Trafic de minori – art. 211(1)(s)(a) și (e) Cod Penal în referire la art. 210(1)(a) și (b) Cod Penal, trafic de persoane – art. 210(1)(a) și (b) Cod Penal, violare de domiciliu – art. 224(1) și (2) Cod Penal și pornografie infantilă – art. 374(1) și (2)

În prezenta cauză, prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Galați s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B.G., R.N., S.S., H.V. și P.D.D. sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de trafic de minori – art. 211(1)(s)(a) și (e) Cod Penal în referire la art. 210(1)(a) și (b) Cod Penal, trafic de persoane – art. 210(1)(a) și (b) Cod Penal, violare de domiciliu – art. 224(1) și (2) Cod Penal și pornografie infantilă – art. 374(1) și (2) Cod Penal. S-a reținut în sarcina inculpaților că:

(a) ar fi exploatat ori ar fi contribuit la activitatea de exploatare a mai multor persoane de sex feminin majore sau minore,

(b) ar fi pătruns fără drept în curtea și locuința persoanei vătămate H.S. cu scopul de lua cu forța victimele minore B.I. și D.O. și de a le transporta la locațiile unde urmau să continue practicarea prostituției și

(c) ar fi deținut și stocat prin intermediul unui telefon mobil două fotografii care înfățișau pe victima minoră S.M. (în vârstă de 15 ani și luni).

(...)

La termenul de judecată din data de 29.05.2019 (anterior fazei dezbaterilor pe fondul cauzei) inculpații ............. au solicitat schimbarea încadrării juridice date faptelor din infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori într-o singură infracțiune de proxenetism, prevăzută de art. 213(1) și (3) Cod Procedură Penală.

Tribunalul apreciază această cerere parțial întemeiată, respectiv doar în ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane reținută a fi fost săvârșită față de persoana vătămată majoră C.G..

Potrivit art. 211 Cod Penal constituie infracţiunea de trafic de persoane „recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită:

(a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

(b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

(c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane”.

Se observă astfel că este de natura acestei infracțiuni săvârșirea prin exercitarea de amenințări, violențe ori alte forme de constrângere, răpire, fraudă, înșelăciune ori prin câștigarea încrederii persoanei ce are autoritate asupra victimei infracțiunii. Din analiza a materialului probator nu reiese însă îndeplinirea acestor condiții esențiale, iar în acest sens edificatoare este chiar declarația persoanei vătămate C.G., în cuprinsul căreia aceasta a detaliat condițiile concrete în care s-a realizat recrutarea sa de către inculpata B.G., precum și practicarea prostituției în folosul acesteia și a inculpaților S.S. şi P.D.D. Astfel, aceasta a aflat de la sora sa, C.A., că inculpata i-ar fi propus să practice prostituția în folosul ei. Persoana vătămată nu a fost de acord pentru moment, însă ulterior și-a exprimat consimțământul în urma purtării mai multor discuții cu B.G., motivul principal fiind lipsa banilor. Pe durata cât C.G. a a practicat prostituția, nu reiese că ar fi existat vreo formă de constrângere în acest scop din partea inculpaților. Singurul episod de violență fizică descris de persoana vătămată este cel descris ca fiind petrecut în ultima seară (cel mai probabil în jurul datei de 10.02.2018), însă acesta pare mai degrabă ca fiind rezultatul unor certuri dintre C.G. și P.D.D iscate datorită geloziei. De altfel, chiar a doua zi  persoana vătămată a părăsit domiciliul inculpatei B.G. fără a fi împiedicată în vreun fel și a mers la domiciliul bunicii sale. De asemenea, nu se poate aprecia nici că persoana vătămată ar fi fost într-o stare de vădită vulnerabilitate, întrucât din chiar declarația acesteia rezultă că provine „dintr-o familie (…) fără probleme”. Faptul că în adolescență, aceasta ar fi avut o perioadă mai dificilă nu echivalează cu o stare de vulnerabilitate; acest gen de stări pot fi considerate situațiile în care victima traficului de persoane nu poate presta o muncă remunerată ori îi lipsesc resursele financiare pentru a-și satisface chiar și nevoile cele mai elementare de viață, astfel încât exprimarea consimțământului în vederea exploatării îi pare singura soluție acceptabilă pentru a remedia situația în care se află. Or, o asemenea situație nu exista la momentul recrutării în ceea ce o privește privește pe C.G..

Pe cale de consecință, neexistând o formă de constrângere a persoanei vătămate în vederea exploatării sexuale, Tribunalul urmează a dispune schimbarea încadrării juridice în ceea ce privește inculpații B.G., S.S. și P.D.D. din infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 210(1)(a) și (b) Cod Penal, cu aplicarea art. 77(a) Cod Penal în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213(1) Cod Penal, cu aplicarea art. 77(a) Cod Penal.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori, Tribunalul apreciază că cererea de schimbare a încadrării juridice este neîntemeiată. Ca un prim aspect, instanța reține că potrivit art. 211(1) Cod Penal forma simplă a acestei infracțiuni constă în „recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia” Această faptă se deosebește de cea de proxenetism ce vizează un minor – art. 213(3) Cod Penal prin aceea că în plus față de simpla activitatea de exploatare a minorului în vederea practicării prostituției (determinare, înlesnire ori obținere de foloase patrimoniale), există o serie de acte de recrutare, transportare ori găzduire a acestuia în vederea realizării scopului exploatării, efectuate chiar fără constrângerea victimei. Acest gen de acte au fost comise și în cauza de față în ceea ce privește victimele minore B.I., D.O., T.M., S.M. și C.A., ele fiind transportate ulterior recrutării și racolării pe raza municipiilor Brăila, Focșani ori Buzău, unde au fost cazate în imobile special închiriate în acest scop, unde au practicat prostituția pe diverse perioade de timp. Apare irelevant din perspectiva formei simple a infracțiunii faptul că victimelor au fost de acord cu practicarea prostituției, că au mai practicat și înainte această activitate ori că au continuat ulterior practicarea prostituției, întrucât potrivit alin. (3) al art. 211 Cod Penal consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

Mai mult decât atât, probele administrate indică în privința victimelor B.I. și D.O. exercitarea unor forme de constrângere fizică și morală constante ce determină aplicabilitatea alin. (2)(a) al art. 211 Cod Penal. Așa cum s-a arătat anterior în cursul secțiunii „Situația de fapt”, la data de 09.03.2018, la domiciliul din Focșani unde practicau prostituția, persoanele vătămate B.I. şi D.O. au primit vizita unor băieți, lucru cu care inculpata B.G. nu era de acord. Aceasta din urmă a venit la imobil însoțită de inculpații S.S, H.V. și P.D.D. și le-a agresat fizic, despărțindu-le totodată (D.O. a rămas la Focșani, în timp ce B.I. a fost dusă la domiciliul inculpatei). Acest lucru denotă modul strict în care inculpata înțelegea să controleze activitatea victimelor minore și să pedepsească orice „derapaj” al acestora în ceea ce pivește modalitatea de practicare a prostituției. De menționat că potrivit declarației persoanei vătămate B.I., aceasta încercase și în trecut să plece, fiind adusă în mod forțat de B.G. la domiciliul său.

Mai mult decât atât, modalitatea în care victimele minore erau constrânse în scopul practicării prostituției este dovedit în cea mai mare măsură de evenimentul din seara zilei de 10.03.2018, atunci când inculpații B.G., R.N., S.S., H.V. și P.D.D. au pătruns fără drept și prin violență în domiciliul lui H.S., de unde au răpit-o pe victima minoră B.I. împreună cu martora B.A.N., acțiunea eșuând în ceea ce privește victima D.O. datorită opoziției acesteia. Una din modalitățile prin care este realizat conținutul infracțiunii de trafic de persoane (și implicit a formei agravate a infracțiunii de trafic de minori) este răpirea, adică lipsirea de libertate a victimei prin luarea acesteia din locul unde se află ca efect al voinței sale libere și transportarea în alt loc, fără consimțământul acesteia. Toate aceste elemente sunt mai mult decât suficiente pentru a se demonstra faptul că activitatea de exploatare sexuală a cel puțin unora din victimele minore a fost exercitată ș prin constrângere fizică, morală ori prin răpire, astfel că în ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori, Tribunalul apreciază că încadrarea juridică a faptei din actul de sesizare este corectă.

(...)

În ceea ce privește inculpata R.N. (care a solicitat judecarea sa în baza procedurii normale) se impun a fi făcute o serie de precizări. Astfel, prin rechizitoriul procurorului s-a reținut că această inculpată „în perioada ianuarie 2017 – 10.03.2018, ar fi contribuit nemijlocit la activitatea de exploatare prin obligarea la practicarea prostituţiei a persoanelor vătămate minore B.I. (nepoată în vârstă de 15 ani şi 3 luni la recrutare, aflată în îngrijirea inculpatei B.G.), D.O. (în vârstă de 16 ani şi 3 luni la recrutare), S.M. (în vârstă de 15 ani şi 2 luni şi instituţionalizată la recrutare), C.A. (în vârstă de 16 ani şi 5 luni la recrutare), în sensul că, după recrutarea lor prin inducere în eroare, profitând de starea de minoritate şi de starea de vădită vulnerabilitate, de imposibilitatea de a se apăra şi a-şi exprima voinţa şi prin răpire în cazul persoanelor vătămate minore B.I. şi D.O., cu ajutorul moral şi material al inculpaţilor B.G., S.S., H.V. și P.D.D. în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale dar în perioade diferite de timp, a asigurat adăpostirea şi primirea temporară a victimelor până la transferul lor în locaţiile de exploatare, precum şi supravegherea şi controlul lor la locaţiile de exploatare prin intermediul celorlalţi inculpaţi sau a fiicei sale – numita R.M.S., participând activ la data de 10.03.2018 la „acţiunea” violentă de extragere prin constrângere fizică a victimelor minore B.I. şi D.O. de la locuinţa martorului H.S. şi, respectiv răpirea acestora în scopul readucerii la locaţiile de adpostire, primire şi exploatare, însuşindu-şi şi folosind o parte din sumele de bani obţinute de minore din această activitate (aproximativ 450.000 lei)”.

În ceea ce privește contribuția la exploaterea prin prostituție a victimelor B..I., D.O., S.M. și C.A.(prin asigurarea adăpostirii și primirii temporare a victimelor până la transferul locațiilor de exploatare), Tribunalul reține că nici o probă administrată în cursul urmăririi penale nu indică că acest lucru s-ar fi întâmplat într-o formă care să indice că inculpata acționa în scopul sprijinirii inculpaților B.G., S.S., H.V. și P.D.D.. Nici una din victimele minore nu au fost în măsură să indice faptul că R.N. le-ar fi sprijinit în vreun fel în ceea ce privește practicarea prostituției, că le-ar fi îndemnat să continue această activitate ori să fi beneficiat de sumele de bani rezultate ca urmare a exploatării. De asemenea, instanța nu a reușit să identifice existența vreunei probe din care să rezulte că martora R.M.S. (fiica sa, care potrivit rechizitoriului a asigurat o perioadă de timp supravegherea și controlului victimelor în locațiile de exploatare) acționa de fapt ca un intermediar al mamei sale. Declarațiile persoanelor vătămate minore (atât cele date în fața instanței de judecată, dar și cele din faza de urmărire penală) nu conțin nici un fel de elemente de fapt care să ducă spre această concluzie.

Totuși, este mai mult decât evident că inculpata R.N. a participat în seara zilei de 10.03.2018 la acțiunea prin care s-a intenționat răpirea victimelor B.I. și D.O. din domiciliul lui H.S. Așa cum arătat anterior, una din modalitățile prin care este realizat conținutul infracțiunii de trafic de persoane (și implicit a formei agravate a infracțiunii de trafic de minori) este răpirea, adică lipsirea de libertate a victimei prin luarea acesteia din locul unde se află ca efect al voinței sale libere și transportarea în alt loc, fără consimțământul acesteia. Este exact conduita ilicită adoptată de inculpată în seara zilei de 10.03.2018, conduită ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de minori (forma agravată prevăzută de cel de-al doilea aliniat). Fiind audiată în faza de urmărire penală și în cea de judecată, inculpata a arătat că la cererea lui H.D.T.s-a deplasat la domiciliul lui H.S. pentru a o lua pe B.A.N., întrucât acesta (H.S.) face scandal. Nu reiese de unde ar fi înțeles inculpata R.N. de existența acestui presupus scandal, în condițiile în care nici măcar coinculpații B.G., S.S., H.V. și P.D.D. ori martorul H.D.T. nu au făcut vreo mențiune în acest sens. Prin urmare, pentru inculpata R.N. era mai mult decât clar că urma să participa la o acțiune ilicită de recuperare a victimelor B.I. și D.O., mai ales în condițiile în care anterior mai avusese loc o asemenea acțiune în ceea ce o privește pe B.I..

Pe cale de consecință, fapta inculpatei R.N. care la data de 10.03.2018, împreună cu inculpații B.G., S.S., H.V. și P.D.D. a răpit sau a încercat să răpească persoanelor vătămate minore B.I. şi D.O. de la domiciliul persoanei vătămată H.S., cu scopul de a le transporta la locaţiile unde urmau să continue practicarea prostituţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211(1) și (2)(a) și (e) în referire la art. 210(1)(a) și (b) Cod Penal, cu aplicarea art. 77(a) Cod Penal.

Domenii speta

Spete similare