Actiune in pretentii - restituire chirie

Sentinţă civilă .. din 01.01.2020


Acțiune în pretenții. Restituire prestații. Absența fundamentării juridice a pretențiilor formulate.

Dosar nr. XXX

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANȚA – SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.

Ședința publică din data de

Completul compus din:

PREȘEDINTE:

GREFIER:

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant XXX și pe pârât XXX, având ca obiect actiune in raspundere contractuala pretentii .

Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 08.08.2019 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de  23.08.2019, când;

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.02.2019 sub nr. 4525/212/2019, reclamanta XXX, în contradictoriu cu pârâta XXX, a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 15.000lei, reprezentând contravaloare chirie datorată de către pârâta reclamantei pentru perioada 20.02.2016-15.08.2018, adică 30 de luni, câte 500 lei/lună, pentru lipsa de folosință a imobilului; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a precizat că este proprietara imobilului situat în orașul Murfatlar, …., în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 51541 UE din luna mai 2000, de la …..., plata efectuand-o în rate, contractate în baza actului additional de rate la contractual de vânzare-cumpărare nr. 51541 UE.

Reclamanta a precizat că a achiziționat imobilul împreună cu fiica sa, pârâta XXX și cu familia acesteia, formată din fiul său și concubinul acesteia, cu care ulterior s-a căsătorit. Aceasta a menționat că au locuit în acel imobil din anul 2003 și că pentru o perioadă conviețuirea a fost una bună, însă după ce fiica sa s-a căsătorit cu concubinul său, aceștia din urmă au început să se comporte din ce în ce mai urât, începând cu limbaj vulgar, trivial și continuând cu agresiuni fizice, apelând în cursul anului 2017-2018 la un ordin de protecție.

Reclamanta a menționat că în anul 2018 fiica sa a chemat-o în judecată, cu solicitarea de a restitui banii pe care i-a cheltuit cu realizarea unor lucrări de amenajare a apartamentului, acțiune ce face obiectul dosarului nr. … al Judecătoriei Constanța.

Totodată, reclamanta a susținut că, din cauza relațiilor deteriorate ireversibil, în vara anului 2018 a solicitat pe cale judecătorească evacuarea acesteia din imobilul proprietatea sa- iar față de soluția instanței, pârâta a eliberat imobilul în data de 15.08.2018.

Reclamanta a precizat că este îndreptățită la restituirea prestației de închiriere a imobilului, prin echivalent, în temeiul dispozițiilor art. 1637 alin. 1 Cod Civil și art. 1640 alin. 1 Cod Civil, deoarece în toată perioada în care pârâta a locuit în apartamentul reclamantei nu a achitat chirie.

Totodată, aceasta a menționat că pârâta nu a achitat utilitățile.

În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba testimonial și proba cu expertiză de specialitate.

La data de 13.05.2019, pârâta a formulat întâmpinare (f. 25), prin care a solicitat respingerea cererii de neîntemeiată.

În motivare, a precizat că a locuit împreună cu fostul soț în imobilul din Orașul ….. Aceasta a menționat că a primit în folosință acest imobil, fiind obligați la plata unei chirie lunare, iar în anul 2000 a cumpărat apartamentul împreună cu fostul soț, însă pe fondul unor neînțelegeri cu acesta din urmă a decis încheierea contractului de vânzare-cumpărare pe numele mamei, XXX.

Pârâta a mai precizat că reclamanta nu a locuit în imobil până în anul 2003 și că a efectuat lucrări de renovare în acel imobil, împreună cu fostul soț.

Pârâta a menționat că nu a existat nicio prestație de închiriere, între părți neexistând discuții relative la plata vreunei sume de bani pentru locuirea în imobil. Cu referire la prevederile art. 1637 și art. 1640 Cod Civil, s-a menționat că aceste dispoziții trebuie coroborate cu art. 1635 ce definesc cauzele restituirii, ori în speță nu este incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute de legiuitor  a justifica restituirea prestațiilor.

Totodată, pârâta a menționat că nu a existat o convenție privind plata unor sume de bani pentru folosință, dar și faptul că până în anul 2018 nu a fost solicitată părăsirea imobilului, părțile conviețuind amiabil și de comun acord în imobil.

Cu privire la afirmațiile reclamantei referitoare la plata utilităților, pârâta a menționat că acesta nu au fost achitate de către pârâtă.

În probațiune, a fost solicitată proba cu înscrisuri și proba testimonial cu martorul XXX.

La termenul din data de 08.08.2019, la interpelarea instanței, reclamanta a menționat că își menține temeiurile de drept inserate în cererea de chemare în judecată, respectiv art. 1637 alin. 1 Cod Civil și art. 1640 alin. 1 Cod Civil. Totodată, aceasta a precizat că nu înțelege să formuleze un capăt de cerere distinct, referitor la plata sumelor reprezentând plata utilităților imobilului deținut de reclamantă, ci solicit doar contravaloarea chiriei în cuantum de 15.000lei, calculată la valoarea unei chirii lunare de 500 lei/lună.

Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei în data de 23.08.2019, reclamanta a precizat că în măsura în care ar fi existat un contract de închiriere între părți, nu erau incidente prevederile art. 1637-1640 Cod Civil, ci ar fi fost incidente normele de drept coun care reglementează închirierea, prevederile art. 1637-1640 Cod Civil fiind destinate acțiunilor în care se solicit restituirea unei prestații în lipsa unui contract cert.

Analizând actele și lucrările din prezenta cauză, reține următoarele:

În fapt, din contractul de vânzare-cumpărare nr. 51541 UE din data de 24.05.2000 a rezultat că reclamanta este proprietarul imobilului situat în orașul …..

Conform susținerilor reclamantei din cererea de chemare în judecată și din concluziile scrise, recunoscute de către pârâta, în perioada 2003 - 15.08.2018 părțile au conviețuit în imobilul anterior menționat, fără a exista un contract de închiriere în formă scrisă sau verbală, având ca obiect punerea la dispoziție pârâtei a imobilului deținut în proprietate, în schimbul unei contraprestații.

Reclamanta a învederat instanței că inițial conviețuirea reclamantei împreună cu fiica sa și familia  acesteia a fost pentru o perioadă de timp una armonioasă și necondiționată de plata unei sume de bani. Ulterior, în contextul dezvoltării a unor relații conflictuale între părți, ca urmare a notificării pârâtei de către reclamantă, pârâta a părăsit imobilul situat în orașul …..

În drept, instanța reține că Noul Cod Civil sistematizează într-un titlu distinct regulile restituirii prestațiilor, care reprezintă dreptul comun în materie, aplicabil ori de câte ori nu există reglementări speciale, precum și în completarea eventualelor reglementări speciale. Regulile titlului denumit restituirea prestațiilor se aplică atunci când avem de a face cu un contract desființat retroactiv, în cazul imposibilității fortuite de executare, cu efecte retroactive, în cazul neîndeplinirii condiției viitoare.

Întrucât reclamanta a precizat că solicită restituirea prestațiilor de închiriere a imobilului prin echivalent, instanța reține prevederile art. 1635 alin. 1 Cod civil, potrivit cărora restituirea prestațiilor are loc ori de câte ori cineva este ținut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forță majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora.

Potrivit art. 1637 alin. 1 Cod Civil restituirea se face în natură sau prin echivalent. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 1640 alin. 1  Cod Civil dacă restituirea nu poate avea loc în natură din cauza imposibilității sau a unui impediment serios ori dacă restituirea privește prestarea unor servicii deja efectuate, restituirea se face prin echivalent.

Astfel, prevederile art. 1640 alin. 1 Cod Civil devin incidente atunci când restituirea în natură nu mai este posibilă, ceea ce reprezintă o executare indirectă a obligației, acest drept subsidiar al creditorului fiind consacrat în cazul imposibilității obținerii executării în natură.

În prezenta cauză nu este incidentă niciuna dintre ipotezele de restituire prin echivalent reglementate de art. 1635 alin. 1 Cod civil, întrucât nu se solicită înapoierea bunurilor remise ori restituirea unor sume de bani, ca urmare a desființării cu efect retroactiv a unui act juridic, în contextul în care inclusiv reclamanta a susținut că între părți nu s-au desfășurat raporturi contractuale sub formă scrisă, ori verbal. Totodată, nu este incidentă ipoteza imposibilității de executare a unui act juridic din cauza unui eveniment de forță majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora.

Contextul faptic expus anterior nu se circumscrie elementelor prevederilor art. 1635 Cod Civil, în sensul invocat de către reclamantă, întrucât reclamanta nu este îndreptățită să solicite în mod direct obligarea pârâtei la plata unor sume de bani – precum s-a procedat în cauză.  În contextul în care reclamanta din cauză nu a solicitat, în prealabil, desființarea unor raporturi juridice dintre părți, simpla invocare a folosirii imobilului nu conduce la restituirea prestațiilor, astfel cum au fost evaluate de reclamantă.

Având în vedere că inițial conviețuirea părților în același imobil a fost determinată de relațiile de rudenie existente între părți, fără ca reclamanta să condiționeze locuirea în imobil de plata unei sume de bani, cu titlu de chirie, instanța apreciază că între părți nu se poate reține încheierea unui contract de locațiune, cu consecința antrenării răspunderii civile contractuale și nici nu poate fi solicitată contravaloarea chiriei pentru acea perioadă, în temeiul dispozițiilor legale învederate de reclamantă. Din analiza ipotezelor reglementate de art. 1635 Cod Civil rezultă că, în absența identificării instituției juridice premise, care a stat la baza derulării raporturilor juridice între părți, instanța nu poate analiza în mod direct solicitarea reclamantei de restituire a prestațiilor, cu titlu de chirie.

Reclamanta a mai învederat instanței că, deși inițial conviețuirea împreună cu fiica sa și familia acesteia a fost pentru o perioadă de timp una armonioasă, relațiile s-au deteriorate gradual, iar, în contextul dezvoltării a unor relații conflictuale între părți, reclamanta a solicitat evacuarea pârâtei din imobil.

Astfel, cu privire la perioada în care reclamanta nu și-a mai dat acordul său în sensul conviețuirii împreună cu pârâta, însă aceasta din urmă a continuat să locuiască în imobilul deținut de către reclamantă în mod abuziv, în pofida solicitărilor reclamantei de a părăsi imobilul, instanța apreciază că nici în aceasta ipoteză cauza pe care și-a întemeiat reclamanta prezenta acțiune nu poate fi reținută de către instanță, eventuala faptă ilicită a pârâtei de ocupare în mod abuziv a imobilului proprietatea reclamantei, vinovăția acesteia și întinderea prejudiciului cauzat acesteia prin privarea reclamantei de folosința întregului imobil, putând fi analizate doar în planul răspunderii civile delictuale.

Or, instanța este ținută de limitele învestirii, neputând schimba în totalitate cauza acțiunii, ci, cel mult, doar temeiul juridic învederat, în temeiul prevederilor art. 22 alin. 4 Cod proc. civ., interpretare ce se impune cu atât mai mult cu cât reclamanta a precizat în mod expres în fața instanței că înțelege să-și mențină cauza învederată.

Raportat la considerentele de fapt și de drept expuse, instanța urmează a  respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta XXX, în contradictoriu cu pârâta XXX, ca neîntemeiată.

Făcând aplicare dispozițiilor art.453 alin.1 Cod proc. civ. și reținând soluția dispusă pe fondul cauzei, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă cu privire la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta XXX, în contradictoriu cu pârâta XXX, ca neîntemeiată.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, ce se depune la Judecătoria Constanța.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, potrivit art.396 alin. 2 Cod procedură civilă astăzi, 23.08.2019.

PREȘEDINTE GREFIER,