonanţe de plată, să emită ordonanţa de plată şi să oblige debitoarea la plata către creditoare a sumelor de 2.213,86 de lei cu titlu de debit principal şi de 109,60 de lei cu titlu de penalităţi de întârziere, în termen de 30 de zile de la comunicarea ordonanţei, respingând în rest cererea ca neîntemeiată.

Referitor la cheltuielile de judecată, art. 453 C. proc. civ. dispune că „(1) Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea celeilalte părţi, la plata cheltuielilor de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată”.

În prezenta cauză, creditoarea a făcut dovada achitării sumei de 200 de lei cu titlu de taxă judiciară de timbru (fila 1). Totodată, debitoarea a făcut dovada achitării sumei de 2.400 de lei cu titlu de onorariu de avocat.

Având în vedere soluţia asupra cererii principale (admitere în parte), instanţa va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru şi va obliga creditoarea la plata către debitoare a sumei de 2.400 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat. Totodată, instanţa va dispune compensarea obligaţiilor având ca obiect cheltuieli de judecată, urmând ca în final creditoarea să achite către debitoare suma de 2.200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”

Împotriva sentinţei civile nr. .../2019, debitoarea a formulat prezenta cerere în anulare, în termenul legal reglementat de art. 1024 alin. (2) C.pr.civ.

Analizând excepția inadmisibilității, invocată de debitoare cu privire la cererea în anulare, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 1024 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (1) și (2) debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia. Cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.021 alin. (1) și (2), precum și împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (2), în termenul prevăzut la alin. (1).

Conform art. 1024 alin. (3), prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată. Dispozițiile art. 1.021 se aplică în mod corespunzător.

Din dispozițiile art. 1024 alin. (3) C.pr.civ., anterior citate, reiese cu claritate faptul că pe calea cererii în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de Codul de procedură civilă privind emiterea ordonanței de plată, respectiv neîndeplinirea condițiilor care se desprind din art. 1014 C.pr.civ., care prevede că procedura specială a ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege. De asemenea, prin intermediul acestei căi de atac pot fi invocate cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată.

Prin prezenta cerere în anulare, creditoarea A a solicitat anularea în parte a sentinţei civile nr. .../2019 exclusiv în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii debitoarei de acordare a cheltuielilor de judecată, neformulând critici de nelegalitate sub aspectul pretențiilor afirmate prin cererea introductivă ce a format obiectul dosarului nr. .../2019. În cauză nu se invocă nici cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată, nici nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 1014 C.pr.civ. pentru emiterea ordonanței.

În consecință, instanța constată că motivele invocate de creditoare nu se circumscriu niciuneia din ipotezele prevăzute de art. 1024 alin. (3) C.pr.civ.

Obiectul cererii în anulare și motivele pentru care ordonanța de plată poate fi retractată nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situații decât cele conținute expres în dispozițiile Codului de procedură civilă.

Pentru aceste considerente, întrucât aspectele deduse judecății prin intermediul prezentei căi de atac nu se circumscriu dispozițiilor art. 1024 alin. (3) C.pr.civ., care trasează limitele controlului judiciar efectuat în privința ordonanțelor de plată, instanța va admite excepția inadmisibilității, invocată de debitoare prin întâmpinare, urmând a respinge ca inadmisibilă cererea în anulare.

În ceea ce priveşte cererea debitoarei de acordare a cheltuielilor de judecată, sunt avute în vedere dispoziţiile art. 453 C.pr.civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată. Totodată,  conform art. 452 din același act normativ, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

În temeiul art. 453 C.pr.civ., în raport de culpa procesuală a creditoarei în declanșarea prezentului litigiu, față de soluția de respingere a cererii în anulare, instanța o va obliga pe aceasta la plata către debitoare a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, achitat conform chitanței nr. 526/10.01.2020, emisă în baza facturii fiscale nr. 692/10.01.2020, cuantumul onorariului fiind rezonabil în raport de circumstanțele concrete ale cauzei și activitatea efectiv desfășurată de reprezentantul convențional al societății debitoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia inadmisibilităţii, invocată de debitoare.

Respinge ca inadmisibilă cererea în anulare formulată de creditoarea A, cu sediul ales în …. în contradictoriu cu debitoarea S.C. B, cu sediul ….. împotriva sentinţei civile nr. .../2019 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr. .../299/2019.

Obligă pe creditoare la plata către debitoare a sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21.02.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTEJUDECĂTOR

Domenii speta

Spete similare