Acţiune în pretenţii din accident rutier, admis

La ordine a venit pronunţarea asupra  cauzei civile privind pe reclamantul şi pe pârâta, în contradictoriu ci intervenienţii forţaţi  , -,  având ca obiect  acţiune în pretenţii.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică de la data de 09.06.2020, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 17.06.2020 şi apoi pentru astăzi, când în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei M-C, la data de 14.01.2019, sub nr., având ca obiect pretenţii-acţiune în răspundere civilă delictuală.

Prin sentinţa civilă nr., definitivă, Judecătoria M-C a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei B.

Acţiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B la data de 22.07.2019, sub nr..

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul, a solicitat instanței obligarea pârâtei, la plata către reclamant a sumei de 8272,97 lei, reprezentând daunele materiale provocate autoturismului proprietate personală al reclamantului cu nr. de înmatriculare în urma accidentului de circulaţie provocat de pârâtă în data de 21.11.2018, pe raza comunei T, jud. N, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că în urma accidentului şi a constatării la faţa locului agenţii de poliţie au întocmit procesul-verbal seria PNTX nr. 0057985 din data de 21.11.2018 prin care se constată că vinovată de producerea accidentului se face pârâta.

A mai arătat reclamantul că pârâta nu a semnat procesul-verbal de contravenţie la faţa locului şi nici nu l-a contestat în termenul legal de 15 zile, achitând valoarea amenzii aplicate, însă a refuzat să plătească daunele produse autoturismului care sunt în valoare de 8272,97 lei conform facturii anexate cererii introductive în instanţă.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

În probaţiune, reclamantul solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a anexat cererii de chemare în judecată o serie de înscrisuri: proces-verbal seria PNTX nr. 0057985/21.11.2018 (f. şi. f. dosar Judecătoria M-C), comanda lucrare nr. din 23.11.2018 (f. dosar Judecătoria M-C), factura nr. din 12.01.2019 (f. dosar Judecătoria M-C), bon fiscal (f. dosar Judecătoria M-C).

Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 519 lei (chitanţă seria nr. /22.01.2019, f. dosar Judecătoria M-C), conform art. 3 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin întâmpinarea depusă la data de 21.02.2018 (f. dosar Judecătoria M-C), pârâta a solicitat pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că a fost sancţionată contravenţional pentru săvârşirea accidentului, produs în loc. T, jud. N, însă nu se face vinovată de această faptă. Astfel, în data de 21.11.2018, a condus autoturismul marca VW Polo, cu nr., pe direcţia B-L R, iar pe raza comunei T a virat la dreapta.Din spatele acesteia, prin partea stângă reclamantul a efectuat depăşirea sa, dar şi a celorlalte maşini care circulau în faţa pârâtei în coloană, intrând în coliziune cu autoturismul acesteia. A mai arătat petenta că nu a virat stânga pentru a intra în vreo depăşire, neavând de ce să se asigure, ci a dorit să părăsească drumul naţional pe o străduţă lăturalnică la dreapta.

A mai învederat pârâta că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale. Astfel, fapta ilicită nu îi este imputabilă, în ciuda procesului-verbal de contravenţie, prin care a fost sancţionată, vinovat de producerea accidentului fiind reclamantul, prin manevra de depăşire efectuată. În ce priveşte legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi pretinsul prejudiciu, aceasta nu se regăseşte în speţă, cât timp la data producerii incidentului nu se poate reţine faptul că pârâta a nesocotit o normă de circulaţie, care să fi condus la coliziunea de vehicule. De asemenea, nici condiţia vinovăţiei nu este îndeplinită, cât timp reclamantul a intrat în depăşire în timp ce pârâta a virat la dreapta pentru a ieşi de pe drumul national. În ceea ce priveşte pretinsul prejudiciu, pârâta a arătat că au fost avariate ambele autoturisme.

A mai învederat pârâta că reclamantul trebuie să îşi precizeze cererea de chemare în judecată, în sensul introducerii în cauză  a asigurătorului de răspundere civilă, în caz contrar, pârâta rezervându-şi dreptul de a solicita ea însăşi acest aspect.

În probaţiune, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei cu expertiza tehnică auto, anexând întâmpinării: autorizaţie de reparaţii seria CR nr. 2319407/21.11.2018, copie proces-verbal seria PNTX nr. 0057385/21.11.2018, copie împuternicire avocaţială (filele, dosar Judecătoria M-C. De asemenea, a solicitat depunerea de către Postul de Poliţie T a documentaţiei întocmite şi a planşelor foto, dacă există.

În drept, pârâta a invocat art. 113 alin. (1) pct. 9) şi art. 107-112 din C.proc.civ., art. 1357 C.civ., art. 2223 alin.(1), art. 2224, art. 2225 C.civ., art. 27 din Ordinul emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sub nr. 14/2011 (Ordinul CSA nr. 14/2011) pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

Pârâta a solicitat judecata cauzei şi în lipsă.

La data de 02.04.2019, reclamantul a depus, prin reprezentant convenţional avocat, o precizare de acţiune (f. dosar Judecătoria M-C) prin care a arătat că întinderea pretenţiilor sale se ridică la valoare de 8273 lei, iar referitor la excepţia necompetenţei teritoriale invocate de pârâtă prin întâmpinare a arătat că întinderea prejudiciului cauzat de pârâtă s-a stabilit de către S.C. SRL M C, în municipiul M C, iar reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, reclamantul optând pentru sesizarea instanţei locului său de domiciliu şi a locului unde s-a constatat întinderea pagubei.

La data de 08.03.2019, pârâta a depus un punct de vedere cu privire la precizarea de acţiune a pârâtului (f. dosar Judecătoria M-C), solicitând instanţei să se pronunţe în principal cu privire la excepţia de necompetenţă teritorială. Astfel, pârâta a considerat că în cauză este incident art. 107 C.proc.civ care stabileşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, precum şi art. 113 alin. 1 pct. 9 C.proc.civ. conform căruia, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorând dintr-o asemenea faptă.

La data de 18.09.2019, prin e-mail, reclamantul, prin reprezentant convenţional, a depus cerere de judecare în lipsă pentru termenul din data de 26.09.2019, solicitând amiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la plata sumei de 8300 de lei, cu dobânzile aferente de la data producerii accidentului şi până la plata integrală a datoriei, cu cheltuieli de judecată (fila ).

La data de 20.09.2019, reclamantul, prin reprezentant convenţional, a reiterat cererea , depunând chitanţa nr. 26.02.2019, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat (fila).

La data de 23.09.2019, prin e-mail, pârâta, prin avocat, a depus la dosarul cauzei copie poliţă RCA nr., tradusă în limba română, cu valabilitate 30.03.2019-30.09.2019 (filele).

La data de 25.09.2019, reclamantul a depus la dosarul cauzei copie poliţă RCA seria nr. / 12.11.2019 (fila).

La termenul de judecată din data de 26.09.2019, aparatorul pârâtei a depus la dosarul cauzei dovada achitării onorariului de avocat, chitanţa seria nr. /12.09.2019, imputernicire avocaţială în original (filele).

La data de 29.10.2019, apăratorul reclamantului a depus la dosarul cauzei autorizaţia de reparaţii seria nr. /21.11.2018, precum şi împuternicire avocaţială cu drept de asistare a reclamantului în faţa Judecătoriei B(filele).

La data de 30.10.2019, prin serviciul fax (fila), iar la data de 04.11.2019, prin poştă (fila), intervenientul IPJ N a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, solicitând admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă în cauză.

De asemenea, a ataşat înscrisurile solicitate de instanţă, aflate la filele,).

Reclamantul, prin avocat a depus la dosarul cauzei precizări, în sensul că temeiul de drept al acţiunii este 1349, art. 1357 C.civ.

Prin încheierea din data de 31.10.2019, instanţa a decăzut reclamantul din dreptul de a mai modifica cererea de chemare în judecată cu privire la capătul accesoriu referitor la dobânzi, în temeiul art. 204 alin.(1) C.pr.civ., faţă de faptul că primul termen la care reclamantul a fost legal citat este cel din data de 21.05.2019, în faţa Judecătoriei M-C.

La data de 19.11.2019, prin e-mail , iar la data de 22.11.2019, prin poştă (filele), intervenienta a depus întâmpinare, prin care a invocat  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, solicitând admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă în cauză, arătând în esenţă, că reclamantul şi-a îndreptat în mod eronat pretenţiile împotriva propriului asigurător RCA.

La data de 20.11.2019, prin e-mail (filele 79-80), Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a depus relaţiile solicitate de instanţă, arătând că a desemnat societatea SC SA pentru a reprezenta în România, în calitate de corespondent, interesele societăţii de asigurare din Italia , pentru accidente auto începând cu data de 01.04.2017.

Pârâta, prin avocat a depus la dosarul cauzei în copie factura nr. /30.09.2019, emisă pe numele, chitanţa seria nr. /30.09.2019, comanda de reparaţii nr. /24.09.2019, precum şi poliţa RCA seria nr., valabilitate 30.09.2018-30.03.2019, poliţa RCA seria nr. / 28.03.2019, valabilitate 30.03.2019-30.09.2019 (filele).

Prin încheierea din data de 21.11.2019 (filele), instanţa a dispus unirea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientelor cu fondul cauzei, în temeiul art. 258 alin.(4) C.pr.civ.  De asemenea, a încuviinţat proba cu expertiza tehnică auto pentru pârâtă.

În data de 14.01.2019, prin e-mail (fila 101),  Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a depus relaţiile solicitate de instanţă, respectiv, a arătat că autovehiculul marca VW Polo, cu nr. de înmatriculare, este asigurat la societatea de asigurare din Italia, prin raportare la data producerii accidentului, 21.11.2018.

La data de 06.02.2020, Postul de Poliţie T a depus la dosarul cauzei (fila) relaţiile solicitate de instanţă, respectiv a precizat că nu au fost efectuate fotografii judiciare şi planşă foto cu ocazia soluţionării evenimentului rutier din data de 21.11.2018, întrucât au rezultat numai pagube materiale, respectiv avarierea celor două autoturisme implicate în accident. Agentul constatator a efectuat câteva fotografii cu telefonul personal în vederea întocmirii documentaţiei aferente şi menţionarea tuturor avariilor, fotografii ce ulterior au fost şterse.

La data de 13.02.2020, expertul a depus raportul de expertiza tehnică (filele), ce a fost înmânat reclamantului la termenul din data de 13.02.2020 (fila) şi comunicat pârâtei la data de 19.02.2020, conform procesului-verbal de înmânare aflat la fila.

Intervenienţilor le-a fost comunicat raportul de expertiza la data de 20.02.2020, respectiv 21.02.2020, conform dovezilor aflate la filele.

La data de 04.06.2020, prin e-mail, pârâta prin apărător, a depus la dosarul cauzei obiecţiuni la raportul de expertiză (filele).

La data de 09.06.2020, prin e-mail, reclamantul, prin apărător a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a arătat că nu formulează obiecţiuni la expertiză, solicitând judecata cauzei în fond, admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la plata sumei de 8300 lei, cu dobânzile legale aferente din data de 21.11.2018, până la plata integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată. (fila)

La termenul din data de 09.06.2020, instanţa a ridicat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientei şi a dispus unirea excepţiei cu fondul cauzei, în temeiul art. 258 alin.(4) C.pr.civ.

După închiderea dezbaterilor şi reţinerea cauzei în pronunţare, pârâta, prin apărător, a depus la dosarul cauzei o cerere de repunere pe rol, motivată de lipsa acesteia de la termenul din data de 09.06.2020 din motive medicale, o solicitare de comunicare a încheierii de şedinţă din data de 09.06.2020, iar în subsidiar, a solicitat amânarea pronunţării pentru asigurarea dreptului la apărare al pârâtei prin formularea unor concluzii scrise. A anexat buletin ecografic abdomino-pelvin+părţi moi perere abdominal stâng şi hemitorace stâng.

A mai precizat pârâta că expertul nu a răspuns la obiectivul nr. 2.4 , în sensul că nu a calculat valoarea avariilor suferite de autoturismul pârâtei.

Instanţa a dispus comunicarea încheierii din data de 09.06.2020 către pârâtă prin rezoluţia din 15.06.2020.

La data de 16.06.2020, pârâta, prin e-mail, a reiterat cererea de repunere pe rol, arătând că termenul de decădere pentru depunerea obiecţiunilor la raportul de expertiză a fost suspendat prin Decretul nr. 195/16.03.2020 de instituire a stării de urgenţă, astfel încât aceasta s-a aflat în termen la momentul depunerii obiecţiunilor, respectiv 04.06.2020.

Instanţa constată că pârâta se află în eroare. Astfel, expertul nu a calculat valoarea avariilor suferite de autoturismul acesteia, pentru că nu a fost încuviinţat de către instanţă un astfel de obiectiv (încheiere din 21.11.2019, fila 87-88). Instanţa a încuviinţat obiectivul nr. 4 „stabilirea avariilor ambelor autoturisme în urma producerii accidentului” şi nr.5 „determinarea întinderii prejudiciului suferit de reclamant raportat la actele şi lucrările dosarului”.

Faţă de celelalte solicitări, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 394 alin.(3) C.pr.civ., care prevăd că după închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă.

Astfel, la termenul din data de 09.06.2020, pârâta a fost legal citată, conform procesului-verbal de înmânare aflat la fila, primind citaţia la data de 21.05.2020.

Întrucât la termen s-a prezentat doar reclamantul, iar cauza fiind în stare de judecată, instanţa a procedat la judecata acesteia, conform încheierii din 09.06.2020, reţinând cauza în pronunţare. (fila )

Motivele invocate de apărătorul pârâtei în susţinerea cererii de repunere pe rol nu conduc la admiterea acesteia, întrucât, chiar fiind în imposibilitate de prezentare la termen din motive medicale, apărătorul avea obligaţia de a înştiinţa instanţa pe orice cale (inclusiv telefonic, e-mail, fax etc.), dar şi de a îşi asigura substituirea. Or, în speţă, apărătorul nu a îndeplinit aceste demersuri.

Totuşi, pentru asigurarea dreptului la apărare şi a unei proceduri echitabile în ansamblul său, instanţa a dispus comunicarea către pârâtă a încheierii din data de 09.06.2020 şi a amânat pronunţarea, pentru a da posibilitatea pârâtei de a depune concluzii scrise.

În ceea ce priveşte susţinerile apărătorului pârâtei relative la termenul de decădere în care trebuiau depuse obiecţiunile la raportul de expertiză, acestea sunt nefondate.

Astfel, la termenul din data de 13.02.2020 (fila), instanţa a dispus comunicarea raportului de expertiză către pârâtă, punându-i în vedere să depună obiecţiuni la raportul de expertiză cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. Instanţa a acordat termen în acest sens la 19.03.2020 .

Raportul de expertiză a fost comunicat pârâtei la data de 19.02.2020, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la fila.

Termenul de decădere, cu cel puţin 5 zile înainte de termenul din data de 19.03.2020, are natura juridică a termenului regresiv, care se calculează, conform art. 181 alin.(1) pct.2) C.pr.civ., pe zile libere, invers curgerii timpului.

Astfel, termenul s-a împlinit la data de 13.03.2020.

Potrivit art. 185 alin.(1) C.pr.civ., nerespectarea termenului atrage decăderea din exercitarea dreptului, afară de cazul în care legea dispune altfel.

Deşi pârâta a avut timpul necesar pentru formularea obiecţiunilor în perioada 19.02.2020-13.03.2020, aceasta le-a depus la data de 04.06.2020 (fila).

Pentru aceste motive, instanţa a decăzut pârâta, în temeiul art. 337-338 C.pr.civ., din dreptul de mai formula obiecţiuni la raportul de expertiză şi de a solicita o nouă expertiză tehnică, prin încheierea din data de 09.06.2020.

Susţinerile pârâtei în sensul că termenul de decădere a fost suspendat în baza Decretului nr. 195/16.03.2020 de instituire a stării de urgenţă, sunt neîntemeiate.

Astfel, potrivit art. 41 din Anexa Decretului nr. 195/16.03.2020 de instituire a stării de urgenţă pe teritoriul României, „Prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile.”

Potrivit art. 1 din acelaşi act normativ,  s-a instituit starea de urgenţă pe întreg teritoriul României pe o durată de 30 de zile, iar potrivit art. 8, decretul a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv la data de 16.03.2020 (M.O. Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020).

Or, termenul de decădere, în care trebuiau depuse obiecţiunile la expertiză de către pârâtă, a început să curgă la data de 19.02.2020 şi s-a împlinit la data de 13.03.2020, astfel cum a reţinut instanţa mai sus, deci înainte de instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României la data de 16.03.2020, neavând relevanţă faptul că termenul de judecată acordat în cauză era la 19.03.2020, întrucât termenul de decădere, fiind termen regresiv, se împlinise deja la 13.03.2020.

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 alin.(1) C.pr.civ., excepţiile invocate, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientului IPJ N-Postul de Poliţie T, invocată de acesta, instanţa reţine că prin încheierea din data de 26.09.2019, a dispus introducerea în cauză a intervenientului IPJ N-Postul de Poliţie T, în temeiul art. 119 din OUG 195/2002, care prevede că „În cazul în care fapta unui conducător de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei va cita unitatea de poliţie din care face parte agentul constatator, părţile implicate în eveniment şi societatea de asigurare.”.

În fapt, obiectul prezentei acţiuni îl constituie „pretenţii-acţiune în răspundere civilă delictuală”, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la acoperirea prejudiciului suferit în urma accidentului auto din 21.11.2018.

În drept,  potrivit art. 36 C.pr.civ., „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel care este subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii, respectiv cel care se face vinovat de producerea accidentului auto.

Instanţa reţine că art. 119 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice este incident strict în cazul acţiunilor având ca obiect „plângere contravenţională”, faţă de domeniul de reglementare a acestui act normativ.

Prin urmare, obligaţiile stipulate de acest text legal în sarcina instantei de judecată, nu sunt incidente în cazul acţiunilor având ca obiect „pretenţii-acţiune în răspundere civilă delictuală”.

În consecinţă, intervenientul nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care instanţa va admite excepţia invocată şi va respinge cererea formulată de reclamant ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în ceea ce îl priveşte pe intervenientul IPJ N-Postul de Poliţie T.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientei SA , invocată de aceasta , instanţa reţine că prin încheierea din data de 26.09.2019, a dispus introducerea în cauză a intervenientei SA, în temeiul art. 119 din OUG 195/2002.

 În fapt, obiectul prezentei acţiuni îl constituie „pretenţii-acţiune în răspundere civilă delictuală”, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la acoperirea prejudiciului suferit în urma accidentului auto din 21.11.2018.

În drept,  potrivit art. 36 C.pr.civ., „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel care este subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii, respectiv cel care se face vinovat de producerea accidentului auto.

Instanţa reţine că art. 119 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice este incident strict în cazul acţiunilor având ca obiect „plângere contravenţională”, faţă de domeniul de reglementare a acestui act normativ.

Prin urmare, obligaţiile stipulate de acest text legal în sarcina instantei de judecată, nu sunt incidente în cazul acţiunilor având ca obiect „pretenţii-acţiune în răspundere civilă delictuală”.

Pe de altă parte, instanţa reţine că intervenienta este societatea de asigurare RCA a autoturismului reclamantului, potrivit poliţei seria nr. / 12.11.2019 (fila), astfel încât reclamantul nu se poate îndrepta împotriva propriului asigurător, faţă de obiectul cauzei. Reclamantul ar fi putut chema în judecată intervenienta, propriul asigurător RCA, dacă ar fi fost obligat faţă de o terţă persoană la repararea prejudiciului produs printr-un eveniment rutier, produs din culpa sa, însă nu aceasta este situaţia în speţa dedusă judecăţii.

În consecinţă, intervenienta nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care instanţa va admite excepţia invocată şi va respinge cererea formulată de reclamant ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în ceea ce o priveşte pe intervenienta  SA.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientei SPA, prin SC SA, ridicată din oficiu, , instanţa reţine că prin încheierea din data de 26.09.2019, a dispus introducerea în cauză a intervenientei, în temeiul art. 119 din OUG 195/2002.

În fapt, obiectul prezentei acţiuni îl constituie „pretenţii-acţiune în răspundere civilă delictuală”, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la acoperirea prejudiciului suferit în urma accidentului auto din 21.11.2018.

În drept,  potrivit art. 36 C.pr.civ., „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel care este subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii, respectiv cel care se face vinovat de producerea accidentului auto.

Instanţa reţine că art. 119 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice este incident strict în cazul acţiunilor având ca obiect „plângere contravenţională”, faţă de domeniul de reglementare a acestui act normativ.

Prin urmare, obligaţiile stipulate de acest text legal în sarcina instantei de judecată, nu sunt incidente în cazul acţiunilor având ca obiect „pretenţii-acţiune în răspundere civilă delictuală”.

În consecinţă, intervenienta nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care instanţa va admite excepţia invocată şi va respinge cererea formulată de reclamant ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în ceea ce o priveşte pe intervenienta SPA, prin SC SA.

În esenţă, instanţa constată că reclamantul s-a îndreptat pentru recuperarea prejudiciului doar împotriva pârâtei, nu şi împotriva asigurătorului autoturismului condus de pârâtă, întrucât aceasta din urmă a refuzat să prezinte/cedeze poliţa de asigurare RCA după momentul producerii accidentului, potrivit raportului agentului constatator aflat la fila, astfel încât reclamantul nu a cunoscut identitatea acestui asigurător RCA.

În cauză, pârâta nu a formulat cerere de chemare în garanţie a asigurătorului RCA a autoturismului său.

Analizând actele şi lucrările dosarului, pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în data de 21.11.2018, în jurul orei 12:45, în loc. N, com. T, jud. N, a avut loc accidentul rutier în care a fost implicat autoturismul marca Opel Astra, nr. de înmatriculare, condus de reclamant, şi autoturismul marca VW Polo, nr. de înmatriculare (Italia), condus de către pârâtă.

Autoturismele se deplasau pe direcţia B-L R, respectiv autoturismul reclamantului se afla în spatele celui condus de pârâtă, pe aceeaşi direcţie de mers.

Pârâta a efectuat o manevră de întoarcere prin viraj la stânga pentru a intra pe DC T din DN12C,  la o distanţă de 25-30 m faţă de trecerea la nivel cu calea ferată fără bariere, fără a se asigura corespunzător în oglinzile retrovizoare, surprinzând conducătorul autoturismului, reclamantul, care se afla la momentul respectiv în depăşire, pe contrasens.

În urma coliziunii dintre autovehicule, autoturismul reclamantului marca Opel Astra a fost proiectat în partea stângă , ieşind de pe carosabil, oprindu-se în sanţ. Autoturismul pârâtei VW Polo a rămas pe partea carosabilă a DN12C, în zona axului drumului.

Niciunul din conducătorii auto nu s-a aflat sub influenţa alcoolului, conform testelor efectuate cu aparatul alcotest Drager, filele.

Nu pot fi reţinute susţinerile pârâtei din întâmpinare în sensul că aceasta a semnalizat şi a virat dreapta pe o strada lăturalnică.

Astfel, potrivit propriei declaraţii date după producerea evenimentului auto (fila), pârâta a declarat că „în timp ce conduceam autoturismul pe DN12C în loc. N, în apropierea intersecţiei drumului naţional cu drumul comunal T, cu aproximativ 500 de metri înainte am pus semnalizarea stânga, pentru a vira la stânga pe drumul comunal T, iar din spate venea un autoturism, iar cel din urmă,  a doua maşină, a intrat şi el în depăşire fără să se asigure că eu stau să virez stânga şi m-a tamponat în roata stânga, iar el s-a dus direct în şanţ.”

Această declaraţie se coroborează cu raportul agentului constatator (filele ), care a întocmit procesul-verbal de contravenţie pe numele pârâtei seria PNTX nr. 0057985/21.11.2018 (fila  dosar Judecătoria M-C), pentru neasigurarea la schimbarea direcţiei de mers, conform art. 54 alin.(1) din OUG 195/2002. Procesul-verbal a rămas definitiv prin neformularea căii de atac a plângerii contravenţionale, astfel cum însăşi pârâta recunoaşte acest aspect prin întâmpinare.

Aceaşi situaţie de fapt rezultă şi din declaraţia reclamantului dată imediat după producerea accidentului (filele  ), potrivit căreia „În timp ce conduceam autoturismul sus menţionat pe DN12C în localitatea N, direcţia B-L R, în faţa mea, pe acelaşi sens se deplasa un autoturism care a semnalizat dreapta, timp în care eu l-am depăşit, iar imediat în faţa mea am observat un autoturism VW Polo care vira la stânga. Am încercat să il evit, dar l-am acroşat cu partea dreaptă, după care am ieşit de pe şosea, oprindu-mă în şanţ.”

Potrivit autorizaţiei de reparaţii seria nr. /21.11.2018 (fila), autoturismul reclamantului, marca Opel Astra a suferit următoarele avarii: aripă dreapta îndoită, spoiler bară faţă dreapta rupt, far dreapta faţă crăpat şi dislocat, oglindă retrovizoare dreapta ruptă.

Potrivit autorizaţiei de reparaţii seria nr. /21.11.2018 (fila dosar Judecătoria M-C), autoturismul pârâtei, marca VW Polo a suferit următoarele avarii: aripa stângă faţă îndoită, spoiler +bara faţă ruptă şi dislocată, far stânga rupt, oglinda retrovizoare stânga ruptă, grilă ornament faţă ruptă, airbag activat stânga.

Toate aceste probe se coroborează cu aspectele ce rezultă din raportul de expertiză , aflat la filele.

Astfel, la obiectivul nr. 2.1 „Dinamica producerii accidentului”, expertul a reliefat faptul că, pârâta a declarat cu ocazia convocării părţilor, faptul că înainte de a efectua virajul la stânga şi de a trece axul drumului , pe contrasens, a observat în oglinda retrovizoare stânga că în spate se află pe contrasens, în depăşire, autoturismul cu nr. de H şi că a efectuat virajul la stânga, pentru a întoarce, crezând că are timp suficient pentru a executa manevra. (fila).

De altfel, instanţa reţine susţinerea pârâtei în sensul semnalizării manevrei de viraj la stânga cu 500 de metri înainte (cincisute metri), în localitate, ca neverosimilă, în condiţiile în care, potrivit art. 116 alin.(2) din HG 1391/2006 prevede că „Intenţia conducătorilor de autovehicule şi tramvaie de a schimba direcţia de mers, de a ieşi dintr-un rând de vehicule staţionate ori de a intra într-un asemenea rând, de a trece pe o altă bandă de circulaţie sau de a vira spre dreapta ori spre stânga sau a celor care urmează să efectueze întoarcere, depăşire ori oprire se semnalizează prin punerea în funcţiune a luminilor indicatoare de direcţie cu cel puţin 50 m în localităţi şi 100 m în afara localităţilor înainte de începerea efectuării manevrelor.”

Totodată, expertul a reţinut că la mai puţin de 30 de metri de drumul naţional se află o trecere la nivel cu calea ferată, nepăzită, simplă, fără bariere.

Potrivit art. 126 lit.a) şi b) din HG 1391/2006, „Se interzice întoarcerea vehiculului: a) în locurile în care este interzisă oprirea voluntară a vehiculelor, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 142 lit. f); b) în intersecţiile în care este interzis virajul la stânga, precum şi în cele în care, pentru efectuare, este necesară manevrarea înainte şi înapoi a vehiculului;”, iar conform art. 142 lit.b) din HG 1391/2006, „Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: b) pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă şi la o distanţă mai mică de 50 m înainte şi după acestea;”.

Potrivit art. 54 alin.(1) din OUG 195/2002, „Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcţiei de mers, de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic.”

Conform art. 125 din HG 1391/2006, „Pentru a putea întoarce vehiculul de pe un sens de mers pe celălalt prin manevrare înainte şi înapoi sau prin viraj, conducătorul acestuia este obligat să semnalizeze şi să se asigure că din faţă, din spate sau din lateral nu circulă în acel moment niciun vehicul.”

Prin urmare, manevra executată de pârâta de întoarcere, efectuată prin viraj la stânga, pe DN12C, la mai puţin de 50 m faţă de calea ferată şi în intersecţie, este contrară prevederilor art. 125, art. 126 lit.a) şi b) şi art. 142  lit.b) din HG 1391/2006, art. 54 alin.(1) din OUG 195/2002, fiind sancţionată de art. 108 alin.(1) lit.b) pct.2) şi art. 100 alin.(2) din OUG 195/2002 şi a determinat producerea accidentului.

Conducătorul auto nu a încălcat vreo regulă de circulaţie, referitoare la executarea manevrei de depăşire efectuată, întrucât acesta se afla deja în depăşire, pe contrasens, în momentul în care pârâta a iniţiat manevra de întoarcere, prin viraj la stânga.

În drept, potrivit art. 1349 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Conform art. 1357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Răspunderea civilă delictuală pentru faptă proprie presupune existenţa cumulată a patru condiţii: fapta ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia autorului faptei.

Faptele ilicite sunt conduite ale omului prin care se încalcă normele imperative ale dreptului, săvârşite fără intentia de a produce efecte juridice împotriva autorului lor, efecte care însă se produc în puterea legii. Cu alte cuvinte, prin faptă ilicită înţelegem acţiunea sau inacţiunea contrară legii, care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.

În prezenta cauză, instanţa a reţinut anterior acţiunea ilicită a pârâtei constând în manevra de întoarcere, efectuată prin viraj la stânga, pe DN12C, la mai puţin de 50 m faţă de calea ferată şi în intersecţie, fără a se asigura corespunzător, care a determinat producerea accidentului. Prin acţiunea sa, pârâta a nesocotit prevederile legale art. 125, art. 126 lit.a) şi b) şi art. 142  lit.b) din HG 1391/2006, art. 54 alin.(1) din OUG 195/2002. Astfel, a încălcat dreptul subiectiv al reclamantului de proprietate asupra autoturismului (respectiv, prerogativa dispoziţiei materiale), în sensul că i-a produs avarii, dar a pus în pericol totodată şi dreptul reclamantului la viaţă, sănătate şi integritate corporală.

În speţă, nu sunt incidente cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei, respectiv, legitima apărare, starea de necesitate, îndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege, consimţământul victimei.

În ceea ce priveşte condiţia prejudiciului, acesta constituie rezultatul dăunător, de natură patrimonială sau morală, consecinţă a încălcării sau vătămării drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane.

Pentru a fi reparabil prejudiciul trebuie să fie cert, direct, personal şi să rezulte din încălcarea sau atingerea unui drept ori a unui interes legitim.

În cauză, cerinţa caracterului cert al prejudiciului este îndeplinită, existenţa sa fiind sigură, neîndoielnică şi poate fi stabilită întinderea sa în prezent.

De asemenea, prejudiciul este şi direct, existând raport de cauzalitate între fapta ilicită, acţiunea pârâtei, şi prejudiciul suferit în mod injust de reclamant, respectiv valoarea avariilor autoturismului.

Totodată, prejudiciul este şi personal, în sensul că doar persoana care a suferit un prejudiciu injust are dreptul de a pretinde repararea lui, în speţă, fiind întrunită condiţia în persoana reclamantului.

Prejudiciul rezultă din încălcarea sau atingerea unui drept ori a unui interes legitim al victimei. În speţă, rezultă din încălcarea dreptului subiectiv al reclamantului de proprietate asupra autoturismului (respectiv, prerogativa dispoziţiei materiale), în sensul că i-a produs avarii, dar a pus în pericol totodată şi dreptul reclamantului la viaţă, sănătate şi integritate corporală.

În ceea ce priveşte valoarea prejudiciului, potrivit art. 1381 alin.(1) C.civ., orice prejudiciu dă naştere la reparaţie, iar potrivit art. 1385 alin.(1) C.civ., prejudiciul se repară integral, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit comenzii lucrare nr. din 23.11.2018 (f. dosar Judecătoria M-C), facturii nr. din 12.01.2019 (f.  dosar Judecătoria M-C), bon fiscal nr. /12.01.2019 (f. dosar Judecătoria M-C), reclamantul a achitat suma de 8272,97 lei, către SC SRL, pentru reparaţiile efectuate autoturismului său marca Opel Astra.

Potrivit raportului de expertiză, la obiectivul nr. 2.5 (fila), expertul a arătat că valoarea avariilor suferite de autoturismul reclamantului în urma accidentului auto, este de 7848,77 lei.

În speţă, este îndeplinită şi cerinţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul suferit de victimă, faţă de modalitatea producerii accidentului şi avariile suferite de autoturismul reclamantului. Astfel, dreptul la reparaţie este recunoscut pentru prejudiciile care sunt neîndoielnic consecinţa faptei ilicite.

Totodată, instanţa reţine că nu sunt incidente forţa majoră, cazul fortuit, fapta unei terţe persoane sau fapta victimei, care ar fi înlăturat raportul de cauzalitate.

În ceea ce priveşte cerinţa vinovăţiei, instanţa reţine că aceasta reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite şi prejudiciabile faţă de fapta respectivă şi faţă de urmările acestei fapte.

În cauză, fapta ilicită este imputabilă pârâtei, care a săvârşit-o din culpă. În acord cu art. 1357 alin.(2) C.civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Faţă de considerentele expuse anterior, instanţa reţine ca întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, motiv pentru care va admite în parte acţiunea civilă formulată de către reclamant şi va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 7848,77 lei, cu titlu de daune-interese materiale, reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate de reclamant la autoturismul propriu marca Opel Astra, cu nr..

În ceea ce priveşte dobânzile legale solicitate de reclamant, prin avocat, prin concluziile scrise (fila), instanţa reţine că, prin încheierea din data de 31.10.2019 (filele), instanţa a decăzut reclamantul din dreptul de a mai modifica cererea de chemare în judecată cu privire la capătul accesoriu referitor la dobânzi, în temeiul art. 204 alin.(1) C.pr.civ., faţă de faptul că primul termen la care reclamantul a fost legal citat este cel din data de 21.05.2019, în faţa Judecătoriei M-C.

Prin urmare, instanţa nu a fost învestită cu acest capăt accesoriu şi nu se va pronunţa asupra lui, reclamantul având posibilitatea de a le solicita pe cale separată.

În baza dispoziţiilor art. 451 şi 453 C.pr.civ., având în vedere că va admite acţiunea civilă promovată de reclamant, instanţa va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei în cuantum total de 1519 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru de 519 lei (chitanţă seria nr. /22.01.2019, fila 11 dosar Judecătoria M-C) şi onorariu avocaţial în cuantum de 1000 lei (chitanţa nr. /16.02.2019, fila).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientului IPJ N - POSTUL DE POLIŢIE T, invocată de acesta prin întâmpinare.

Respinge cererea formulată de reclamant ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în ceea ce îl priveşte pe intervenientul IPJ N-Postul de Poliţie T.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientei SA, invocată de aceasta prin întâmpinare.

Respinge cererea formulată de reclamant ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în ceea ce o priveşte pe intervenienta SA.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientei SPA, prin SC SA, ridicată din oficiu de instanţă.

Respinge cererea formulată de reclamant ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în ceea ce o priveşte pe intervenienta SPA,  prin SC SA.

Admite în parte acţiunea civilă formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 7848,7 lei, cu titlu de daune-interese materiale, reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate de reclamant la autoturismul propriu marca Opel Astra, cu nr.,  avarii rezultate în urma accidentului auto din data de 21.11.2018.

Respinge în rest cererea.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1519 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru de 519 lei şi onorariu avocaţial în cuantum de 1000 lei.

Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B.

Pronunţată azi, 23.06.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Domenii speta

Spete similare