Pretenții – cheltuieli de întreținere

În fapt, pe baza listelor de plată și a înscrisurilor justificative, instanța reține că pârâtul, în calitate de proprietar al apartamentului nr. 8 din imobilul situat în ..., din cadrul Asociației de Proprietari T,, în perioada august 2015 - august 2018 a acumulat restanțe la plata cheltuielilor de întreținere în valoare de 4814,65 lei. Totodată, având în vedere că în perioada octombrie 2013 – iulie 2018 pârâtul nu a achitat contravaloarea cheltuielilor de întreținere, s-a procedat la calcularea de penalități în valoare de 3878,15 lei, în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, de la data scadenței fiecărui debit principal în parte.

În conformitate cu dispoziţiile art. 46 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, în vigoare la momentul emiterii listelor de plată, „toţi proprietarii au obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari”, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 50 alin. (1) din acelaşi act normativ, „asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit”.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) din HG nr. 1588/2007, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007, potrivit cărora „cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceştia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afişării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă. (…) Asociaţia de proprietari poate calcula şi percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condiţiile stabilite şi aprobate de comitetul executiv al asociaţiei de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depăşi suma cotei restante la care s-a aplicat”.

Raportând aceste prevederi legale la situaţia de fapt reţinută în cauză, instanţa reţine că fapta ilicită constă în neîndeplinirea obligației de plată a serviciilor aferente perioadei august 2015- august 2018, cauzându-se un prejudiciu cert reclamantei, în cuantum de 4814,65 lei cu titlu de debit principal.

În speţă, reclamanta a făcut dovada existenţei creanţei, prin depunerea la dosarul cauzei a listelor de plată cu privire la cheltuielile de întreținere aferente perioadei august 2015- august 2018, anexând în acest sens şi o serie de tabele privind modalitatea de calcul, moment din care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea pârâtului. Această prezumţie putea fi însă răsturnată prin proba actului juridic al plăţii, a unui alt mod de stingere a obligaţiilor sau a caracterului neculpabil al neîndeplinirii obligaţiilor, împrejurare care nu poate fi reţinută în prezenta cauză.

În aceste condiţii, având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada plăţii şi nici nu a dovedit existenţa unei cauze exoneratoare de răspundere, instanţa va reţine că debitul solicitat de reclamantă este neachitat, iar neexecutarea obligațiilor este imputabilă pârâtului, în condiţiile art. 1548 C. civ.

Mai mult decât atât, faţă de data scadenţei obligaţiei de plată, indicată în fiecare dintre listele de plată, instanţa constată că este întrunită şi cerinţa stabilită de art. 50 alin. 1 Legea nr. 230/2007, referitoare la neplata cotelor de contribuţie mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit pentru achitarea lor.

Pentru aceste motive, instanţa urmează să admită cererea, și să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 4814,65 lei, reprezentând cheltuieli de întreţinere restante pentru perioada august 2015- august 2018.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere, analizat prin prisma excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare, instanţa urmează să îl admită în parte, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 1 Legea nr. 230/2007, asociaţia de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanţă, afişată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere şi se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile, care depăşeşte termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăşi suma la care s-au aplicat. Potrivit alin. 2, termenul de plată a cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, afişate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.

Pe de altă parte, conform dispoziţiilor art. 2500 şi art. 2517 C. civ., dreptul material la acţiune se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de trei ani de la data naşterii dreptului la acţiune, odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal, stingându-se şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii, conform art. 2503 alin. 1 C. civ.

Totodată, din interpretarea art. 2503 alin. 2 şi art. 2526 C. civ., rezultă faptul că în situaţia în care un debitor este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită, chiar dacă debitorul continuă să execute una sau alta dintre prestaţiile datorate, prescripţia începând să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă.

În prezenta cauză, prin procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaţiei de Proprietari din data de 12.03.2015, 19.03.2018, 18.03.2017, respectiv prin decizia comitetului executiv nr. 5/16.03.2018 (f. 17- 28), reclamanta a stabilit un sistem propriu de penalizări. Astfel, conform menţiunilor inserate în cuprinsul proceselor-verbale, pentru neplata cotelor de contribuţie prevăzute în lista de plată afişată lunar, asociaţia impune oricărui proprietar o penalizare de 0,10 % la suma datorată, pentru fiecare zi de întârziere.

Din centralizatorul penalităţilor (filele 9-13) rezultă că reclamanta a calculat penalităţi de întârziere în cuantum de 3878,15 lei, aferente debitului principal, calculate de la data scadenţei fiecărui debit lunar pentru perioada octombrie 2013 – iulie 2018.

În speţă, dreptul pretins de reclamantă este unul patrimonial, reprezentând contravaloarea accesoriilor aferente serviciilor prestate în perioada octombrie 2013 – iulie 2018, născute ca urmare a neachitării la scadență a cheltuielilor de întreținere, care este un drept supus unei executări succesive.

În aceste condiţii, şi faţă de înscrisurile depuse la dosar, respectiv listele de plată lunare reprezentând împărţirea sumelor pe locatari (f. 29-96), reţine instanţa că dreptul material la acţiune a început să curgă separat, pentru fiecare prestaţie lunară devenită exigibilă, la împlinirea unui termen de 10 de zile de la data afişării listei lunare de plată.

 Raportat la exigibilitatea fiecărei prestaţii datorate în cauză, instanţa constată că termenul general de prescripţie de 3 ani s-a împlinit cu privire la drepturile accesorii aferente perioadei octombrie 2013 – decembrie 2015, prezenta acţiune fiind introdusă la data de 28.01.2019, peste termenul legal de prescripţie.

Referitor la susţinerea reclamantei potrivit căreia prin efectuarea unor plăți succesive pârâtul a recunoscut debitele restante, fiind astfel întrerupt termenul de prescripţie potrivit art. 2537 pct. 1 din C. civ., instanţa nu poate să o reţină pentru următoarele considerente:

Aşa cum a fost arătat şi anterior, în cazul în care un debitor este obligat la prestaţii succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită, chiar dacă debitorul continuă să execute una sau alta dintre prestaţiile datorate, potrivit art. 2503 alin. 2 C. civ. Astfel, creanţele aferente fiecărei luni în care au fost prestate servicii îşi păstrează individualitatea, pentru fiecare dintre acestea începând să curgă o prescripţie diferită, care prezintă un curs distinct, inclusiv sub aspectul cazurilor de întrerupere prevăzute de art. 2537 C. civ.

Pe de altă parte, instanţa observă că reclamanta ar fi trebuit să dovedească faptul că anumite obligaţii lunare au fost stinse de pârât prin efectuarea unor plăți cu imputaţie expresă, pentru ca acestea să aibă valoarea de recunoaştere. Cum nu s-a depus nici o astfel de chitanţă cu imputaţie specială, nu se poate considera că prin anumite plăţi s-au stins anumite obligaţii.

În altă ordine de idei, în speţă nu poate fi reţinută o cauză de întrerupere a prescripţiei extinctive, întrucât pentru a avea efect întreruptiv de prescripție, recunoașterea datoriei trebuie să fie neîndoielnică și fără a fi afectată de o condiție sau rezervă din partea debitorului. Efectuarea unor plăți sporadice nu poate avea efectul recunoașterii datoriei, mai ales că mențiunile privind plățile din fișa individuală solduri depusă la dosar nu indică datoria stinsă efectiv prin plată, în condițiile în care debitul solicitat se întinde pe o perioadă mare de timp.

Faţă de aspectele anterior reţinute, instanţa urmează să admită în parte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârât prin întâmpinare, în ceea ce privește penalitățile aferente perioadei octombrie 2013 – decembrie 2015, şi să respingă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata acestei sume, ca prescris formulată.

Totodată, raportat la situația de fapt reținută în cauză și la prevederile legale anterior redate, instanța urmează să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1701,78 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere aferente debitului principal, pentru perioada ianuarie 2016 - iulie 2018.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată în cuantum de 500 de lei, reprezentând onorariu avocațial, potrivit prevederilor art. 453 alin. (1) partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile efectuate în cauza dedusă judecății. Având în vedere că instanța urmează să admită în parte cererea formulată de către reclamantă, precum și faptul că s-a făcut dovada achitării sumei de 500 de lei, reprezentând onorariu avocațial (fila 6) potrivit dispozițiilor art. 452 C.proc.civ., instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Referitor la cererea formulată de pârât, privind eșalonarea obligaţiei de plată a sumelor datorate către reclamant, potrivit art. 397 alin. 3 Cod procedură civilă, în cazurile în care instanţa poate da termen pentru executarea hotărârii, ea va face aceasta prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând şi motivele pentru care a acordat termenul.

Având în vedere acordul reclamantei cu privire la solicitarea pârâtului, şi apreciind că plata imediată şi integrală a sumelor solicitate de către reclamantă ar fi de natură a prejudicia grav patrimoniul familiei pârâtului, instanţa urmează să încuviinţeze cererea de eşalonare a plăţii debitului.

Pentru a dispune astfel s-a reţinut că veniturile realizate lunar de membrii familiei sunt reduse, pârâtul având în întreținere și un copil minor, astfel încât obligarea acestuia la plata sumei acordate reclamantei printr-o singură prestaţie ar putea afecta echilibrul financiar al familiei.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 397 alin. 3 Cod procedură civilă, urmează să încuviinţeze cererea pârâtului de eşalonare a plăţii sumelor datorate şi, pe cale de consecinţă, va eşalona plata sumei de 4814,65 lei reprezentând cheltuieli de întreţinere aferente perioadei august 2015 - august 2018, a sumei de 1701,78 lei, reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei ianuarie 2016 - iulie 2018, și a sumei de 400 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată, în 20 de rate lunare egale, de câte 345,821 lei fiecare (fiecare rată lunară este compusă din suma de 240,732 lei, cu titlu de cheltuieli de întreţinere, suma de 85,089 lei, cu titlu de penalităţi și suma de 20 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată), ce urmează a fi achitate până la data de 20 a fiecărei luni, începând cu luna iulie 2019.

Domenii speta

Spete similare