Revendicare granituire admis recursul ca

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA  CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

DOSAR NR. xxxxxxxxx/212/2017

SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxxxxxxxx

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE xxxxxxxxxxxx

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : xxxxxxxxxxx

GREFIER : xxxxxxxxxxxxxxx

Acțiune în revendicare și grănițuire - plata prejudiciului cauzat de lipsa de folosință a terenului ocupat abuziv, desființarea lucrărilor executate nelegal pe suprafața de teren, refacerea zidului imobilului a, precum și obligarea pârâților la plata unei sume de bani reprezentând daune cauzate imobilului prin afectarea gravă a structurii de rezistență

Pe rol soluționarea cauzei civile, având ca obiect revendicare imobiliară, acțiune formulată de reclamanții XXXXXXXX și  XXXXXXXX cu domiciliul în Xxxxxxxx,  în contradictoriu cu pârâții XXXXXXXX și  XXXXXXXX, ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat Xxxxxxxx.

Dezbaterile s-au purtat în ședința publică din 10.01.2019, fiind consemnate prin încheierea de la acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre. Instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi.

INSTANȚA

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 08.06.2017 sub nr. xxxxxxxxxxxxxx reclamanții Xxxxxxxx și Xxxxxxxx au solicitat obligarea pârâților Xxxxxxxx și Xxxxxxxx să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 10 m.p. din imobilul situat xxxxxxxx, plata prejudiciului cauzat de lipsa de folosință a terenului ocupat abuziv, desființarea lucrărilor executate nelegal pe suprafața de teren proprietatea sa, refacerea zidului imobilului proprietatea sa, precum și obligarea pârâților la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de daune cauzate imobilului prin afectarea gravă a structurii de rezistență. Totodată, au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat, în esență, faptul că au dobândit imobilul situat xxxxxxxx, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxxxxxxx, iar ulterior, cu ocazia întocmirii documentației necesare autorizării unor lucrări de refacere și modernizare au constat faptul că zidul ce desparte proprietatea lor de imobilul proprietatea pârâților, este deplasat în interior, aceștia ocupându-le o suprafață de 10 m.p.

Au mai arătat faptul că pârâții au demolat un zid exterior construcției care face parte din structura de rezistență a acesteia, iar experții prezenți la fața locului au sesizat deficiențe grave ale structurii de rezistență cauzate de demolarea zidului respectiv.

Reclamanții au menționat că au încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, însă nu au reușit acest lucru întrucât pârâții au afirmat că nu au executat nici o lucrare de modificare a amplasamentului pereților exteriori.

În drept au fost invocate prevederile art. 563, art. 582 alin. 1 lit. b, alin 2 din Codul civil, iar în susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (filele nr. 11-24).

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 1440 lei.

La data de 16.08.2018, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că au dobândit imobilul construcție în anul 1990, iar respectiva construcție și-a păstrat aceeași configurație și aceeași suprafață de la data dobândirii, fără a efectua vreo lucrare de modificare a amplasamentului pereților exteriori sau de schimbare a structurii imobilului.

La termenul de judecată din data de 14.12.2017, reclamanții au precizat obiectul cererii de chemare în judecată în sensul că se solicită pe lângă acțiunea în revendicare și grănițuirea.

La termenul de judecată din data de 12.07.2018, reclamanții au formulat cerere de introducere în cauză a altor persoane, respectiv Municipiul Constanța prin Primar.

Prin încheierea de ședință din data de 05.10.2018, instanța a respins cerere de intervenție forțată a Municipiul Constanța prin Primar, formulată de reclamanți, ca inadmisibilă.

La termenul de judecată din data de 10.01.2019, reclamanții au formulat cerere prin care au precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că prin obligarea pârâților la refacerea zidului imobilului de separare a celor două proprietăți se urmărește stabilirea liniei de hotar între cele două imobile prin refacerea zidului de separare amplasat pe linia de hotar, dar și faptul că renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâților la desființarea lucrărilor executate nelegal pe suprafața de teren proprietatea sa.

În probațiune instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, interogatoriul, expertiză tehnică judiciară topografică și proba testimonială cu martorii Xxxxxxxx pentru reclamanți și Xxxxxxxx pentru pârâți.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. xxxxxxxx la Xxxxxxxx, reclamanții Xxxxxxxx și Xxxxxxxx au achiziționat imobilul situat în municipiul Xxxxxxxx, compus din teren în suprafață măsurată de 120,93 m.p. (119 m.p. din acte) și construcție – locuință cu o suprafață construită la sol de 88,87 m.p., imobil intabulat în cartea funciară nr. xxxxxxxx.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat Județean Constanța sub nr. xxxxxxxx, pârâta Xxxxxxxx a achiziționat de la numiții Xxxxxxxx construcția situată în Xxxxxxxx, iar terenul în suprafață indiviză de 64 m.p. este proprietatea statului.

Ulterior, prin Ordinul Prefectului nr. xxxxxxxxxxx, suprafața indiviză de 64 m.p. aferentă construcției situată în Xxxxxxxx, a fost trecută în proprietatea pârâtei Xxxxxxxx.

Prin Hotărârea privind completarea și actualizarea inventarului bunurilor care aparțin domeniului privat al municipiului Constanța din data de 31.05.2017, s-a hotărât modificarea anexei nr. 15 la H.C.L. nr. 338/2012, teren situat în Xxxxxxxx, în sensul că, în locul suprafeței de 186,27 m.p. se va citi suprafața de 122,27 m.p. în indiviziune întrucât suprafața de 64 m.p. a fost atribuită în proprietate conform ordinului prefectului nr. 4/1998.

În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară topografică de către expert Xxxxxxxx recepționat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța prin procesul-verbal de recepție  nr. xxxxxxxx, prin care s-au identificat imobilele în litigiu, stabilindu-se că există diferențe între suprafața de teren ocupată în fapt de reclamanți și suprafața de teren intabulată în cartea funciară în sensul că suprafața de teren rezultată în urma măsurătorilor este de 113 m.p., iar suprafața de teren înscrisă în cartea funciară este de 119 m.p., diferența de 6 m.p. rezultând din faptul că documentația cadastrală cu număr cadastral xxxxxxxx/UAT Constanța ce a stat la baza contractului de vânzare-cumpărare nr. xxxxxxxx este întocmită greșit întrucât nu corespunde cu realitatea din teren.

Expertul a mai concluzionat că latura dinspre nord a imobilului proprietatea reclamanților între punctele 1-2 nu are distanța de 12 m.l., astfel cum s-a menționat în cadastru, ci de 10 m.l., iar linia de hotar dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților nu a fost niciodată și nici în prezent nu este în linie dreaptă, astfel cum este reprezentată în cadastru, ci în forma geometrică reprezentată grafic de punctele 2-B-A-10 în Planul de situație, Anexa 2 la raportul de expertiză, raportat la vechimea construcției (proprietatea reclamanților) și gradul de uzură al acesteia.

Totodată, expertul a precizat că linia de hotar dintre cele două imobile aflate în litigiu este reprezentată în fapt de peretele comun a celor două construcții și nu a fost modificată în timp, aspect confirmat de reclamanți, iar pârâții nu ocupă în fapt nici o suprafață de teren din proprietatea reclamanților.

A mai precizat expertul că, eroarea tehnică care a condus la litigiu este reprezentată de documentația cadastrală cu număr cadastral xxxxxxxx/UAT Constanța înscris în cartea funciară nr. xxxxxxxx, ce poate fi rectificată în așa fel încât să corespundă cu realitatea din teren, concluzionând că linia de hotar dintre cele două imobile este definită de aliniamentul punctelor 10-A-B-2.

Reclamanții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză topografică, iar prin răspunsul la obiecțiuni, expertul a arătat că din punct de vedere tehnic suprapunerea virtuală constatată nu afectează în nici un fel conținutul topografic , respectiv suprafața, vecinătăți și dimensiuni.

Totodată, expertul a precizat că reclamanții nu au achiziționat imobilul în litigu cu schițele cadastrale din anul 1936, ci cu documentații cadastrale întocmite în luna aprilie 2002 care conform legii trebuiau să reflecte realitatea din teren. Drept urmare, documentația cadastrală cu numărul xxxxxxxx din anul 2002 care a stat la baza perfectării contractului de vânzare-cumpărare al imobilului proprietatea reclamanților a fost întocmită greșit, fără să reflecte realitatea din teren, eroare preluată și la actualizarea documentației cadastrale din anul 2016.

Prin declarația dată, martorul Xxxxxxxx încuviințat reclamanților, a arătat faptul că este prieten cu reclama nații, cunoscând faptul că aceștia au achiziționat imobilul în litigiu ulterior pârâților.

A mai declarat faptul că reclamanților nu li s-a permis accesul în imobil la momentul achiziționării acestuia, ci aceștia au intrat ulterior, după aproximativ un an de zile, ocazie cu care au constatat faptul că suprafețele camerelor nu corespundeau celor înscrise în contractul de vânzare-cumpărare, una dintre camere având o dimensiune mai mică, aspecte pe care nu le-au putut observa la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare și nici anterior acestui moment, nefiindu-le permis accesul în interiorul imobilului.

Martorul a mai arătat că nu poate afirma că pârâții din prezenta cauză sunt cei care ar fi realizat eventualele modificări la imobilul în litigiu.

Cu ocazia audierii, martora Xxxxxxxx, încuviințată pârâților, a declarat faptul că pârâții au achiziționat imobilul în anul 1985, însă cunoaște construcția edificată anterior acestui an și căreia pârâții nu i-au adus modificări ulterior achiziționării în sensul că nu au efectuat alte construcții și nici nu au modificat construcția inițială.

Martora a mai declarat faptul că imobilul aparținând pârâților este același cu cel existent anterior anului 1985, aspecte pe care le-a constatat personal întrucât a vizitat pârâții și nu are cunoștință dacă imobilul reclamantelor a fost construit anterior sau ulterior construcției aparținând pârâților.

În drept, conform dispozițiilor art. 563 alin. 1 din Codul civil „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.”

Acțiunea în revendicare este mijlocul juridic specific de apărare a dreptului de proprietate privată prin care proprietarul al cărui bun a intrat în stăpânirea nelegitimă a altei persoane urmărește să obțină recunoașterea dreptului său de proprietate asupra bunului respectiv și redobândirea stăpânirii acestuia, astfel spus, acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.

Raportat la dispozițiile legale menționate și ținând seama de între materialul probator administrat, instanța constată că nu există dovezi din care să rezulte că pârâții ar fi ocupat fără drept vreo suprafață de teren din proprietatea reclamanaților care să justifice admiterea acțiunii în revendicare.

Astfel, prin raportul de expertiză topografică întocmit de către expert Xxxxxxxx și recepționat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța prin procesul-verbal de recepție  nr. xxxxxxxx, s-a stabilit că există o diferență de 6 m.p. între suprafața de teren rezultată în urma măsurătorilor aparținând reclamanților (113 m.p.) față de suprafața de teren înscrisă în cartea funciară (119 m.p.), diferența rezultând din faptul că documentația cadastrală ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. xxxxxxxx a fost întocmită greșit fără a corespunde cu realitatea din teren.

Totodată, expertul a precizat că linia de hotar dintre cele două imobile aflate în litigiu este reprezentată în fapt de peretele comun a celor două construcții și nu a fost modificată în timp, iar pârâții nu ocupă în fapt nici o suprafață de teren din proprietatea reclamanților.

De asemenea, instanța are în vedere și declarațiile martorilor audiați din care a reieșit faptul că pârâții nu au adus modificări construcției de la momentul achiziționării, iar în momentul în care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, aceștia nu au pătruns în interior, nici anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare și nici la momentul perfectării acestuia, ci doar ulterior, după aproximativ un an de zile, aceștia constatând lipsa unei suprafețe de 10 m.p. la momentul întocmirii documentației cadastrale.

În condițiile în care imobilele în litigiu sunt delimitate de peretele comun al celor două construcții care existau anterior achiziționării imobilului de către reclamanți, nemodificate în timp de către pârâți sau reclamanți, nu se poate concluziona că Xxxxxxxx și Xxxxxxxx ar fi ocupat o suprafață din proprietatea reclamanților.

Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, cererea de revendicare formulată de reclamanți va fi respinsă ca nefondată.

În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâților la plata prejudiciului cauzat de lipsa de folosință a terenului ocupat abuziv, instanța o va respinge ca nefondată în condițiile în care, pe de o parte, din probele administrate a reieșit că pârâții nu ocupă în fapt vreo suprafață de teren din proprietatea reclamanților, iar pe de altă parte, martorii audiați au menționat că pârâții nu au adus vreo modificare imobilului astfel încât să se poată aprecia că au ocupat abuziv vreo suprafață de teren.

Referitor la cererea privind obligarea pârâților la desființarea lucrărilor executate nelegal pe suprafața de teren proprietatea reclamanților, instanța reține că prin notele de ședință din data de 10.01.2019 aceștia au precizat că renunță la acest capăt de cerere, fiind incidente dispozițiile art. 406 alin. (1) și alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Drept urmare, instanța va lua act de renunțarea reclamanților la cererea privind obligarea pârâților la plata prejudiciului cauzat de lipsa de folosință a terenului ocupat abuziv.

În ceea ce privește cererea reclamanților privind stabilirea liniei de hotar între cele două imobile prin refacerea zidului de separare amplasat pe linia de hotar, instanța are în vedere  dispozițiile art. 560 din Codul civil „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta”.

Acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul cere instanței de judecata ca, în cadrul unui proces, să se determine, prin semne exterioare, linia despărțitoare dintre cele două fonduri vecine, având drept scop reconstituirea hotarului real dintre doua fonduri care aparțin unor titulari diferiți.

În soluționarea cauzei, instanța constată că părțile au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilelor, litigiul dintre acestea vizând lămurirea faptului dacă linia de hotar dintre proprietăți este stabilită în detrimentul uneia dintre acestea, prin ocuparea unor porțiuni de teren.

În cauză, față de probatoriul administrat instanța reține că prin raportul de expertiză topografică s-a concluzionat că linia de hotar dintre cele două imobile aflate în litigiu este reprezentată în fapt de peretele comun al celor două construcții aparținând părților, ce nu a fost modificată în timp, eroarea tehnică ce a condus la litigiu reprezentată de documentația cadastrală cu numărul cadastral xxxxxxxx/UAT Constanța putând fi rectificată astfel încât să corespundă cu realitatea din teren.

Față de considerentele expuse, având în vedere că nu se impune reconstituirea hotarului dintre proprietăți, acesta respectând liniile despărțitoare, instanța constată nefondată cererea având ca obiect acțiunea în grănițuire și urmează să o respingă în consecință.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 5.000 euro cu titlu de daune cauzate imobilului prin afectarea gravă a structurii de rezistență, instanța îl va respinge ca nefondat având în vedere că din probele administrate a reieșit că de la momentul achiziționării imobilului construcție, respectiv din anul 1990, aceștia nu i-au adus modificări și nu au efectuat alte lucrări la imobilul respectiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamanții XXXXXXXX și  XXXXXXXX cu domiciliul în Xxxxxxxx,  în contradictoriu cu pârâții XXXXXXXX și  XXXXXXXX, ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat Xxxxxxxx, ca nefondată.

Ia act de renunțarea reclamanților la cererea privind obligarea pârâților la plata prejudiciului cauzat de lipsa de folosință a terenului ocupat abuziv.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Constanța.

Pronunțată astăzi xxxxxxxxx, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

PREȘEDINTE,GREFIER,

red. jud. AN/ xxxxxxxxx

emis 7 comunicări la xxxxxxxxxxx

Domenii speta

Spete similare