Uzucapiune. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 436 C.proc.civ. referitore la achiesarea la pretenţiile formulate de reclamant. Inexistenţa justului titlu

Cuprins pe materii: Drept civil. Uzucapiunea imobiliară

Index alfabetic: Drept civil. Posesia. Uzucapiunea imobiliară

Temei de drept: art. 1895 Cod civil 1864, art. 436 Cod procedură civilă

În ipoteza uzucapiunii reglementate de Codul civil de la 1864, cererea de chemare în judecată vizează constatarea dreptului real dobândit în temeiul acesteia, acţiunea îmbrăcând forma cererii în constatare. Din prezentarea formelor diferite de uzucapiune reglementate de legislaţia aplicabilă în decursul timpului, rezultă că acestea sunt supuse unor condiţii de fond diferite, ceea ce determină administrarea unui probatoriu specific şi efectuarea de către judecător a unor verificări corespunzătoare, în raport cu forma de uzucapiune incidentă în cauză. Ca atare, manifestarea de voinţă a pârâţilor în sensul că ar fi îndeplinite condiţiile de fond pentru intervenirea uzucapiunii de 10-20 de ani nu poate suplini verificările pe care instanţa este obligată să le facă.

Pe de altă parte, buna-credinţă se prezumă, dar numai în situaţia în care se face dovada justului titlu. Succesiunea nu reprezintă un act translativ de proprietate întrucât, potrivit Codului civil din 1864, partajul succesoral are doar un efect declarativ şi nu constitutiv de drepturi.

Curtea de Apel Iași, Secția civilă, Decizia civilă nr. 5/9.01.2020

Domenii speta

Spete similare